APTITUDINE, TACT ȘI COMPETENȚĂ

Delimitări conceptuale

 Aptitudine (M. Zlate): „un complex de procese și însușiri

psihice individuale, structurate într-un mod original, ce
permite efectuarea cu succes a anumitor activități”;

 Tact: facultatea de a judeca o situație dificilă rapid și cu

finețe, ce determină o comportare corectă, delicată și
adecvată.

 Competențe (D. McClelland): ”suma cunoștiințelor,

abilităților și atitudinilor ce contribuie la capacitatea unei
persoane de a-și îndeplini eficient sarcinile și
responsabilitățile postului”;
 APTITUDINEA PEDAGOGICĂ
 Stroe Marcus - “o particularitate individuala care
surprinde si transpune in practica modalitatea
optima, conform particularitatilor elevilor, de
transmitere a cunostintelor si de formare a
intereselor de cunoastere, a intregii personalitati a
elevilor”

 A. Chircev - “un ansamblu de insusiri ale

personalitatii educatorului, care-i permit sa obtina
maximum de rezultate in orice imprejurare, cu
orice clasa”
 TACTUL PEDAGOGIC

 Josef Stefanovic: tactul pedagogic se referă la gradul

calitativ al interacțiunii sociale dintre profesor și elev.

 Criterii de apreciere a tactului pedagogic:

 gradul de adecvare a comportamentului profesorului
față de fiecare elev;
 intensitatea motivației pozitive la învățătură;
 gradul de dezvoltare a personalității elevului;
 respectarea particularităților psihice ale elevilor;
 rezultatele obținute în atingerea obiectivelor propuse.
 EMPATIA

 Trăsătura esențială a tactului pedagogic, capacitatea

de a înțelege elevul (J. Stefanovic);

 Profesorul empatic ”ascultă” cuvintele în aceiași

măsură în care ascultă emoțiile și dispozițiile (A.
Weinstein);

 Capacitatea de a transpune în psihologia elevului (A.

Weinstein).
 Studiul corelației dintre trăsăturile
carcateristice ale profesorului și eficiența actului
pedagogic a impus și un alt concept, corelat cu
cel de aptitudine pedagogică, numit competența
didactică.

Într-un program de formare a profesorilor

din S.U.A, competența didactică este
operaționalizată printr-un număr de cinci
competențe specifice:
 Competența cognitivă;
afectivă;
exploratorie;
legată de producerea performanței;
de a produce modificări
observabile ale elevilor în
urma relației pedagogice.

Accentul pus pe performanță, pe eficiența predării, a

determinat orientarea cercetătorilor spre profilul
psihologic al profesorului, spre identificarea acelor
trăsături de personalitate care influențează randamentul
de învățare al elevului.
 Nicolae Mitrofan: stabilește pe baza unor
cercetări empirice trei categorii de competențe
necesare cadrului didactic.

 Competența științifică

 Competența psihopedagogică

 Competența psihosocială
Explicarea conceptului de competență
didactică presupune deci luarea în
considerare a mai multor dimensiuni:

 psihologică

 psiho-socială

 stiințifică
 Unul dintre studiile referitoare la trăsăturile definitorii ale
profesorilor identifică trei structuri de comportament, având ca o
importanță aparte:
afecțiune; atitudine
• Structura A înțelegere; distantă,mărginire,
prietenie; egocentrism
responsabilitate;
• Structura B spirit metodic; lipsă de planificare,
acțiuni sistematice; neglijență
putere de stimulare;
• Structura C imaginație; rutină
entuziasm.
 INDICATORI COMPORTAMENTALI PE PLAN
INTRAPERSONAL ȘI INTERPERSONAL

 Empatie predictivă, emoțională;

 Atribuire;

 Stil cognitiv interpersonal;

 Creativitate;

 Gândire științifică;

 Orientare prosocială - altruistă;

 Inteligență.
 STILURILE EDUCAȚIONALE
 E. Geissler 1977 – stilul educațional se referă la expresia
modurilor de comportament preferate care revin cu o anumită
regularitate.

 B.O. Smith – modul caracteristic în care actele de predare sunt

executate.

 Stilul educațional se exprimă în:

 modul de conducere și organizare a clasei;
 modalități de control și sancțiune;
 planificarea conținutului;
 strategii de instruire folosite;
 tehnici motivaționale;
 procedee de evaluare;
 Ce este stilul educational?

Modul caracteristic
in care actele
Expresia modurilor de
educationale sunt
comportament
executate
preferate,care revin cu o
anumita regularitate.
Tehnici
Modalitati de motivationale
control si
sanctiune Modul de
conducere si
Procedee de organizare a
Planificarea evaluare clasei
continutului
 STILURI DE CONDUCERE
AUTORITAR DEMOCRATIC LAISSEZ - FAIRE

Coordonează Problemele și deciziile Rol pasiv, libertate

activitatea sunt luate cu întreg totală a grupului
grupul, comunicare

Sarcini pentru membrii Activități și perspective Minim de inițiative și

grupului stabilite de la început sugestii

Nu face cunoscute Justificarea aprecierilor Evită să facă evaluări

criteriile de evaluare pozitive și negative
asupra performanțelor,
conduitei

Se menține în afara Tinde să fie un Nu este implicat în

activităților concrete membru obișnuit al activitatea grupului
ale grupului grupului
 STILUL DE CONDUCERE AUTORITAR
Dicteaza tehnicile
Liderul determina si etapele
intreaga activitatii Se mentine in
desfasurare a afara activitatilor
activitatii concrete ale
AUTORITAR grupului

Distribuie apreciere
in maniera
personala(fara a fi
Fixeaza pentru fiecare membru al cunoscute criteriile
grupului sarcinile de munca si de evaluare)
colegii cu care va lucra
GRUPURILE CONDUSE AUTORITAR
Relatiile dintre Relatia dintre
membri membri si lider

A)Puternice tensiuni
A)Grupuri care au
interpersonale-agresivitatea
reactionat agresiv fata de
colectiva a mai multor subiecti
lider
contra unuia dintre ei

B)Situatii de prietenie- B)Grupuri care au avut

cooperarea in agresivitate reactie apatica
fata de alte grupuri
 STILUL DE CONDUCERE DEMOCRATIC
Perspectivele si etapele Incurajari si
activitatii sunt schitate de asistenta din
la inceput partea liderului
Liderul
sugereaza 2-3 DEMOCRATIC Liderul justifica
tehnici de aprecierile
lucru,intre care facute la nivel
membrii pot de membru
alege sau grup
Problemele sunt
Libertate de
discutate si
asociere in functie
deciziile luate cu
de preferinte in
participarea
grupuri
intregului grup
GRUPURILE CONDUSE DEMOCRATIC

Relatia dintre Relatia dintre

membri membri si lider

A)Relatii cordiale,membrii
sunt dispusi sa isi A)Relatii cordiale
recunoasca reciproc
valoarea

B)Stilul democratic B)Se incearca apropieri mai

previne incarcarea cu personale si amicale fata de
tensiune si agresivitate lider
STILUL DE CONDUCERE LAISSEZ-FAIRE

NU SE AMESTECA IN
ACTIVITATEA GRUPULUI
MINIMUM DE
INITIATIVE ROL PASIV
/MINIMUM DE
SUGESTII

LAISSEZ-FAIRE
EVITA
APRECIERILE FURNIZEAZA
POZITIVE/ MATERIALE
NEGATIVE CU /OFERA EXPLICATII
PRIVIRE LA
PERFORMANȚE NU PARTICIPA LA
SAU LA DISCUTII
CONDUITA
GRUPURILE CONDUSE IN MANIERA
LAISSEZ-FAIRE

Relatia dintre Relatia dintre

membri membri si lider

Relatiile si climatul socio- Lipseste relatia de munca

afectiv sunt pozitive in comun dintre liderul
adult si membrii grupului

In lipsa liderului,rolul de
conducator este asumat Satisfactiile membrilor
de unul dintre membri sunt provizorii
Factori care influenţează eficienţa stilului educaţional
 natura sarcinii şi a situaţiei cu care se confruntă grupul

 vârsta copiilor

 caracteristicile de personalitate ale elevilor şi ale profesorilor

 natura obiectivelor

Pe termen lung se apreciază că stilul de conducere democratic este

mai eficient, întrucât permite manifestarea liberă, fără îngrădiri a
fiecărui membru.

Pe termen scurt, atunci când grupul are sarcini imediate (de exemplu,
realizarea unui proiect, pregătirea unui examen într-un timp foarte
scurt) stilul de conducere autoritar poate fi mai eficient în ceea ce
priveşte productivitatea.
 CLIȘEE COMPORTAMENTALE

 Profesori care ”păstrează distanța” formală și afectivă –

condiție de obținere a respectului, autorității; neîncredere,
suspiciune, tensiuni și conflicte;

 Profesori cu comportament ”popular”- minimalizați, tratați

cu lipsă de respect, desconsiderați.

 Profesori cu comportament ”prudent”- teamă de elevi,

preocupare de a nu fi ridicoli;

 Profesori ”egali cu ei înșiși”- se feresc să exprime afectiv în

fața elevilor;

 Profesori care ”dădăcesc”- nu au încredere în elevi, în

capacitatea lor de a se autoconduce, autoorganiza.
 PH. GAMMAGE - STILURI EDUCAȚIONALE

Ph. Gammage consideră că stilurile educaţionale ar

trebui ordonate de-a lungul unui continuum cu trei
puncte nodale:

 Stil centrat pe profesor – profesorul deține

controlul integral al învățării, dominator;

 Stil centrat pe elev – participarea elevilor la decizii

privind organizarea și conducerea învățării;

 Profesorul care nu are nici un impact asupra

grupului, nu asigură nici o structură de învățare.
Din punct de vedere al eficienţei învăţării:
 nici unul din cele două stiluri – stilul centrat pe profesor şi
cel centrat pe elev – nu pare a da rezultatele cele mai
profitabile.

Din punct de vedere al satisfacţiei:

 stilul centrat pe elev pare a fi cel mai profitabil, deşi poate
prezenta pericole pentru copiii mici care au nevoie de un
optimum de securitate.

Din punct de vedere al motivaţiei:

 abordarea centrată pe elev pare oarecum superioară, deşi
şi această chestiune rămâne deschisă discuţiei.
În general, se admite că afectivitatea pozitivă a profesorului,
are o influenţă favorabilă asupra climatului de învăţare şi
asupra dezvoltării socioafective a elevilor.

Totuşi, unii cercetători au arătat că sociabilitatea şi căldura

au o mai mare valoare pentru elevii claselor mici şi sunt
relativ neglijabile la clasele mari.

Pentru elevii din ciclul primar - stilurile formale, directive, în

care educatorul organizează şi conduce activitatea elevilor
este mai eficient.

Pentru adolescenţi – stilul democratic este mai eficient,

pentru ei contând mai mult gradul scăzut de directivitate şi
control pedagogic.
Profesorii trebuie să cunoască foarte bine
personalitatea elevului pentru că stilurile de predare îi
influenţează diferit pe elevii introvertiţi şi pe cei
extravertiţi:

 elevul extravertit se simte foarte bine într-o atmosferă

lipsită de formalism, permisivă, când este pus în situaţia
de a face descoperiri şi a explora el însuşi.

 elevul introvertit se descurca mai bine in situaţii bine

structurate, formale, metodele algoritmice îi permit să
se concentreze mai bine asupra unor elemente
precise.
Nu există un stil educaţional general valabil pentru toate
situaţiile didactice.

Alegerea variantei optime presupune, din partea

profesorului, un ansamblu de competenţe referitoare la:
 analiza corectă a situaţiei, imaginarea mai multor
alternative de acţiune,
 anticiparea consecinţelor lor pozitive sau negative

Toate acestea dau, de fapt, măsura competenţei

pedagogice a profesorului.