Sunteți pe pagina 1din 43

USAMV - FIFIM

SISTEME INFORMAŢIONALE DE
SPECIALITATE

SISTEME INFORMATICE
ÎN CADASTRU

MĂSURĂTORI TERESTRE ŞI CADASTRU


Anul IV – Frecvenţă Redusă
GENERALITĂŢI

Introducere

Un sistem informaţional este un ansamblu de oameni, echipamente, software, procese şi


date destinate să furnizeze informaţii active sistemului decizional.
Sistemul informatic este o parte a sistemului informaţional, adică aceea parte care
cuprinde culegerea, prelucrarea şi transmiterea automată a datelor şi informaţiilor din cadrul
sistemului informaţional.
Sistemul Informatic Cadastral este un sistem in cadrul caruia se culeg, prelucrează,
analizeaza si se înregistrează date si informaţii despre teritoriu prin prisma cadastrului, pe care
le poate reda in mod automat, in format grafic sau sub forma de documente specifice
cadastrului
Dacă se ia în considerare volumul mare de date existente pe diverse suporturi precum şi
multitudinea de servicii pe care le desfăşoară, de exemplu municipalitatea, rezultă că
efîcientizarea activităţilor nu se poate face decât prin crearea şi utilizarea unui sistem informatic
care să permită atât culegerea, prelucrarea şi actualizarea cât şi analiza şi utilizarea datelor şi
informaţiilor aflate la dispoziţie prin organizarea şi stocarea tor într-o bază de date. în cadrul
localităţilor, aceste date şi informaţii care alcătuiesc bazele de date trebuie să se refere atât la
elementele supraterane cât şi la cele subterane.
Aceste date şi informaţii însă, trebuie referite spaţial pentru ca toate studiile şi analizele
furnizate beneficiarilor să reflecte realitatea şi să fie precis localizate.
Referirea spaţială poate fi realizată foarte bine dacă se folosesc planurile şi documentele
cadastrale, care de regulă oferă date şi informaţii şi permit localizări precise atât pentru
elementele supraterane (imobile, proprietăţi, dotări, etc) cât şi pentru cele subterane (reţele
edilitare, galerii, metrou, etc.}.
Aceste planuri şi documente există însă, în stare grafică (planurile), sau scriptică
(documentele), ceea ce îngreunează foarte mult munca, iar uneori o face imposibilă, dacă ne
referim la analize care necesită mai multe informaţii.
Pentru a putea încărca baza de date necesară creării unui sistem informatic, este nevoie
să se utilizeze date numerice şi alfanumerice ceea ce implică automat trecerea de la planurile
grafice la cele digitale.
În municipiul Bucureşti unde au fost realizate planuri topografice la scările menţionate
(1:500 şi 1:2000) pentru tot teritoriul, trecerea la planurile digitale s-a făcut prin
scanarea-vectorizarea acestor planuri topografice. Acestea au necesitat atât actualizarea lor cât
şi completarea cu toate informaţiile cadastrale necesare transformării lor în planuri digitale
cadastrale.
Acestea, încărcate în baza de date a sistemului informatic permit localizarea spaţială
rapidă şi precisă a rezultatelor tuturor analizelor şi informaţiilor realizate şi furnizate la cererea
beneficiarului, în cunoştinţă de cauză.

Sisteme Informatice

Dezvoltarea rapidă şi complexă a societăţii a dus inevitabil la o sporire însemnată a


volumului de informaţii, care tind să aglomereze şi să blocheze canalele informaţionale. Pe de
altă parte, nevoia de informaţie pentru o cunoaştere operativă şi o dirijare conştientă a
dezvoltării societăţii, este din ce în ce mai mare. Menirea sistemelor informatice este tocmai să
rezolve aceste contradicţii dintre creşterea volumului de informaţii şi setea de informaţii.
Pentru a se lua decizii rapide şi optime, este necesară o sporire a operativităţii, în
colectarea, actualizarea, prelucrarea şi prezentarea informaţiilor, precum şi o valorificare
superioară a acestora. Această cerinţă nu poate fi satisfăcută în condiţiile unui volum din ce în
ce mai mare de informaţii decât prin folosirea mijloacelor şi tehnicilor specifice sistemelor
informatice.
Aplicarea practică a metodelor şi tehnicilor din domeniul sistemelor informatice
depinde şi de corecta definire şi însuşire a conceptelor de bază cu care operează aceste sisteme.
Sistemele informatice ne ajută să gestionăm ceea ce ştim, prin organizarea, stocarea,
accesul, recuperarea, manipularea, sintetizarea şi aplicarea cunoştinţelor pentru soluţionarea
problemelor.
Practic un sistem reprezintă un ansamblu de elemente interconectate care acţionează
împreună în scopul realizării unui anumit obiectiv.
Caracteristicile principale ale unui astfel de sistem funcţional sunt:
- are un obiectiv - orice sistem are un scop sau un obiectiv, care în cadrul sistemului,
poate fi mai greu sau mai uşor de constatat şi definit;
- este un ansamblu - orice sistem se compune din cel puţin 2 elemente distincte;
fiecare din aceste componente are un rol definit în atingerea obiectivului sistemului;
- are interconexiune - pentru ca elementele componente (cel puţin 2) să poată
conlucra, trebuie să fie legate între ele; legăturile dintre ele se numesc conexiuni;
scopul acestei legături este transmis rezultatelor funcţiilor sale;
- permite prelucrarea - în orice sistem se realizează o anumită transformare a unui
subiect oarecare, supus prelucrării; orice sistem primeşte ceva de la mediul exterior
sistemului şi transmite altceva mediului în care se găseşte sistemul;
- are intrare / ieşire - orice sistem are o intrare prin care primeşte semnale de la mediu
şi o ieşire prin care transmite semnale mediului, mediul fiind ceea ce nu aparţine
sistemului, sau în afara sistemului;
- permite ierarhizarea - orice element al unui sistem poate fi la rândul său sistem,
situaţie în care îl denumim subsistem;
- permite limitarea - orice sistem este în primul rând limitat în spaţiu (are un început şi
sfârşit) şi are limite în timp (orice sistem se naşte, se dezvoltă, se degradează şi
moare);
- permite homeostaza - reprezintă proprietatea unui sistem de a-şi menţine starea de
funcţionare în limitple atingerii obiectivelor sale (capacitatea sistemului) şi de a-şi
modifica parametrii de funcţionare.
Sistemul Informaţional al unei activităţi constituie ansamblul;
 informaţiilor;
 surselor;
 nivelelor consumatoare; canalelor de circulaţie;
 procedurilor;
 mijloacelor de tratare a informaţiilor din cadrul respectivei activităţi.
Orice activitate specifică are un sistem informaţional specific. Acesta trebuie să asigure
informaţii complete în cantitate suficientă, corecte şi la nivelul de operativitate cerut de nivelele
consumatoare. Elementul care a determinat saltul calitativ al sistemelor informaţionale s-a
datorat dezvoltării şi perfecţionărilor procedurilor de prelucrare şi automatizare a datelor.
Astfel au apărut sistemele informatice ce reprezintă partea automatizată cu ajutorul
calculatorului în cadrul unui sistem informaţional.
Sistemele Informatice reprezintă un ansamblu tehnic şi organizatoric de:
 persoane;
 echipamente;
 norme;
metode, având ca scop:
 culegerea;
 validarea;
 stocarea;
 analiza (prelucrarea);
 vizualizarea (afişarea) informaţiilor.
Activităţile de proiectare de ansamblu a sistemelor informatice constau în:
- definirea obiectivelor;
- definirea structurii sistemului informatic;
- definirea intrărilor - înţelegând prin aceasta totalitatea datelor primare necesare
obţinerii informaţiilor de ieşire ale sistemului;
- definirea ieşirilor - înţelegând prin aceasta totalitatea informaţiilor furnizate de către
sistem, respectiv: fişe, analize, rapoarte, sinteze, etc;
- definirea colecţiilor de date - principalele criterii pe baza cărora se pot grupa datele
sunt legate de sfera de cunoaştere, de domeniul de activitate, de stabilitatea
conţinutului datelor şi de rolul acestora (colecţii de date de bază, date intermediare
sau de lucru, date statistice, date istorice);
- alegerea modelului matematic şi a programelor aferente;
- alegerea soluţiilor tehnice de realizare - în funcţie de echipamentele utilizate, de
modul în care se structurează şi se organizează datele, de procedeele de introducere
şi prelucrare a datelor, de modul de redare a rezultatelor;
- estimarea necesarului de resurse - echipamente şi personal de specialitate;
- planificarea realizării sistemului - are la bază principiul proiectării şi implementării
eşalonate. Eşalonarea se reprezintă sub forma unui grafic detaliat în care se specifică
fiecare modul component, etapele de realizare şi durata acestora.
Pentru realizarea unor sisteme informatice care să îndeplinească obligatoriu
caracteristicile sistemelor, este necesar să se ţină cont de următoarele cerinţe:
- fundamentarea conceperii sistemului să fie făcută pe criterii de eficienţă economică;
- participarea nemijlocită a conducerii unităţii la conceperea sistemului informatic;
- asigurarea unui nivel tehnic înalt al soluţiilor adoptate;
- adoptarea de soluţii în concordanţă cu resursele disponibile şi cu restricţiile impuse*

Conceptele de sistem informatic geografic (GIS), sistem informatic al teritoriului (SIT), şi


sistem informatic urban (S1U)

Un sistem informatic ce utilizează informaţii referite spaţial poartă denumirea de


Sistem Informatic Geografic (GiS). Dacă informaţiile referite spaţial se referă la teritoriu,
sistemul informatic poartă denumirea de Sistem Informatic al Teritoriului (SIT). în cazul în
care informaţiile referite spaţial se referă la zona urbană, atunci sistemul informatic poartă
denumirea de Sistem Informatic Urban (SiU).
Sistemul Informatic Geografic (GIS) pune accent pe operaţiunile de analiză a datelor şi
informaţiilor, pentru zone la. scară mică (peste 1:10000), ca urmare, poziţionarea spaţială a
acestora este aproximativă şi este caracteristică studiilor regionale sau globale.
Sistemul Informatic al Teritoriului (SIT) utilizează acelaşi set de proceduri de culegere,
prelucrare, stocare şi analiză a datelor şi informaţiilor, dar la scară mai mare respectiv până la
scara 1:5000, făcând astfel o localizare spaţială a datelor şi informaţiilor cu precizie ridicată. Ca
o primă concluzie, se poate spune că prin abstractizarea SIT-ului rezultă un GIS.
Sistemul informatic Urban (SIU) sau utilizează acelaşi set de proceduri de culegere,
prelucrare, stocare şi analiză a datelor şi informaţiilor, dar la scări cuprinse între 1:2000 şi
respectiv 1:500, ceea ce implică o precizie ridicată, specifică atât zonei urbane cât şi
cadastrului. Prin urmare, putem concluziona că, prin abstractizarea SlU-lui rezultă un GIS
Urban.
În mod similar, putem afirma că, prin abstractizarea uni Sistem Informatic Cadastral
rezultă un GIS In cadastru.
Sistemul Informatic Urban (S1U) si respectiv Sistemul Informatic Cadastral(SIC) fac
parte din categoria Sistemelor Informatice ale Teritoriului (SIT), acestea la rândul lor fiind
reprezentări particulare ale Sistemelor Informatice Geografice (GIS). Atât SIU cât şi SIC pot fi
definite ca fiind o colecţie organizată de echipamente de calcul, programe, date geografice şi
personal destinat achiziţiei, stocării, actualizării, manipulării, analizei şi vizualizării în mod
eficient a informaţiilor referite spaţial, reprezentând un instrument pentru luarea deciziilor
administrative şi economice pentru planificarea şi dezvoltarea unei zone.
Datorită faptului că Sistemul Informatic Urban (SIU) reprezintă o particularizare pentru
zona urbană a Sistemului informatic Geografic (GIS), vom considera SIU ca un caz particular
al GIS şi în mod similar SIC ca fiind un caz particular al SIG.
Sistemul informatic este constituit din 6 părţi componente aşa cum rezultă şi din
figura 1.

Fig.1 – Componentele unui sistem informatic


Deci sistemele informatice geografice reprezintă o colecţie organizată compusă din:
 hardware,
 software,
 proceduri,
 informaţii pentru localizarea spaţială (date).
 personal,
 reţea

destinată:
 achiziţiei,
 stocării (înregistrării),
 actualizării,
 prelucrării,
 analizei,
 afişării informaţiilor geografice

Reţeaua este de departe componenta fundamentală a unui sistem informatic, fără de care
comunicarea rapidă sau partajarea informaţiilor geografice nu se pot realiza, în zilele noastre,
un sistem informatic se bazează foarte mult pe internet. Conceput iniţial ca o reţea pentru
conectarea mai multor calculatoare, internetul este acum un mecanism pentru schimbul de date,
manipularea informaţiilor personale, expediţia datelor şi creşterea numărului de afaceri
tranzacţionate.
Mai pe larg, un sistem informatic este un sistem folosit pentru modelarea informaţiei,
proceselor şi structurilor, care reflectă lumea reală, inclusiv evenimentele trecute, pentru a
putea înţelege, analiza şi gestiona resurse şi facilităţi. Un sistem informatic poate fi descris ca
sistem de gestiune a unei baze de date, care de regulă prezintă utilizatorului datele într-un mod
interactiv grafic, care poate fi interogată şi analizată.
Deşi mai pot fi întâlnite şi programe având bazele de date organizate în formate
proprietare, marea majoritate folosesc - pentru interoperabilitate şi schimb facil de informaţii -
formate clasice (de la DBF din dBASE sau FoxPro până la sisteme relaţionale ORACLE,
Sybase, Informix, Ingres, DB2, MS SQL, Access sau chiar Excel). Cele cu adevărat moderne
asigură acces nelimitat prin standarde de conectivitate: ODBC, COM, CORBA, SQL.
O componentă esenţială a unui sistem informatic este abilitatea de a produce date grafice
atât pe ecran cât şi pe hârtie, oferind rezultatele analizelor oamenilor de decizie care alocă
resursele. Hârtiile tipărite precum şi alte date grafice pot fi produse, permiţând vizualizarea şi
deci, înţelegerea rezultatului analizelor sau simulărilor unor evenimente potenţiale.
Caracteristici ale sistemelor informatice geografice:
- tratează informaţia ţinând cont de localizarea ei spaţială, geografică în teritoriu, prin
coordonate;
- presupun tratarea unitară într-o bază de date unică şi neredundantă a componentelor
grafice, cartografice, topologice şi tabelare.
- includ o colecţie de operatori spaţiali care acţionează asupra unei baze de date
spaţiale pentru a referi geografic informaţii reale. Un model de date GIS este
complex pentru că trebuie să reprezinte şi să interconecteze atât date grafice (hărţi)
cât şi date tabelare (atribute).
- sunt utilizate pentru a simula situaţii şi evenimente reale.
Datele geospaţiale reprezintă ansamblul format din:
- date spaţiale (coordonate geografice - latitudine, longitudine, altitudine şi
coordonate carteziene x, y, z, etc.);
- date descriptive (date nongrafice-atribute) asociate obiectelor/fenomenelor
geografice (străzi, clădiri, parcele, cămine, accidente, etc.).
Baza de date geografice este o colecţie de date geografice, organizată astfel încât să
faciliteze:
- stocarea,
- interogarea,
- actualizarea,
- afişarea,
informaţiilor în mod eficient.
Pentru a fi de succes, un sistem informatic trebuie să răspundă unui scop precis în timp util.
Trebuie să se integreze în strategia de business a organizaţiei ce va implementa acest sistem
informatic pentru a oferi informaţiile necesare acesteia. Cheia definirii unui sistem de succes
este de a cunoaşte ce rezultate se doresc a fi obţinute. Un Sistem Informatic Geografic ajută la
realizarea legăturii între domenii multiple, diferite şi complicate, oferind astfel sisteme
end-to-end de analiză şi distribuţie a informaţiilor geospaţiale. GIS cuprinde, într-o accepţiune
mai largă, fazele de la specificarea datelor de intrare, până la deciziile de control asupra
proceselor naturale, economice şi sociale, iar într-o accepţiune limitată numai fazele de afişare
a rezultatelor sub formă grafică sau alfanumerică.
Hărţile reprezintă rezultatul final al procesării datelor dintr-un GIS, începând cu
colectarea, editarea şi întreţinerea până la managementul şi analiza acestora.
Hărţile au fost folosite în mod tradiţional la explorarea Pământului şi exploatarea
resurselor sale. Tehnologia GIS, ca extindere a cartografiei, a mărit eficienţa şi puterea de
analiză a cartografiei tradiţionale. Acum, când comunităţile ştiinţifice recunosc consecinţele pe
care activitatea umană le are asupra mediului, tehnologia GiS devine o unealtă esenţială în
înţelegerea modificărilor globale.
Tehnologia GIS a fost comercial disponibilă în urmă cu peste 30 de ani, în timp ce
implementarea pe scară largă a GlS-ului a avut loc doar în ultimii câţiva ani. Barierele către o
adoptare rapidă şi pe scară largă ale acestuia au constat în:
- slaba conştientizare a rolului, potenţialului şi beneficiilor GIS;
- dificultatea, timpul şi insuficienţa resurselor necesare pentru obţinerea informaţiilor şi
datelor corespunzătoare în formă digitală.
Este necesar să considerăm originile şi profilul dezvoltării GIS în decursul ultimilor 20
sau 30 de ani. Pachetele software GiS tipice îşi au originile în una din cele trei forme arătate în
figura 2 şi reprezintă o specializare în gestionarea datelor CAD şi respectiv GiS.
Sisteme geografice de
Sisteme de gestionare a Sisteme cartografice / de
mediu înconjurător / de
datelor / de administraţie proiectare
resurse

Originile GIS

Fig. 2 Originile GIS

Pentru primul grup de sisteme din figura 2, subiectul cheie a urmărit concentrarea pe
stabilirea sistemelor de gestionare a bazelor de date aferente şi structurile de date capabile de
gestionare eficientă a textelor convenţionale şi a datelor spaţiale. Aceste sisteme au fost
produse, de regulă, de vânzătorii de hardware.
Aceştia au constatat necesitatea de a folosi toate aceste date orientate pe tranzacţii şi
sisteme administrative, de exemplu, pentru administrarea teritoriului sau procesarea aplicaţiilor
de planificare. în acelaşi timp au realizat că datele erau structurate corespunzător şi dacă
volumele mari de date şi tranzacţii puteau fi adaptate, apoi ar fi fost relativ uşor să se adauge
texte şi/sau să se restabilească date spaţiale şi aplicaţii de vârf.
Al doilea grup de sisteme din figura 2 a avut ca scop major aplicarea tehnicilor de calcul
pentru producerea şi ţinerea la zi a hărţilor şi desenelor.
Ca o consecinţă, aceste sisteme au fost foarte puternice în domeniul culegerii datelor
digitale şi în realizarea produselor finale cartografice de calitate, scoase cu ajutorul plotterului.
Al treilea grup de sisteme din figura 2 a fost primul ce a urmat a fi cunoscut ca G1S.
El a furnizat cel dintâi software cu obiective specifice de management şi de prelucrare a
datelor referite geografic, independent de gestionarea datelor spaţiale. Aceste sisteme au stocat,
de asemenea, texte - ca atribute ale datelor geografice.
GlS-urile iniţiale au fost folosite în Canada şi SUA, GIS-ul canadian guvernamental
fiind larg recunoscut ca primul dintre implementatorii majori. Ca multe aplicaţii iniţiale, acesta
a fost folosit pentru managementul resurselor naturale (silvicultură, agricultură şi utilizarea
terenului).
Din aceste trei origini (gestionarea de date, CAD şi GiS), GlS-urile, aşa cum le ştim şi le
înţelegem astăzi, au parcurs un drum lung.
Sistemele iniţiale au fost fiecare extinse în ceea ce priveşte scopul şi funcţionalitatea.
Aşa cum se poate observa în figura 3, extinderile, la fiecare din aceste grupuri, au inclus
încorporarea funcţionalităţii celorlalte două, cu o oarecare suprapunere între ele.
Sisteme de gestionare a
datelor / de
administraţie

Sisteme cartografice / Sisteme geografice /


de proiectare de mediu înconjurător
/ de resurse

Fig. 3 - Convergenţa tehnologiilor GIS

În unele cazuri, dezvoltatorii unui anumit tip de sistem au considerat că ar fi profitabilă


existenţa unui singur grup de sisteme, la fel ca şi extinderea propriului sistem, la care să fie
furnizate legături şi/sau integrări cu sisteme de alt tip aşa cum se indică în figura 4.

Sisteme de gestionare a Sisteme cartografice / de


datelor / de administraţie proiectare

Sisteme geografice / de
mediu înconjurător / de
resurse

Fig. 4 - integrarea tehnologiilor GIS

Astfel, de exemplu, sistemele originale orientate spre management au fost extinse la


furnizarea analizelor spaţiale şi a funcţiilor pentru prezentarea hărţilor. Dezvoltarea continuă a
acestor sisteme a fost necesară pentru că în ciuda faptului că fiecare implementare are un scop
principal care, de obicei, face parte din una din cele trei categorii de mai sus, frecvent,
implementările au scopuri secundare ce necesită funcţionalitatea uneia, sau, mai des, a două
din cele trei categorii menţionate.
De secole, cartografia a constituit metoda prin care a fost reprezentată informaţia
despre lumea naturală şi fizică. Hărţile au arătat vizual caracteristicile esenţiale care formează
lumea naturală şi cea făcută de mâna omului, şi, de asemenea, distribuţia lor geografică.
Hărţile, şi mai recent, desenele care reprezintă reţele utilitare de gaz, apă, electricitate
şi telecomunicaţii, au devenit un element esenţial în dezvoltarea, managementul şi
administrarea activităţilor umane, atât cele referitoare la activitatea de serviciu, cât şi cele din
timpul liber.
Astăzi, sistemul informatic este interesant nu numai peritru numeroşii organizatori ai
administraţiilor locale şi centrale, ci şi pentru utilizatorii din finanţe, comerţul cu amănuntul,
transporturi şi alte ramuri ale sectorului privat.
Această răspândire a folosirii sistemul informatic a fost grăbită prin disponibilitatea
sistemelor de cartografiere bazate pe bănci de date topografice sau a sistemelor de analiză
demografică.
Pentru aşezările urbane, sistemele informatice ale teritoriului (SIT) reprezintă un caz
particular de aplicaţie al clasei mai largi a sistemelor informatice geografice, uneori acest
termen fiind înlocuit de expresia GIS urban. Termenul SIT desemnează în
literatura de specialitate sistemele informatice din clasa G!S care includ informaţiile despre
teren şi ocuparea lui.
Aceste sisteme nu pot deveni operaţionale în absenţa înregistrărilor oficiale definite de
cadastru şi publicitate imobiliară. Prin urmare, orice SIT complet operaţional este o consecinţă
a realizării măsurătorilor topo-geodezi ce precum şi a măsurătorilor cadastrale.
Aplicaţiile SIT constituie un instrument pentru rezolvarea aspectelor legale, de tip
administrativ şi economic, prin planificarea şi dezvoltarea unei baze de date referite spaţial
pentru un anumit teritoriu, pe baza unor proceduri şi tehnici privind achiziţia, stocarea,
actualizarea, procesarea şi distribuţia sistematică a datelor.
Ca urmare, Sistemele Informatice ale Teritoriului pot fi considerate o extindere a
managementului informaţional al teritoriului.
STADIUL CUNOAŞTERII ÎN DOMENIUL REALIZĂRII SUPORTULUI DE
REFERINŢĂ SPAŢIALĂ PENTRU GIS URBAN

Informaţia cu care operează administraţia locală a unui oraş are în cea mai mare parte, o
componentă geografică, informaţiile despre arondări, zonări, proprietăţi, drumuri, şcoli, spaţii
verzi etc., conţinând intrinsec această componentă.
Conform legislaţiei din ţara noastră, administraţia locală este reprezentată de către
primării şi consilii judeţene, pe lângă aceste instituţii, existând o serie întreagă de societăţi
comerciale a căror activitate este strâns legată de administraţia locală.
Aplicaţiile sistemului informatic în administrarea resurselor urbane sunt implementate
în cadrul primăriilor şi prezintă o mare diversitate.
În cadrul acestei diversităţi privind aplicaţiile sistemului informatic urban, enumerăm:
administrarea proprietăţii publice, acordarea de autorizaţii, avize şi licenţe, planificarea zonelor
şi activităţilor de arondare, analiza şi sistematizarea traficului, gestionarea situaţiilor de urgenţă
şi managementul la dezastre, dispecerizare, evidenţa, proiectarea şi întreţinerea reţelelor
edilitare, organizarea teritoriului şi sistematizarea lui.
În tabelul de mai jos sunt enumerate cele mai importante tipuri de aplicaţii informatice
la nivelul unui oraş, respectiv:
Nr.
Denumirea aplicaţiei Exemplu
Crt
Administrarea proprietăţilor publice Inventarierea şi administrarea bunurilor imobile în proprietate
1
publică
2 Cartografiere şi raportare Analiza de eliberare a autorizaţiei de construcţie
3 Autorizaţie de construcţii Procedura de eliberare a autorizaţiei de construcţie

4 Monitorizarea planurilor de Analiza datelor referitoare la tendinţele de dezvoltare


dezvoltare
5 Activităţi electorale Actualizarea hărţilor circumscripţiilor electorale
Administrarea reţelelor edilitare Planificarea şi asigurarea lucrărilor de întreţinere a reţelelor
6
edilitare
Amplasare de noi obiective (şcoli,
7 Selectarea amplasamentului optim pentru noi obiective
spitale, centre comerciale, etc.)
8 Amenajarea teritoriului Prelucrarea hărţilor de amenajare a teritoriului
9 Protecţia mediului înconjurător Analiza şi afişarea datelor de mediu
10 Optimizarea traseelor Determinarea traseelor optime pentru diferite tipuri de activităţi
11 Analiza traficului urbane informaţiilor referitoare la reţeaua de străzi şi a traficului
Analiza
rutier
După cum se observă, cel puţin şase aplicaţii din cele enumerate sunt de natură
decizională în urma efectuării unor analize, ceea ce justifică denumirea de GIS Urban.
Tehnologia GIS poate fi considerată, ca unul dintre mijloacele de maximizare a
utilizării acestei bogăţii, în scopul rezolvării cât mai depline a problemelor cetăţenilor, o parte
esenţială a procesului decizional constând în capacitatea de a compara mai multe soluţii ce
corespund aceleiaşi probleme.
Potenţialul GIS se poate atinge numai dacă acesta este considerat ca o tehnologie
integratoare, evaluarea şi implementarea acesteia să fie considerată ca o componentă integrală a
strategiilor informaţionale, indiferent cui se adresează acestea: gestiunii informaţiei (Gi),
tehnologiei informaţiei (!T) sau sistemelor informaţionale urbane (SÎU).
Ca o tendinţă actuală, din punct de vedere informatic, corelarea şi integrarea
informaţiilor cadastrale în activitatea administraţiei locale este caracterizată în primul rând prin
crearea şi exploatarea bazelor de date spaţiale.
Tendinţa actuală în acest domeniu constă în integrarea în cadrul bazelor de date spaţiale
a rezultatelor aplicării unei mari diversităţi de tehnologii care înglobează, în general, cele mai
recente realizări în domeniul informaticii şi comunicaţiilor.
Tehnologiile sunt aplicate pe tot parcursul procesului de creare şi exploatare curentă 3
bazelor de date spaţiale, acestea fiind obţinute prin înglobarea completă sau parţişlă a funcţiilor
mai multor aplicaţii din cadrul sistemelor informatice: analiza statistică spaţială, analiza
fluxurilor în reţele, cartografierea automată şi administrarea informaţiilor ce descriu bunurile
imobile, geo-codificarea şi GPS (Global Position Systems), sisteme de gestiune de baze de
date, Sisteme Informatice ale Teritoriului.
Datorită în primul rând, costurilor ridicate ale creării bazelor de date spaţiale, dar şi
costurilor organizatorice, pătrunderea sistemului informatic în cadrul administraţiei locale de la
noi, se efectuează într-un ritm lent.
Nucleul oricărui GIS îl reprezintă modelul de date, acesta putând fi:
Modelul de date geo-relaţional
Modelul de date reprezintă un set de elemente constructive pentru reprezentarea
obiectelor şi proceselor din lumea reală, în mediul digital al calculatorului. Utilizatorii
interacţionează cu sistemele GIS cu scopul de a realiza hărţi, interogări asupra bazelor de date şi
diferite analize. Nu există un singur model de date care să îndeplinească toate condiţiile,
deoarece fiecare utilizator are un scop propriu, aşa cum şi fenomenele pe care le studiază au
caracteristici diferite.
În general un GIS utilizează unul sau mai multe modele de date spaţiale pentru a
reprezenta obiectele geografice, cele uzuale fiind:
• modelul vectorial
* modelul raster

Modelul de date vectorial


Modelul de date vectorial (figura 5) este modelul cel mai mult utilizat, având mai multe
posibilităţi de aplicare decât oricare alt model, iar programele de analiză pentru acest model
sunt mult mai complexe.
În cadrul modelului de date vectorial (datele se obţin practic fie prin digitizarea directă,
sau semiautomată a foilor de plan, fie prin scanare-vectorizare a acestora), conţinutul foilor de
plan este descompus în elemente geometrice elementare respectiv: puncte (pomi izolaţi, stâlpi,
fântâni, capace ale căminelor de vizitare, hidranţi, etc.), linii (liziere, drumuri şi căi ferate, râuri,
reţele edilitare, limite administrative, hotare, etc.) şi poligoane (clădiri, corpuri de proprietate,
parcele, parcuri, zone poluate, etc.) şi care sunt definite prin perechi de coordonate (x, y) şi cote,
izolate (punctele) sau grupate în mulţimi ordonate (liniile şi poligoanele), ordonarea fiind
făcută în funcţie de relaţiile topologice dintre ele.
Toate aceste date, stocate în fişiere alcătuiesc componenta spaţială a unei baze de date,
care permit localizarea precisă a elementelor ce fac obiectul unui GIS.
Avantajele utilizării acestui model sunt:
- are o reprezentare bună a structurii de date fenomenologice;
- structură de date compactă;
- topologie uşor de realizat;
- grafică superioară;
- posibilitatea regăsirii, actualizării, şi generării datelor spaţiale şi atributelor.
Dezavantajele utilizării acestui model sunt:
- structură de date complexă;
- combinare dificilă a straturilor tematice;
- simulare dificilă deoarece fiecare entitate are propria sa topologie;
- afişarea şi plotarea pot fi costisitoare mai ales atunci când se urmăreşte o calitate
înaltă;
- tehnicile utilizate sunt mai costisitoare.
Fig. 5 - Imagine vectorială
Modelul de date raster
În cadrul modelului de date raster, datele se obţin prin scanarea conţinutului foilor de
plan şi au o structură reţea, precizia lor (rezoluţia) depinzând de densitatea celulelor reţelei
(pixeli) exprimată prin DPI (dots per inch).
Dimensiunea celulei defineşte rezoluţia rasterului. Cu cât suprafaţa reprezentată este
mai mică, cu atât rezoluţia este mai bună şi deci datele mai precise, în schimb este nevoie de
mai multă memorie pentru stocarea datelor şi deci de un timp de prelucrare mai îndelungat.
Modelul de date raster permite reprezentarea obiectelor GtS punctuale, liniare sau
poligonale. Un obiect punctual este reprezentat printr-o valoare într-o singură celulă a grilei. Un
obiect liniar apare ca o serie de celule alăturate care redau lungimea şi forma obiectului. Un
obiect poligonal este reprezentat ca un grup de celule alăturate care redau aria şi forma
obiectului (a se vedea figura 6).
Pentru a fi încărcate, aceste date raster, în baza de date a unui Sistem Informatic
urmează ca aceste celule (pixeli) definite prin linii şi coloane să fie transformate în perechi de
coordonate. Această transformare se face utilizând un soft special prin care procesul de scanare
se continuă cu procesul de vectorizare a datelor raster, proces care conţine două translaţii, o
rotaţie şi o transformare de scară.
Avantajele acestui model sunt:
- structură de date simplă;
- suprapunerea şi combinarea straturilor este mai uşor de realizat;
- simplitatea, care este legată de posibilitatea de efectuare a analizei spaţiale;
- facilitează realizarea simulărilor deoarece fiecare entitate spaţială are aceeaşi
mărime şi formă;
- reprezentarea grafică se face fără prelucrări suplimentare;
- similitudinea sa cu datele de teledetecţie.
Dezavantajele acestui model sunt:
- este un mare consumator de memorie, trebuie păstrate valori pentru fiecare celulă;
- nu este util pentru reprezentări ale elementelor de tip liniar (exemplu: căi ferate) sau
la o rezoluţie mare (p=100m) o casă nu mai poate fi reprezentată;
- calitatea prezentării datelor grafice este inferioară;
Toate aceste date spaţiale care repezintă practic amplasamentul elementelor
componente ale foii de plan, grupate după conexiunile dintre ele (conexiuni topologice) şi
stocate apoi în baza de date, furnizează suportul spaţial necesar unui Sistem Informatic
Geografic Urban (GISU).

Fig. 6 - Imagine raster


Precizia datelor digitale

Datele SIG sunt caracterizate de precizie, noţiunea de scară dispărând în cazul acestor
concepte. Pe o hartă tradiţională informaţiile geografice sunt înregistrate şi reprezentate grafic
la o anumită scară cu precizie cartografică standard de 0,1 - 0,2 mm la scara hărţii. într-o bază
de date, înregistrarea şi reprezentarea grafică sunt două noţiuni distincte. Particularitatea
acestor sisteme constă în faptul că datele sunt înregistrate în coordonate reale (practic înseamnă
scara 1:1) şi pot fi reprezentate ulterior, la orice scară, cu aceeaşi precizie. Noţiunea de aceeaşi
precizie utilizată anterior este variabilă, deoarece o serie de factori pot influenţa precizia de
reprezentare a datelor. Totuşi precizia lor internă se menţine constantă indiferent de scara de
reprezentare.
Precizia măsoară de fapt abaterea maximă posibilă dintre poziţia reală a obiectului pe
suprafaţa Pământului şi poziţia indicată prin reprezentarea lui pe foaia de hartă. în cazul unui
GIS precizia datelor obţinute prin scanare-vectorizare este influenţată de:
- precizia hărţii originale după care se face digitizarea/vectorizarea;
- scara hărţii originale după care şe face digitizarea/vectorizarea.
Primul aspect de care trebuie ţinut cont, este precizia cartografică standard de 0,2 mm
care, funcţie de scară, asigură precizia datelor dintr-o bază de date a oricărui sistem informatic.

Surse de date geospaţiate

Principalele probleme legate de introducerea unui G!S sunt cele referitoare la


încărcarea şi întreţinerea bazei de date, aceasta fiind o activitate dificilă şi costisitoare.
încărcarea bazei de date cu date care să aibă precizia necesară, este dificilă, deoarece acest lucru
trebuie realizat pornind de la materialele sursă afectate de diferite erori. Realizarea bazei de
date reprezintă aproximativ 50-60 % din costul total de implementare a unui G1S. Odată
încărcată baza de date, trebuie avute în vedere costurile substanţiale pentru actualizarea bazei
de date.
Anumite baze de date în format electronic, care pot fi direct folosite de un GIS, sunt
produse de agenţii şi companii private. Diferite tipuri de informaţii sub formă de hărţi pot fi
integrate într-un sistem GIS. Un GIS poate, de asemenea, să convertească informaţiile digitale
existente, care nu sunt sub formă de hărţi, în formate pe care să le recunoască şi să le folosească.
De exemplu, imaginile digitale provenite de la sateliţi, pot fi analizate în scopul de ă produce un
strat de informaţii digitale despre zonele cu vegetaţie. De asemenea, informaţiile hidrologice
sau demografice în format tabelar pot fi convertite într-un format cartografic, servind ca straturi
de informaţii tematice. Informaţiile geografice dintr-un GIS trebuiesc prelucrate (înregistrate)
astfel încât să se potrivească cu informaţiile din alte hărţi, înainte ca datele digitale să poată fi
analizate, ele trebuie să suporte şi alte modificări - conversie a proiecţiei, de exemplu - care fac
posibilă integrarea lor în GIS. Proiecţia este o componentă fundamentală a procesului de
realizare a unei hărţi. Proiecţia reprezintă o interpretare matematică a translaţiei informaţiei din
suprafeţele curbe tridimensionale ale Pământului în format bidimensional - ecran, hârtie. în
timp ce cea mai mare parte a informaţiei dintr-un GIS provine din hărţile existente, acesta
utilizează puterea de calcul a computerelor pentru a integra informaţia digitală, provenită din
surse diferite într-un proiect comun. întrucât datele digitale sunt colectate şi stocate în moduri
diferite, două surse pot să nu fie în întregime compatibile. Deci, un GIS trebuie să fie capabil să
convertească datele dintr-o structură în alta. Imaginile satelitare care au fost interpretate cu
ajutorul computerului pentru a produce o hartă a utilizării terenului pot fi "citite" de GIS într- un
format raster. Fişierele de tip raster constau în rânduri de celule uniforme codificate în funcţie
de valoarea datelor. Un exemplu ar putea fi clasificare acoperirii terenului. Fişierele de date de
tip raster pot fi manipulate cu uşurinţă de computer, dar ele sunt adesea mai puţin detaliate şi
pot fi mai slab vizualizate în comparaţie cu fişierele de date de tip vector, care pot aproxima mai
bine hărţile tradiţionale. Datele vectoriale digitale au fost capturate ca puncte, linii (serii de
puncte de coordonate), sau suprafeţe (forme mărginite de linii).
Una dintre sarcinile cele mai scumpe şi mai mari consumatoare de timp ale unui G1S
este colectarea datelor. Diversele surse de date geografice pot fi colectate prin două metode şi
anume captarea şi transferul datelor. Este important să se facă distincţie între măsurătorile
directe şi captarea datelor de tip vector sau raster. Transferul datelor implică importarea
acestora din alte surse de date digitale, aşa cum se arată în figura 7.
Datele necesare încărcării bazei de date a oricărui GIS pot proveni din următoarele
surse:
- hărţi analogice care urmează a fi scanate, digitizate/vectorizate;
- hărţi digitale deja existente;
- date din ridicări topografice;
- date din măsurători fotogrammetrice;
- imagini fotogrammetrice sau satelitare.
Colecţie Ieşire

Baza de date
Editare
cartografice
Mentenanţă

Management Analiză

Fig. 7 - Baza de date cartografice

Harta analogică

Hărţile analogice sunt hărţile obişnuite, desenate pe material plastic sau pe hârtie.
Acestea, pentru a forma o bază de date accesibilă calculatorului, trebuie transformate, adică
scanate şi apoi digitizate. Procesul de digitizare consta în transformarea fiecărui punct de pe
planşeta de digitizare prin intermediul unui program într-o pereche de coordonate-digitizor
(x,y). Toate aceste perechi de coordonate formează fişierele de tip vectorial ce generează
straturile de elemente de tip punct, linie sau poligon.
Denpmîtă generic hartă “clasică”, harta analogică reprezintă o imagine convenţională a
suprafeţei de teren, în care elementele de tip punct (stâlpi, copaci, fântâni, cămine vizitare, etc.),
elementele liniare (drumuri, cursuri de apă, curbe de nivel, etc.) şi ariile (clădiri, terenuri, zone
funcţionale, etc.) indică poziţia şi forma spaţială a obiectelor geografice, iar simbolurile grafice
şi textele descriu aceste obiecte.
O astfel de imagine are câteva caracteristici importante:
- este o reprezentare plană a unui teritoriu;
- este o reprezentare la scară a terenului;
- este o reprezentare metrică ce permite efectuarea de măsurători.
Aceste măsurători se pot referi la unghiuri, distanţe, arii, coordonate
geografice sau coordonate rectangulare plane.
Hărţile analogice pot fi:
- hărţi topografice - dau o prezentare de ansamblu a teritoriului. Hărţile topografice
sunt cele legate de procesele topografice, geodezice, fotogrammetrice şi prezintă teme la scări
mici, elemente de relief, hidrologice, aspecte economice, aspecte turistice, aspecte climatice;
- hărţi geografice - sunt de tipul: hărţi murale, hărţi de navigaţie, hărţi din atlasele
geografice.
Schema tehnologică clasică de principiu, pentru obţinerea unei hărţi este prezentată în
figura 8, în care, pentru a parcurge fiecare etapă sunt necesare diferite tipuri de lucrări.

Fig. 8 - Etape întocmire hartă

Schematic, procedeul de realizare a unei hărţi poate fi reprezentat conform figurii 9

Suprafaţă 1. Elipsoidul 2. Planul de 3.


Harta
de de referinţă proiecţie
referinţă

Fig. 9 – Procedeu realizare hartă

1. Pentru a trece de la suprafaţa de referinţă la elipsoidul de referinţa, intervin lucrări de


astronomie geodezică, geodezie, gravimetrie etc.
2. Pentru a trece de la elipsoidul de referinţă la planul de proiecţie, intervin lucrări de
cartografie matematică.
3. Pentru a trece de la planul de proiecţie la harta propriu-zisă, intervin lucrări de întocmire,
editare şi multiplicare a hărţilor.
Pentru o hartă analogică, modul de realizare a acesteia şi conţinutul ei sunt supuse unor
reguli stricte, depinzând de:
- suportul pe care se realizează şi constrângerile datorate acestuia;
- scara viitoarei hărţi;
- precizia cerută.

Harta vectorială

Harta în format vector este modelul cel mai utilizat, având mai multe posibilităţi de
aplicare, iar programele de analiză bazate pe acest model sunt mult mai complexe. O hartă
analogică supusă unui proces de scanare şi digitizare/vectorizare reprezintă o bază de date
spaţială, la scara 1:1, în raport cu sursa.
Principial, se consideră că orice element de pe o hartă analogică sau din teren poate fi de
tipul: punct, linie, sau poligon.
Un punct este reprezentat printr-o singură pereche de coordonate x, y. O linie este
reprezentată printr-un şir ordonat de perechi de coordonate x, y. Un poligon este reprezentat
printr-un şir de perechi de coordonate x, y care definesc segmentele liniare ce delimitează
poligonul.
Harta este o reprezentare grafică a unei porţiuni din suprafaţa pământului în care puncte
(stâlpi de înaltă tensiune, copaci, fântâni, locul unor evenimente/fenomene etc.), linii (drumuri,
cursuri de apă, curbe de nivel, etc.) şi poligoane (clădiri, parcele, zone funcţionale, etc.) indică
poziţia şi forma spaţială a obiectelor geografice, iar simbolurile grafice şi textele descriu aceste
obiecte. Relaţiile spaţiale dintre obiectele geografice sunt implicit reprezentate şi trebuiesc
interpretate de către cel căruia i se adresează harta.

Imagini fotogrammetrice, imagini satelitare

Odată cu dezvoltarea în anii '80 a tehnicii de calcul, s-a realizat trecerea de la


fotogrammetria analogică la fotogrammetria analitică, utilizându-se aparatură modernă pentru
măsurătorile fotogramelor şi stereogramelor, precum şi diverse principii matematice ce au
ajutat la crearea de programe pentru înregistrarea pe calculator a acestor coordonate ale
punctelor. Aceste principii ale fotogrammetriei analogice au fost preluate de fotogrammetria
digitală. Aceasta utilizează imagini obţinute prin baleierea în spaţiul-obiect (creând o imagine
digitală) sau prin scanarea imaginilor analogice (creând o imagine digitizată). Datele obţinute
sub formă raster sunt înregistrate pe suport magnetic* însă, după cum ştim, există programe de
conversie raster/vector, dar şi că un GÎS poate lucra cu ambele tipuri de formate ale imaginii. în
concluzie, putem spune că datorită acestor dezvoltări extrem de puternice a sistemelor
informatice şi a calculatoarelor în general, domenii destul de variate ca fotogrammetria sau
baza de date din componenţa unui GiS, pot conlucra.
Teledetecţia se ocupă cu achiziţionarea de informaţii calitative şi cantitative asupra
obiectelor şi fenomenelor din mediul înconjurător pe baza unor măsurători efectuate de la
distanţă faţă de obiecte, dar şi cu prelucrarea geometrică şi radiometrică a acestor înregistrări,
precum şi analiza şi extragerea de informaţii din imaginile digitale. Achiziţia presupune o sursă
de energie, un mediu de transmisie, o interacţiune cu materia, un senzor ce primeşte semnalul
propagat prin mediul de transmisie, şi răspunsul senzorului ce este înregistrat în timp real, apoi
prelucrat şi analizat în scopul recunoaşterii caracteristicilor obiectului. Prelucrarea imaginilor
de teledetecţie presupune prelucrări geometrice ce constau în aducerea la scară a imaginilor,
efectuarea de corecţii geometrice, registraţia relativă şi absolută ce reprezintă aducerea în
corespondenţă geometrică a imaginilor de prelucrat cu imaginea de referinţă sau harta digitală
şi prelucrări radiometrice ce constau în general în filtrarea, întărirea imaginii, sau slăbirea ei,
operaţii în general invariante asupra poziţiei geometrice. în final, se pot face analize ale
imaginii în scopul extragerii informaţiilor calitative din acestea şi întocmirii hărţilor. Toate
aceste operaţii se fac pe calculator, imaginea asupra căreia se lucrează fiind o imagine digitală
în format raster. Datorită posibilităţii conversiei raster /vector, aceste imagini deja corectate pot
fi transformate în formatul dorit, şi implementate într-un GiS care le poate folosi în scopurile
sale.

Date provenite din ridicări topografice şi măsurători GPS

Aceste date se obţin utilizând instrumente de măsurat specifice {teodolite, nivele, staţii
totale) geodeziei, cadastrului, topografiei, topografiei inginereşti, măsurătorilor subterane.
Staţiile totale permit măsurarea unui număr mare de puncte care se pot înregistra pe
suporturile de memorie internă sau externă astfel încât datele se pot descărca în calculator
atunci când s-au terminat măsurătorile din teren. Aceste măsurători se pot prelucra cu programe
special realizate pentru a calcula şi compensa coordonatele punctelor din reţeaua ce acoperă
zona respectivă, iar apoi cu ajutorul unor pachete soft de tip CAD se pot desena elementele
măsurate pe teren. Deoarece modelul în care lucrează un astfel de soft este de tip vector, aceste
fişiere pot fi importate într-un G1S pentru a le crea topologia şi a le prelucra mai departe.
Metodele avansate GPS permit măsurători de latitudine, longitudine şi altitudine sau de
coordonate X, Y, H determinate într-o perioadă relativ scurtă de timp, ultimele având o
acurateţe (precizie) de ordinul centimetrilor.
Sistemul de poziţionare globală (GPS) este alcătuit din trei segmente:
1. Segmentul spaţial (sateliţii);
2. Segmentul de control (United States Department of Defence);
3. Segmentul utilizator (oricine foloseşte un receptor GPS în scopuri de poziţionare).
Segmentul spaţial este alcătuit dintr-o constelaţie de 24 de sateliţi care se rotesc în jurul
Pământului la o altitudine de 20.000 km. Sateliţii, dispuşi într-unul din cele 6 plane orbitale
(figura 10), înconjoară Pământul de două ori pe zi.

Fig. 10 - Constelaţie sateliţi


Receptorul GPS determină poziţia sa pe baza semnalelor radio primite de la mai mulţi
sateliţi. Sateliţii dispun de ceasuri "de încredere", aşa că determinarea timpului făcut de
semnalele radio este foarte precisă. Receptorul GPS calculează distanţa faţă de fiecare satelit pe
baza timpului făcut de semnalul radio şi a vitezei luminii (viteza semnalului), apoi foloseşte
aceste distanţe pentru a calcula poziţia lui pe Pământ. Sateliţii GPS emit pe două frecvenţe
diferite (având lungimile de undă de 9, respectiv 24 cm). Poziţiile acestor sateliţi se pot afla
folosind sistemul de coordonate WGS-84. Există receptoare GPS cu o singură frecvenţă şi
receptoare GPS cu două frecvenţe, cele din urmă oferind un important avantaj pentru aplicaţiile
în timp real.
O aplicaţie practică a metodelor GPS, folosită cu succes, este cea de actualizare, când în
teren au survenit modificări în zone inaccesibile, iar hărţile digitale deţinute nu includ aceste
modificări. Astfel, cu ajutorul GPS-lui se pot face rapid aceste măsurători, se poate crea
topologia cu ajutorul unor programe speciale pentru a fi recunoscute de un GIS şi apoi se pot
implementa în acesta pentru a fi prelucrate mai departe.
Informaţii alfa-numerice

Sursele de date, în acest caz, sunt în general eterogene şi pot proveni din:
- baze de date deja create şi administrate cu ajutorul unui SGBD;
- anuare statistice;
- enciclopedii geografice;
- alte surse de tipul monografiilor, care cuprind date statistice sau descriptive despre
domeniul în care vrem să folosim un GIS;
- baze de date deja create şi administrate cu ajutorul unui SGBD (Sistem de Gestiune
al Bazei de Date).
Datele descriptive (atributele) ce caracterizează datele spaţiale se înregistrează într-o
baza de date de tip relaţional. Aceste baze de date conţin informaţii înregistrate pe suport
magnetic sau pe hard-disk şi pot fi folosite nu numai într-un caz sau o situaţie pentru care au
fost înregistrate prima dată, ci într-o mulţime de alte situaţii, informaţia nepierzându-se prin
utilizări repetate. Cu ajutorul unui Sistem de Gestiune al Bazei de Date (SGBD), acestea pot fi
controlate, organizate şi manipulate într-un mod optim, astfel încât în orice situaţie aceste
informaţii să fie utile celui care le foloseşte, dar şi pentru analiza în cauză.
Datele statistice conţin informaţii sintetice din diverse domenii de activitate:
silvicultură, industrie, construcţii, transporturi, telecomunicaţii, comerţ, turism şi servicii,
indicatori sintetici macroeconomici, precum şi date statistice privind bugetul, finanţele, balanţa
de plăţi externe şi dezvoltarea teritorială a ţării, populaţia, etc.

Domeniu de aplicabilitate

Sistemele informatice geografice (GÎS) îşi dovedesc utilitatea în orice domeniu de


activitate care se bazează pe tratarea informaţiilor spaţiale:
- Cadastru
 cadastru general,
 castru imobiliar,
 cadastru edilitar (inventariere reţele de apă, gaze, termoficare, telefonie, etc.)
 cadastru geotehnic,
 celelalte cadastre de specialitate.
- Urbanism, sistematizare teritorială şi administraţie locală
 stabilirea amplasării optime a noilor obiective (înzestrări edilitare, cartiere de
locuinţe, obiective industriale, obiective social-culturale, etc.),
 spaţiu locativ,
 arondări pe diverse criterii (pentru şcoli, spitale, centre comerciale, etc.),
 studii de urbanism,
 acordarea autorizaţiilor de construcţie/demolare,
 inventarierea folosinţei terenurilor,
 registrul populaţiei,
 organizarea colectării şi depozitării deşeurilor menajere.
- Geologie
 inventarierea şi supravegherea zăcămintelor, etc.
- Protecţia mediului
 analiza zonelor afectate de diferiţi poluanţi (chimici, sonori, fizici, etc.).
Agricultură şi pedologie
 cadastru de specialitate,
 cartare pedologică.
- Silvicultură şi îmbunătăţiri funciare
 cadastru silvic,
 supravegherea stării de sănătate a pădurilor, etc.
- Petrol şi gaze
 inventarierea şi supravegherea zăcămintelor.
- Cartografie
 realizarea şi actualizarea de hărţi şi planuri topografice,
 realizarea şi actualizarea de hărţi tematice, etc.
- Politică
 studii diverse (interacţiuni, zone de influenţă, etc.).
- Comerţ
 amplasarea optimă a magazinelor funcţie de accesul auto, concurenţă,
 consumatori,
 gestionarea stocurilor.
- Transporturi
 optimizarea traseelor de transport;
 sisteme informaţionale specifice (căi ferate, drumuri, etc.).
Platforme utilizate de sistemele informatice geografice
În funcţie de cerinţele aplicaţiei, sistemele informatice geografice utilizează practic
toată gama de platforme, respectiv; UNIX, WINDOWS, ÎNTERNET/INTRANET, platforme
GIS, etc.
Platforma UNIX

Aplicaţiile care rulează pe platforme UNIX au, în marea lor majoritate, un grad ridicat
de complexitate, fiind legate, în general şi de conceptul de timp real. O mare parte a aplicaţiilor
de GIS pe internet, utilizează platforme UNIX.
Odată cu creşterea performanţelor sistemelor din clasa Personal Computer, ponderea
utilizării platformelor UNIX pentru aplicaţii din clasa GIS a scăzut. Există însă şi va continua să
existe în viitorul previzibil, un număr important ca pondere de aplicaţii GIS care vor utiliza
platforme UNIX.

Platforme Windows

Ponderea acestor platforme este într-o continuă creştere. Acest lucru se datorează atât
creşterii performanţelor platformelor din clasa Personal Computer, cât şi a stabilităţii şi
performanţelor sistemelor de operare din clasa Windows. Aplicaţiile GiS care utilizează
platforme Windows au un grad extrem de variat de complexitate, de la cele simple, până la cele
deosebit de complexe.

Internet/lntranet

Internet/intranet constituie în prezent platforma cu dinamica cea mai ridicată. Aplicaţiile


denumite generic Internet Map Server, aplicaţii care utilizează internetul drept platformă pentru
accesul, transferul şi analiza datelor spaţiale, cunosc o dezvoltare masivă. Internetul este
platforma ideală pentru aplicaţiile care presupun accesul unui număr practic nelimitat de
utilizatori simultan.
Există în prezent aplicaţii Internet cu grad ridicat de complexitate care se adresează unei
clase largi de utilizatori, de la aplicaţiile cu caracter didactic (exemplu National Geographic
Map Machine, mm.nationalqeovraphic.cornh la cele privind informaţiile legate de protecţia
mediului şi avertizare, în caz de dezastre naturale şi chiar informaţii cu caracter general cum
sunt de exemplu, cele din clasa Digital Cyties sau turism.
Prin publicarea datelor în Intranet şi a datelor publice în Internet sub forma unui site
GIS-WEB, se vor asigura avantaje suplimentare prin:
- extinderea modului de comunicare la nivelul administraţiilor locale fără
multiplicarea redundantă a datelor;
- reducerea costurilor de implementare şi exploatare a sistemului informatic atât din
punctul de vedere al programelor necesare, cât şi din punctul de vedere al
echipamentelor. Odată creată structura unui astfel de proiect pentru diferite grupuri
de utilizatori, este necesară doar o conexiune la internet, un calculator, un program
de navigare pe Internet pentru a consulta, analiza şi chiar actualiza date;
- reducerea cerinţelor de pregătire informatică în favoarea specializării în domeniul
activităţilor administraţiilor locale sau judeţene;
- creşterea gradului de comunicare cu cetăţenii;
- adoptarea de soluţii financiare prudente, eficiente, bine adaptate obiectivului lor.
Aplicaţiile ce au la bază Internet-ut, precum şi serviciile informatice oferite via Internet,
facilitează accesul tuturor companiilor la resurse software, permit crearea de pieţe virtuale,
colaborarea mai multor companii aparţinând aceluiaşi domeniu economic în vederea obţinerii
de rezultate economice superioare, integrarea activităţii producătorilor, furnizorilor,
distribuitorilor, clienţilor şi nu în ultimul rând, a instituţiilor bancare şi financiare.
Majoritatea întreprinderilor mici şi mijlocii se află acum în situaţia de a folosi diverse
aplicaţii informatice, mai mult sau mai puţin integrate, realizate pe diverse platforme
tehnologice, neavând posibilitatea de a integra şi unifica diversitatea de informaţii şi rezultate
pe care fiecare dintre aceste aplicaţii le produc. La această situaţie s-a ajuns în special din
raţiuni financiare, achiziţionarea unui produs software integrat care să rezolve toate problemele
economice şi organizaţionale ale întreprinderii, implică un efort financiar prea mare pentru
posibilităţile micilor companii.
Acestor companii le-ar fi utila folosirea unor servicii informatice complete, dar fără
implicaţii deosebite la nivel financiar sau organizaţionaL Aici îşi găsesc utilitatea serviciile
Web, aplicaţiile informatice găzduite de companii specializate în furnizarea de astfel de
servicii. Instituţiile nu trebuie să îşi pună problema achiziţionării de echipamente hardware
scumpe care să suporte sisteme informatice complete; ele folosesc servicii informatice găzduite
de terţe companii. Toate procesele de achiziţionare, exploatare şi întreţinere a echipamentelor
hardware cad în seama furnizorului de servicii. Informaţia şi accesul la resursele informatice
devin astfel foarte ieftine.
Închirierea numai a acelor servicii informatice care satisfac nevoile informaţionale ale
instituţiei duce la scăderea costurilor de informatizare şi la rezolvarea punctuală a unor
probleme concrete. 0 astfel de soluţie permite informatizarea completă a instituţiei, indiferent
de domeniul său de activitate, la costurile minim necesare. Această soluţie poate fi
implementată şi în interiorul unei administraţii publice, cu departamente distincte. Fiecare
departament poate închiria numai acele servicii informatice care îi sunt necesare, rezultatele
fiind totuşi integrate la un nivel centralizator comun.

Platforme GIS
Sisteme GIS deschise

În ultimii ani a crescut nevoia de informare asupra teritoriului, ca bază pentru


planificare, dezvoltare şi controlul resurselor. De asemenea, tehnologia a avansat suficient de
mult pentru a putea pune la dispoziţia utilizatorilor mijloace de informare rapide şi eficiente.
Unul dintre aceste mijloace este internetul, care oferă o comunicare pe plan internaţional
detaliată şi de calitate, între producătorii de software şi utilizatori.
Ca urmare a creşterii solicitărilor, au apărut organizaţii care sprijină şi promovează
activităţile din domeniu. Cele mai importante organizaţii sunt: OpenGIS, USGS, EPA,
UNIGIS, TERRA BAVARIA, G1M.

Tendinţe spre un standard comun. Conceptul OpenGIS.

OpenGIS este un proiect care a debutat în 1993 cu sprijinul restrâns din partea câtorva
agenţii federale şi a unor organizaţii comerciale din Statele Unite ale Americii.
OpenGIS este definit ca acces transparent la resurse eterogene de date geografice
(spaţiale) şi prelucrări ale resurselor într-un mediu distribuit (reţea). Din această definiţie cam
abstractă, reiese faptul că OpenGIS se referă la doua aspecte majore ale domeniului GIS: date şi
aplicaţii.
Deoarece fiecare produs GIS foloseşte formate de date specifice, utilizatorii GIS sunt de
obicei legaţi de unul sau mai mulţi producători, pentru aplicaţiile lor geografice.
în ceea ce priveşte aplicaţiile, principala caracteristică este interoperabilitatea.
Prin interoperabilîtate se înţelege:
- abilitatea de a găsi informaţia şi instrumentele de procesare a acesteia, indiferent
unde este localizată fizic;
- abilitatea de a înţelege informaţia şi instrumentele de procesare a acesteia, indiferent
ce platformă suportă şi indiferent dacă este locală sau la distanţă;
- abilitatea de a nu fi constrâns de ofertele unui singur producător;
- abilitatea unui producător de a construi pe informaţiile şi infrastructurile de
procesare ale altuia, indiferent dacă acestea evoluează sau nu.
Principalele beneficii ale OpenGIS-ului sunt:
- specificaţiile OpenGIS elimină nevoia de standardizare a formatelor de date şi
conversia de date;
- interfaţa deschisă determină aplicaţiile să permită accesul în timp real la uriaşe seturi
de date şi procesări de resurse.
Consorţiul OpenGIS, prescurtat OGC, este cea mai importantă organizaţie dedicată
dezvoltării unui sistem accesibiLde geoprocesare. OGC a avut şi are un semnificant impact
asupra geodatelor şi geoprocesării în diverse activităţi.
Interfeţele OpenGIS oferă deschidere asupra geodatelor, accesului şi integrării cu şi
între Comunităţile Informatice Geografice.

Implementarea sistemelor informatice geografice


Etapele de realizare ale unui sistem informatic geografic; Identificarea problemei

Arhitectura conceptuală a unui sistem informatic, poate fi reprezentată astfel (vezi figura 11):

Activităţi

Reţele de utilităţi
Urbanism
Infrastructură
Tabele rutieră

Cadastru ---
---

---
Nomenclatoare Cadastru Numere poştale Persoane

---

Fig. 11. – Arhitectura conceptuală a unui sistem informatic


în aceasta etapă trebuie să se identifice:
- natura rezultatelor care sunt căutate, caracteristicile generale şi locale ale zonei care
urmează a fi analizată;
- natura datelor necesare şi tipurile de straturi tematice care vor fi necesare pentru
soluţionarea problemei;
- etapele care trebuie parcurse pentru ca hărţile finale şi rapoartele finale să conţină
informaţiile solicitate şi să fie utilizabile.
După etapa de identificare a problemei, urmează etapa de achiziţionare a datelor, etapă
importantă în crearea sistemului informatic.

Achiziţionarea datelor

În aceasta etapă trebuie să se identifice şi să se localizeze:


- sursa de informaţii primare;
- sursa de informaţii secundare;
care servesc la încărcarea şi actualizarea bazei de date.

Proiectarea Bazei de Date a sistemului informatic

Proiectarea Bazei de Date constă în stabilirea detaliată a structurii bazei de date.


Eventualele omiteri produse în această etapă sunt de regulă dificil de remediat ulterior.
Proiectarea BAZEI DE DATE se face în 4 etape:
1) . Identificarea caracteristicilor spaţiale, atributelor şi straturilor tematice
necesare, presupune:
 identificarea tuturor datelor spaţiale şi atributelor;
 identificarea straturilor tematice;
 organizarea straturilor tematice; realizarea manuscriselor de hartă.
2) . Definirea parametrilor de stocare pentru fiecare atribut, care presupune
 determinarea atributelor necesare fiecărui strat tematic, când se stabilesc
parametrii specifici fiecărui atribut şi tipurile de variabile care vor fi stocate.
3) . Asigurarea regi st raţiei coordonatelor, care presupune:
 bază de date constituită dintr-un număr de straturi care acoperă aceeaşi zonă
geografică; dacă suprapunerea straturilor nu este corectă, vor apărea probleme la
prezentarea grafică şi la prezentarea rapoartelor finale; eliminarea acestor
probleme se face prin registraţîa coordonatelor.
4) . Proiectarea fişierelor de lucru, care presupune:
 construirea bazei de date prin achiziţia datelor necesare;
 încărcarea datelor (în cazul în care elementele caracteristice nu sunt
în format digital, vor trebui introduse prin digitizare sau scanare).

Încărcarea Bazei de Date geospaţiale

Încărcarea Bazei de Date geospaţîale a unui sistem informatic presupune:


1) . Achiziţionarea datelor necesare Bazei de Date spaţiale, care consta în:
 achiziţia datelor spaţiale care se poate realiza prin:
 scanare; o digitizare;
 utilizarea datelor digitale existente;
 achiziţia datelor din teren (prelucrarea măsurătorilor).
 prelucrarea datelor spaţiale:
 verificarea şi înlăturarea erorilor de digitizare;
 realizarea topologiei;
 identificarea erorilor realizate după construirea topologiei;
 corectarea erorilor de topologie.
2) . Achiziţionarea datelor necesare Bazei de Date atribut, care consta în:
 stabilirea caracteristicilor atributelor (numele câmpurilor, tipul datelor şi
cantitatea de memorie necesară pentru stocare);
 completarea tabelelor de atribute ale claselor de elemente caracteristice;
 identificarea erorilor de introducere a datelor.

Analiza datelor

Un sistem informatic permite următoarele tipuri de analize asupra unei baze de date:
- analiza datelor spaţiale;
- analiza datelor textuale;
- analiza integrată a datelor spaţiale şi textuale.
Prezentarea rezultatelor şi propunerea soluţiilor optime
Rezultatele pe care le furnizează un sistem informatic pot fi:
 prezentarea datelor curente;
 prezentarea unei categorii selectate a datelor;
 prezentarea unei predicţii asupra stării datelor la un moment dat.
După analiza datelor spaţiale şi textuale, rezultatele prelucrării pot fi prezentate sub .. formă
grafică (hartă), sau textuală.
Harta (o formă grafică de prezentare) conţine în general următoarele componente:
 elemente spaţiale:
 elemente de tip arie (ex.: corpuri de proprietate, parcele, clădiri, etc.);
 elemente liniare (ex.: străzi, căi ferate, râuri, etc.);
 elemente punctuale (ex.: copaci, stâlpi, fântâni, capacele căminelor de
vizitare, puncte geodezice, etc.);
 elemente compuse.
 elemente cartografice:
 scara grafică;
 săgeata direcţiei N (nordul geografic); o legende;
 titluri şi texte explicative;
Gestionarea bazei de date constă în transformarea datelor referite spaţial, în
coordonate reale, actualizarea bazei de date, juxtapunerea (alipirea) straturilor reprezentând
zone adiacente.
În general, înainte de a putea efectua analiza geografică a datelor, trebuie ca datele să
aibă aceeaşi referinţă spaţială.
La gestionarea bazei de date, pot apare diferite probleme, cum ar fi:
- redundanţa datelor,
- inconsistenţa datelor (aceleaşi date fiind păstrate în mai multe colecţii),
- constrângeri la distribuţia datelor,
- absenţa standardelor,
- insecuritatea datelor.
Bazele de date elimină sau reduc deficienţele menţionate mai sus. Astfel, într- o bază de
date :
- datele sunt accesibile oricărui program,
- datele sunt independente de programe,
- datele nu sunt duplicate în mai multe fişiere diferite,
- datele sunt consistente, în sensul că modificarea unei date este percepută de toate
programele care o utilizează;
- în limitarea dreptului de acces se asigură o securitate sporită a datelor,
- se asigură un control centralizat al încadrării datelor în standardele specifice unei
organizaţii.
Pentru a realiza aceste obiective, pe lângă colecţia de date propriu-zisă, este necesar să
existe un set de programe care să asigure efectuarea operaţiilor specifice structurilor de date.
Acest set de programe formează un Sistem de Gestiune a Bazelor de Date (SGBD) reprezentat
schematic în figura 12.
Identificare imobil după adresă/ identificare date tehnice şi juridice ale corpului de proprietate/identificare date specifice
cadastrului imobiliar /identificare date specifice cadastrului edilitar (dotare edilitare-reţea apă, canalizare, electricitate,
termoficare)/ Reglementari urbanistice

Adresă + număr Liste Cereri


poştal - corpuri de proprietate
- construcţii
- tronsoane reţea ediiitară (apă, Predcfinite Ad - hoc (/imobile)
canalizare, electricitate/i! umi nat +
public, termoficare), Caută corpuri de proprietate
Caută construcţii generare rezultate în fereastra
- zone documentaţii urbanism Caută parcuri, spaţii verzi de date / strai grafic
- arii zone evenimente Caută conducte apă după
(manifestaţii cu caracter public diametru
care ocupă domeniul public) REJDate tehnice cămine de
- toalete ecologice vizitare
- firme/perimetre salubritate RE__Cote guri de scurgere
- depozite de deşeuri Caută stâlpi beton
- tronsoane ax artere Caută stâlpi metalici
- zone documentaţii urbanism Caută stâlpi de lemn
- zone control Caută zone sesizare / reclamaţie
privind iluminatul public
- lucrări reţele edilitare Caută depozite
- lucrări modemizare/reparaţii Caută parcuri, spaţii verzi
artere Caută partida cadastrală după
- obiective de utilitate publică nume proprietar
- trasee RATB Caută perimetre salubritate
- zone documentaţii urbanism Caută trasee transport în comun
- arii zone evenimente Caută construcţii cu destinaţia
(manifestaţii cu caracter public centre comerciale
care ocupă domeniul public) Caută construcţii contorizate
- toalete ecologice Caută puncte termice
+ Caută construcţii la 1000 m de
Filtrare căutare punctele termice
Caută parcuri, spaţii verzi
Caută conducte apă după
diametru

Consultare

Date tehnice (imobile, documentaţie urbanism, reţele edilitare apă, canalizare, termoficare, toalete publice, depozite deşeuri, imobile, lucrări
Ia reţele edilitare, date tehnice arteră, perimetre/firme de salubrizare, traseele RATB, zone sesizări/reclamaţii iluminat public);
Documente (avize CTE, acorduri extindere reţra apă, canalizare, acorduri extindere reţea termoficare).

Fig. 12 - Sistem de Gestiune a Bazei de Date

Utilitatea sistemelor informatice geografice: avantaje şi dezavantaje

Avantaje:
- datele sunt mai bine organizate,
- elimină redundanţa în stocarea datelor,
- permite facilitatea actualizărilor,
- permite analize, statistici şi noi căutări mult mai uşoare,
- utilizatorii sunt mai productivi.
Dezavantaje:
- crează complexitate,
- are costuri ridicate,
- modificările din teren trebuie operate frecvent,
- dificultăţi în formarea de personal.

Alte domeniile de aplicaţie ale G1S

Pe lângă domeniul geo-topo, GiS are diverse aplicaţii în domenii diferite cum ar fi
sănătate, ştiinţe sociale, financiar-bancar, criminalistică, turism, geologie, mediu, privind:
- aplicarea metodei GIS pentru evaluarea cazurilor de methemoglobinemia infantilă, prin
care se identifică zonele de risc;
- studiul de impact asupra mediului în sprijinul planificării urbane a folosinţelor de teren,
folosind tehnologie Open GIS;
- calcularea timpului de răspuns în cazul unor dezastre naturale sau delimitarea zonelor
umede care au nevoie de protecţie împotriva poluării;
- folosind hărţile zonelor umede, diferenţelor de nivel, reţelei hidrografice, terenului şi
ale solurilor, GIS-ul poate produce un nou strat (situat deasupra acestora) care aranjează
zonele umede conform cu sensibilitatea lor relativă de a produce pagube în apropierea
fabricilor şi locuinţelor.
Domeniile menţionate mai sus justifică adoptarea denumirii de GIS urban, propusă a fi
utilizată în cadrul conţinutului acestei teze.

Evaluarea economică a implementării unui GIS Urban

Prin implementarea unui sistem informatic geografic urban se înţelege utilizarea unei
dotări materiale (echipamente de calcul, periferice şi software S1G) şi a unor diverse surse de
hărţi de către o organizaţie în vederea dezvoltării unei aplicaţii bine definite.
Evaluarea eficienţei implementării acestuia porneşte de ta estimarea costurilor şi
beneficiilor legate de această activitate.
Structura costurilor implementării unui GiS urban provine din cheltuieli efectuate
pentru:
- achiziţia de echipamente;
- achiziţia de programe;
- pregătirea personalului;
- implementarea, instalarea soluţiei/software-ului;
- introducerea datelor;
- întreţinere anuală (programe, echipamente, instruire personal).
în acest context, principalele cheltuieli provin din:
- achiziţia;
- conversia;
- actualizarea;
- întreţinerea datelor.

Softuri ce asigură crearea şi actualizarea suportului de referinţă spaţială necesar la


implementarea unui sistem informatic urban

Din varietatea de soituri care asigură crearea şi actualizarea suportului de referinţă


spaţială necesar la implementarea unui sistem informatic urban (ArcGIS, INTERGRAPH,
ARC/CAD, MGE/PC, GEOMEDIA, etc.), s-au impus GeoMedia Profesional şi aplicaţia
Map2Net ce se dezvoltă pe platforma GeoMedia, datorită facilităţilor ce le prezintă aceste situri
şi nu în ultimul rând datorită costurilor de achiziţionare mai mici, comparativ cu costurile de
achiziţionare a altor produse similare.
GeoMedia Professional oferă instrumente de captură şi editare mai rapide, mai
inteligente şi mai uşor de utilizat decât orice funcţionalitate din sistemele tradiţionale. Aceste
instrumente permit gestionarea într-un mod eficient a datelor spaţiale, date ce reprezintă cel mai
important bun al unui sistem informatic.
Pornind de la flexibilitatea şi standardele deschise ale tehnologiei GeoMedia,
GeoMedia Professional şi aplicaţia Map2Net oferă beneficii suplimentare şi de productivitate
sporită în colectarea şi modificarea datelor, în implementarea bazelor de date geospaţiale
precum şi în gestionarea eficientă a acestora, calităţi ce scot în evidenţă aceste produse.
O altă opţiune o constitue extensia ArcCadstru dezvoltată de ESRI Romania pentru
pachetul ArcGIS. Aplicaţia ArcCadastru a fost special concepută pentru aplicaţiile cadastrale
din România.

GeoMedia Professional
Făcând parte din noua generaţie de sisteme informatice, GeoMedia Professional este
rezultatul multor ani de muncă în dezvoltarea unui standard cu adevărat deschis.
GeoMedia Professional extinde GeoMedia cu posibilitatea de a realiza capturi de date,
întreţinere şi management, fiind primul produs deschis, pentru profesioniştii sistemelor
informatice.
GeoMedia Professional foloseşte tehnologia Microsoft Windows, fiind instrumentul
perfect pentru colectarea datelor, popularea bazei de date şi reprezentarea informaţiei în hărţi
precise, pentru distribuţie şi prezentare.
Dintre facilităţile acestui produs, menţionăm:
- integrează dinamic imagini vector şi raster;
- este proiectat pentru întregul flux de lucru al unui sistem informatic;
' - captura rapidă a datelor, detectarea automată a erorilor;
- instrumente de plasare inteligentă a obiectelor şi editarea dinamică;
- management al datelor centrat pe obiect;
- conexiuni directe la depozite de date;
- interogări spaţiale şi după atribute;
- realizarea de hărţi tematice;
- analiza proximităţii;
- crearea zonelor buffer;
- transformări „din mers” ale proiecţiei;
- facilităţi multimedia;
- instrumente de editare a compunerii hărţilor;
- instrumente de afişare cartografică;
- şabloane (template) cartografice;
- suport pentru formatele de ieşire PostScript, CGM, HPGL;
- personalizare cu limbaje de programare standard a interfeţei grafice şi a aplicaţiilor;
- comunicare cu SGBD prin ODBC;
- arhitectura client/server.
GeoMedia este un instrument puternic care permite aducerea datelor din baze de date
separate într-un singur sistem informatic, pentru vizualizare şi analiză. Cu
ajutorul GeoMedia se pot preveni probleme ca redundanţa datelor sau date neactualizate, atâta
timp cât toţi utilizatorii accesează informaţiile grafice dintr-o singură sursă.
GeoMedia facilitează schimbul de date şi metadate tn conformitate cu standardele
pentru infrastructura de date spaţiale, specificate în directiva INSPIRE şi OGC. De asemenea,
furnizează metode simple pentru integrarea datelor şi serviciilor alături de cele mai populare
browser-e pentru date geospaţiale şi anume: Microsoft’s Virtual Earth and Google Maps.
Prin utilizarea GeoMedia Professional, se pot face conexiuni simultane în timp real între
date geospaţiale aflate în diverse locaţii de stocare, pot fi analizate relaţiile dintre date, se pot
transforma datele în hărţi precise şi gata finisate pentru distribuţie şi prezentare şi în general,
datele pot fi accesate de diverşi utilizatori.
GeoMedia Professional oferă toate funcţionalităţile unice ale GeoMedia, de accesare a
datelor geospaţiale în toate formatele importante, împreună cu o suita completă de instrumente
de prezentare şi analiză. în plus, oferă instrumente inteligente de captură şi întreţinere a datelor
spaţiale într-o bază de date relaţională construită la nivel de standard.
Prin combinarea productivităţii mediilor de tip CAD cu abilităţile specifice de tip GIS,
GeoMedia Professional ajută la capturarea datelor clare şi corecte din prima încercare, evitând
probleme tradiţionale gen suprapuneri de arii, zone neînchise, linii care nu ating sau depăşesc
punctul de destinaţie.
GeoMedia este proiectat să fie extensibil pentru orice tip de flux de lucru, respectând
cerinţele utilizatorilor. Acelaşi mediu de dezvoltare furnizat către clienţi, este utilizat pentru
realizarea produselor proprii, garantând astfel o platformă stabilă de dezvoltare.
Printre soiturile care asigură crearea şi actualizarea suportului de referinţă spaţială
necesar la implementarea sistemului informatic urban se numără şi aplicaţia Map2Net ce se
dezvoltă pe platforma GeoMedia.
Aplicaţia Map2Net
Map2Net este un motor Web de generare de hărţi în domeniul sistemelor informatice.
Acest motor se bazează pe Geomedia Web Map şi este capabil să gestioneze informaţiile unui
sistem informatic urban la nivelul administraţiei locale.
Map2Net este un instrument creat în scopul de a extinde funcţionalităţii specifice
managementului informaţiei geospaţiale caracteristice aplicaţiilor de bază. Consultanţii în
soluţii geospaţiale au creat împreună cu programatorii, funcţii noi necesare mediului de afaceri
româneşti în general şi a administraţiilor publice în particular.
Cu ajutorul Map2Net se pot crea metadatele corespunzătoare soluţiei geospaţiale. în
soluţia geospaţială pentru a putea accesa atât datele grafice cât şi pe cele non-grafice, asociate
datelor grafice, denumite în continuare date descriptive, este necesară existenţa metadatelor
acestora.
Aplicaţia dispune de următoarele categorii de resurse:
1) Sursele de date integrate în aplicaţie, denumite generic resurse primare:
o conexiunile disponibile la bazele de date asociate; o
tabelele disponibile.
2) Resursele proprii, specifice soluţiei, denumite generic resurse secundare:
o grupuri de utilizatori - seturi de privilegii, drepturi de acces la date şi
funcţionalităţi corespunzătoare compartimentelor primăriei: direcţii, servicii,
birouri, comisii, etc;
o utilizatori - angajaţii cărora li se asociază un utilizator de sistem; un utilizator
poate face parte din unul sau mai multe grupuri de utilizatori; o domenii de utilizare
- colecţii de teme, care se pot grupa după un criteriu bine definit;
3) Teme/înterfeţe utilizator - colecţii de informaţii şi funcţionalităţi necesare în mod curent
pentru o anumită activitate de bază; în spaţiul de lucru al unei teme, utilizatorul are la dispoziţie
o combinaţie particularizată de straturi, cereri, liste şi comenzi/funcţii.
ArcCadastru

Extensia ArcCadastru se adresează tuturor administraţiilor publice locale, instituţiilor şi


firmelor care au ca obiect de activitate menţinerea evidenţei cadastrale din punct de vedere
tehnic, economic şi juridic a tuturor bunurilor imobile şi care doresc sa lucreze într-un mediu
GIS profesional.
Interfaţa de lucru este în limba română. Aceasta oferă extensiei ArcCadastru pentru ArcGIS
instrumentele necesare pentru administrarea datelor cadastrale pentru parcele, subparcele,
clădiri, străzi, spaţii verzi şi realizarea de rapoarte legate de situatia juridică a bunului imobil.
Extensia lucrează atât la nivel Desktop cât şi Server cu date stocate în format geodatabase
(file, personal, SDE), suportând sisteme de gestiune a bazelor de date precum: Microsoft SQL
Server, Oracle, DB2 şi Informix.

Soluţia Server conţine şi o aplicaţie Web pentru vizualizarea de situaţii cadastrale, căutare
bunuri imobile şi generare de rapoarte.

Interfaţa pentru crearea/modificarea geometriei bunurilor imobile (parcele, subparcele, clădiri, străzi,
spaţii verzi) şi a atributelor aferente;
Interfaţa pentru generarea de rapoarte specifice

Interfaţa dedicată rapoartelor specifice poate genera :

 fişa bunului imobil,

 fişa proprietarului,

 registrul cadastral al parcelelor,

 registrul cadastral al proprietarilor,

 evidenţa proprietarilor.
Interfaţa ce permite efectuarea de căutari în baza de date

Interfaţa pentru administrarea documentelor juridice scanate


Interfaţa ce permite administrarea codurilor din normative

Interfaţa pentru vizualizarea istoricului modificărilor datelor cadastrale


Există două tipuri de soluţii de configurare funcţie de tipul utilizatorului:
 Soluţie single use – destinată administraţiilor locale (nivel comunal şi orăşenesc cu o
populaţie mai mică de 10.000 de locuitori) care doresc să introducă în activitatea
zilnică administrarea datelor cadastrale într-un mediu GIS profesional

1. Software de bază ArcGIS ArcView - Extensie ArcCadastru

2. Software de bază ArcGIS ArcEditor - Extensie ArcCadastru

 Soluţie multi-utilizator – destinată administraţiilor locale (nivel orăşenesc,


municipii) care doresc să introducă în activitatea zilnică administrarea datelor
cadastrale într-un mediu GIS multi-utilizator

2.1 Software de bază ArcGIS ArcEditor - Extensie ArcCadastru - Software


administrare bază de date spaţială ArcGIS Server Basic Enterprise

2.2 Software de bază ArcGIS ArcEditor - Extensie ArcCadastru - Software


administrare bază de date spaţială şi publlicare Web ArcGIS Server Standard
Enterprise - Aplicaţie Web GIS de vizualizare date cadastrale, căutare şi
generare rapoarte