TEMA 3.

Contractul de donaţie

Subiecte:
1. Noţiunea şi caracterele juridice ale contractului de donaţie
2. Elementele contractului de donaţie
3. Conţinutul contractului de donaţie
4. Revocarea donaţiilor

Obiective specifice:
La sfârşitul temei, studenții vor avea capacitatea să:
 conceptualizeze operaţiunii de vânzare-cumpărare şi a contractului de vânzare-
cumpărare
 argumenteze autonomia contractului de vânzare-cumpărare;
 interpreteze importanţa acestui contract;
 identifice caracterele juridice ale contractului de vânzare-cumpărare;
 definească şi să clasifice variaţiunile contractului de vânzare-cumpărare;
 delimiteze şi să interpreteze prevederile normative privind conţinutul contractului
de vânzare-cumpărare;
 descrie categoriile contractului de vânzare-cumpărare.

1. Noţiunea şi caracterele juridice ale contractului de donaţie

Prin c o n t r a c t d e d o n a ţ i e , o parte (donator) se obligă să mărească din contul
patrimoniului său, cu titlu gratuit, patrimoniul celeilalte părţi (donatar) (art. 827 Cod civil).
Din definiţia dată rezultă că donaţia este un contract unilateral, esenţialmente gratuit,
translativ de proprietate, real, dar poate fi şi consensual, în principiu irevocabil.
Donaţia este un contract unilateral obligaţional, deoarece el dă naştere obligaţii numai
pentru donator. Donatarul nu îşi asumă nici o obligaţie faţă de donator; el are o îndatorire de
recunoştinţă faţă de donator care rezultă din lege şi nu din contract, fiind sancţionată cu
revocarea donaţiei, în cazul în care donatarul manifestă ingratitudine faţă de donator.
Care va fi însă situaţia în cazul în care donaţia este cu sarcină, deoarece sarcina este o
obligaţie impusă donatarului, care - după acceptarea donaţiei - trebuie să o execute? După cum se
afirmă în literatura de specialitate, în măsura sarcinii stipulate, donaţia oneroasă este un adevărat
contract sinalagmatic .
Donaţia este un contract esenţialmente gratuit, deoarece donatorul îşi micşorează
patrimoniul său cu un drept (real sau de creanţă), mărind patrimoniul donatarului cu acelaşi
drept, fără a urmări să primească ceva în schimb. Donaţia, o varietate a contractelor cu titlu
gratuit, reprezintă o liberalitate, deoarece are ca efect micşorarea patrimoniului donatorului
cu bunul donat, spre deosebire de contractele dezinteresate (de exemplu, comodatul, mandatul
gratuit etc.), prin care nu se micşorează patrimoniul celui care prestează altuia un folos.
În literatura de specialitate s-au dus controverse cu privire la caracterul oneros sau gratuit al
donaţiei cu sarcină sau condiţionată de realizarea unui scop. Scopul poate fi şi de utilitate
publică, în acest ultim caz suntem în prezenţa donaţiei filantropice (art. 6 al Legii cu privire la
filantropie şi sponsorizare din 31.10.2002). Unii autori afirmă că acordul dintre părţi care
prevede obligaţia donatarului de a săvârşi careva acţiuni în folosul donatorului nu poate fi
considerat contract de donaţie, ci o convenţie fictivă. Potrivit unei alte opinii, în cazul donaţiei
cu sarcină, contractul este oneros în limitele valorii sarcinii şi este gratuit numai în limitele
valorii bunurilor donate care depăşesc valoarea sarcinii. Conform alin. l, a rt . 834 Cod civil, va
constitui donaţie numai partea excedentară cheltuielilor de executare a sarcinii sau de atingere a
scopului.
Potrivit regulii generale donaţia este un contract real, deoarece conform art. 828 Cod
civil el se consideră încheiat în momentul transmiterii bunului. Dar trebuie să ţinem cont
de faptul că simpla transmitere a bunului nu constituie o donaţie. După cum pe bună
dreptate s-a afirmat, donaţia fiind un contract, presupune nu numai voinţa donatorului, ci
şi acordul donatarului în vederea recepţionării bunului.
In cazul în care un bun mobil este transmis fără acordul celeilalte părţi, transmiţătorul
poate stabili acesteia un termen rezonabil în interiorul căruia trebuie să declare că acceptă sau
că refuză să accepte donaţia. La expirarea termenului, contractul se consideră încheiat dacă
cealaltă parte nu a refuzat să accepte donaţia. În acest caz legea califică tăcerea donatarului ca
manifestare de voinţă în vederea acceptării donaţiei.
Este consensual contractul de donaţie care conţine promisiunea de a transmite în viitor
un bun, precum şi cel care stipulează obligaţia privind susţinerea materială sub formă de plăţi
periodice.
Contractul de donaţie este, în principiu, irevocabil, astfel că donatorul nu mai poate lua
înapoi ceea ce a donat. Prin excepţie, de la principiul irevocabilităţii donaţiilor pot fi revocate
donaţiile de bunuri viitoare cele cu condiţie şi pentru ingratitudinea donatarului.

2. Elementele contractului de donaţie

Părţile contractului sunt donatorul şi donatarul. Pentru valabilitatea contractului de
donaţie, donatorul trebuie să aibă capacitatea de a dispune cu titlu gratuit, iar donatarul
trebuie să posede capacitatea de a primi cu titlu gratuit. Legislaţia în vigoare conţine anumite
dispoziţii speciale cu privire la capacitatea părţilor contractante, stabilind anumite
incapacităţi speciale de a dispune şi de a primi prin intermediul contractului de donaţie.
Incapacităţi de a dispune prin donaţie. Persoanele incapabile nu pot încheia contract de
donaţie, în calitate de donatori, nici prin reprezentanţii legali şi nici personal (pct. a, art. 832 Cod
civil). Această incapacitate de a dispune este o incapacitate de folosinţă, încălcarea ei fiind
sancţionată cu nulitatea absolută a donaţiei.
Sunt permise donaţiile neînsemnate, pentru realizarea unor obligaţii morale, făcute, de
exemplu, de un minor cu ocazia unei aniversări, dacă corespund cu posibilităţile sale.
Incapacităţi de a primi prin donaţie. Potrivit art. 832 Cod civil, este interzisă donaţia, cu
excepţia donaţiei neînsemnate, pentru realizarea unor obligaţii morale:
a) proprietarilor, administratorilor sau lucrătorilor din instituţii medicale, educative, de
asistenţă socială şi din alte instituţii similare din partea persoanei care se află în ele sau
din partea soţului sau rudelor acesteia de până la gradul patru inclusiv. Această
regulă nu se aplică în relaţiile dintre rudele de până la gradul patru inclusiv;
b) în relaţiile dintre persoanele juridice cu scop lucrativ.
 Funcţionarii publici nu au dreptul să primească daruri pentru îndeplinirea atribuţiilor de
serviciu, cu excepţia semnelor de atenţie simbolică, conform normelor de politeţe şi
ospitalitate recunoscute (art. 11, alin. 3, pct. F Legea serviciului public din 4 mai 1995).
Minorii şi persoanele incapabile au dreptul de a primi donaţii. Donaţia făcută acestora se
acceptă prin reprezentanţii legali sau cu încuviinţarea acestora, cu excepţia celor prevăzute în
alin.2, art. 22 Cod civil.
Obiectul contractului de donaţie. Obiectul juridic al contractului de donaţie constituie acţiunile
donatorului îndreptate spre transmiterea darului, remiterea de datorie
Obiectul material constituie bunul, care trebuie să se afle în circuitul7 civil, să fie posibil,
licit şi să existe sau să poată exista în viitor. Dintre bunurile viitoare numai succesiunile
nedeschise nu pot forma obiectul contractului de donaţie.
Bunul care formează obiectul contractului de donaţie trebuie să fie determinat sau
determinabil. Potrivit art. 827, alin. 2 Cod civil, contractul de donaţie prin care donatorul se obligă
să transmită în viitor întreg patrimoniul actual sau o fracţiune din el, fără a specifica bunurile
care urmează să fie predate este nul.
Obiectul contractului de donaţie se poate exprima în una din următoarele forme:
a) transmiterea unui bun în proprietatea donatarului constituie cel mai obiect al
contractului de donaţie;
b) transmiterea donatarului unui drept patrimonial (de creanţă) al donatorului faţă de o terţă
persoană se efectuează pe calea cesiunii creanţei cu titlu gratuit cu respectarea regulilor ce
reglementează cesiunea. Acest tip de donaţie este numit în literatura de specialitate donaţie
indirectă. În baza acestui tip de donaţie nu pot fi transmise drepturile personale, cum ar fi
dreptul la pensie alimentară, dreptul la despăgubire pentru prejudiciul cauzat prin vătămarea
sănătăţii;
c) remiterea de datorie, prin care donatorul-creditor renunţă, total sau în parte cu titlu gratuit la
valorificarea unui drept de creanţă faţă de donatarul-debitor. În acest caz donatarul realizează
un folos gratuit, o îmbogăţire, care corespunde cu valoarea creanţei ce ar fi trebuit să plătească
donatorului;
d) eliberarea donatarului de o obligaţie patrimonială faţă de o terţă persoană. Acest lucru se
realizează prin executarea de către donator a obligaţiei donatarului faţă de terţa persoană.
Forma contractului de donaţie. Codul civil nu a instituit reguli deosebite pentru forma
contractului de donaţie. Potrivit art. 829 Cod civil, dacă obiectul donaţiei este un bun pentru a
cărui vânzare (înstrăinare) este prevăzută o anumită formă a contractului, această formă este
cerută şi pentru donaţie.
Contractul de donaţie care conţine promisiunea de a transmite în viitor trebuie încheiat în
formă autentică. Nerespectarea formei autentice nu afectează valabilitatea donaţiei dacă
promisiunea este îndeplinită, cu excepţia contractelor care au ca obiect bunuri pentru a căror
înstrăinare se cere forma autentică.

3. Conţinutul contractului de donaţie

Obligaţiile donatorului. În cazul contractului de donaţie care conţine promisiunea de a

transmite în viitor un bun, donatorul este obligat să predea bunul dăruit potrivit clauzelor stabilite.
În anumite împrejurări donatorul poate refuza predarea bunului promis, fără careva consecinţe
negative. Astfel, donatorul poate refuza îndeplinirea promisiunii de a transmite un bun dacă îi
este imposibil, ţinînd cont de celelalte obligaţii ale sale, să îndeplinească promisiunea, fără
ca prin aceasta să-şi pericliteze propria întreţinere corespunzătoare sau executarea
obligaţiilor sale legate de întreţinere a unor alte persoane. În acest caz donatarul nu poate cere
despăgubiri (alin. 2, art. 830 Cod civil).
În principiu, donatorul nu datorează garanţie pentru evicţiune şi nici pentru viciile ascunse,
deoarece contractul este cu titlu gratuit. Prin excepţie, donatorul va răspunde pentru daunele
rezultând din viciile ascunse cunoscute de el şi necomunicate cu viclenie, care au cauzat un
prejudiciu donatarului (art. 838 Cod civil).
Obligaţiile donatarului. Când donaţia este pur gratuită, donatarul nu are nici o obligaţie, ci
numai o îndatorire, denumită tradiţional „de recunoştinţă", care, în cazurile stabilite de lege,
este sancţionată prin posibilitatea oferită donatorului de a revoca donaţia pentru ingratitudine.
Dacă contractul nu prevede altfel, donatarul nu este obligat să plătească datoriile
donatorului, întinderea şi natura datoriilor care nu există la momentul încheierii contractului şi
care urmează a fi plătite de donatar trebuie să fie stipulate în contract, sub sancţiunea nulităţii
absolute a acestuia.
Altfel se pune problema dacă donaţia este cu sarcină sau este condiţionată de realizarea unui
scop. Sarcina este o obligaţie impusă donatarului, care după acceptarea donaţiei este ţinut să o
execute. Deşi sarcina se aseamănă cu o condiţie rezolutorie (ambele nu afectează naşterea
dreptului şi, în caz de realizare a condiţiei sau de revocare a donaţiei pentru neexecutarea
sarcinii, efectele sunt retroactive), ele nu trebuie să fie confundate, deoarece regimul lor juridic
es t e diferit sub mai multe aspecte:
- în cazul condiţiei rezolutorii nu se creează nici o obligaţie pentru donatar, căci condiţia
este numai o modalitate care, în caz de realizare, desfiinţează dreptul afectat de ea. În schimb
sarcina obligă pe donatar, iar în caz de neexecutare se poate recurge la măsuri de executare;
- condiţia rezolutorie operează de drept, în schimb revocarea donaţiei pentru neexecutarea
sarcinii trebuie să fie cerută pe cale judiciară.
Sarcina nu trebuie să fie imposibilă, ilicită şi amorală. Ea poate fi prevăzută fie în favoarea
donatorului (de exemplu, plata unei datorii), fie în favoarea unei terţe persoane, fie în favoarea
donatarului însuşi (de exemplu, procurarea unei case cu banii donaţi). Îndeplinirea sarcinii poate
fi cerută de donator sau de terţa persoană în favoarea căreia este stipulată.

4. Revocarea donaţiilor

Părţile pot stipula în contract - cu respectarea principiului irevocabilităţi anumite clauze

(condiţii) care pot duce la desfiinţarea contractului. Independent de aceste clauze prevăzute expres
de părţile contractante, legea prevede câteva cazuri de revocare, numite cauze legale de revocare,
deoarece operează fără a fi prevăzute în contract: revocarea pentru neexecutarea sarcinii, pentru
ingratitudine şi în cazul stării de nevoie.
Aceste trei cauze nu contravin principiului irevocabilităţii donaţiilor şi n u reprezintă
excepţii de la acest principiu, deoarece intervenirea lor nu depinde voinţa donatorului.
Revocarea donaţiei pentru ingratitudine. Ingratitudinea este antonimul recunoştinţei pe care
donatarul s-ar cuveni să o aibă faţă de donator. Este vinovată de ingratitudine persoana care nu-şi
manifestă recunoştinţă pentru serviciile şi avantajele primite.
În literatura de specialitate s-a precizat că recunoştinţa nu constituie o obligaţie pozitivă, dar ea
impune donatarului abţinerea de la săvârşirea unei fapte necorespunzătoare la adresa
donatorului.
Potrivit art. 835 Cod civil, donaţia poate fi revocată:
1. Dacă donatarul a atentat la viaţa donatorului sau a unei rude apropiate acestuia. Pentru ca
donaţia să fie revocată în baza acestui temei, nu se cere ca donatarul să fie condamnat penal,
este suficient să se stabilească de către instanţa de judecată intenţia de a ucide, chiar dacă intenţia
nu a fost realizată. Deci, pentru atentat la viaţa donatorului sau a unei rude apropiate acestuia
vom înţelege voinţa donatarului de a ucide pe aceştia;
2. Dacă donatarul se face vinovat de o altă faptă ilicită faţă de donator sau faţă de o rudă
apropiată a acestuia. În acest caz este vorba de acte de cruzime ce vizează integritatea corporală
sau sănătatea persoanei, înjuriile care aduc ating onoarea, demnitatea sau reputaţia donatorului
ori a rudelor apropiate acestuia, gravitatea cărora se apreciază de către instanţa de judecată;
3. Dacă donatarul refuză fără motive întemeiate să acorde donatorului întreţinerea
datorată. Refuzul de acordare a întreţinerii presupune că donatorul a avut nevoie şi a cerut
întreţinere de la donatar, iar acesta, deşi a avut posibilitate a refuzat fără o temeinică justificare.
Acţiunea de revocare pentru ingratitudine este o pedeapsă civilă şi se caracterizează prin
următoarele:
a) Este o acţiune strict personală şi deci poate fi intentată numai de donator. Moştenitorii
donatorului pot intenta o asemenea acţiune numai dacă donatorul a decedat înainte de expirarea
termenului în care acţiunea putea fi intentată.
b)Fiind vorba de aplicarea unei pedepse, ceea ce nu se produce de drept titularul acţiunii îl
poate ierta pe donatar. Iertarea se prezumă dacă a trecut un an din ziua săvârşirii faptului sau din
ziua când donatorul (moştenitorii lui) au luat cunoştinţă de acest fapt, fără ca în cadrul acestui
termen să fi cerut revocarea.
c)Acţiunea de revocare nu poate fi înaintată doar împotriva autorului faptei de ingratitudine.
Dacă el moare fără ca acţiunea să fi fost intentată sau terminată, ea se stinge, adică nu poate fi
pornită şi nici continuată împotriva moştenitorilor donatarului.
c) Admiterea acţiunii de revocare a donaţiei pentru ingratitudine îl obligă pe donatar să
restituie bunul donat. Admiterea acţiunii nu produce efecte retroactive faţă de terţele persoane.
Drepturile dobândite de terţi înainte de intentarea acţiunii rămân neatinse. Dacă bunul a fost
înstrăinat unei terţe persoane, donatarul trebuie să restituie valoarea acestuia.
Revocarea donaţiei pentru neîndeplinirea sarcinii poate fi cerută de donator atunci când
donatarul nu execută obligaţia impusă prin contract. Revocarea donaţiei pentru neîndeplinirea
sarcinii operează în aceleaşi condiţii şi are aceleaşi efecte ca rezoluţiunea contractelor
sinalagmatice. Astfel, revocarea donaţiei nu poate opera decât în cazul în care neîndeplinirea
sarcinii din partea donatarului este imputabilă acestuia. Acţiunea în revocare poate fi intentată
atât de donator, cît şi de succesorii săi în drepturi.
În cazul în care sarcina a fost stipulată în favoarea unui terţ, acesta, nefiind parte la
contract, nu are dreptul de a cere revocarea, acest lucru putându-l face numai donatorul.
Revocarea donaţiei în cazul stării de nevoie. Potrivit art. 836 Cod civil dacă donatorul, după
executarea donaţiei, nu mai este în stare să-şi asigure o întreţinere corespunzătoare şi să-şi
îndeplinească obligaţiile legale de întreţinere faţă de terţi, el poate cere de la donatar restituirea
bunurilor donate pe care acesta le mai posedă. Restituirea în baza acestui temei este exclusă dacă
bunurile au fost înstrăinate de către donatar unei terţe persoane sau au pierit din alte motive,
precum şi atunci când donatorul şi-a provocat intenţionat sau prin culpă gravă starea de nevoie.

Autoevaluarea cunoştinţelor:
1. Definiţi contractul de donaţie.
2. Identificaţi caracterele juridice ale contractul de donaţie.
3. Interpretaţi elementele contractului de donaţie.
4. Caracterizaţi conţinutul contractului de donaţie.
5. Delimitaţi contractul de donaţie de contractul de vânzare-cumpărare şi de succesiune.