Sunteți pe pagina 1din 5

Curs: Teorie Urbană.

Lector universitar: Severin Serghei

Tema 4. Orașul Utopie. Anticiparea viitorului.


Una din caracteristicile naturii umane este neliniștea acestuia în raport cu condițiile mediului
înconjurător, neliniște care-l face mereu să caute noi modalități de a-și satisface necesitățile,
inclusiv cele legate de condițiile de trai (individuale și colective). Credința în posibilitatea creării
unui „loc” de maximă siguranță, securitate, comoditate, dreptate etc. și-a găsit expresia cea mai
originală în diverse construcții utopice în care au fost expuse ideile și credințele indivizilor dintr-
un anumit timp referitor la viitorul ce și-l doresc.

img. 1. Nufărul (Lilypad), de Vincent Callebaut, concept pentru un oraș plutitor complet autosuficient, menit
să ofere un adăpost pentru viitorii refugiați împotriva schimbărilor climatice.

4.1 Definiția Utopiei și istoricul ideilor utopice.


DEXul oferă două înțelesuri pentru cuvântul „utopie”: 1. Loc sau stare de viață proiectate
în viitor, întruchipând modelul unei ordini social-politice și religioase ideale. 2. Proiect imaginar,
fantezist, irealizabil. Observăm de aici duplicitatea termenului utopie, și anume deschiderea către
o stare ideală descrisă într-un viitor apropiat sau îndepărtat, dar totodată caracterul fantezist și
irealizabil al acestuia.
Termenul Utopie are la origine o îmbinare a doi termini din greaca veche ou și topos, ou
însemnând negația, iar topos – loc, poiție, regiune. Adică utopia ar înseamnă „fără loc”,
„niciunde”. Ceea ce ne subliniază caracterul ideal a construcției utopice.
Termenul Utopie îi aparține lui Tomas Morus, aceasta fiind denumirea insulei unde se afla
statul ideal descries de Morus în lucrarea sa „De Optimo Respublicae Statu deque Nova Insula
Utopia” scrisă prin anul 1516. În Utopia lui Morus, proprietatea privată nu există, și se practică o
toleranță religioasă aproape absolută. Mesajul principal al operei este necesitatea în primul rând
de ordine și disciplină, mai degrabă decât libertate. Societatea descrisă este aproape totalitară, și
foarte diferită de ceea ce înțelegem astăzi prin libertate. Statul utopian este alcătuit din orașe foarte
dezvoltate, cu drumuri pietruite, cu apeducte, băi publice și grădini pentru plimbări și recreație.
Fiecare utopian trebuie să practice o meserie sau măcar să cunoască una pe lângă arta pe care o
practică. Justiția utopiană este mult mai puțin aspră(строгий) din considerentul unei
infracționalități(преступность) aproape nule. Majoritatea condamnărilor(приговор) sunt la muncă
în folosul comunității. Utopienii disprețuiesc luxul și metalele prețioase. Femeile primesc educație
ca și bărbații, putând participa chiar și la război, lucru care nu se regăsește în cutumele(обычаи)
societății europene.
Însă Morus nu este primul autor care și-a închipuit modul de funcționare a unei societăți ideale.
Primul care ne vorbește de organizarea societății pe principii ce pot fi considerate utopice este
Platon, care în lucrarea sa Republica (aproximativ în anul 360 î.Hr.) acesta descrie cetatea ideală
guvernată de regi filosofi în care existau numai părțile bune ale unei societăți, de exemplu egalitatea
perfectă sau lipsa războielor, în timp ce relele fuseseră deja eradicate(в то время как зло уже
было искоренено), de exemplu
sărăcia, mizeria, boala. Era o societate cu legi puține, care nu avea avocați și nu-și trimitea cetățenii
la război, căci armata ei se baza pe mercenari(наемный солдат) recrutați(завербованные,
призванные в армию) din țări vecine. Platon alege pe filosofi drept guvernatori deorece filosoful
este singura persoană capabilă să deslușească(различать, распозновать) Forma Binelui și deci
bunătatea absolută și adevărul. Iar de vreme ce filosoful este singurul capabil să recunoască ce este
cu adevărat bun și singurul care poate atinge absolutul, el este singurul potrivit să conducă
o societate.
Prima utopie știintifică este considerată lucrarea Noua Atlantidă a lui Francis Bacon, în
care se descrie călătoria unor marinari europeni naufragiați(потерпевшие кораблекрушение) pe
un pământ necunoscut și care ajung să cunoască o nouă civilizație, care
întruchipează(воплощает) o societate fericită guvernată de un colegiu savant, Casa lui Solomon
care cuprinde în sine rolurile de organism juridic, biserică de stat și institut de cercetare. Realizările
acestora pe plan tehnico-științific sunt remarcabile: Cât despre operații și instrumente, iată care
sunt acestea: (…) Am descoperit că înălțimea unui deal și adâncimea unei peșteri măsurată
de la nivelul solului duc la același rezultat ambele fiind la fel de îndepărtate de razele soarelui sau
de aerul de la suprafață. Numim aceste peșteri regiunile de jos și le folosim pentru coagulări,
solidificări, refrigerări și pentru conservarea corpurilor. Le folosim de asemenea pentru imitarea
minelor naturale și pentru producerea de metale noi, artificiale, prin compoziție, pornind de la
materialele aflate astăzi în uz care sunt lăsate acolo timp de mulți ani. Folosim (aceste peșteri) de
asemenea, și pentru un lucru care vi s-ar putea părea ciudat: tratarea multor boli sau prelungirea
vieții. (…) Avem, de asemenea bazine speciale unde facem experimente pe pești, tot așa
cum procedăm cu păsările sau animalele. (...) Avem și case ale mecanicii, unde pregătim
mașinile și instrumentele pentru toate tipurile de mișcări… fabricăm de asemenea, instrumente
de război și mașini de toate felurile, noi amestecuri de praf de pușcă, focuri arzând în apă și
imposibil de stins. Imităm zborul păsărilor și putem zbura în aer și avem corăbii și ambarcațiuni
pentru mers sub apă, în adâncul mărilor și, de asemenea, costume speciale pentru înotat sub apă…
avem și o casă a matematicii unde sunt reprezenate toate instrumentele, geometrice ca și
astronomice, realizate cu mare măiestrie (…).
Aceste utopii vizează în parte viața și activitatea umană în general, ele descriu o societale cu
legile și normele sale. Realizările acestora în domeniul științelor, moralei sau dreptului nu sunt
legate de un cadrul construit anume (oraș). Asemenea construcții ideatice le identificăm pe parcurs.
În general identificăm mai multe tipuri de utopii în dependență de primatul ideologic pe care
sunt dezvoltate:
Utopiile economice. Sunt dezvoltate pornind de la premise economice, și că se poate
constitui o sociatate ideală urmând un model economic. Aici se propune, spre exemplu, o distribuire
egalitaristă a produselor, abolirea (отмена) banilor, cetățenii trebuiau să facă doar o muncă plăcută
pentru binele comun, și care să le lase timp pentru a se cultiva într-un domeniu artistic sau științific.
Utopiile politice sau istorice. Sunt în principu utopii a păcii planetare.
Utopiile religioase. Ideile creștine sau islamice ale Grădinii Paradisului și Raiului au
tendința să devină utopii în forma lor populară. În SUA au existat societăți utopice cu
profil religios, o astfel de biserică întemeiată în 1830 de Joseph Smith, care în ziua de azi are mai
mult de 12.000.000 de membri în toată lumea, cunoscuți sub porecla(прозвище) de Mormoni.
Utopiile tehnologice sau științifice. Acestea au loc de obicei în viitor, când, se crede că
standarde avansate ale științei și tehnologiei vor transforma lumea după standarde utopice; vor
elimina moartea și suferința; vor schimba natura umană și condiția umană etc.

4.2 Orașul utopic între posibilitate și irealizabil.


Ideile orașului utopie, reașizat într-un așa fel ca să susțină și să influențeze un anumit tip de
societate, capătă contur în special din sec. al XIX-lea. De atunci orașul devine elementul central în
construcțiile utopice, întru-cât forma, funcțiunile și utilitățile unui oraș sunt elementele care
determină modul de viață al oamenilor. De atunci au fost gîndite numeroase orașe-utopii care își
propun să rezolve anumite aspecte ale vieții contemporane. Prezentăm mai jos câteva exemple:
Dongtan este denumirea
noului oraș ecologic de pe insula
Chongming din Shanghai, China.
Dongtan urma să se deschidă
către anul 2010 pentru Shanghai
World Expo, initial orașul trebuia
să fie casă pentru 10.000 de
persoane, iar până în 2050 orașul
urma să fie cât o treime din
mărimea Manhattanului, cu o
populație totală planificată de
500000. Oraşul şi-ar fi produs
întreaga energie necesară doar
din resurse regenerabile (energie solară, eoliană(ветровой), energie din combustibil
bioecologic sau din deşeuri). Transportul public ar fi fost 100% ecologic (pe bază de celule de
hidrogen), şi ar fi existat o întinsă reţea de culoare pietonale şi culoare pentru biciclişti, astfel
că emisiile poluante ale maşinilor ar fi fost limitate. Acest proiect ar fi trebuit să fie un “model
verde” pentru întreaga lume, dar criza globală a afectat şi acest “oraş de vis” și lucrările de
construcții nici n-au început.
Buckminster Fuller a fost un
strălucit om de ştiinţă, filozof şi vizionar,
care a proiectat în anii 1960 un oraş
denumit Triton City, având capacitatea
de 5.000 de locuitori, şi care ar fi trebuit
să-i încurajeze pe oameni să înveţe cum să
împartă resursele şi cum să conserve
energia. Triton City s-a născut în machete
din dorinţa unui bogătaş japonez de a
proiecta un oraş plutitor pentru portul
Tokyo. Triton City era rezistent la
tsunami, apa era oferită din activităţi de
desalinizare, oferea intimitate fiecărui
locuitor şi avea o formă
poliedrică(многогранный) ce oferea cea
mai mare suprafaţă posibilă, la
cel mai redus nivel de volum. Triton City oferea absolut totul: de la distracţii, până la servicii de
sănătate sau învăţământ. Costurile de întreţinere ar fi fost foarte mici, ceea ce ar fi asigurat un înalt
standard de trai. Fuller a murit în 1966, iar oraşul său plutitor n-a mai fost realizat niciodată.
Broadacre (SUA). Proiectat de către un faimos şi mai respectat arhitecţi din SUA din aсele
timpuri, Frank Lloyd Wright, în anul 1932, Broadacre ar fi trebuit să fie un nou oraş. El prezenta
multe din caracteristicile
acelor timpuri, fiind bazat pe
principiile naţiunii agricole a
lui Thomas Jefferson. În
esenţă, Wright ar fi dorit să
abandoneze oraşul
aglomerat, maşinizat şi
industrial, dar şi comunitatea
tradiţională de la ţară. La fel
ca şi Thomas Jefferson, care
credea că fiecare cetăţean
trebuia să aibă “copacul şi
vila sa”, Wright a proiectat
oraşul astfel încât fiecare
locuitor al
său să-şi poată produce mâncarea pe bucăţica sa de pământ. În Broadacre casele, fabricile, birourile
şi clădirile municipale ar fi fost despărţite între ele prin parcuri mari, plantate cu pajişti şi arbori.
În oraş, n-ar fi trebuit să existe industrie grea, iar toate utilităţile ar fi fost trasate subteran.
Oraşul experimental Minnesota.
Oraşul experimental Minnesota (The
Minnesota Experimental City – MXC) s-a
născut dintr-un parteneriat între Universitatea
din Minnesota şi guvernul american în anii
1960, fiind o combinaţie de idei experimentale
ce n-au fost puse niciodată în aplicare într-un
mare oraş. Oraşul ar putea găzdui circa
250.000 de oameni, şi ar conţine spaţii deschise
ca parcuri, ferme şi locuri sălbatice. Doar 1/6
din oraş ar fi asfaltat şi pavat, iar oraşul ar fi
parţial acoperit de un “dom geodezic”. Oraşul
pare dintr-un film SF: un sistem automat de

circulaţie pe autostrăzi ar permite utilizarea maşinilor fără şoferi. Poate că cea mai utopică idee al
acestui oraş experimental ar fi aceea că în MXC nu vor exista şcoli. În locul acestora, va exista aşa-
zisă “practică a învăţării pe termen lung”, în care fiecare va fi şi profesor şi elev, iar procesul de
învăţământ va avea loc prin intermediul interacţiunilor sociale, observaţiilor, alăturarea unor
grupuri sau cluburi.
Welthauptstadt (Germania). Welthauptstadt ar fi trebuit să fie bijuteria celui de-al Treilea
Reich. Adolf Hitler era convins că Germania va deveni centrul Europei sau chiar al lumii, aşa că a
început să viseze la viitoarea capitală a Germaniei, chiar înainte de declanşarea celui de-al doilea
război mondial. Scopul său era
acela de a întrece în splendoare
capitale europene ca Paris sau
Londra. Planurile pentru acest
oraş grandios cuprindeau un
stadion gigantic (în care ar putea
încăpea 400.000 de oameni), o
Cancelarie de două ori mai mare
decât Palatul Versailles, Arcul de
Triumf (mult mai mare decât
originalul din Paris) şi o uriaşă
piaţă deschisă, înconjurată de
mari clădiri guvernamentale.
Capodopera acestui oraş ar fi
constituit-o Volkshalle, sau Casa
Poporului, o clădire gigantică,
sub forma unui dom, proiectată de însuşi Hitler. Dacă ar fi fost construită, Volksalle ar fi fost cea
mai mare clădire din lume, de 16 ori mai mare decât domul Sf. Petru. Hitler plănuia ca
după câştigarea războiului, şi terminarea oraşului, în 1950 să ţină aici o mare expoziţie mondială.

O caracteristică a utopiilor, după cum am menționat, este irealizabilul, iar acest lucru nu
diminuează deloc importanța acestor construcții. Este suficient de menționat că numeroase lucruri
pe care le folosim în fiecare zi astăzi, au fost gândite cu ceva timp în urmă ca elemente ale unei
lumi neînchipuite: electricitatea, mijloacele de transport autopropulsat, mijloacele de comunicare,
tehnici de prodcere, aparate de uz casnic etc. toate au constituit cândva subiectul visului vizionar
al predecesorilor noștri.
Iig. 2. Viața în anul 2000, imaginat în anul 1900.

Utilă poate fi utopia și pentru noi, în asemenea proiecte putem seta anumite standarte și
concepții care să servească ca puncte de destinație pentru geniul creator al omului, pentru ca să
vedem imagiea viitorului în față și să grăbim sosirea viitorului.
raşu l exp erimen tal Min n eso ta
Octagon City, Utop iav eg etarian ă