Proiectarea instalațiilor navale

INTRODUCERE

Destinația instalațiilor navale este de a asigura:

 securitatea de navigaþie;
 integritatea mãrfurilor;
 condiții pentru locuit și activitate a echipajului
și a pasagerilor.

Cerințe:
 siguranța în funcționare în condiții navale de
exploatare;
 instalația de care depinde vitalitatea navei sã aibã
vitezã proprie;
 economicitate;
 volume și mase minime;
 sã conþinã elemente standard și tipizate;
 rezistențã la coroziune;
 funcționarea instalației trebuie sã respecte
prevederile Convențiilor internaționale;
 cele pentru condiții de viațã sã respecte normele
sanitare;
 toate trebuie sã respecte cerințele registrelor de
clasificare;
 cele care funcționeazã în medii explozive sã nu
producã scânteie;
 cele de pe punte trebuie sã aibã etanșeitate la
valuri (motoare etc.);
 simplitate în deservire și întreținere;
 acþionare localã și de la distanțã;

Clasificarea instalațiilor:

Instalații hidropneumatice (cu tubulaturi):

 balast – santinã;
 stins incendiu;
 sanitare;
 condiționare a aerului;
 transfer mãrfuri lichide;
 refrigerare.

1
 Instalații mecanice:
 ancorare, legare, remorcare;
 guvernare;
 ridicare;
 manevrare capace;
 salvare;
 pescuit.

INSTALAȚII DE BALAST

Destinație:

Corectarea caracteristicilor de navigaþie ale navei –

stabilitate, asietã – prin ambarcarea, transferarea ºi
evacuarea peste bord a balastului lichid.

Instalaþia de balast este compusã din tancuri de

balast unite de tubulaturi prin care apa de mare este
deplasatã cu pompele de balast.

De multe ori circuitele hidraulice de balastare sunt

conectate cu circuitele de drenare, putând avea pompe
comune, formându-se astfel instalaþia de balast-santinã.
Se obþine astfel un numãr mai mic de pompe, tubulaturi de
lungime mai redusã, se reduce masa ºi volumul instalaþiei.
Utilizarea pompelor de balast ºi a unor pãrþi de
tubulaturã pentru santinã ºi invers, este de multe ori
neindicatã datoritã contaminãrii cu reziduuri petroliere.
Utilizarea acestui sistem se face numai în caz de
necesitate.

Prin descãrcarea mãrfii înãlþimea metacentricã a nevei

se reduce, înrãutãþind stabilitatea. Pentru a ameliora
stabilitatea se ambarcã apã de mare cu greutatea B (fig.1).

1   g  B deplasamentul navei balastate

T1  T  T
 g z G  Bz B
z G1 
1
h1  r1  z C1  z G1

2
 g - deplasamentul navei goale;
T - pescajul;
h - înãlþimea metacentricã;
r - raza metacentricã;
zC,zG- cotele centrelor de carenã ºi de greutate.

Fig. 1

La mineraliere, datoritã densitãþii mari a mãrfii,

odatã cu încãrcarea, centrul de greutate coboarã mult ,
stabilitatea devenind excesivã.
Prin excepþie, la aceste nave sunt utilizate tancuri
de balast-aripã, plasate sub puntea principalã, ce provoacã
amelioarea stabilitãþii excesive.

Transferul balastului între tancuri se utilizeazã

pentru corectarea poziþiei în plan a centrului de greutate.

B = (0,2 …0,3)  pentru navele de mãrfuri

grele
B = (0,3 …0,5)  pentru petroliere

Instalaþia de balast este independentã de a altor

instalaþii, dar pentru mãrirea siguranþei în funcþionare se
racordeazã cu instalaþia de santinã.

3
 In fig.2 este prezentatã schema instalaþiei de balast
pentru un cargou de 15 000 tdw.

Fig. 2

1. – after pick; 7. – tanc de balst;

2. – sorb; 8. – tubulaturã de balast;
3. – pompã de balast; 9. – tanc combustibil;
4. – armãturi de închidere; 10. – perete
de coliziune;
5. – valvulã Kingston; 11. – for pick;
6. – casetã de valvule; 12. –
armãturã de bordaj.

Armãturile de închidere nu sunt cu reþinere, pentru cã

în tubulatura de balast apa circulã în ambele sensuri.
Armãturile se amplaseazã în general în zona C.M.
Fiecare tanc este deservit de o conductã independentã, în
sistem centralizat, iar toate conductele ajung în C.M., de
obicei, printr-un coridor special, sub puntea dublului
fund.

O construcþie deosebitã o are valvula Kingston

(fig.3a, de fund; fig.3b, de bordaj).

4
 Fig. 3

1. – valvulã Kingston;
2. – conductã de alimentare cu abur;
3. – conductã de alimentare cu aer comprimat;
4. – tub aerisire casetã;
5. – tub perforat pentru evacuarea aburului sau aerului
comprimat în scopul preîncãlzirii sau purjãrii gurii de
admisie, prevãzutã cu grãtar;
6. – grãtar.

Cantitãþile de apã din tancuri se controleazã cu

nivelmetre ale cãror indicaþii sunt transmise la postul de
comandã.

Tubulatura instalaþiei de balast trebuie sã fie

amplasatã astfel încât sã funcþioneze la înclinãri de max.
50 ºi sã nu fie expusã îngheþãrii ( la navele fluviale
tancurile de balast se umplu evident cu apã dulce).

Particularitãți de calcul

Debitul pompelor de balast:

B
Q m3/s
 w g 3600

5
unde: B - greutatea apei de balast N;
 w - densitatea apei.

 = (8 – 10) ore pentru toate instalaþiile

 = 2 ore pentru cel mai mare tanc
3
Q = 100 … 400 m /h valori uzuale

Diametrele þevilor:

v = 2 m/s viteza de circulaþie

d c2 V
v
4 3600

4V
dc 
3600 v

Conform R.N.R. diametrul þevii care deserveºte un tanc

de balast trebuie sã fie superioarã valorii dR datã de
relaþia:

d R  183 V mm

în care: V - volumul tancului m3

Diametrul tubulaturii magistrale de balast trebuie sã

fie mai mare sau egal cu diametrul tubulaturii celui mai
mare tanc de balast.
De asemenea, diametrul necesar al þevilor trebuie sã
fie stabilit pe baza calculãrii pierderilor de sarcinã în
tubulaturã, verificând posibilitatea de aspirare a apei din
cel mai îndepãrtat tanc, pentru înãlþimea de aspiraþie a
pompei care nu depãșește, de obicei, 5 – 6 m.

6
 INSTALAȚII DE SANTINÃ

Destinație: asigurã evacuarea peste bord a apei

colectate în santinã în condiþii normale de exploatare; în
cadrul funcþiei de salvare, instalaþia de santinã asigurã
evacuarea cantitãþii de apã pãtrunse în caz de gaurã de
apã.
Navele la care probabilitatea producerii gãurii de apã
este mare (remorchere de port, spãrgãtoare de gheaþã, nave
militare) dispun de instalaþii autonome de salvare, în
afara instalaþiei de santinã.
Apa poate proveni din:
- scãpãri prin armãturile de închidere ºi prin tubul
etambou;
- purjarea sticlelor de nivel;
- condens;
- spãlarea punþilor ºi a magaziilor etc.

Construcția instalațiilor de santinã

Pentru colectarea apei, instalaþia dispune de casete

de santinã, cu volum minim de 0,2 m3, amplasate la puntea
dublului fund in cele douã borduri ale secþiunii
transversale din pupa fiecãrui compartiment drenat. Pentru
lãþimi mari ale navei se recomandã, amplasarea casetelor de
santinã ºi în planul diametral.
Instalaþia de santinã trebuie sã asigure evacuarea
apei din oricare casetã colectoare sau canal de santinã,
pentru înclinãri îndelungate ale navei de maximum 150 în
plan transversal ºi 50 în plan longitudinal. C.M., în care
se colecteazã ºi reziduuri petroliere, trebuie sã fie
drenat independent de magazii, iar fiecare casetã
colectoare trebuie sã dispunã ºi de tubulatura autonomã de
drenare.

Schema instalaþiei de santinã a unui cargou de

mãrfuri generale este prezentatã în fig.1

7
 Fig. 1

1. pompã de santinã CM. A. bordaj

2. filtru B. de la scurgeri separator
combustibil
3. pompã balast santinã C. de la scurgeri
separator ulei
4. pompã santinã magazie marfã D. magistrala
santinã magazii marfã
5. sorb salvare E. de la D.G.
6. sorb drenare F. de la caldarinã
7. casetã valvule drenare G. scurgere în
santinã
8. casetã valvule magazii marfã H. la tanc
reziduuri petroliere
9. sistem de comandã ºi control
al evacuãrii
10. pompã de apã peste bord
11. separator reziduuri petroliere
12. armãturã de bordaj

În condiþii normale de exploatare apa colectatã în

santina C.M. este drenatã prin circuit separat, care
dispune de separatorul de reziduuri (conform Convenþiei
internaþionale pentru prevenirea poluãrii MARPOL 1973 /
1978).

8
 Apa colectatã în magaziile de marfã ajunge prin
traseele D în caseta de valurile 8 ºi este evacuatã
peste bord, cu pompele 4 sau 3, fãrã sã mai treacã prin
separatorul 11.
În caz de incendiu sau gaurã de apã în C.M., debitul
necesar este mult mai mare decât al pompei 1 ºi atunci sunt
folosite casetele colectoare 5 deservite direct de pompele
3, 4 sau de o pompã cu debit mult mai mare, 10.
La capetele racordurilor de aspiraþie, în casete se
monteazã sorburi cu filtre de protecþie ºi armãturi de
reþinere.
Pe racordurile de drenaj ale C.M., precum ºi pe
magistralele de santinã, se monteazã filtre de nãmol.
Pentru navele de pasageri, spãrgãtoare de gheaþã,
remorchere ºi alte nave speciale se utilizeazã pentru
salvare pompe submersibile sau un astfel de aranjament
încât una din pompe sã poatã deservi orice compartiment
inundat.

Particularitãți de calcul

În instalaþie trebuie sã existe minim 2 pompe de

santinã.

v > 2m/s în conductele magistrale

Debitul total al pompelor de santinã Q trebuie sã fie

superior pompelor de incendiu Qi (excepþie petrolierele).

Q = (1,2…1,3) Qi

4Q
Diametrul magistralei de santinã d
v

Conform Registrului Naval Român diametrul interior

d > k l ( B  H )  25mm ,

în care B,H lãþimea ºi înãlþimea de construcþie m .

- pentru magistrala de santinã ºi tronsoanele

racordate direct la pompã
k = 1,68, l=L (lungimea navei m );

9
 - pentru tronsoanele de aspiraþie ale
compartimentelor
k = 2,15, l=ll – lungimea compartimentului
drenat m .

Ca pompã de santinã poate fi utilizatã cea de balast

sau altã pompã cu condiþia ca Q ºi Hasp. sã fie suficient
pentru drenarea celui mai îndepãrtat compartiment.
În general, în instalaþiile de santinã se utilizeazã
pompe centrifuge cu urmãtoarele caracteristici:
Q = 15 – 400 m3/h;
H = 10 – 300 m H2O;
Hasp = 5 ÷ 6 m H2O.

Pompele de santinã trebuie sã fie auto-amorsabile sau

sã fie deservite de un sistem centralizat de amorsare prin
vidare.
Pompele autoaspiratoare dispun de o camerã umplutã
parþial cu lichid ºi un rotor excentric acþionat de axul
pompei, de fapt o pompã de vid cu inel lichid.
Existã instalaþii de amorsare care deservesc
centralizat mai multe pompe (fig.2).

Fig. 2

10
1. pompe centrifuge
2. valvulã de amorsare automatã cu flotor
3. valvulã de reþinere
4. tanc de vacuum
5. valvulã de reþinere ce previne intrarea aerului la
oprirea pompei
6. pompã vacuum
7. starter pompã de vacuum
8. presostat pornire-oprire pompã de vacuum
9. monovacumetru

Conform Convenþiei MARPOL 1973/1978, apa colectatã în

santinã C.M. ºi cãldãri poate fi evacuatã peste bord numai
prin separatorul de reziduuri petroliere.
Numai în cazuri de forþã majorã (incendiu, gaurã de
apã) se permite evacuarea directã.

SEPARAREA REZIDUURILOR PETROLIERE

Convenþia internaþionalã pentru prevenirea poluãrii de
cãtre nave – MARPOL 1973 / 1978 - ºi documentele semnate
ulterior – prevãd ca toate navele peste 400 TRB sunt
obligate sã foloseascã instalaþii separatoare de reziduuri
petroliere astfel încât apa evacuatã peste bord sã aibã un
conþinut în hidrocarburi sub o anumitã limitã.
Cerinþele convenþiei se referã la conþinutul admis în
hidrocarburi al apei evacuate peste bord în diferite zone,
la tipul separatorului, a indicatorilor de concentraþie ºi
a înregistrãrii datelor în funcþie de tipul navei ºi zona
de navigaþie etc.
În figura 3 este prezentatã schema funcþionalã a unei
instalaþii de separare a reziduurilor petroliere.

Fig. 3

11
 1. tanc amestec apã + hidrocarburi
2. sorb
3. pompã
4. separator
5. armãturã cu clapet
6. armãturã manualã
7. valvulã electromagneticã
8. tablou electric
9. tanc reziduuri petroliere
10. traductori rezistivi

În figura 4 este prezentat modul în care se face

evacuarea automatã a hidrocarburilor din separator.

Fig. 4

Valvula electromagneticã este deschisã atunci când

suprafaþa de separaþie ulei-apã ajunge la nivelul inferior
ºi este închisã când aceastã suprafaþã ajunge la nivelul
superior. Pentru comandã se poate folosi un singur
traductor capacitiv sau doi traductori rezistivi. (fig.4).
Conductibilitãþile electrice diferite ale celor doi compuºi
ai amestecului din separator permit o etalonare a
rezistenþei unei coloane de lichid cu nivel intermediar de
separaþie, aflat între douã vergele metalice, izolate
electric faþã de separator.

Tipuri de procese de aglomerare ºi separare din apã a

hidrocarburilor petroliere

12
 1. Sedimentarea în câmp gravitaþional (fig.5)

Este un proces fizic în cadrul cãruia are loc

separarea în faze a sistemelor eterogene dispuse, prin

acþiunea diferenþiatã a gravitaþiei asupra fazelor de

densitãþi diferite.

Fig. 5

 w - densitatea mediului dispersat

 r <  w - densitatea particulei de volum V

F1  (  w   r ) gV - forþa Arhimede
(1)

F2 – rezistenþa la înaintare a particulei

w 2
g
F2  A - viteza de sedimentare gravitaþionalã
2
a particulei (2)

F1  F2  wg  2 gV (  w   r ) / A w (3)

2. Sedimentarea în câmp gravicentrifugal

Sub efectul combinat al gravitaþiei ºi al

centrifugãrii, cele douã componente de densitãþi diferite
se sedimenteazã astfel încât reziduurile petroliere se
deplaseazã ascensional pe traseul curbiliniu de miºcare a
particulelor. Centrifugarea este folositã în douã
variante: ºicane ºi hidrocicloane.

Șicanele sunt elemente constructive plasate în calea

particulelor astfel încât provoacã devierea lor pe o

13
traiectorie curbilinie ºi apariþia forþelor centrifuge de
sedimentare (fig. 6).

Fig. 6

Hidrocicloanele sunt aparate ce realizeazã

centrifugarea amestecului cu ajutorul presiunii dinamice a
acestuia (fig.7).

Fig. 7

Hidrocicloanele au eficacitate mare la

concentraþie constantã fiind larg utilizatã în instalaþiile
navale.

3. Aglomerarea pe talere

Este un procedeu prin care particulele de

reziduuri sunt obligate sã adere la talere plane sau
conice, astfel încât prin contact sã aibã loc
aglomerarea lor.

14
 4. Aerarea

Este un procedeu de separare gravitaþionalã forþatã în

care particulele de reziduuri petroliere aderã la bule de
aer de flotabilitate mãritã. La partea inferioarã a
separatorului este plasatã o placã poroasã prin care se
insuflã aer comprimat.

5. Filtrarea

Este operaþiunea de separare a sistemului eterogen

apã-reziduuri petroliere în cele douã faze cu ajutorul
unui mediu de filtrare. Procesul hidrodinamic complex al
filtrãrii depinde de caracteristicile mediului de filtrare
(natura, grosimea, dimensiunea porilor), condiþiile de
filtrare (viteza, diferenþa de presiune, temperatura) ºi de
condiþiile de regenerare a filtrelor.

Construcþia separatoarelor de santinã

Viteza de sedimentare gravitaþionalã wg depinde de

diametrul particulelor, d. Separatorul funcþioneazã cu atât
mai bine cu cât particulele de hidrocarburi au diametre mai
mari. Separatorul are funcþie de aglomerare ºi sedimentare.
Separatorul funcþioneazã cu atât mai bine cu cât
procesele de sedimentare se desfãºoarã mai rapid. Pentru
ca diametrul particulelor de hidrocarburi sã fie maxim se
iau urmãtoarele mãsuri:
- pe ramura de aspiraþie vitezele de circulaþie sã fie
minime;
- pe traseul de aspiraþie, pânã la intrarea în
separator, trebuie sã fie plasate cât mai puþine
rezistenþe locale;
- pompa trebuie sã fie de un tip constructiv care sã
fragmenteze cât mai puþin particulele.

Sorbul instalaþiei trebuie sã fie din tablã perforatã

cu diametrul gãurilor d=10mm. Cele mai indicate pompe sunt
pompele elicoidale, cu ºurub, Vectorul vitezã al
particulelor are puþine variaþii de modul ºi direcþie.

15
 Mai existã soluþia plasãrii pompei dupã separator. În
acest caz trebuie calculatã sarcina pe aspiraþie astfel
încât sã nu depãºeascã posibilitãþile pompei.
Existã o mare varietate de tipuri de separatoare de
santinã.

Fig. 8 – Separatorul TURBULO

Separatorul TURBULO (fig.8) foloseºte centrifugarea în

camera superioarã, aglomerarea particulelor de reziduuri pe
sita planã 1 ºi pe talerele conice 2.
Separatorul este divizat printr-o membranã perforatã,
pentru a nu antrena în miºcare de rotaþie ºi amestecul din
camera inferioarã. El este dotat cu o armãturã de aerisire
cu flotor 3.
În afarã de încãlzirea electricã sau cu abur 4 a
uleiului sedimentat la partea superioarã, se utilizeazã ºi
o serpentinã cu abur la partea inferioarã pentru încãlzirea
amestecului . Valvula de evacuare a hidrocarburilor poate
fi manualã sau automatã (electromagneticã).

Apa evacuatã trebuie sã aibã o concentraþie mai micã

de 100 ppm.

16
 Pentru a coborî concentraþia de hidrocarburi sub 15
ppm se utilizeazã un corp secundar, dotat cu filtru de su-

Fig. 9

prafață (Fig. 9).

1. intrare amestec
2. robineþi de control
3. armãturã automatã de aerisire
4. alimentare electricã
5. tablou electric
6. traductor de nivel
7. armãturã electromagneticã cu circuit
pneumatic
8. armãturã de închidere acþionatã pneumatic
9. evacuare hidrocarburi
10.,11. presostat pentru oprirea pompei
12. dop aerisire
13. spaþiu colector hidrocarburi
14. evacuare apã
15. filtre de suprafaþã

17
 Mãsurarea concentraþiei de reziduuri din apa evacuatã

Determinarea concentraþiei de reziduuri petroliere la

evacuare poate fi realizatã prin analizarea în laborator a
probelor luate din instalaþii. De asemenea, conform
normelor internaþionale I.M.O. reziduurile petroliere se
pot detecta spectrofotometric Indicatoarele de concentraþie
a reziduurilor aratã, în orice moment mãrimea mãsuratã, o
înregistreazã grafic, emit semnale de alarmã la depãºirea
limitelor admise, acþioneazã sistemele de automatizare
pentru oprirea evacuãrii peste bord.

Fig.10

În figura 10 este prezentatã schema de funcþionare a

indicatorului de reziduuri Salvico (Suedia).
Proba de apã 1 este trecutã prin filtrul bandã 2 care
reþine reziduurile petroliere. Acestea sunt iluminate de
sursa etalonatã 3, celula fotoelectricã 4 furnizând date la
aparatul de mãsurã 5. Apoi filtrul trece prin instalaþia
încãlzitoare 7, gazele volatile degajate fiind captate de
detectorul 6, care trimite ºi el datele culese la aparatul
de mãsurã 5. Pe baza variaþiei de iluminare ºi a
conþinutului de gaze volatile, aparatul de mãsurã 5 indicã
conþinutul de reziduuri din probã în ppm. Aparatul de
mãsurã 5 se etaloneazã prin analizarea în laborator a
probelor de apã evacuatã. Semnalele electrice pot fi
utilizate la înregistrare graficã, etalonare, automatizare.

18
 INSTALAȚII DE STINGERE A INCENDIILOR

Incendiul reprezintã un proces de ardere, o reacþie de oxidare, însoþitã

de degajare de cãldurã ºi luminã.

Un incendiu poate fi lichidat fie prin îndepãrtarea materialelor carburante

din zona de ardere, fie prin reducerea cantitãþii de cãldurã sau oxigen pânã sub
limita la care reacþia de oxidare înceteazã.
Instalaþiile de rãcire cu apã se bazeazã pe principiul rãcirii focarului de
incendiu, în timp ce instalaþiile volumice se bazeazã pe umplerea volumului liber
al unei încãperi închise, cu agenþi care nu întreþin arderea.
Dupã modul de stingere, instalaþiile pot fi:

Instalaþii de suprafaþã cu apã sau spumã;

Aceste instalaþii trimit la suprafaþa focarului de incendiu substanþa
stingãtoare care rãceºte sau opreºte alimentarea cu oxigenul din aer a
zonei de ardere, împiedicând ieºirea aburului.
Instalaþii volumice cu abur, gaze inerte sau spume foarte uºoare.
Mai sunt instalaþii care umplu încãperile cu apã – instalaþie de inundare ºi
stropire a încãperilor.
Cerinþele instalaþiilor de stingere a incendiilor:
- sã fie oricând gata de funcþionare la cheu sau în marº;
- sã fie sigure în funcþionare ºi cu vitalitate ridicatã;
- sã aibã mijloace de acþionare localã ºi de la distanþã;
- sã nu intensifice prin funcþionarea lor arderea.

INSTALAȚII DE STINGERE CU APÃ

Acestea pot fi:
- cu apã sãratã sau dulce;
- cu jet cinetic de apã, cu apã pulverizatã (sprinkler, pulverizare
brutã, stropire, pulverizare finã), cu inundare completã.
Jeturile de apã nu se folosesc la:
- produse petroliere;
- echipament electric în funcþionare;
- lacuri ºi vopsele.
19
 Apa nu se foloseºte la:
- carbura de calciu;
- var;
- Ka, Na.

INSTALAȚII DE STINGERE CU JET DE APÃ

Acestea acþioneazã de la distanþã asupra focarelor de incendiu, cu jeturi

cinetice de apã, de debite (2 … 6)l/s. Cu astfel de instalaþii sunt prevãzute toate
navele în scopul stingerii incendiilor în încãperile de locuit ºi serviciu, pe punþi ºi
platforme deschise.

De asemenea, aceste instalaþi se folosesc pentru asigurarea cu apã a

instalaþiilor sprinkler, cu apã pulverizatã etc.
Instalaþiile de stingere cu apã de mare primesc apa de peste bord, prin
conducta magistralã, cu ajutorul pompelor de incendiu racordate la conducte,
care deservesc hidranþii (valvule de capãt). Urmeazã furtune flexibile (manici) ºi
ajutaje manuale (ciocuri de barzã).
Distanþa de acþiune a jetului (25 … 32m H2O), înãlþimea punþilor,
pierderile de sarcinã determinã sarcina pompei de incendiu – 2O.
De obicei se utilizeazã pompe centrifuge monoetajate. La fiecare navã numãrul
de pompe ºi caracteristicile lor sunt date de Registru.
Aceste pompe trebuie sã aibã acþionãri mecanice independente, dar ca
pompe de incendiu pot fi folosite pompele de balast, santinã sau alte pompe care
lucreazã cu apã sãratã (existã legãturi intre instalaþii).
La unele nave cum ar fi pasagerele sau petrolierele se monteazã o
pompã specialã de avarie.
Debitul total al pompelor de incendiu Q, în afara pompei de avarie, pentru
alimentarea cu apã prin ajutaje manuale, trebuie sã fie de cel puþin:
Q = km3 (m3/h).

k - coeficient care depinde de destinaþia navei;

k=0,008 - pentru nave obiºnuite;
L,B,H – lungimea, lãþimea ºi inãlþimea de construcþie a navei în
metri.

20
 In fig.1 este reprezentatã schema unei instalaþii de stins incendiu cu jet
de apã pentru o navã de mãrfuri generale.

Fig.1

A,B- pompã de incendiu;

1. – valvulã Kinston;
2. – armãturã de sertar;
3. – armãturã de închidere ºi reþinere;
4. - hidranþi;
5. – tuburi de stropire;
6. – spãlare tanc dejecþii;
7. – alimentare ejector;
8. – alimentare ejector golire tanc scurgeri;
9. – alimentare ejector drenare compartiment maºinã carmã;
10. – alimentare ejector drenare puþ lanþ;
11. – spãlare lanþ ancorã;

21
 C - motopompã de avarie;
12. – vanã Kinston manevratã de pe puntea pompei;
13. – armãturã de legare la conducta magistralã.
Pompele de incendiu A ºi B asigurã apã din magistrala valvulei Kinston 1
prin armãturile cu sertar 2 ºi o refuleazã în armãturile de închidere ºi reþinere 3.
Magistrala alimenteazã toþi hidranþii 14 ºi tuburile de stropire 15.
Pentru folosirea instalaþiei în alte scopuri se utilizeazã armãturile:
6. – spãlare tanc dejecþii;
7. – alimentare ejector golire tanc dejecþii;
8. – alimentare ejector golire tanc scurgeri;
9. – alimentare ejector drenare compartiment maºinã cârmã;
10.- alimentare ejector drenare puþ lanþ;
11.- spãlare lanþ ancorã.
Cãile de evacuare în caz de incendiu sunt stropite prin circuite cu armãturi
acþionate din exterior.
În instalaþiile navale ejectoarele sunt folosite pentru drenarea
compartimentelor de dimensiuni reduse ºi a tancurilor de dejecþii (ejectoare apã-
apã), pentru ventilarea compartimentelor de dimensiuni reduse (aer – aer) ºi
pentru alimentarea cãldãrilor (abur – apã).

INSTALAȚII DE STINGERE SPRINKLER

Aceste instalaþii se bazeazã pe rãcirea suprafeþei carburante cu un

curent de particule de apã creat automat cu ajutorul unor capete de pulverizare
tip sprinkler.
La o temperaturã dinainte stabilitã pulverizatoarele sprinkler sunt deschise
automat ºi alimentate dintr-o tubulaturã montatã la plafonul încãperii protejate.

22
 Fig.2
1. – magistralã de stingere cu apã; 11. – transmisie semnal
avertizare
2. – armãturã de închidere; în PCA
(postul central de
3. – supapã de siguranþã; avertizare);
4. – hidrofor; 12. – magistrale
sprinkler;
5. – tubulaturã aer comprimat; 13. – cap sprinkler;

6. – armãturã reþinere închidere; 14. – alimentare de la

pompele
7. – manometru; instalaþiei
sprinkler;
8. – armãturã de control-semnalizare pornire; 15. – armãturã de
scãpare.
9. – contactor de semnalizare;

23
 10. – avertizare în încãperea staþiei de stingere;

Instalaþiile sprinkler se monteazã în cabine, birouri, saloane, coridoare

etc.. Instalaþiile tip sprinkler sunt obligatorii pentru pasagere ºi cele
similare lor.
În funcþie de temperatura din încãpere instalaþiile pot fi: hidraulice,
pneumatice, combinate ºi de sezon. În primul caz, conductele instalaþiei sunt
permanent umplute cu apã, în al doilea caz cu aer care, în caz de incendiu, iese
ºi permite apei accesul în sprinkler.
În instalaþiile combinate o parte din tubulaturã, cea în stare de serviciu,
este umplutã cu apã, iar restul cu aer.
Într-o instalaþie de tip sezonier, în perioada caldã a anului se aflã apã, iar
în perioada rece aer.
Automatizarea funcþionãrii se realizeazã prin construcþie sprinklerelor,
care pot avea obturatoare uºor fuzibile, obturatoare umplute cu lichide uºor
volatile, obturatoare mecanice cu pârghii sau obturatoare cu reactivi chimici, care
deschid orificiile sprinklerelor la o temperaturã, de obicei cu 50% mai mare decât
temperatura maximã admisã în încãperea respectivã.
De exemplu, pentru încãperile de locuit ºi de servici 600C.

INSTALAȚII DE STINGERE CU PULVERIZATOARE COMANDATE

CENTRALIZAT
Pentru stingerea reziduurilor petroliere grele (motorinã, pãcurã, uleiuri de
ungere) în compartimentul maºini ºi cãldãri se plaseazã instalaþii cu
pulverizatoare comandate centralizat, plasate în douã sau mai multe nivele.

Distanþa dintre nivelele – minim 5 m.

Fiecare nivel poate fi cuplat independent de celelalte.

1,5 m.

Deflectorul 1 din faþa ajutajului de ieºire 2 asigurã pulverizarea apei pânã

la starea unei pulberi lichide mãrunte ce iese din pulverizator sub forma unei
pânze aproximativ orizontale (Fig. 3).

24
 Fig. 3
Pulverizatoarele se monteazã sub plafonul încãperii protejate, deasupra
tancurilor de combustibil ºi lubrifianþi, deasupra casetelor colectoare ºi a
canalelor de scurgere.
Instalaþiile de pulverizare se alimenteazã cu o pompã cuplabilã automat
sau de la magistrala de stingere cu jet de apã.
Pentru mãrirea siguranþei de funcþionare, fiecare instalaþie trebuie sã
aibã douã surse independente de alimentare cu apã.
În fig.4, este prezentatã schema unei instalaþii de pulverizare cu douã
nivele.

Fig. 4

25
1. – magistrala instalaþiei de stingere cu apã;
2. – armãturã de închidere reþinere;
3. – supapã de siguranþã;
4. – ramificaþie de stingere a magistralei de stingere cu apã;
5. – avertizor acustic;
6. – armãturã cu acþiune rapidã; fiecare nivel are o armãturã cu acþiune
rapidã;
7/10 – tubulaturã de impuls ale etajelor inferioare ºi superioare;
8/9 – armãturi de scãpare;
11/13 – tubulaturã de descãrcare;
12. – pulverizator;
14. – locaº de punte pentru acþionare armãturi de scãpare;
15. – transmisie mecanicã.
Tubulatura 7 este plinã cu apã. Imediat ce scade apa din tubulatura de
impuls, armãtura cu acþiune rapidã 6 se deschide ºi instalaþia de pulverizare a
apei începe sã funcþioneze. Armãturile 8 ºi 9 pot fi acþionate manual din
încãperea respectivã sau din cea alãturatã ei ºi de pe punte.
Traductoarele pot deschide armãtura 9 care provoacã deschiderea
armãturii 6 (sistem automat).
Dacã apa este pulverizatã pânã la starea de ceaþã, devine posibilã
stingerea incendiilor diferitelor produse petroliere. Apa fin pulverizatã poate fi
trimisã la suprafaþa focarului de incendiu sau poate cuprinde întregul volum al
încãperii. Prin pulverizare se mãreºte efectul de rãcire datorat vaporizãrii apei
(creºte suprafaþa de vaporizare).
Instalaþiile de apã fin pulverizatã pot fi atât staþionare, cât ºi
transportabile.

INSTALAȚII DE STROPIRE ȘI INUNDARE

Aceste instalaþii se utilizeazã la spãrgãtoare de gheaþã, nave
expediþionare etc. sau pentru încãperile speciale destinate pãstrãrii
substanþelor explozive. La creºterea temperaturii peste 300C intrã în funcþiune o
instalaþie de stropire cu debit specific 24 l/min./m2 de podea.
De asemenea, se prevede stropirea din încãperile vecine a pereþilor
interiori, exteriori, a bordajelor.

26
 Instalaþia de stropire poate fi asemãnãtoare cu instalaþia de pulverizare
a apei. Pentru evacuarea apei din camera stropitã, în pardosealã se monteazã
sifoane ºi conducte, prevãzute cu armãturi de scãpare automatã care se deschid
atunci când nivelul apei este de 100-200 mm.
Dacã funcþionarea instalaþiei de stropire nu asigurã reducerea
temperaturii pânã la nivelul necesar, magazia cu explozivi se inundã în 25 min.
Dacã magazia are volum redus se inundã cu instalaþia de stropire, dacã
nu, cu o instalaþie autonomã.
Dupã eliminarea pericolului, apa din încãpere este evacuatã cu ajutorul
instalaþiei de drenaj ºi de salvare.
Existã de asemenea instalaþiile de perdele de apã ºi instalaþiile de
stropire a scãrilor ºi ieºirilor

INSTALAȚII DE STINGERE CU SPUMÃ

Spuma este o structurã alveolar-pelicularã dispersatã, formatã printr-o
aglomerare de bule de gaz, separate între ele prin pelicule relativ subþiri de
lichid.
Ea poate fi obþinutã în urma unei reacþii chimice sau prin introducerea
mecanicã a unui gaz într-un lichid. Pentru obþinerea unei structuri alveolar-
peliculare stabile în timp, în lichide se introduc în cantitãþi mici substanþe
spumogene.
Spuma aerodinamicã este un amestec de apã dulce sau apã de mare,
substanþã spumogenã ºi aer, fiind larg utilizabilã pentru stingerea produselor
petroliere de toate tipurile.
ρ = 0,1 kg/dm3
Stingerea unui incendiu cu spumã:
- rãceºte stratul superficial al lichidului arzând cu ajutorul peliculei de
lichide;
- îl izoleazã faþã de O2 din aer;
- îngreuneazã transmiterea cãldurii;
- are influenþã mecanicã asupra flãcãrii.
Spuma pentru stingerea incendiului la nave: 90% aer; 9,6% apã ºi 0,4%
din volum substanþe spumogene.
Se foloseºte la:
- D.G. de avarie;

27
 - magaziile de substanþe uºor inflamabile;
- tancurile petrolierelor;
- C.M.;
- centrale electrice;
- încãperi unde se utilizeazã produse petroliere.
Apa dulce se foloseºte în instalaþii de stins incendiu care funcþioneazã cu
echipament electric , pentru ca jetul de spumã sã nu fie electrocutabil.
Instalaþiile de stins incendiu cu spumã pot fi de douã feluri:
- cu formare interioarã a spumei;
- cu formare exterioarã a spumei.

INSTALAȚII CU FORMARE INTERIOARÃ A SPUMEI

Se folosesc pentru stingerea incendiilor de proporþii relativ reduse.

Fig. 5

28
 1. tanc – apã + substanþã spumogenã în amestecul necesar;
2. butelie cu aer comprimat racordatã la magistrala de aer;
3. reductor
Introducerea aerului comprimat în tanc ºi în tubulatura racordatã la
tubul sifon din tanc asigurã formare spumei dupã locul F 1 de intrare a
aerului în þeava de emulsie.
Procesul de formare a spumei început în tubulaturã se terminã la
ieºirea jetului în atmosferã din ajutajul 4, ajutaj racordat la furtunul
flexibil 5.

INSTALAȚII CU FORMAREA EXTERIOARÃ A SPUMEI

Se utilizeazã în special pentru stingerea incendiilor în tancurile de marfã

ale petrolierelor ºi în compartimentele de maºini-cãldãri de dimensiuni mari.

Fig. 6
Substanþa spumogenã se pãstreazã separat în tancul 3, neamestecatã
cu apa.
Pentru alimentare staþiei de stingere cu spumã cu formare exterioarã a
spumei se ramificã tubulatura 1 de la magistrala instalaþiei de stingere cu apã.
Apa este folositã pentru formarea emulsiei spumogene ºi pentru deplasarea
substanþei spumogene din tancul 3 spre amestecãtorul 5. Dispersorul 2
anuleazã energia cineticã a apei la intrarea în tancul 3 pentru a împiedica
distrugerea pistonului lichid de separaþie 4. Lichidul pistonului 4 este un
29
amestec insolubil în apã ºi substanþã spumogenã, cu
3
(tetraclorurã de carbon ºi ulei mineral).
Amestecãtorul 5 asigurã în emulsie o concentraþie volumicã de 4% (din
volumul apei) substanþã spumogenã.
Emulsia formatã alimenteazã magistrala 6, ramificaþiile 7 prin armãturile
de laminare 8 ºi ajunge la ajutajele de emulsie 9, care prin efect de ejecþie
antreneazã aer pe drumul 10 formând spuma în stingãtorul 11.

INSTALAȚII DE STINGERE VOLUMICÃ

Instalaþiile reduc O2 din încãpere pânã sub 15%, limitã la care înceteazã
procesul de ardere.
Agenþii de stingere sunt: abur, vapori de lichide uºor volatile, bioxid de
carbon, gaze de ardere rãcite.
Nu se utilizeazã în încãperi de locuit ºi serviciu. În celelalte încãperi
pornirea este însoþitã de avertizare opticã ºi acusticã.
INSTALAȚII DE STINGERE CU CO2
Se utilizeazã în:

- încãperi D.G. avarie;

- magazii de substanþe explozive sau uºor inflamabile;
- C.M. ºi magazii de marfã la cargo-uri;
- tobe de eºapament;
- magazii de pituri etc.
Nu este admisã ca sistem de bazã pentru magaziile de petrol deoarece
în cazul exploziilor tubulatura sub presiune poate fi uºor avariatã.
Instalaþiile de stingere cu CO2 pot fi:
de înaltã presiune;
- butelii de 40 l;
- grad de umplere 0,675 kg/l, pmin = 125 bari sau
grad de umplere 0,75 kg/l, pmin =150 bari..
Depozitarea buteliilor se faceîn încãperi izolate, ventilate ºi chiar stropite
cu apã.
0
C

30
 de joasã presiune;
CO2 se pãstreazã într-un singur rezervor la:
- p = 20 bari;
- grad de umplere 0,90 kg/l.
In fig.7 este prezentatã schema unei instalaþii de stingere a incendiilor cu
CO2.

Fig. 7
În fiecare încãpere gazul este introdus printr-o conductã independentã:
1. – butelii în staþie – grupate 10 … 30 buc. - acþionate simultan;
2. – armãtura de închidere montatã într-o cutie a cãrei deschidere
declanºeazã avertizorul sonor ºi luminos 5;
3. – conducta de distribuþie;
4. – ajutaje;
6. - fluiere de semnalizare scãpãri accidentale (la butelii ºi în
compartimente).

31
 Secþiunea de ieºire din butelie este obturatã de o membranã din Cu cu
grosimea g=0,2 mm. Manetele sunt acþionate grupat manual,
gravitaþional sau hidrostatic.

Particularitãþi de calcul
În butelii ºi pe tubulatura de transport, CO2 trebuie sã rãmânã în stare
lichidã. Dacã instalaþia permite trecerea în starea gazoasã se declanºeazã o
rãcire puternicã, urmatã de îngheþ ºi de blocarea tubulaturii.
Secþiunea pe traseu nu trebuie sã fie crescãtoare, iar presiunea în
conducte trebuie menþinutã la peste 5,28 bari – punctul triplu critic la care CO2
trece în altã fazã. În încãperi, bioxidul de carbon este refulat prin na –
ajutaje cu diametru da alimentate dintr-o tubulaturã de diametru Dt respectând
condiþia:

(1)
Pentru un grup de nb butelii cu racorduri de diametre db, care alimenteazã
un tub
cu diametrul D, vom avea :

(2)
Pe traseele cu n ramificaþii de diametre di alimentate de la o magistralã
Dm,

(3)
Masa de CO2 m necesarã stingerii unui incendiu într-o încãpere de
volum V , este datã de relaþia:

(4)
- coeficient de umplere;
– pentru magistrala de mãrfuri generale;
– pentru CM, dacã V este volumul total al CM, inclusiv ºahtul;
– pentru magazii de pituri.

b = 1,79 kg/m3 densitatea CO2 la 200C, 760 torri.

32
 De obicei staþia de stingere cu CO2 dispune de cantitatea necesarã unei
singure intervenþii în încãperea de volum maxim.
În relaþia (4) dacã V – volumul maxim, m - este rezerva de CO2 de pe
navã.
Într-o staþie 1400 kg de CO2 trebuie 2 staþii.
Din motive de siguranþã fiecare staþie nu are m/2, ci 2m/3.
Instalaþia de stingere cu CO2 trebuie sã asigure alimentarea în 2 min.
pentru CM ºi în 10 min. pentru încãperile care nu au combustibil lichid. Viteza de
circulaþie prin tubulaturã a CO2 este de 5-6 m/s.
La terminarea probei se verificã posibilitatea eliminãrii CO2 cu ventilator portabil.
În caz de incendiu, sunt oprite ventilatoarele, pompele de combustibil ºi
arzãtoarele din compartimentele afectate.
Se acþioneazã sistemul de avertizare, se închide compartimentul ºi se
lanseazã CO2.
INSTALAȚII DE PREVENIRE ȘI STINGERE CU GAZE DE
ARDERE
În ultima vreme, se utilizeazã instalaþiile cu gaze de ardere pentru
stingerea incendiilor la magaziile de mãrfuri generale ºi ca mijloc de prevenire la
magaziile de petrol.
Gazul de eºapament are urmãtoarea componenþã:
N2 79%;
CO2
Bioxid de sulf
O2
vapori de apã restul
PREVENIREA INCENDIILOR LA PETROLIERE
Pentru petrolierele cu magazii neprotejate, dupã descãrcarea petrolului,
conþinutul de O2 creºte peste 11% ºi starea amestecului de vapori de
hidrocarburi ºi aer se situeazã în zona de inflamabilitate.
Dacã amestecul de hidrocarburi ºi aer este spãlat de gaze de ardere –
starea lui se va muta în zona neinflamabilã (sub linia diluþiei critice).
Prevenirea exploziilor trebuie fãcutã în magaziile de petrol goale, la
navigarea în balast.

33
 Dacã magazia este spãlatã cu gaze de ardere, în cazul coliziunii se
produce cãldurã, intrã aer în magazie, dar starea amestecului rãmâne sub diluþia
criticã ºi explozia nu poate avea loc.
În instalaþii sunt prevãzute dispozitive automate de semnalizare ºi
închidere a gazului în încãperile protejate: analizoare de O2 care semnalizeazã
peste 8% O2, traductoare de temperaturã care semnalizeazã 40 0C, traductoare
de presiune etc.
Instalaþiile de ardere trebuie sã funcþioneze cu un coeficient de exces de
aer 2 sub 2% în gazele de
ardere, la regimuri între 100% ºi 73% pentru caldarinã.
Gazele de ardere pot fi folosite ca agent principal de stingere a incendiilor
în magaziile de mãrfuri generale, cu condiþia furnizãrii lor într-un generator
automat (Fig.8).

Fig. 8

1. – motor cu ardere internã;

2. – conductã de evacuare (peste bord) a apei de rãcire a
motorului;
3. – pompã de apã;
4. – ventilator;
5. – pompã combustibil;
6/23 – supape de siguranþã;
7. – armãturã de reglare automatã a debitului de combustibil;
8. – conductã de alimentare cu aer;

34
 9. – regulator debit aer;
10. – regulator debit combustibil;
11. – pulverizator combustibil;
12. – camerã aer;
13. – camerã flacãrã;
14. – camerã ardere;
15. – cãptuºealã refractarã;
16. – cãmaºã de apã;
17. – alimentare apã rãcire;
18. – camerã rãcire gaze;
19. – evacuare apã;
20. – schimbãtor de cãldurã;
21. – stropitor;
22. – racord pentru evacuarea gazului rãcit ºi curãþat;
24. – panou de comandã.
Atât la petroliere, cât ºi la navele de mãrfuri generale, debitul de gaze de
ardere rãcite trebuie sã fie suficient pentru alimentarea a cel puþin 25% din
volumul celei mai mari încãperi protejate, în decurs de o orã din momentul
pornirii instalaþiei.
Rezervele de combustibil trebuie sã ajungã pentru funcþionarea în regim
normal a instalaþiei mai mult de 72 ore.

35
 INSTALAȚII SANITARE

Instalațiile sanitare asigurã:

- apã potabilã;
- apã spãlare;
- apã de mare spãlare obiecte sanitare;
- evacuarea peste bord a apelor uzate ºi a dejecþiilor
(respectând MARPOL 1973 / 1978).

Dupã destinaþia lor, vom avea:

A) Instalații de alimentare cu apã:
- Instalații de apã potabilã;
- Instalații de apã tehnicã;
- Instalații de alimentare cu apã de mare.

B) Instalații de scurgeri.

INSTALAȚII DE ALIMENTARE CU APÃ

INSTALAȚII DE ALIMENTARE CU APÃ POTABILÃ

Destinaþie: pãstrarea resurselor ºi alimentarea cu apã

potabilã a consumatorilor din bucãtãrii, careuri etc. Apa
potabilã trebuie sã fie dulce, curatã, transparentã, sã nu
conþinã microorganisme sau substanþe nocive. Apa este
furnizatã de la mal sau de la o instalaþie proprie de
desalinizare cu respectarea STAS 1342-84 Apa potabila,
Condiþii tehnice de calitate.

Consumul specific de apã potabilã: 30 litri/om/zi.

Rezervele de apã potabilã ale unei nave trebuie sã
asigure consumul de apã pentru cel puþin 7 zile.

INSTALAȚII DE APÃ TEHNICÃ

Destinaþie: pãstrarea rezervelor ºi alimentarea cu apã

pentru spãlarea consumatorilor din cabine de locuit, bãi,
spãlãtorii etc. Sunt instalaþii autonome, fãrã comunicaþie
cu instalaþia de apã potabilã.
Apa provine de la mal, din reþeaua urbanã sau prin
desalinizare.

36
 Constructiv instalaþiile sunt similare.

Consum specific: 70 om/zi pentru nave cu zona

nelimitatã de navigaþie.

Instalaþia de apã tehnicã are un circuit de apã caldã

ºi un circuit de apã rece. Apa caldã este preparatã într-
un schimbãtor de cãldurã central ºi apoi, prin tubulaturi
separate, este distribuitã spre locurile de utilizare.
Temperatura la ieºirea din schimbãtor este de 60 –
700C.

INSTALAȚII DE ALIMENTARE CU APÃ DE MARE

Aceste instalaþii asigurã apa necesarã spãlãrii WC-

urilor ºi pisoarelor.

Schema unei instalaþii de alimentare cu apã potabilã

FIG.1

37
 1. - armãturi de închidere; 11. – sticla de
nivel;
2. - tancuri de apã potabilã; 12. –
manometru;
3. – armãturã cu trei cai; 13. – supapã
de siguranþã;
4. – tubulaturã de admisie în tancuri, 14.
– tubulatura magistralã a
de la mal, doc sau altã navã;
instalaþiei de apã potabilã;
5. – priza de punte pentru racordarea 15,16,17. –
tubulaturi ce alimenteazã
tubulaturii flexibile de alimentare;
diferite grupe de consumatori;
6. – aerisiri; 18. – traductor de
nivel;
7. – armãturi de reþinere închidere; 19. –
tubulatura de la sistemul de
8. – pompa; desalinizare;
9. – tubulatura instalaþiei de aer comprimat; 20. –
aparat bactericid.
10. – hidrofor;

Rezerva de apã potabilã se pãstreazã în cel puþin

douã tancuri nestructurale, protejate în interior cu lapte
de ciment, polietilenã sau vopsele din rãºini sintetice
alimentare. Se amplaseazã departe de sursele de cãldurã,
de alte tancuri; se protejeazã prin utilizarea sticlelor de
nivel (nu a sondelor).

Instalaþia de alimentare cu apã tehnicã ºi apã de mare

(sãratã) sunt asemãnãtoare constructiv cu instalaþia de
alimentare cu apã potabilã, existând totuºi câteva aspecte
specifice.

Apa tehnicã se pãstreazã în tancuri structurale sau

nestructurale, protejând-o prin mãsuri constructive
împotriva murdãririi sau degradãrii. Sunt prevãzute cu
serpentine de încãlzire pentru a evita îngheþul.
Instalaþiile de apã sãratã se caracterizeazã prin absenþa
tancurilor. Din cauza agresivitãþii apei de mare,
tubulatura se confecþioneazã din þevi de oþel zincat, din
aliaje de Cu, din oþel inoxidabil sau din oþel cãptuºit în
interior cu polietilenã.

38
DISTILATOARE DE APÃ

Sunt utilaje termice care produc apa distilatã din apa

de mare.
În construcþiile navale româneºti cele mai rãspândite
tipuri constructive sunt ATLAS ºi NIREX. Ambele
funcþioneazã la depresiune atmosfericã, utilizând abur sau
apa de rãcire a motoarelor principale (Fig.2).

Fig. 2

O parte din apa de rãcire din circuitul inclus al

M.P., de temperatura 60-650C este trimisã prin þevile
vaporizatorului 1, încãlzind apa sãratã care circulã prin
þevi la 35-450C.

Depresiunea necesarã vaporizãrii este formatã ºi

menþinutã cu ajutorul ejectoarelor 5 ºi 6. Eventualii
stropi de apã antrenaþi ascendent datoritã presiunii
dinamice mari, sunt reþinuþi de separatorul 2, iar aburul
format trece prin condensorul 3, unde îºi schimbã starea de
agregare. Agentul secundar al condensorului este apa de

39
mare din circuitul deschis de rãcire al M.P. Ea circulã
prin þevile condensorului, iar printre þevi circulã aburul
vaporizatorului 1.

Ejectorul 5 este racordat la condensorul 3. El

extrage aerul ºi gazele din distilator pentru a menþine
depresiunea necesarã temperaturii scãzute de evaporare,
care poate fi cititã la termometrul T de pe separatorul 2.

Ejectorul 6 dreneazã saramura ºi stropii de apã

reþinuþi de deflectorul separatorului de picãturi.

Fluidul de lucru al ejectoarelor este apa sãratã

furnizatã de pompa 4. Debitul ei este 3 …4 ori mai mare
decât debitul apei vaporizate, pentru a împiedica depunerea
sãrurilor. Apa distilatã este evacuatã din condensorul 3
cu ajutorul pompei 7.
Salinometrul 8 mãsoarã concentraþia de sãruri de clor
ºi dirijeazã apa în continuare astfel: dacã concentraþia
este de sub (10 … 15)mg NaCl / l apã, produsul este dirijat
pe drumul 10 spre tancul de depozitare, iar pentru
concentraþii peste aceastã limitã, prin deschiderea
armãturii electromagnetice 9, este returnat în distilator.

TRATAREA BACTERICIDÃ A APEI

Tratarea bactericidã se aplicã apei distilate dupã

filtrare sau tratare cu carbonaþi de calciu sau magneziu,
pentru a deveni potabilã.

Aparatul (fig.3) se compune din lampa de radiaþii

ultraviolete 1, montatã în tubul de cuarþ 2, care permite
trecerea radiaþiilor ultraviolete spre camera de
sterilizare delimitatã de tubul metalic exterior 3.
Dispozitivul cu perie 4 permite curãþirea tubului de cuarþ
2 de impuritãþile mecanice pe care le poate depune apa.
Prezenþa bacteriilor în apa este detectatã de senzorul 5,
montat pe tubul 3 ºi separat de aceasta prin geamul de
cuarþ 6. Pe racordul de intrare a apei în aparat este
montatã armãtura electromagneticã 7, comandatã de senzorul
5.

40
 Odatã cu punerea sub tensiune a aparatului, lampa 1
este alimentatã, dar armãtura 7 rãmâne închisã, pentru cã
lampa 1 nu este încãlzitã. Dupã circa 2 minute, radiaþiile
ultraviolete ale lãmpii ating nivelul nominal, armãtura 7
se deschide ºi permite intrarea apei în aparat. Când apa
conþine impuritãþi sau bacterii, senzorul 5 comandã
închiderea armãturii 7. Acelaºi lucru se întâmplã dacã
geamurile 6 sau 2 sunt murdare. În acest caz se procedeazã
la curãþirea sticlei 2 cu peria 4 ºi a sticlei 6 prin
demontare.

FIG. 3

41
INSTALAȚII DE SCURGERI (fig. 4)

Au ca scop evacuarea apelor uzate prin spãlare sau

prin antrenarea dejecþiilor pentru evacuarea acestora;
instalaþiile de scurgeri au circuite separate.

Fig. 4

1, 2. - conducte de scurgere;
3. – magistrale de scurgere a apelor de spãlare;
4. – magistrale de dejecþii;
5. – sifoane de punte;
6. – lavoare;
7. – scaune WC;
8. – alimentãri cu apã;
9. – pisoare;
10. – capace de curãþire;
11. – sifon cu barierã hidraulicã.

42
 Scurgerile sunt colectate într-un tanc (nefigurat în
schemã), în care sunt dezinfectate ºi apoi sunt evacuate
peste bord în zonele permise. Tancul este prevãzut cu
sistem de semnalizare la nivel maxim de umplere. Ele este
amplasat departe de încãperile de locuit ºi de serviciu, de
posturile de comandã ºi de sursele de cãldurã. Aerisirea sa
se terminã de obicei în coºul de fum. În scopul curãþirii
sale în interior se monteazã þevi perforate, prin care se
trimit apã ºi abur.
Tuburile se scurgere se monteazã cu pante de cel puþin
3% continuu coborâtoare spre tanc. Razele de curburã sunt
cât mai mari, iar în coturi sunt revãzute capace de
curãþire. Nu trebuie sã ajungã mirosuri neplãcute în
încãperi.
TRATAREA APELOR UZATE
Scop: îndeplinirea condiþiilor de evacuare peste bord.
Se folosesc utilaje care trateazã apele uzate mecanic
ºi biologic sau utilaje care combinã tratarea mecanicã cu
oxidarea ºi tratarea biologicã.
Tratarea apelor uzate ºi a dejecþiilor trebuie sã fie
bactericidã.
În figura 5 este reprezentatã schema unui sistem de
tratare mecanicã ºi biologicã tip ATLAS.

Fig. 5
43
 Ea se compune din tancul colector 1, prevãzut cu
separatorul 1s, ciurul 1c ºi douã ajutaje de apã sãratã 1A
ºi 1B, alimentate din valvula 2, pentru antrenarea ºi
fãrâmiþarea particulelor solide mari. Particulele reþinute
de circuitul 1c cad de pe planul înclinat al ciurului în
pâlnia 3 ºi, prin valvula acþionatã pneumatic 5, sunt
colectate în pneumotancul de reziduuri solide 4, din care
pot fi evacuate cu aer comprimat prin deschiderea armãturii
electromagnetice 6.

Faza lichidã este tratatã chimic în tancul de amestec

7, dotat cu mixer, unde substanþa de formare a materiei
flotante (varul) este trimisã din tancul de depozitare 9,
cu ajutorul pompei dozatoare 8, printr-o armãturã
electromagneticã, în concentraþie de 500 g/m3 apã
uzatã.
Din tancul de amestec 7, apa uzatã ºi particulele care
trec prin ciurul 1c sunt trimise în tancul combinat 10 de
aglomerare a substanþelor flotante, care are rolul dublu de
a amortiza sarcinile de vârf ºi de a asigura timpul necesar
de contact în vederea separãrii sedimentelor care se
colecteazã gravitaþional la fundul tancului de
sedimentare 11.
Din partea superioarã a tancului de sedimentare 11,
lichidul limpezit este aspirat de pompa 12 ºi apoi este
evacuat peste bord sau este depozitat într-un tanc de
balast, dacã nava se aflã într-o zonã în care evacuarea
este interzisã. Reziduurile solide de la fundul tancului
11 sunt aspirate de pompele 13 ºi sunt trimise spre
pneumotancul de reziduuri solide 4 prin pâlnia 3, care se
goleºte automat, la comanda datã de traductorul de nivel
14. Pompele 13 sunt alimentate suplimentar cu ajutorul
pompelor cu membranã M1 ºi M2, acþionate pneumostatic prin
armãtura electromagneticã 15.
Reziduurile solide din pneumotancul 4 sunt golite
automat într-un tanc de depozitare la bord, nefigurat în
schemã, din care mai târziu pot fi deversate în mare în
zonele permise. De asemenea, ele pot fi deversate în barje
speciale colectoare sau prin amestecare cu combustibil
lichid, pot fi arse într-un incinerator sau într-o
caldarinã cu arzãtor adecvat. În tancul 10 nivelul este
controlat secvenþial cu traductorii rezistivi 16.

44
 INSTALAȚII DE CONDIȚIONARE A AERULUI

Instalaþiile de condiþionare a aerului pot asigura:

- ventilaþia;
- încãlzirea;
- rãcirea;
- uscarea;
- umidificarea aerului.

Instalaþiile de condiþionare realizeazã o prelucrare

complexã a aerului în scopul asigurãrii condiþiilor optime
de muncã ºi odihnã pentru oameni, în orice condiþii
meteorologice, în tot timpul anului, la navigaþia în
diverse zone climatice.

Pentru alegerea schemei unei instalaþii de

condiþionare, a parametrilor agentului ei de lucru, este
necesarã cunoaºterea condiþiilor de exploatare a încãperii
deservite, parametrii aerului exterior ºi interior, sursele
de cãldurã ºi umiditate, amplasarea instalaþiei pe navã.

Parametrii de calcul:
- temperatura T;
- umiditatea relativã ;
- conþinutul de vapori de apã;
- entalpia;
- conþinutul de gaze nocive;
- viteza de deplasare a aerului.

Fig. 1

45
 Diagrama de confort – conform normelor sanitare dupã care
se construiesc navele româneºti - este reprezentatã în
figura 1.
În zonele geografice cãlduroase, în perioada de varã
prezintã importanþã nu numai temperatura aerului în
interiorul sau exteriorul unei încãperi, ci ºi diferenþa
dintre cele douã temperaturi, care au influenþã asupra
stãrii generale de sãnãtate a omului.
Aerul poate fi condiþionat parþial, atunci când
numãrul de parametri reglaþi este mai mic decât numarul
total de parametri de confort. De exemplu instalaþia de
încãlzire: regleazã temperatura ºi conþinutul de gaze
nocive, nu ºi umiditatea.
Fig. 2 reprezintã schema unei instalaþii de încãlzire
cu un singur circuit.

Fig.2

46
 1. traductor termic 12. armãturã
electromagneticã
2. filtru 13. panou electric
3. încãlzitor primar de aer 14. tubulaturã de
alimentare a încãperilor
4. gurã de refulare aer cu aer
condiþionat
5. ventilator 15. traductor de
umiditate
6. racord fonoatenuator 16. tubulaturã de
aspiraþie a aerului
7,8 secþiile încãlzitorului secundar recirculat
de aer
9. umidificator
10. tubulaturã perforatã de alimentare
cu abur pentru umidificarea aerului
11. regulator de presiune a aerului

Fig. 3
În figura 3 avem schema agregatelor navale româneºti
pentru condiþionarea aerului tip ACN.

47
 1. Secþiunea de amestecare ºi filtrare prevãzutã cu douã
guri de aspirare a aerului proaspãt ºi recirculat.

2. Secþiunea de încãlzire a douã baterii de încãlzire a

aerului la +400C în schemã monotubularã ºi +200C în
schemã bitubularã.
Temperatura aerului este reglatã cu ajutorul
armãturilor de abur 5 ºi 6, comandate cu traductori
termici plasaþi ca în figurã.

3. Secþiunea de rãcire cu baterie de rãcire în expansiune

directã. Aceastã secþiune lucreazã numai vara, când
amestecul de aer proaspãt ºi aer recirculat (în
proporþie de 40%) este rãcit la (+15…170C) ºi apoi este
introdus în cabine.

4. Secþiunea de umidificare ºi distribuþie, în care

umiditatea aerului se regleazã cu ajutorul armãturii
de abur 7 comandate de higrometrul 8. Dupã umidificare
aerul este trimis direct la cabine (t=+400C) în sistem
monotubular.
Dacã sistemul este bitubular, jumãtate din debitul
total, cu t=+200C este trimis direct la cabine, iar
restul este încãlzit la +600C ºi apoi este trimis la
cabine prin a doua conductã. Ambele conducte sunt
racordate la amestecãtorul 10, în care temperatura
este reglatã individual dupã dorinþã.

Câteva caracteristici ale agregatului ACN:

Debitul nominal = 2500  12,5 m3/h
Putere termicã = (17 – 65)103 KJ/h
Putere frigorificã = (5 – 38)103 KJ/h
Putere electricã instalatã = 3…22kW

Norme impuse de registrele de clasificare:

- nu este permisã trecerea canalelor de aer prin pereþi

etanºi ºi pe sub puntea pereþilor etanºi;
- canalele de aer care trec prin pereþii principali
rezistenþi la foc trebuie sã fie dotate cu clapete
împotriva propagãrii incendiilor;
- agregatele de condiþionare trebuie amplasate în încãperi
separate, izolate împotriva incediilor.

48
 INSTALAȚII DE GUVERNARE

Instalaþiile de guvernare au rolul de a asigura

respectarea drumului impus navei, prin aplicarea la comandã
a unor momente verticale de rotire, care acþioneazã
simultan cu forþa axialã de propulsie.
Componenþa: - element de comandã (timonã);
- transmisie de comandã;
- maºina de forþã;
- transmisie de forþã;
- elemente de execuþie ( cârmele)

Condiþii:

- sã asigure forþa lateralã necesarã giraþiei navei ºi

sã menþinã valoarea ei pânã la urmãtoarea comandã;
- valoarea forþei laterale trebuie sã fie obþinutã
într-un anumit timp impus;
- la organul de comandã trebuie sã fie asigurat
controlul elementului de execuþie;
- în transmisia de forþã trebuie prevãzutã
posibilitatea limitãrii forþei laterale, pentru a nu
distruge organele transmisiei;
- sã aibã siguranþã mare în funcþionare, realizatã ºi
prin existenþa unei acþionari de avarie.

Forþa lateralã necesarã guvernãrii navei pe traiectoria

doritã se realizeazã cu ajutorul urmãtoarelor tipuri de
organe de guvernare:
- organe de guvernare pasivã, care realizeazã
forþa lateralã necesarã guvernãrii folosind curentul de apã
întâlnit de nava în deplasare;
- organe de guvernare activã, care realizeazã forþa
lateralã necesarã guvernãrii prin transformarea energiei
mecanice pe care o primesc direct ºi special pentru
guvernare.

Fig. 1.

49
 Dupã forma profilului, cârmele sunt: - plane;
- profilate.

In fig. 1 este sunt reprezentate forþele care

acþioneazã asupra unui profil atacat de un curent de
fluid cu viteza v.
a - distanþa dintre axa arborelui ºi bordul de
atac;
1- distanþa dintre centrul de presiune ºi
bordul de atac.

La deplasarea cârmei în apã, toate forþele

hidrodinamice care acþioneazã asupra ei pot fi reduse
la o rezultanta P, aplicatã în centrul de presiune.

Rezultanta se poate descompune în:

- Portanta Py
- Rezistenþa la înaintare Px
- Forþa normalã Pn
- Forþa tangenþialã Pt

Momentul la arborele cârmei: Mah=Pn(1-a)

Fig. 2

Cârma pasivã (Fig.2)

Cârma pasivã reprezintã o suprafaþa portantã

înclinabilã, cu profil simetric.

 wv 2
Conform teoremei lui Kutta-Jukovschi Py  C y S c
2
Unde: Cy- coeficient de portantã, Sc - suprafaþa
portanta,  w - densitatea apei.

Fig.3 ne aratã variaþia coeficientului Cy în funcþie de

unghiul de înclinare  .

50
 Fig. 3

Forþa lateralã depinde de viteza navei. Când se

navigã la vitezã micã eficienþa cârmei este redusã.

Cârma activã (Fig.4)

Cârma activã reprezintã un profil simetric,

înclinabil în jurul unui ax vertical, plasat în P.D.,
în pupa, profil la al cãrui bord de fugã este ataºat
un propulsor suplimentar.

Fig. 4

Momentul de giraþie:
 wv 2 L L
M g  M c  M s  C y Sc   Ts sin 
2 2 2
Pentru  =0
Mg  Ms

Guvernarea activã a navei se poate realiza ºi

prin orientarea împingerii propulsorului principal.

51
 Instalaþiile de guvernare activa cu jet
transversal dispun de un tunel transversal, plasat în
extremitãþile navei (sau numai în prova) THRUSTER, în
care este montat un rotor axial (Fig. 5).

Fig. 5

Schema bloc a instalaþiei de guvernare

Dupã modelul de executare a comenzii date de la

timonã, instalaþiile de guvernare se pot realiza cu
comanda în circuit deschis (fig.6) sau cu legãtura
inversã (fig.7).
Instalaþie de comandã cu circuit deschis:
1. Timona;
2. Transmisie de comandã;
3. Maºina de cârma (amplificatorul);
4. Transmisia de forþa;
5. Cârma (elementul de execuþie);
6. Transmisia de control;
7. Axiometru (indicator al unghiului de bandare a
cârmei)

Fig. 6

Instalaþie de comandã cu legãturã inversã:

1. Timona;
2. Elementul comparator;
3. Maºina de cârmã;
4. Organul de execuþie (cârma);
5. Transmisia de comandã;
6. Transmisia de forþã;
7. Legãtura inversã (reacþia);
52
 8. Transmisia de control;
9. Axiometru.

Fig. 7
Prin transmisia de comanda 5, care poate fi mecanicã,
hidraulicã sau electricã, timonierul comanda unghiul de
bandare i. Prin rotirea timonei la unghiul dorit, aceasta
mãrime de intrare I este pãstratã în forma ei iniþialã sau
este transformatã într-o altã mãrime mecanicã (ex:
deplasare liniarã), electricã (ex: intensitate sau
tensiune) sau hidraulicã (ex: presiune), cu care va opera
elementul comparator 2. La acelaºi element comparator este
racordatã ºi legãtura inversã 7, ce transmite informaþia de
poziþie a unghiului de bandare a cârmei care constituie
mãrimea de ieºire e, pe care legãtura inversã trebuie s-o
furnizeze într-o formã de energie de aceeaºi naturã
(mecanicã, electricã sau hidraulicã) pentru a putea calcula
diferenþa I-e. Elementul comparator 2 permite transmiterea
comenzii spre maºina de cârma 3 atât timp cât I-e  0,
anulând-o atunci când s-a ajuns la I-e = 0. Cârma se
opreºte la unghiul de bandare comandat I, fãrã intervenþia
suplimentarã a timonierului.

Acþionarea instalaþiilor de guvernare poate fi:

 manualã;
 electromecanicã;
 electrohidraulicã.

În cazul acþionãrii manuale, lipsesc transmisia de

comandã ºi maºina de cârma, între timona de comanda ºi
cârma existând doar o transmisie de forþa, care poate fi
mecanicã, prin troþe, lanþuri sau elemente rigide (pârghii,
tije) sau hidrostaticã, cu hidromotor acþionat direct de la
timonã.

53
 Datoritã simplitãþii sale, aceastã acþionare este
utilizatã ºi ca sistem de avarie pentru guvernarea navelor
mari.

Condiþii impuse maºinii de cârmã:

- pornirea maºinii de cârmã trebuie sã se realizeze cu

ajutorul timonei, indiferent de poziþia cârmei;
- maºina de cârma trebuie sã fie reversibilã, pentru a
permite deplasarea cârmei în cele douã borduri;
- cârma trebuie sã se roteascã în acelaºi sens cu
timona;
- la oprirea timonei trebuie sã se opreascã ºi maºina
cârmei ºi, în acelaºi timp, trebuie sã înceteze deplasarea
cârmei;
- în poziþiile extreme, corespunzãtoare unghiurilor
maxime de bandare, maºina de cârma trebuie sã se opreascã
automat;
- maºina de cârma trebuie sã poatã fi comandatã din
mai multe locuri, sã funcþioneze silenþios ºi sã aibã
siguranþa mare în funcþionare.

Notând cu:
i- raportul de transmisie total;
Ma momentul la arborele cârmei;
Mm momentul la arborele maºinii de cârmã;

Vom avea:
Mm  Ma /   i

unde:  - randamentul total al

transmisiei.
=0,5…0,7 acþionãri manuale.
=0,35…0,45 acþionãri electromecanice.
ªtiind cã viteza unghiularã are expresia:

2na
 ,
60
60
rezultã turaþia arborelui cârmei : na  . Notând cu
2
max - unghiul total de bandare;

 - timpul total de bandare;

vom avea:

54
 2 max 
  rad / s ,
 180

 max
na  . Notând cu i raportul de transmisie:
3
3  nm
i  nm / na  , atunci
 max
 max  M a
Mm  .
3  nm

Puterea necesarã la arborele cârmei:

2 M 
N a  M a    max a  ,
 180

iar puterea la arborele maºinii de cârmã: N m  N a / 

Instalațiile de guvernare cu acționare electrohidraulicã

sunt de douã feluri: - cu hidromotoare liniare;

- cu hidromotoare oscilante.
-
Avantajele acestor instalaþii:
 simplitatea construcþiei
 gabarit redus
 automatizare facilã
 transmit momente mult mai mari

Fig.8. Transmisie de comandã mecanicã

55
Se utilizeazã pompe hidrostatice cu pistoane axiale ºi
radiale cu debit variabil acþionate de electromotoare c.a.,
fãrã inversare de sens.
Transmisiile de comandã acþioneazã excentricitatea
pompei cu debit variabil. Ele pot fi: mecanice,
electromecanice, hidrostatice.

În Fig. 8 piesa de comandã este C – piuliță pe un

șurub conducãtor antrenat mecanic de la timonã. Piesa C
este legatã de tija de comandã a excentricitãþii, care
fiind racordatã la hidromotorul cuplat pe arborele cârmei,
provoacã rotirea acestuia dupã legea
C=f ().

C max   max
C = 0   = 0
C max   max

Transmisie de comandã electromecanicã (Fig.9)

1. Timona;
2. Selsin de comandã;
3. Selsin de urmãrire;
4. Electromotor de acþionare a transmisiei de comandã;
5. Angrenaj de legãtura inversã.

I - e  0 electromotorul antreneazã piesa de

comandã C.

Fig.9.

56
 Maºini de cârma cu hidromotor liniar (Fig. 10)

Sunt realizate cu ajutorul unor perechi de

hidromotoare liniare cu simplu efect, cu axe orizontale,
care acþioneazã asupra echei de cârmã prin intermediul unor
pietre de culisa.

Fig.10.
1. Piston;
2. Cilindru;
3. Eche;
4. Piatra de culisa;
5. Pompa cu debit variabil;
6. Electromotor de acþionare;
7. Bara de comandã;
8. Cârma;
9. Conducte hidrostatice;
10. Bara legãturii inverse;
11. Tija de comandã a pompei.
c - element de comandã

Elementul c primeºte comandã de la timonã, deplasându-

se în c1, efectuând cursa c ().
Articulaþia d, ajunge în d1- se realizeazã la pompa
excentricitatea e=dd1.
Pompa cu debit variabil debiteazã în ramura Bb,
alimentând hidromotorul din Bb; cel din Tb refulând.
Echea se roteºte în sensul ceasului, deplasând b în b1
1
ºi d ajunge în d. Atunci e=0. Cârma se opreºte.

57
 Maºini de cârma cu hidromotor oscilant (Fig. 11)

Fig.11.

Hidromotor cu 2….4 perechi de paleþi rigizi încastraþi

pe rotor ºi stator.

1. Hidromotor oscilant;
2. Pompa cu debit variabil cu pistonaºe radiale;
3. Pompa liniarã de reacþie;
4. Pompa liniarã a transmisiei de comandã;
5. Transmisie mecanicã de comandã cu cremalierã;
6. Armãtura de avarie;
7. Timona;
8. Hidromotor liniar al transmisiei de comandã.

Armãturile de avarie 6 rãmân închise la regimul normal

de acþionare electrohidrostaticã ºi se deschid manual în
regim de avarie, când acþionarea instalaþiei se face
manual, pompa liniarã 4 devenind pompa de acþionare a
transmisiei de forþa.

58
 INSTALAȚII DE ANCORARE, LEGARE ȘI REMORCARE

Rolul acestor instalaþii este de a fixa nava faþã de

ancorã, cheu, respectiv faþã de nava propulsatoare.
Legãtura se face cu lanþ sau parâmã.
Aceastã legãturã suportã rezultanta forþelor
exterioare care tind sã deplaseze nava (vânt, curent,
valuri) în cazul ancorãrii ºi acostãrii sau se opune
deplasãrii acesteia (forþe de inerþie) în cazul remorcãrii
(fig 1).

Fig. 1

Legãtura – lanþ sau parâmã – este consideratã ca un

fir greu, omogen ºi flexibil.

FORÞELE EXTERIOARE CARE ACÞIONEAZÃ ASUPRA NAVEI ANCORATE

ACOSTATE SAU REMORCATE (Fig.2)

59
 Fig. 2

Fa - forþa curentului de aer;

Fw - forþa curentului de apã;
Flv - forþa loviturilor de val.

Toate aceste forþe sunt în plan orizontal. Ele pot

avea direcþii oarecare ºi rezultanta lor Fe trebuie sã fie
echilibratã de componenta orizontalã a tensiunii din lanþul
de ancorare (sau parâmã).
În Fw trebuie consideratã ºi forþa curentului de apã
asupra porþiunii imerse a lanþului sau parâmei.

Fe  Fa  Fw  Flv

Sub acþiunea acestei rezultante, nava ancoratã sau

remorcatã se orienteazã astfel încât lanþul ajunge în
acelaºi plan vertical cu rezultanta Fe.

CARACTERISTICA DE DOTARE A NAVELOR

Conform registrelor de clasificaþie, dotarea minimã a

navelor cu ancore, lanþuri sau parâme de ancorã, parâme de
legare ºi parâme de remorcã se face pe baza unui indicator
sintetic, caracteristica de dotare, care þine cont de masa
navei si dimensiunile care contribuie la formarea
suprafeþelor expuse forþelor exterioare.
În R.N.R., cu excepþia macaralelor plutitoare, pentru
toate navele, caracteristica de dotare este datã de
relaþia:
N a  2 / 3  2Bh  0,1A

60
- deplasarea navei la pescajul corespunzãtor liniei de

încãrcare de varã 10 4 N ;
B- lãþimea navei;
h – înãlþimea de la linia de încãrcare de varã pânã la
faþa superioarã a înveliºului
punþii celui mai înalt ruf;
A – suprafaþa velicã în limitele lungimii navei, L,
consideratã de la linia de încãrcare de
 
varã m 2 .

INSTALAȚII DE ANCORARE

Au rolul de asigura legãtura navã-fundul apei.

Nava poate staþiona: bazin sau radã portuarã, în mare
deschisã.
Se fixeazã de fundul apei cu ancorã, prin intermediul
lanþului sau parâmei de ancorare, care pot fi ridicate la
bord de mecanismul de ancorare.

Fig. 3

Ancora este construitã astfel încât forþa de fixare

este maximã atunci când asupra ei acþioneazã o forþã
orizontalã   0 (pentru o bunã fixare) ºi minimã   90 0
(pentru a permite desprinderea ancorei la virare)(fig.3).
Schema unei instalaþii de ancorare este prezentatã în
fig.4:

61
 Fig. 4

1 – ancorã;
2 – lanþ de ancorã;
3 – narã de ancorã;
4 – stopã de lanþ;
5 – ghidaje de lanþ;
6 – vinci de ancorã;
7 – narã de punte;
8 – tub de ghidare;
9 – puþul lanþului;
10 – dispozitiv de prindere a lanþului de ancorã.

Ancorele sunt elemente de fixare faþã de fundul apei

prin intermediul lanþurilor sau parâmelor.

Condiþii: construcþie simplã, rezistenþã mecanicã

mare, comoditate de manevrã ºi întreþinere, forþã maximã în
fixare, sã se fixeze rapid pe fund, la ridicare sã se
deprindã uºor de fund.

Caracteristicã – factorul de smulgere ks

Fs – forþa orizontalã de smulgere;

mag - greutatea ancorei;

Fs
ks 
ma g

Ancora este compusã din fus, având la capãt cheia

dreaptã de fixare a lanþului, iar la celãlalt capãt braþele
de înfigere. Ele pot fi:
62
 - cu fus nearticulat Amiralitate, ks= 9 … 12 (cea
mai cunoscutã);
- cu fus articulat Hall, (fig.5) ks= 3 … 4
(posibilitate de fixare în narã).

Fig. 5

1. – fusul articulat;
2. – capul cu braþe;
3. – bolþul de asamblare;
4. – bolþurile de susþinere;
5. – cheia dreaptã.

Lanþurile ºi parâmele

Sunt elemente de legãturã. Pentru adâncimi mari în loc

de lanþuri se folosesc parâme. Prinderea parâmelor de
ancorã se face cu o bucatã de lanþ.
În funcþie de h (adâncimea de ancorare) sunt date
lungimile minime de lanþ (4h …1,5h).
Lanþurile se caracterizeazã prin calibrul d –
diametrul sârmei de oþel din care se confecþioneazã zaua.
Celelalte dimensiuni sunt funcþie de d (fig.6).

63
 Fig. 6

În funcþie de tehnologia de execuþie: zale sudate

electric (fãrã punte d= 5 …37 mm, cu
punte 13 …62 mm) ºi zale sudate prin forjare (f.p. 7 … 37
mm, cu punte 13 … 100 mm).
Lanþul de ancorã este format din mai multe tronsoane –
chei de lanþ (chei de lanþ ancorã intermediare 25 … 27,5 m
numãr zale impar, chei de lanþ de capãt).
Legãtura cu ancora se efectueazã în urmãtoarea
structurã: cheie dreaptã a ancorei – cheie terminalã – za
terminalã – za întãritã – za cu vârtej – za întãritã – za
obiºnuitã – za de cuplare(kenter).

Nãrile de ancorã sunt deschideri în corpul navei prin care lanþul

traverseazã bordajul ºi puntea. În tub intrã fusul articulat al ancorei când
nava, în marº sau la cheu, are ancora la bord.

Stopele de lanþ sunt dispozitive de blocare a lanþului

de ancorã faþã de corpul navei, pentru situaþiile de marº
sau de ancorare.

Nãrile de punte sunt elemente ale instalaþiei de

ancorare prin care lanþul aflat pe barbotina mecanismului
de ancorare este introdus în puþul lanþului. Sunt aºezate
pe puntea superioarã deschisã ºi pentru a proteja puþul
lanþului de inundare, sunt dotate cu un capac rabatabil,
care se aºeazã în poziþia de închidere numai dupã ce lanþul
a fost fixat în stopã. Când puþul lanþului nu se aflã pe
verticala nãrii de ancorã ºi este plasat sub o punte
intermediarã este utilizat tubul de ghidare 8 a cãrui axa
trebuie sã fie conceput[ astfel încât frecarea cu lanþul
sã fie minimã.

64
 Puþurile de lanþ au rol de
ancorã virate parþial sau total
infuenþeazã poziþia centrului
verticalã, cât mai jos; în plan
de P.D.).
depozitare a lanþurilor de
la bord. Amplasarea lor
de masã al navei ( pe
orizontal cât mai aproape

În anumite cazuri de exploatare, cum ar fi blocarea

ancorei pe fund stâncos trebuie sã existe posibilitatea
renunþãrii la ansamblul ancorã-lanþ, prin desprinderea de
corpul navei.

Sistemul de fixare a lanþului de ancorã de corpul

navei trebuie sã asigure o prindere sigurã, chiar ºi atunci
când lanþul sau parâma sunt tensionate; de asemenea trebuie
sã asigure o desprindere, la comandã, rapidã. Cele mai des
utilizate sunt sistemele cioc de papagal.

Virarea ancorei – procesul aducerii la bord.

Etape:
- apropierea navei de verticala ancorei;
- smulgerea ancorei;
- ridicarea la bord a ancorei.

INSTALAȚII DE ACOSTARE ȘI LEGARE

Au rolul de asigura legãtura de contact a navei cu

malul, amenajat sau nu, ori cu alte nave. Legarea se face
cu ajutorul parâmelor, fixate de babale, ghidate prin
urechi de ghidare sau nãri de parapet ºi manevrate cu
ajutorul mecanismelor de legare.

Cerinþe generale:
- sã asigure apropierea linã a navei de cheu;
- sã asigure manevre comode de legare;
- sã menþinã constantã tensiunea din parâmele de
legare prin reglarea lungimii acestora;
- sã asigure solicitarea în domeniul elastic a tuturor
elementelor instalaþiei de legare.

Acostarea poate fi fãcutã:

- lateral (fig. 7a);

1, 9 – longitudinale babord, pupa ºi prova;

65
2, 8 - longitudinale tribord, pupa ºi prova;
3, 5, 7 - parâme transversale pupa, centru, prova;
4, 6 - springuri pupa ºi prova.

- transversal, cu una din extremitãþi (fig. 7b)

1, 2 - longitudinale pupa;
3 - parâmã pupa centru;
4 – lanț de ancorã;

Fig. 7 (a, b)

ELEMENTELE CONTRUCTIVE COMPONENTE

Parâmele de legare

Asigurã fixarea navei de cheu sau de altã navã.

Condiþii:
- rezistenþã la rupere;
- rezistenþã la coroziune;
- flexibilitate;

66
 - rezistenþã la uzurã prin frecare;
- elasticitate.

Parâmele pot fi:

- oþel;
- vegetale;
- fibre sintetice.

La navele care transportã lichide în tancuri cu

inflamabilitate  600C, manevrele cu parâme din oþel sunt
permise numai pe punþile suprastructurilor care nu
constituie plafonul tancurilor de marfã, cu condiþia ca pe
aceste punþi sã nu treacã tubulatura de încãrcare /
descãrcare a mãrfii.

Stopele de parâme

Au rolul de a menþine tensiunea în parâma de legare,

atunci când este nevoie de transferarea ei între douã
babale sau de la tamburul mecanismului de manevrã.

Babalele

Sunt coloane cilindrice verticale, amplasate pe punte

în locuri convenabile, pentru a servi la legare parâmelor;
executate prin turnare sau sudare din oþel sau fontã,
simple sau în cruce(fig.8).

Fig. 8

67
 Baba în cruce, turnatã

Parâmele se fixeazã de baba prin voltare.

În dreptul babalelor, sub punte, se executã întãrituri
suplimentare.
Role de ghidare numite ºomare.

INSTALAȚII DE REMORCARE

Asigurã legãtura dintre nava remorcher ºi navele

remorcate, cu ajutorul parâmelor de remorcare legate la
babale de remorcare. Navele specializate pentru remorcarea
cu parâmã, remorcherele de tractare, mai sunt dotate cu:
cârlige de remorcare, vinciuri de remorcare, curbe de
remorcã ºi blocuri de ghidare a parâmelor.
Orice navã trebuie sã poatã asigura remorcarea altei
nave sau sã poatã fi remorcatã.

MECANISME DE ANCORARE, LEGARE (REMORCARE)

Au rolul de a realiza forþa necesarã virãrii ancorei

sau tragerii navei pentru acostare sau remorcare, atunci
când asupra corpului navei (sau convoiului) acþioneazã
rezultanta forþelor exterioare.
Mecanismele au de obicei comandã manualã.
Ele sunt dotate cu roþi cu canal profilat – barbotine.
Pe acelaºi arbore principal existã tamburi pentru
manevra parâmei cu capãt liber.
Mecanismele din prova sunt vinciuri (maºini cu ax
orizontal) de obicei duble (fig.9).
In pupa sunt maºini cu ax vertical – cabestane (Fig.
13)

68
 Fig. 9

1. – electromotor;
2. – frânã cu panglicã;
3. – tambur de capãt pentru manevrã;
4. – barbotinã;
5. – reductor;
6. – acþionare manualã de avarie;
7. – cuplaj cu gheare.

Barbotinele sunt roþi profilate, cu cel puþin 5

perechi de alveole, fiecãrei perechi corespunzându-i un
pas de lanþ(fig.10 ºi 11).

p = 8d

Fig. 10

69
 Fig. 11

nb - turaþia barbotinei în rot/min

Viteza de virare v  Dc nb m / min 

Tamburul de capãt pentru manevrã(fig.12):

Fig. 12

T2  T1e  2n1 f Legea lui EULER

unde:
T1 - forþa perifericã a mecanismului aplicatã
ramurii active a parâmei;
T2 - tensiunea în ramura puþin întinsã (T2 se aplicã
manual);
n - numãrul de spire complete;
f - coeficient de frecare între parâmã ºi tambur.
70
Cabestanele au un singur capãt liber al axului principal, pe care se pot monta
barbotina ºi tamburul de manevrã.

Fig. 13
1. – electromotor;
2. – reductor;
3. – puntea navei;
4. – cuplaj cu gheare;
5. – barbotinã;
6. – arborele principal;
7. – tambur de capãt pentru manevrã.

Un mecanism de ancorare ºi legare trebuie sã asigure:

 tragerea navei pe lanþ sau parâmã pânã la verticala

ancorei fundarisite;
 smulgerea ancorei ºi ridicarea ei cu viteza de
minimum 9m/min;
 ridicarea ambelor ancore de la jumãtatea adâncimii
de ancorare, cu vitezã de minim 9m/min.;
 ridicarea unei ancore de la lungimea maximã de lanþ
fundarisit;
 manevrarea parâmelor de legare pe tamburi de capãt
pentru manevre, la forþa perifericã maximã;
 fundarisirea ancorelor cu ajutorul frânei sau a
mecanismului.

71
 INSTALAȚII GRAVITAȚIONALE

Instalaþiile gravitaþionale pot fi:

- de ridicat;
- bãrci de salvare sau de serviciu;
- capace mecanice ale gurilor de magazii.

Codiþii generale:

- puteri optime de acþionare;

- securitatea operaþiunilor;
- siguranþã în funcþionare;
- exploatare facilã.

Instalaþiile gravitaþionale utilizeazã vinciuri cu

acþionare electromecanicã sau hidraulicã. Pentru
instalaþiile de ridicat trebuie examinatã suplimentar
frecvenþa conectãrilor.

Schema cinematicã a unui vinci de acþionare

electromecanicã (Fig. 1):

Fig. 1

1. tambur cilindric;
2. arbore principal;
3. tamburi hiperboloidali;
4. reductor cu roþi dinþate cilindrice;
5. frâna electromagneticã;
6. electromotor de acþionare.

72
 Miºcarea pe verticalã a sarcinii unei instalaþii
gravitaþionale nu este uniformã, dar poate fi realizatã cu
acceleraþie uniformã (Fig. 2):

Fig. 2

tt- timp total;

ta- timp de accelerare;
tb- timp de bazã;
tf- timp de frânare.
Ariile de sub curbe reprezintã spaþiile parcurse.

Particularitãþi ale mecanismelor de acþionare a

instalaþiilor gravitaþionale:
- în afarã de manevrarea sarcinii, mecanismul de
acþionare trebuie sã asigure manevrarea cârligului
gol cu vitezã mult mai mare (1,67 – 3,34 m/s) ºi
aºezarea pe mal sau pe navã a sarcinii, cu vitezã
cât mai redusã (0,1 – 0,25 m/s).

Pentru vinciurile gruielor de bãrci se cer viteze

reduse de virare.
Toate acestea impun reglarea, în limite largi, a
turaþiei mecanismului de acþionare.
La mecanismele electrohidraulice: cu pompa în debit
variabil.
La acþionarea electromecanicã: electromotoare de
curent continuu, electromotoare asincrone cu comutare de
poli ºi rotorul în scurt circuit, electromotoare asincrone
cu rotor bobinat.

Electromotoarele de acþionare trebuie sã îndeplineascã

urmãtoarele condiþii:
- sã poatã funcþiona ºi în timpul acoperirii temporare
cu valuri de apã;
- sã poatã funcþiona la temperaturi cuprinse între –
400C ºi +500C;

73
 - construcþie modularã pentru a asigura deservire
simplã, rapiditatea schimbãrii blocurilor defecte,
fiabilitate, compactibilitate;
- valori minime, masã, gabarit, consum de energie.

La pornirea ºi frânarea electromotoarelor de

acþionare se degajã cãldurã care ridicã temperatura
bobinajului. Limitarea creºterii temperaturii se
realizeazã prin determinarea numãrului de conectãri,
cu influenþã asupra momentului nominal Mn al motorului:

M n  M st  Anm / An (1)

Mst – momentul static rezistent al instalaþiei

gravitaþionale;

 - coeficient de suprasarcinã;

 = 1 pentru instalaþiile de ridicare;

 = 0,85 pentru celelalte instalaþii.

An – durata relativã de funcþionare a mecanismului.

40% pentru instalaþiile de ridicare;

25% pentru celelalte instalaþii.

Anm – durata relativã de funcþionare a

electromotorului ales din catalog.

Momentul nominal Mn nu trebuie sã depãºeascã

valoarea impusã de catalog.

INSTALAȚII DE RIDICAT

Au rolul de a realiza deplasarea pe verticalã ºi pe

orizontalã a unor sarcini pe traseul dintre magaziile navei
ºi cheu, direct sau invers, în condiþiile respectãrii
acceleraþiilor impuse.

74
 Pentru a asigura deplasarea în spaþiu se executã:
- deplasare pe verticalã (sistem de ridicare);
- rotaþie cu ax orizontal (sistem de balansinã);
- rotaþie cu ax vertical (sistem de gai).

Dacã instalaþia foloseºte o coloanã verticalã de care

este legat palanul de balansinã, braþul înclinat al
construcþiei se numeºte bigã. Dacã coloana verticalã
lipseºte – macara rotitoare. Coloanele de încãrcare sunt
fixe, rotirea în plan orizontal fiind realizatã doar de
bigi, pe când macaralele se rotesc în întregime în plan
orizontal.

INSTALAÞII DE RIDICAT CU BIGÃ SIMPLÃ (Fig.3)

Fig. 3

75
 Instalaþia are patru mecanisme: - ridicare;
- balansare;
- douã miºcãri de gai în
plan orizontal.

Instalaþia din figurã foloseºte un singur vinci (2),

pentru reglarea bigii cu ajutorul parâmei vinciului de
balansinã. Dupã obþinerea înclinãrii dorite, tamburul (1)
se blocheazã prin frânare, iar vinciul (2) este utilizat
pentru antrenarea tamburului cilindric, a parâmei de
sarcinã. Pentru rotirea bigii în plan orizontal se
foloseºte manevrarea manualã a gaiurilor.
Pentru mãrirea productivitãþii instalaþiei este nevoie
de mecanizarea deplasãrii pe orizontalã a sarcinii:
acþionare electrohidraulicã, folosirea bigilor în telefon,
douã palane de balansinã la o bigã cu crucetã (vezi fig.6).

DETERMINAREA DIMENSIUNILOR PRINCIPALE ALE

INSTALAÞIILOR CU BIGÃ SIMPLÃ

In fig. 4 sunt reprezentate trei soluþii de amplasare

a bigilor faþã de gura de magazie:

- biga simplã în P.D. pe o singurã parte a magaziei

(4a);
- 2 bigi simple a y de P.D. de o singurã parte a
gurilor de magazie (4b);
- douã bigi simple, plasate în P.D., de ambele
pãrþi ale gurii de magazie.

76
 Fig. 4

Lb – lungimea bigii;
B – lãþimea navei;
l - lungimea gurii de magazie;
b - bãtaia maximã a bigii;
h - înãlþimea de ridicare a vârfului bigii
deasupra punþii;
ho - înãlþimea suportului bigii deasupra
punþii;
Hc - înãlþimea coloanei între suportul bigii ºi
colierul de balansinã;
 - unghi de înclinare faþã de verticalã
(balansare);
 - unghi de rotire în plan orizontal;
l0 -distanþa dintre axa de rotaþie
a bigii ºi cea mai apropiatã
ramã a gurii de magazie;
l1 -distanþa de sub bigã, mãsuratã pe
orizontalã, dintre cârlig ºi rama gurii de magazie.

77
 l0  l1  Lb sin 
l0  B / 2  y  b  / sin    l1
l0  l1
tg  
h  h0
l0  l1
Lb 
sin 
l1  kl

k = 2/3 biga de o parte

k = 1/3 biga de ambele pãrþi
_____________________________________________
b = Lbsin sin + y – B/2

În general se asigurã b= (2 - 4)m pentru bigi uºoare

ºi b= (4 - 6)m pentru bigi grele.

max= 600
 = 900

Pentru determinarea forþelor care acþioneazã într-o

instalaþie de ridicat cu bigã simplã facem urmãtoarea
schemã (Fig.5):

Fig. 5

Q – sarcina utilã;
S - forþa de întindere a parâmei care pleacã la
vinciul de ridicare;
H - forþa de întindere a parâmei de balansinã;
F - comprimarea în bigã;

RC = Q + S

78
 F = RC + H = Q + S + H

Odatã cu creºterea lui , creºte H ºi scade F.

Rezistenþa se verificã pentru unghiuri limita min=250
ºi max=750
Un raport important Hc / Lb=1 pentru navele maritime.
Pentru navele fluviale (treceri pe sub poduri) Hc / Lb
=0,5.

In fig.6 este prezentatã o bigã cu crucetã:

Fig. 6

1. – vinciuri de balansinã;
2. - coloanã;
3. - rolã superioarã balansinã;
4. – balansinã;
5. - cârlig de sarcinã;
6. – bigã;
7. – rolã inferioarã balansinã;
8. – crucetã.

INSTALAȚII DE RIDICAT CU MACARALE (Fig.7)

Coloana de ridicare are o înãlþime mai redusã,

rotirea în plan orizontal se realizeazã cu ajutorul
unui mecanism, de obicei cu roþi dinþate.
Aceste instalaþii sunt mai complexe ºi mai
costisitoare decât bigile.

79
 Pot avea acþionare manualã (foarte rar),
electricã ºi electrohidraulicã.

Fig. 7

1. – postament;
2. – parte rotativã;
3. – acþionare mecanicã de rotire în plan orizontal;
4. – vinci de sarcinã;
5. – vinci de balansinã;
6. – role de deviere;
7. – cablu de sarcinã;
8. – limitator unghiular de cursã;
9. – braþ înclinat;
10. – cârlig de sarcinã cu contragreutate.

Cele trei mecanisme ale macaralei pot fi acþionate

simultan ºi dispun de frâne electromagnetice pentru
oprirea sarcinii în caz de avarie.

80
 GRUIE PENTRU BÃRCI

Gruiele sunt instalaþii care servesc pentru lansarea

la apã a ambarcaþiunilor de la bordul navei, precum ºi
pentru ridicarea, asezarea ºi pãstrarea lor la bord.
Ele sunt fornate dintr-un sistem cinematic de grinzi
care asigurã ieºirea bãrcii în afara bordului în vederea
lansãrii ºi un sistem de acþionare cu troþe, pentru
ieºirea în afara bordului, lansarea, ridicarea sau
retragerea la bord a bãrcilor.
Gruiele pot fi:
- pivotante – douã grinzi curbate în plan vertical
care se rotesc în jurul axelor verticale ( pentru
lansarea bãrcilor de serviciu );
- rabatabile – grinzi rezitente, drepte sau curbate,
rotite în jurul unor articulaþii cu ax orizontal,
plasate la partea inferioarã;

mbãrci  2300 kg

- gravitaþionale – ansambluri cinematice care asigurã

lansarea numai sub acþiunea forþelor de gravitaþie;
pot avea miºcãri principale de rotaþie sau de
translaþie.

Condiþii generale:

- amplasate astfel încât accesul oamenilor la ele ºi

lansarea la apã sã fie cât mai facile ºi rapide;
- amplasate în cadrul gabaritului navei, nu trebuie sã
afecteze vizibilitatea;
- gruiele trebuie sã funcþioneze 150 înclinate
0
transversal ºi 10 înclinate longitudinal;
- sã poatã fi date rapid la apã;
- sã poatã fi date la apã numai cu energia muscularã
sau datoritã gravitaþiei;
- viteza de lansare limitatã superior (60-90 m/min);
- bãrcile de salvare trebuie sã fie prevãzute cu
instalaþii de suspendare, care sã asigure
desprinderea la comandã a cheii pasticii inferioare
a gruiei; pentru a evita rãmânerea bãrcii de salvare
suspendatã într-un cîrlig, eliberarea celor douã
cârlige este sincronizatã printr-o legãturã
mecanicã.

81
 Sarcini de calcul

Forþa care solicitã o gruie în timpul lansãrii bãrcii

se datoreazã greutãþii bãrcii complet echipate ºi încãrcate
cu oameni la capacitatea nominalã, pentru înclinarea
staticã a corpului navei la 150 în plan transversal ºi
simultan, 100 în plan longitudinal.
Pentru miºcarea de înapoiere (ridicare ºi retragere la
bord), numãrul de oameni din barcã se reduce la minimum
necesar (2…5 persoane), iar unghiurile de înclinare se
micºoreazã la 80 în plan transversal ºi 50 în plan
logitudinal.

 x
Pf  2 0,5  P1  q1m1   q 2  q3
 a

unde:

P1 – greutatea bãrcii echipate;

q1 – 750 N / om;

m1 – numãr de oameni;

q2 – sistem de suspendare;

q3 – greutate glisiere;

x - mãrime excentricitãþii centrului de greutate faþã

de jumãtatea distanþei dintre gruie;

a - distanþa dintre punctele de suspendare.

GRUIE GRAVITAȚIONALE

Gruiele gravitaþionale realizeazã ieºirea peste bord

ºi apoi coborârea bãrcii numai sub acþiunea gravitaþiei,
dupã ce au fost eliberate centurile de fixare a bãrcii

82
pentru poziþia de navigaþie ºi dupã ce se elibereazã frâna
de mânã a vinciului (fig.8). Sunt foarte rãspândite.

Pentru ridicarea bãrcii ºi retragerea ei la bord

gruiele gravitaþionale folosesc un singur vinci de gruie.

Fig. 8

1. – postamentul (construcþie tubularã sudatã);

2. – rolã de deviere a sistemului de acþionare cu
troþe;
3. – pârghie;
4. – braþ (articulat de pârghii);

83
 5. – ocheþi;
6. – role de deviere;
7. – barcã;
8. – legãturã (pasticã) mobilã, lanþ ºi un ochet pentru
cârligul sistemului de suspendare a bãrcii;
9. – parâmã de salvare.

Aºezatã pe suporþii de chilã în timpul navigaþiei,

barca este fixatã de braþele gruiei cu ajutorul centurilor
(a cãror eliberare se realizeazã simultan cu eliberarea
limitatorilor braþelor).
Acþionarea gruielor pentru fazele de ridicare ºi
retragere la bord a bãrcilor, poate fi manualã (bãrci de
serviciu ºi bãrci de salvare cu mase reduse pentru care
forþa perifericã de acþionare nu depãºeºte 160 N la 25
rot./min) ºi, pentru bãrci mari, electro-manualã.

Vinci electro-manual (fig.9):

Fig. 9

84
1. – electromotor;
2. - cuplaj centrifugal (asigurã decuplarea motorului la
coborârea bãrcii);
3. – reductor (cu transmisie dinþatã, cu trei trepte
cilindrice cu dinþi înclinaþi ºi cu inversor mecanic de
sens de rotaþie);
4. – cuplaj manual;
5. – dispozitiv de blocare;
6. – acþionare manualã a viciului;
7. – pârghie cu contragreutate;
8. – cuplaj cu role de mers în gol cu frânã manualã cu
panglicã;
9. – frânã centrifugalã;
10. – roþi dinþate;
11. – tambur cilindric separat printr-o diafragmã;
12. – arbore de sarcinã;
13. – arbore intermediar;
14. – arbore de frânã.

Lansarea gravitaþionalã a bãrci se realizeazã prin

eliberarea frânei cu panglicã (direct sau de la
distanþã)..
Electromotorul vinciului este de c.a. 220/380 V,
asincron, cu rotor în scurtcircuit etanº la apã, montat pe
corpul reductorului prin flanºã.
Vinciul gruiei are un tablou de comandã separat,
montat pe punte. În afarã de acest tablou, existã un post
de conducere de la distanþã, din barcã, ce dã posibilitatea
controlãrii permanente a frânei cu panglicã a vinciului în
tot timpul lansãrii bãrcii.
Asupra braþului gruiei gravitaþionale de orice tip, în
orice situaþie de funcþionare, acþioneazã urmãtoarele forþe
exterioare:
- greutatea bãrcii, împreunã cu elementele de
suspendare Pf/2;
- greutatea braþului gruiei G;
- tensiunea din troþe;
- reacþiunea RI de sprijin în articulaþii.

Eforturile se calculeazã grafo-analitic (G ºi Pf

cunoscute) pentru toatã gama de înclinãri ale navei ºi
pentru toate regimurile de funcþionare ale gruiei:

- ieºire peste bord;

- coborâre;
- ridicare;

85
 - retragere la bord.

Schema de funcþionare a unei grui gravitaþionale este

prezentatã în fig.10:

Fig. 10

INSTALAȚII PENTRU MANEVRAREA

CAPACELOR GURILOR DE MAGAZII

În timpul navigaþiei capacele gurilor de magazii,

porþile ºi rampele trebuie sã fie închise etanº la apã ºi
sã suporte eforturile date de masele de apã ambarcate prin
valuri. In cazul containerelor, mijloacelor mobile sau
cherestelei ambarcate pe punte capacele mecanice trebuie sã
suporte ºi greutatea acestora.
În funcþie de miºcarea pe care o executã în vederea
închiderii sau deschiderii, avem capace:
- de translaþie, cu simplã tragere;
- de rotaþie, rabatabile;
- pliante, cu miºcare combinatã.

Construcþia dispozitivului de acþionare trebuie sã fie

executatã astfel încât, în cazul defectãrii lor, sã nu aibã
loc cãderea capacelor în timpul deschiderii sau închiderii
.
De asemenea, capacele trebuie sã poatã fi manevrate ºi cu
ajutorul instalaþiei de ridicare a navei sau al instalaþiei

86
de la mal. Instalaþia de manevrare a capacelor nu trebuie
sã traverseze (piesele mobile în special) cãile de acces
pentru oameni.
Viteza maximã de deplasare a capacelor se recomandã a
fi 15 m/min.
Durata manevrei:
- 5 min. pentru un capac;
- 12 min. pentru 3 capace;
- 16 min. pentru 4 …6 capace.

CAPACE MECANICE DE TRANSLATIE CU SIMPLÃ TRAGERE.

MAC GREGOR “SINGLE – PULL” (Fig.11)

Aceste capace sunt formate din 5 – 6 panouri

separate.

Fig. 11

1. – rama gurii de magazie;

2. – cale de manevrã;
3. – panou metalic;
4. – cale de depozitare;
5. – role de manevrã (4 role de panou);
6. – role de depozitare (ecartament mai mare);
7. – vinci de încãrcare;
8. – cale de rãsturnare;
9. – lanþ de legãturã;
10. – parâmã de acþionare care trage ultimul panou.

87
 Datoritã momentului dintre reacþiunea de sprijin pe
rolele de depozitare (plasate pe o dreaptã care nu trece
prin centrul de greutate) ºi greutatea panourilor , se
realizeazã rãsturnarea.

Calea de depozitare are un vârf de pantã, care asigurã

forþa necesarã strîngerii panourilor în poziþia de
depozitare.

Forþa necesarã acþionãrii capacelor mecanice prin

simpla tragere se determinã pentru condiþiile cele mai
dezavantajoase, date de înclinarea maximã a planului de
translare a panourilor.

Facem urmãtoarele notaþii (Fig.12):

mi – masele panourilor;

Fig. 12

1 – înclinarea datoritã selaturii punþii;

2 – înclinarea datoritã asietei longitudinale;
3 – înclinarea forþei de deschidere T1 faþã de planul
de translaþie;
4 – înclinarea forþei de închidere T2 faþã de planul
de translaþie.

Capacele se depoziteazã în extremitatea pupa a gurii

de magazie, situaþia cea mai dezavantajoasã fiind
închiderea capacelor cu ajutorul componentei H a forþei T2 :

88
 j j
Ni  di 
H  H1  H 2   mi g sin      i  ki  cos 
1 1 Ri  2 
unde:
H1- componenta de greutate;
H2 – componenta de frecare;
 - coeficient de majorare a forþei de frecare
provocatã de înclinarea transversalã
a navei (1,25 …1,40);
mi g
Ni – reacþiunea verticalã dintr-o rolã de manevrã
4
Rj – raza rolei de manevrã;
j – coeficient de frecare în fusurile rolelor;
dj – diamentrul fusului;
kj – coeficientul de frecare prin rostogolirea rolelor
pe calea de manevrã .

H
T2 
cos  4

CAPACE MECANICE RABATABILE (Fig.13)

Se utilizeazã pentru gurile de magazii ºi pentru

rampele navelor roll on/roll off care transportã mijloace
mobile. Acþionarea acestor capace se poate face
electromecanic, electrohidrauluic, cu ajutorul instalaþiei
de încãrcare sau al unei instalaþii proprii cu fire.

Fig. 13

89
 În cazul acþionãrii electromecanice cu fire, pentru
poziþia orizontalã, la solicitare maximã, tensiunea în
firul de acþionare este datã de relaþia:

mgl1
T
l sin 

Forþa tangenþialã la tamburul vinciului de acþionare

este:

mgl1 k n
T
l sin 
unde:
n – numãrul de role de deviere între capac ºi vinci;
k – coeficientul ce þine cont de frecare.

În cazul acþionãrii hidrostatice, momentul mecanic

maxim al hidromotorului de acþionare amplasat în
articulaþie este:

M max  mgl1

CAPACE MECANICE PLIANTE

Se utilizeazã atunci când capacul trebuie sã fie

format dintr-un numãr par de panouri, care pentru a ajunge
în poziþia de depozitare executã o miºcare combinatã de
rotaþie ºi translaþie.

Fig. 14

90
 In fig.14 este prezentatã schema de acþionare
electromecanicã prin fire a unui capac dublu pliant pentru
o gurã de magazie cu douã coloane de încãrcare în acelaºi
plan transversal.
La sistemul de capace dublu pliante, prima datã se
pliazã pereche 1-2 dinspre articulaþia fixã ºi apoi se
ridicã a doua pereche de panouri 3-4.
Trebuie ca V1-2  V3-4 ºi T1T2.
Aceastã problemã depinde de unghiuri, deci de
înãlþimea de fixare a rolelor de deviere pe coloane.
Capacele pliante pot fi acþionate ºi cu hidromotoare
liniare.
Relaþiile de calcul sunt urmãtoarele:

m1 gb1 m2 gb2
V1 2  
l1 l2
m3 gb3 m4 gb4
V3 4  
l3 l4
V1 2 m gb l  m2 gb2 l1
T1 2   1 12
sin  1 l1l 2 sin  1
V3 4 m gb l  m3 gb4 l 3
T3 4   3 34
sin  2 l3 l 4 sin  2
T1 2
T1 
1
2 cos
2

91
 Propulsoare navale – elicea
1. Profile hidrodinamice

1.1 Caracteristicile geometrice ale profilelor hidrodinamice

Un profil hidrodinamic sau aerodinamic este un contur, de formă alungită

în direcţia curentului, rotunjit în partea frontală numită bordul de atac şi ascuţit în
partea posterioară numită bordul de fugă. Suprafaţa cilindrică care se sprijină pe
curba profilului se numeşte aripă.

Fig.1

În cele ce urmează vom evidenţia elementele principale ce caractrizeză

profilul (Fig. 1):
a. Coarda profilului – dreapta care uneşte bordul de fugă, A, cu punctual
B, în care cercul cu centrul în A este tangent la bordul de atac. Lungimea
coardei o vom nota cu c.
b. Grosimea profilului este distanţa măsurată pe perpendiculara pe coardă
dintre parte superioară a profilului (extrados) şi partea sa inferioară (intrados) şi
se notează cu e. Această grosime variază de-a lungul coardei şi atinge un
maxim, em , într-o secţiune care se numeşte secţiune de grosime maximă, situată
la distanţa l m de B.
c. Grosimea relativă,  , şi grosimea relativă maximă,  m , sunt definite de
relaţiile:
e e
 and  m  m . (1.1)
c c
d. Scheletul unui profil sau linia de curbură medie este curba care uneşte
punctele de grosime medie (mijloacele lui e). Forma scheletului este un
parametru geometric important şi este legată de noţiunea de curbură a profilului.
Din acest punct de vedere profilele pot fi cu simplă curbură (fig.9.1) sau cu dublă
curbură (Fig. 2).

92
 Fig. 2
e. Săgeata profilului, f, este distanţa maximă, măsurată pe normale le
coardă, dintre schelet şi coarda profilului.
După forma geometrică a bordului de figă, care joacă un rol foarte
important în teoria profilelor, deosebim trei categorii principale de profile:

Fig. 3
- profile Jukovski, sau profile cu vârf ascuţit, la care tangentele în bordul
de fugă la extrados şi la intrados se suprapun (fig.3 a);
- profile Karman-Trefftz, sau profile cu vârf diedru, la care tangentele la
extrados şi la intrados fac un unghi  în bordul de fugă (fig.3 b);
- profile Carafoli, sau profile cu vârf rotunjit, la care bordul de fugă se
termină printr-un contur rotunjit, având raza de curbură foarte mică
(Fig. 3 c).

În general se studiază mişcarea plană potenţială în jurul unui profil

hidrodinamic, considerat ca intersecţia dintre planul complex al mişcării şi un
obiect cilindric (aripă), normal pe acest plan şi având o lungime infinită (lungimea
aripii se numeşte anvergură – l).
În realitate, aripa are o anvergură finită şi, din punct de vedere geometric,
se caracterizează prin secţiunea aripii sau lungimea aripii – l şi forma ei în plan.
După forma aripii în plan, deosebim: aripi rectangulare (fig.4 a), aripi
trapezoidale (4 b), eliptice (4 c), triunghiulare (4 d).

Fig. 4

93
 Un important parametru al aripii este alungirea relativă defită cu relaţia:
l2
 , (1.2)
S
unde l şi S reprezintă anvergura şi, respectiv, suprafaţa aripii.
În cazul particular al aripii rectangulare, lungimea corzii este constantă
c  c 0 şi relaţia (1.2) devine:
  l / c0 ,
deoarece:
S  l c0 .
După alungirea relativă,  , putem clasifica aripile în:
- aripi cu anvergură infinită, când   6 ;
- aripi cu anvergură finită, când   6 .
Aripile cu anvergură finită se clasifică în aripi de mică anvergură   3 şi
aripi de mare anvergură   3...6 .

1.2 Curgerea fluidelor în jurul aripilor

În cazul unei circulaţii  în jurul corpului, apare o forţă portantă R y a cărei

valoare este determinată, în anumite circumstanţe de mediu (  şi v  ), de
intensitatea acestei circulaţii.
Pentru a obţine o circulaţie mai ridicată în jurul corpului, putem acţiona în
două moduri:
- pentru corpurile simetrice: ele vor fi plasate asimetric în raport cu
direcţia v sau se induce o mişcare de rotaţie corpurilor care nu pot fi
plasate asimetric (cilindrii infinit de lungi, sfere – efect Magnus);
- pentru corpurile asimetrice: se studiază forme cât mai potrivite pentru o
circulaţie mai bună.
Pe baza studiilor teoretice şi experimentale, s-au proiectat aripi cu
portanţă ridicată, a căror secţiune se numeşte profil hidro(aero)dinamic.

Fig. 5

În Fig. 5, circulaţia care apare în jurul profilului hidrodinamic modifică

spectrul rectiliniu al curentului de viteză v astfel: pe extrados sensul circulaţiei

94
coincide cu sensul curentului apărând o viteză suplimentară v , iar pe intrados
invers, viteza se reduce cu aceeaşi valoare v .

Conform legii lui Bernoulli, vitezele asimetrice conduc la presiuni statice

asimetrice (presiune ridicată pe intrados, presiune scăzută extrados) ceea ce
conduce la apariţia forţei portante.
Aplicând relaţia lui Bernoulli între un punct la  şi un punct pe profil, vom
obţine:
v 2 v2
p    p S   S . (1.3)
2 2
Coeficientul de presiune este definit de relaţia:
p S  p v S2
Cp  1 2 . (1.4)
v 2 v

2

1.3. Forţe hidrodinamice pe profil

Forţele care acţionează asupra profilului hidrodinaminc sau aerodinamic sunt:

portanţa, rezistenţa de formă, forţa de frecare sau forţa datorată desprinderii
stratului limită. Aceste forţe dau o rezultantă R care se descompune după
direcţia vitezei la infinit şi după o direcţie perpendiculară pe ea (Fig. 6).
Componenta R x este numită rezistenţă la înaintare şi componenta R y forţa
portantă.
Aceste forţe se scriu de obicei sub forma:
v2
Rx  C x  S;
2 (1.5)
v2
Ry  C y  S,
2
unde C x este numit coeficientul rezistenţei la înaintare iar C y coeficientul forţei
portante ( S  c l pentru profilele cu coardă constantă).

95
 Fig. 6

Forţa R poate fi de asemenea descompusă după direcţia corzii

(componenta Rt - forţa tangenţială) şi după direcţia perpendiculară pe coardă
(componenta Rn - forţa normală). Aceste componente pot fi de asemenea
exprimate cu ajutorul coeficienţilor:
C t - coeficientul forţei tangenţiale şi C n - coeficientul forţei normale.
Pentru un anumit unghi de atac  , s este distanţa dintre bordul de atac şi
centrul de presiune (punctul de aplicaţie al forţei hidrodinamice).
Momentul forţei R în raport cu bordul de atac este exprimat de relaţia
următoare:
M  Rn s  R y s cos   Rx s sin  . (1.7)
De asemenea, momentul M poate fi exprimat printr-o formă analitică
similară cu cea utilizată pentru exprimarea componentelor forţelor hidrodinamice:
v 2
M  Cm c  S. (1.8)
2
Utilizarea coeficienţilor C x , C y şi C n este adesea întâlnită în practica
actuală. Variaţia lor este studiată în diferite condiţii şi este dată sub formă de
tabele şi grafice de o mare importanţă pentru studiul şi proiectarea sistemelor
care utilizează profile.
Coeficienţii C x , C y şi C n depind de următoarele elemente principale:
- forma profilului;
- anverguara profilului (finită sau infinită, finită de mică sau de mare
anvergură);
- tipul curgerii (numărul Reynolds);
- rugozitatea suprafeţelor;
- unghiul de atac.
Pentru fiecare profil, la o anumită alungire realtivă,  , (vezi paragraful
1.1), în cazul unui anumit tip de curgere (numere Re variabile), există diagrame
stabilite experimental C x   , C y   , Cm   .

96
 Fig. 7

În Fig. 7 sunt reprezentate diagramele coeficienţilor rezistenţei la înaintare şi

ale portanţei pentru un profil NACA 6412, la o alungire relativă 3 şi un număr
Re = 85 000.
Un alt tip de diagramă utilizată des este polara profilului, adică funcţia C y C x 
la diferite unghiuri de atac (Fig. 8).

Fig. 8

Polara ne permite să definim două caracteristici ale profilului:

- coeficientul de plutire sau de alunecare:

Cx
  tg   , (1.11)
Cy
- fineţea aerodinamică:

97
 1 Cy
f   . (1.12)
 Cx

1.4 Reţele de profile

Mai multe profile aflate într-un curent de fluid se influenţează reciproc,

comportându-se în ansamblu în mod diferit decât solitar. Reţeaua de profile se
întâlneşte de multe ori la maşinile hidraulice sau pneumatice, la elice etc.
Pentru a studia comportarea profilelor în reţea, să considerăm un sistem
format din mai multe profile identice (rezultate, de exemplu, din secţionarea
cilindrică a unei elice la distanţa r de centru şi desfăşurarea acestei secţiuni), de
anvergură l. Considerăm, de asemenea, un contur de control ABCD (Fig.9).
Pasul reţei este t.

Fig. 9

Vitezele în punctele 1 şi 2 au componentele v x şi v y , conform sistemului

de axe din figură. Presupunând că densitatea fluidului nu se modifică
semnificativ la trecerea fluidului prin reţea 1   2 , atunci v x1  v x2 .

98
 Rezultanta forţelor va fi:

Rr  R  R   l  v
2 2 2

v
v2 y1
lt.
 v y2
(1.13)

2

 Cr 
x y x
4 2
În relaţia (9.26) am notat cu C r coeficientul reţelei şi cu v  viteza medie în
reţea (Fig.9.14):

v  v y2 
2

v  v  2 y1
x . (1.14)
4

Fig. 10

Forţa portată este perpenticulară pe v  . Coeficientul C r , al profilului aflat

în reţea, este diferit de coeficientul hidro-aerodinamic corespunzător profilului
separat.

2. Elicea navală

Elicea navală transformă puterea instalată la bordul navei (motoare cu

ardere internă în 2 şi 4 timpi, turbine cu abur, maşini alternative cu abur, motoare
electrice) într-o putere de împingere.
Este un mijloc de propulsie care realizează deplasarea unei nave prin
rotirea paletelor sale amplasate radial pe axă. O elice navală este un organ
propulsor de tip reactiv utilizat la majoritatea navelor cu propulsie mecanică.

Puterea indicată se măsoară la cilindru.

D 2
PI  Snp mi k [W] (2.1)
4

k = 1, pentru motoarele în doi timpi şi k = ½ pentru motoarele în patru timpi.

p mi - presiunea medie indicată obţinută din diagrama indicată a motorului.

99
Puterea la flanşă – puterea utilă sau puterea efectivă. Se determină pe bancul de
probă.

PB  2QB nW  , (2.2)

QB - momentul de torsiune la flanşă, n – turaţia motorului [rot/s].

Puterea utilă (Puterea efectivă de remorcare)

PE  Rv [W] , (2.3)
R – rezistenţa la înaintare a navei [N], v – viteza navei [m/s].

Puterea disponibilă

PD  PB ax r , (2.4)

unde  ax - randamentul liniei de arbori,  r - randamentul reductorului.

Randamentul de propulsie

 P  PE / PD . (2.5)
Elicea are 2 - 6 pale, dispuse simetric şi în sens radial pe un butuc central
cuplat prin intermediul unui ax cu maşina principală a navei. Forţa de împingere
(propulsie) a elicei este de natură reactivă şi rezultă din diferenţa între presiunea
exercitată de mediu la rotirea elicei, pe faţa activă (intrados) a palei pe de o parte
şi pe faţa de aspiraţie (extrados) pe de altă parte.
Există multe tipuri de elice: cu pas fix sau variabil, de turaţii mici, medii
sau mari, întubate sau nu, pivotante care servesc şi la guvernare etc.
În cele ce urmează vom vorbi despre elicele cu pas fix.
În Fig. 11 avem desenul elicei:
a. proiecţia laterală;
b. proiecţia transversală;
c. conturul expandat al palei cu forma secţiunilor prin pală.

100
 a. b. c.

Fig. 11

Dacă facem o secţiune cilindrică prin elice şi o desfăşurăm (Fig. 9) distingem

următoarele viteze care acţionează asupra profilului hidrodinamic al palei (Fig.
12):
- vitezele relative de intrare şi de ieşire din rotor w1 şi w2 tangente în orice
punct la linia de curent, linie de curent care are forma palei;
- vitezele periferice datorate rotaţiei cu viteza  a rotorului pe cercurile de rază
R1 şi R 2 , u1   R1 şi u 2   R2 ( în cazul elicei u1  u 2  u  r );
- vitezele absolute v1 şi v 2 rezultate din compunerea vitezelor relative şi a celor
periferice :
v1  w1  u1 ,
(2.6)
v 2  w2  u 2 .

101
 Fig. 12

În Fig.13 avem triunghiul acestor viteze.

Fig. 13

.
Viteza absolută la intrarea în rotor, v1 , rezultă din compunerea vitezei
relative, w1 , tangentă la pală, cu viteza periferică, u1 . La ieşirea din rotor viteza
w2 , tangentă la bordul de fugă, compusă cu viteza periferică, u 2 (egală cu u1 ),
va da viteza v 2 de ieşire din rotor.
Profilele palelor se influenţează reciproc. Problema este cea a unei reţele
de profile cu pasul t. putem considera că profilul rotorului din fig. 12 este atacat

102
cu viteza w  , o medie a vitezelor w1 şi w2 . Observând triunghiul vitezelor din
aceeaşi figură putem scrie:
vu  vu2 
2

w   v   u  1
2
a
 ,

 2 
(2.7)
va
tg    .
vu  vu2
u 1
2
Dacă notăm cu l profunzimea profilului şi cu b anvergura lui, putem scrie
relaţia forţei portante şi de rezistenţă care acţionează asupra acesteia:
w2
Fz  C z lb ,
2 (2.8)
w2
Fx  C x lb.
2
Cu C z şi C x am notat coeficientul forţei portante şi al rezistenţei la
înaintare.
Rezultanta F  Fx2  Fz2 se poate descompune după direcţia axială şi
una tangenţială:
A  F cos     ,
(2.9)
T  F sin      .
Pentru o elice cu z pale vom avea o împingere axială:
FA  zA  z F cos     , (2.10)
şi o putere hidraulică:
Ph  z T u  z uF sin     . (2.11)
Puterea hidraulică elementară o putem scrie în mai multe moduri:
dFz
dPh  z u dF sin       z u sin      
cos 
(2.12)
w2
 z u Cz l dr sin      .
2 cos 
Printr-o secţiune cilindrică de anvergură dr situată la o distanţă r , va
trece debitul elementar dQ  2 rdr v a . Puterea hidraulică elementară poate fi
scrisă sub forma:
dPh  Yt dQ  Yt 2 r dr v a  Yt z t dr v a . (2.13)
în care Yt este energia specifică transmisă de elice a cărei valoare o aflăm
egalând relaţiile (3.72) şi (3.71):
u l CZ
Yt  w2 sin      . (2.14)
2t v a cos 
Unghiul  având o valoare relativ mică 8  110 , putem face aproximaţiile
cos   1 şi sin      sin   . Observăm de asemenea că w sin    v a .

103
 Energia specifică creată de elice va putea fi astfel exprimată prin expresia:
C l
Yt  gH t  Z u w . (2.15)
2 t
Se observă că sarcina elicei sau energia ei specifică depind direct
proporţional de turaţie prin viteza periferică şi de forma profilului prin coeficientul
de portanţă C Z . Dacă se micşorează pasul t , deci se măreşte numărul de pale,
creşte sarcina pompei. Numărul de pale nu poate fi însă mărit datorită pierderilor
hidraulice mari ce apar în reţeaua de profile.
Apariţia fenomenului de cavitaţie limitează creşterea vitezei w .

3. Criterii de similitudine utilizate în studiul elicelor

vt
Criteriul Sh apare în cazul fenemenelor variabile în timp: Sh  . În cazul
l
fenomenelor periodice t devine T.
vT v 2
Sh   în care f  (3.1)
l fl T
În teoria elicelor numărul Strouhal se numeşte pas reletiv şi se notează cu
v
 (3.2)
nD

În modelarea cavitaţiei la elice se utilizează criteriul Eu:

p
În studiul fenomenelor de cavitaţie dublul numărului Eu  se notează
v 2
cu K şi se numeşte cifră de cavitaţie:
p
K  2 Eu  2 2 , (3.3)
v
p fiind diferenţa presiunea lichidului şi presiunea lui de vaporizare la
temperatura respectivă.

Aplicaţie

Folosind analiza dimensională (metoda Rayleigh), să se stabilească

expresia forţei de tracţiune a elicei unui vapor dacă experimental se
constată că ea depinde de următorii parametrii:
 - densitatea lichidului;
v – viteza de înaintare;
n – turaţia;
D – diametrul elicei;
 - viscozitatea cinematică;
104
 g – acceleraţia gravitaţională.

F  F  , v, n, D, , g  .
Conform metodei Rayleigh, o mărime fizică care caracterizează un
fenomen fizic este proporţională cu un produs de puteri al celorlalte mărimi fizice
ce intervin în fenomenul analizat.
F  k x1 v x2 n x3 D x4  x5 g x6 .
x5
x4  m   m 
1 x x x x
 m  Kg   m   1 
1 2 3 2 6

 Kg 2   k  3      m   
  2 .
 s  m   s  s  s  s 
Rezultă sistemul:
1  x1

1  3x1  x 2  x 4  2 x5  x6 .
 2   x  x  x  2 x
 2 3 5 6

Sistemul, nedeterminat, are soluţiile:

 x1  1

 x 2  2  x3  x5  2 x 6 .
x  2  x  x  x
 4 3 5 6

Rezultă:
2 x  x  2 x
F  kv 3 5 6 n x3 D 2 x3  x5  x6  x5 g x6 ,
sau:
 nD      Dg 
3 x 5 x6 x

F  kv D 
2 2
    2  .
 v   vD   v 
1 1 1
Sh Re Fr

Obţinem, în final, expresia forţei de tracţiune a elicei:

 nD 
F  v 2 D 21  Re, Fr , .
 v 

105
 BIBLIOGRAFIE

1. Dinu D.,  Hydraulics and hydraulic machines ,

Editura SIGMA, 1999.
2. Dinu D., Petre F.,  Masini hidraulice si
pneumatice, I.M.C. - Constanta, 1993.
3. Dinu D., Panaitescu M.,  Constructia si
proiectarea pompelor centrifuge, I.M.C - Constanta, 1994.
4. Ionescu D., s.a.  Mecanica fluidelor si masini
hidraulice, Editura Didacticã si Pedagogicã, Bucuresti,
1983.
5. Ionitã I., Apostolache „Instalatii navale de
bord, Editura Tehnicã, Bucuresti, 1986.
6. Mazilu I., Marin V. “Sisteme hidraulice automate”,
Editura Academiei, Bucureşti, 1982.
7. Oprean A.,  Hidraulica masinilor - unelte ,
Editura Didacticã Pedagogicã, Bucuresti, 1983

106