CUPRINS

CAPITOLUL 1: APROFUNDĂRI PRIVIND CONTABILITATEA VENITURILOR ŞI

CHELTUIELILOR CONFORM STANDARDELOR INTERNAŢIONALE DE
CONTABILITATE ............................................................................................3
1.1 DEFINIŢII..............................................................................................3
1.2 RECUNOAŞTEREA................................................................................6
1.3 EVALUAREA........................................................................................10
1.4 CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE .....................................................14
1.4.1 INFORMAŢII CE TREBUIE PREZENTATE ÎN CONTUL DE PROFIT ŞI
PERDERE .....................................................................................................14
1.4.2 PROFITUL NET SAU PIERDEREA NETĂ A PERIOADEI....................15
CAPITOLUL 2: CONTABILITATEA FINANCIARĂ A CHELTUIELILOR ŞI
VENITURILOR...............................................................................................16
2.1 STRUCTURI ÎN CONTABILITATEA FINANCIARĂ PRIVIND
CHELTUIELILE ŞI VENITURILE.................................................................16
2.2 MODELUL DE PRINCIPIU PRIVIND CONTABILITATEA FINANCIARĂ A
CHELTUIELILOR ŞI VENITURILOR................................................................19
2.2.1 CONTABILITATEA CHELTUIELILOR DE EXPLOATARE...................19
2.2.2 CONTABILITATEA CHELTUIELIOR FINANCIARE..............................23
2.2.3 CONTABILITATEA CHELTUIELILOR EXTRAORDINARE...................23
2.2.4 CONTABILITATEA CHELTUIELILOR CU AMORTIZĂRILE ŞI
PROVIZIOANELE...........................................................................................23
2.2.5 CONTABILITATEA VENITURILOR DIN EXPLOATARE.......................25
2.2.6 CONTABILITATEA VENITURILOR FINANCIARE................................26
2.2.7 CONTABILITATEA VENITURILOR EXTRAORDINARE........................27
2.2.8 CONTABILITATEA VENITURILOR DIN AMORTIZĂRI ŞI
PROVIZIOANE...............................................................................................27
CAPITOLUL 3: CHELTUIELI ŞI VENITURI SPECIFICE ACTIVITĂŢII DE
TRANSPORT..................................................................................................28
3.1 STRUCTURI DE CHELTUIELI...............................................................28
3.2 SRUCTURI DE VENITURI.....................................................................30
1
CAPITOLUL 4 : STUDIU DE CAZ..................................................................31
4.1 PREZENTAREA SOCIETĂŢII................................................................31
4.2 ANALIZA CHELTUIELILOR ÎNTREPRINDERII.......................................34
4.2.1 ANALIZA CHELTUIELILOR AFERENTE VENITURILOR TOTALE ALE
ÎNTREPRINDERII...........................................................................................35
4.2.2 ANALIZA CHELTUIELILOR LA 1000 LEI CIFRĂ DE AFACERI...........39
4.2.3 ANALIZA CHELTUIELILOR DOBÂNDA LA 1000 LEI CIFRĂ DE
AFACERI.......................................................................................................42
4.2.4 APRECIERI FINALE.........................................................................45

2
CAPITOLUL 1: APROFUNDĂRI PRIVIND CONTABILITATEA VENITURILOR
ŞI CHELTUIELILOR CONFORM STANDARDELOR INTERNAŢIONALE DE
CONTABILITATE

1.1 DEFINIŢII

Veniturile constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe

parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creşteri ale activelor
ori descreşteri ale datoriilor care se concretizează în creşteri ale capitalului
propriu, altele decât din contribuţii ale acţionarilor.
Cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe
parcursul perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii
activelor ori creşteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale
capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către
acţionari.
Definiţiile veniturilor şi cheltuielilor surprind caracteristicile lor esenţiale,
dar nu specifică criteriile ce trebuie îndeplinite pentru a putea fi înregistrate.
Definiţia veniturilor include atât venituri din activităţi curente, cât şi
câştiguri din orice alte surse. Veniturile din activităţile curente se pot regăsi
sub diferite denumiri, cum ar fi vânzări, comisioane, dobânzi, dividende,
redevenţe şi chirii.
Câştigurile reprezintă alte elemente care corespund definiţiei veniturilor şi
pot apărea sau nu ca rezultat al activităţii curente a întreprinderii. Ele
reprezintă creşteri ale beneficiilor economice şi, din acest punct de vedere,
nu diferă ca natură de venituri din activitatea curentă. Prin urmare, ele nu
sunt privite ca structuri separate.
Câştigurile includ, de exemplu, sumele rezultate în urma cedării activelor
imobilizate. Definiţia veniturilor include, totodată si câştigurile nerealizate,
de exemplu, cele rezultate din reevaluarea titlurilor de plasament şi cele
rezultate din creşterea valorii contabile a activelor imobilizate. Prezentarea
câştigurilor în contul de profit şi pierdere se realizează de obicei distinct
deoarece cunoaşterea existenţei acestora este importantă pentru procesul
decizional. Câştigurile sunt prezentate, de regulă, la valoarea netă, exclusiv
cheltuielile aferente.

3
 Veniturile pot fi utilizate pentru achiziţionarea de active sau pentru
creşterea valorii diferitelor tipuri de active, cum ar fi numerarul, creanţele,
bunurile şi serviciile primite în schimbul bunurilor şi serviciilor furnizate.
Veniturile pot rezulta, de asemenea din lichidarea datoriilor. De exemplu, o
întreprindere poate furniza bunuri şi servicii unui creditor în scopul lichidării
unei datorii legate de un credit în derulare.
Definiţia cheltuielilor include pierderile, precum şi acele cheltuieli care
apar în procesul desfăşurării activităţilor curente ale întreprinderii. De
exemplu, cheltuielile care apar în cursul activităţilor curente includ costul
vânzărilor, salariile, amortizarea. Ele se regăsesc sub forma ieşirilor sau
scăderii valorii activelor, cum ar fi numerarul sau echivalentele de numerar,
stocurile şi imobilizările corporale.
Pierderile reprezintă alte elemente care corespund definiţiei cheltuielilor şi
care pot apărea sau nu pe parcursul desfăşurării activităţilor curente ale
întreprinderii. Pierderile reprezintă diminuări ale beneficiilor economice şi,
din acest punct de vedere, nu diferă ca natură de alte tipuri de cheltuieli.
Prin urmare, ele nu sunt considerate ca structură distinct.
În categoria pierderilor sunt incluse, de exemplu, cele rezultate din
cedarea activelor imobilizate. De asemenea, definiţia cheltuielilor include şi
pierderile nerealizate, cum ar fi cele rezultate din creşterea cursului de
schimb valutar în cazul unor împrumuturi pe care întreprinderea le-a
contractat în valută. De obicei, în contul de profit şi pierdere, prezentarea
pierderilor se efectuează distinct, datorită importanţei cunoaşterii existenţei
şi valorii acestora în procesul decizional. Pierderile sunt raportate de regulă,
la valoarea netă, exclusiv veniturile aferente.
Veniturile şi cheltuielile se pot găsi în Contul de profit şi pierdere în
diferite moduri astfel încât sa furnizeze informaţia relevantă pentru procesul
decizional. De exemplu, se foloseşte adesea distincţia între acele elemente de
venituri şi cheltuieli care sunt rezultatul activităţilor curente ale
întreprinderii şi cele care nu sunt rezultatul acestor activităţi. Această
distincţie se realizează plecându-se de la prezumţia că sursa unui element de
venituri sau cheltuieli este relevantă în procesul de evaluare a capacităţii
întreprinderii de a genera în viitor numerar şi echivalente de numerar. În
procesul de separare a cheltuielilor şi veniturilor în funcţie de caracterul lor

4
 curent sau extraordinar este necesară analiza naturii şi a activităţii
întreprinderii. Elementele care, pentru unele întreprinderi sunt rezultatul
unor activităţi curente pot reprezenta, în cazul altor întreprinderi activităţi
extraordinare.
De asemenea, distincţia dintre elementele de venituri şi cheltuieli şi
combinarea acestora în diferite moduri permite întreprinderii să-şi prezinte
în mod variat performanţele. Aceste clasificări prezintă diferite grade de
cuprindere. De exemplu, contul de profit şi pierdere poate include marja
brută, profitul din activităţi curente înainte de impozitare, profitul din
activităţi curente după impozitare şi profitul net. 1

1
Standardele internaţionale de contabilitate-cadrul general

5
 1.2 RECUNOAŞTEREA

Conform Cadrului general al IASB, recunoaşterea este procesul încorporării

în bilanţ sau în contul de profit şi pierdere a unui element care îndeplineşte
criteriile de recunoaştere şi anume:
a) este probabil ca orice beneficiu sa viitor asociat sa intre sau sa iasă
în sau din întreprindere;
b) elementul are un cost sau o valoare, care poate fi evaluat(ă) în mod
credibil.
Acest proces implică descrierea în cuvinte a respectivului element şi
asocierea unei anumite sume, precum şi includerea respectivei sume în totalul
bilanţului şi al contului de profit şi pierdere. Elementele care satisfac criteriile
de recunoaştere trebuie prezentate în bilanţ sau în contul de profit şi pierdere.
Nerecunoaşterea acestor elemente nu poate fi corectată nici prin prezentarea
politicilor contabile folosite, nici prin note sau informaţii suplimentare.
În procesul de evaluare a îndeplinirii sau neîndeplinirii criteriilor de
recunoaştere în situaţiile financiare, trebuie acordată atenţie consideraţiilor
legate de pragul de semnificaţie. Interdependenţa structurilor constă în aceea
că, în cazul în care un element corespunde definiţiei şi îndeplineşte criteriile de
recunoaştere pentru o anumită structură, de exemplu active. Se impune
automat recunoaşterea unei alte structuri, de exemplu venituri sau datorii.
Conceptul de probabilitate este utilizat în ceea ce priveşte criteriile de
recunoaştere pentru a avea o referinţă privind gradul de incertitudine în
realizarea unui beneficiu economic viitor, asociat unui element. Acest concept
este impus de incertitudinea ce caracterizează mediul în care îşi desfăşoară
activitatea orice întreprindere. Evaluarea gradului de incertitudine legat de
beneficiile economice viitoare, ia în calcul informaţia disponibilă în momentul
întocmirii situaţiilor financiare. De exemplu, când încasarea unei creanţe a
întreprinderii este probabilă, în absenţa unei probe care să demonstreze
contrariul, se justifică recunoaşterea creanţei ca activ. În cazul unei diversităţi
mari a creanţelor, va fi considerată normală probabilitatea apariţiei unui grad
de neîncasare, şi prin urmare, reducerea preconizată a beneficiului economic
va fi înregistrată drept cheltuială.

6
 A doua condiţie pe care un element trebuie sa o îndeplinească pentru a fi
recunoscut este ca acesta să aibă un cost sau o valoare ce poate fi evaluată în
mod credibil. În multe cazuri, costul sau valoarea estimat(ă); folosirea unor
estimări rezonabile constituie o parte esenţială în elaborarea situaţiilor
financiare şi nu influenţează credibilitatea lor. În cazul în care, totuşi, nu poate
fi realizată o estimare rezonabilă, elementul nu va fi recunoscut în bilanţ sau în
contul de profit şi pierdere. De exemplu, încasările preconizate în urma unui
proces în instanţă pot corespunde definiţiei activelor şi veniturilor, precum şi
criteriul de probabilitate a realizării; totuşi, dacă nu este posibilă evaluarea lor
credibilă a câştigului, acestea nu pot fi înregistrate ca active sau ca venituri;
aceste încasări preconizate trebuie prezentate în cadrul unor note sau
informaţii suplimentare.
Un element care, la un moment dat, nu mai corespunde criteriilor de
recunoaştere, poate fi recunoscut mai târziu, ca urmare a unor circumstanţe
sau evenimente ulterioare.
Informaţii referitoare la un element care are caracteristici esenţiale ale unei
structuri a situaţiilor financiare, dar nu îndeplineşte criteriile de recunoaştere,
pot fi totuşi prezentate în note şi informaţii suplimentare. Acest procedeu este
recomandat în cazul în care cunoaşterea existenţei acestui element este
relevantă pentru evaluarea poziţiei financiare a întreprinderii, a performanţei
financiare sau a modificării poziţiei financiare de către utilizatorii situaţiilor
financiare.
Veniturile sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere atunci când a
avut loc o creştere a beneficiilor economice viitoare aferente creşterii unui activ
sau diminuării unei datorii, iar această creştere poate fi evaluată credibil.
Aceasta înseamnă că recunoaşterea veniturilor se realizează simultan cu
recunoaşterea creşterii de active sau reduceri de datorii. De exemplu,
diferenţele favorabile de curs valutar rezultate din lichidarea împrumuturilor ţi
datoriilor în valută ale întreprinderii sunt recunoscute simultan ca reduceri de
pasive şi ca venituri financiare.
În consecinţă, pe baza principiilor partidei duble, orice venit delimitat şi
recunoscut pe baza următoarelor relaţii:

ACTIVE=VENITURI

7
 şi
DATORII(pasive)=VENITURI

Procedurile adoptate în practică în mod normal pentru recunoaşterea

veniturilor, de exemplu cerinţa ca venitul din activitatea curentă să fie realizat,
derivă din criteriile de recunoaştere prezentate în cadrul general IASB. Astfel de
proceduri au ca obiectiv limitarea recunoaşterii ca venituri la acele elemente ce
pot fi evaluate credibil şi care prezintă un grad suficient de certitudine.
Cheltuielile sunt recunoscute în contul de rezultate atunci când a avut loc
o reducere a beneficiilor economice viitoare aferente diminuării unui activ sau
creşterii unei datorii, iar această reducere poate fi evaluată credibil. Asta
înseamnă că recunoaşterea cheltuielilor are loc simultan cu recunoaşterea
creşterii datoriilor sau reducerii activelor, ca de exemplu, drepturile salariale,
contribuţiile aferente salariilor şi amortizarea.
Prin apel la ecuaţiile partidei duble, recunoaşterea cheltuielilor este
divulgată prin relaţiile:

CHELTUIELI=ACTIVE
şi
CHELTUIELI=DATORII(pasive)

Tot în cadrul general al IASB sunt prezentate aspecte pentru recunoaşterea

cheltuielilor precum:
 corespondenţa costurilor şi veniturilor propriu-zise potrivit căreia
cheltuielile sunt recunoscute în contul de rezultate pe baza unei asocieri
directe între costurile suportate şi obţinerea de elemente specifice de
venit. Recunoaşterea poate fi simultană sau combinată a veniturilor şi
cheltuielilor care rezultă direct şi împreună din aceleaşi operaţiuni sau
alte venituri. De exemplu, veniturilor din vânzarea bunurilor li se
asociază prin corespondenţă cheltuielile care alcătuiesc costul bunurilor
vândute;
 etalarea în timp a cheltuielilor atunci când beneficiile economice sunt
aşteptate să apară pe perioada mai multor exerciţii. Cheltuielile sunt
recunoscute în contul de rezultate pe baza ponderilor de alocare

8
 raţională sau sistematică. Este cazul cheltuielilor privind amortizarea
imobilizărilor necorporale şi corporale. Aceste ponderi de alocare sunt
menite a recunoaşte cheltuielile din exerciţiile financiare în care
beneficiile economice asociate acestor elemente sunt consemnate sau
încetează. Pentru această situaţie, asocierea dintre cheltuieli şi venituri
este indirectă;
 recunoaşterea imediată în contul de profit şi pierdere a unei cheltuieli
atunci când aceasta nu generează beneficii economice viitoare sau atunci
când, şi în măsura în care beneficiile economice viitoare nu determină
sau încetează să determine recunoaşterea ca activ în bilanţ;
 recunoaşterea unei cheltuieli în contul de rezultate în cazul în care este
contractată o obligaţie fără recunoaşterea unui activ, cum ar fi naşterea
unei obligaţii decurgând din garanţia produsului.2

1.3 EVALUAREA
2
Standardele internaţionale de contabilitate-cadrul general,IAS 18;
Mihai Ristea - Contabilitate Aprofundată

9
 Evaluarea este procesul prin care se determină valorile la care structurile
situaţiilor financiare sunt recunoscute în bilanţ şi în contul de profit şi
pierdere. Aceasta presupune alegerea unei anumite baze de evaluare.
Diverse baze de evaluare sunt utilizate în situaţiile financiare în diverse
combinaţii şi grade de utilizare. Ele includ următoarele:
 costul istoric. Activele sunt înregistrate la suma de numerar sau
echivalent de numerar plătită în momentul cumpărării lor sau la
valoarea justă a sumei plătite în momentul cumpărării. Datoriile sunt
înregistrate la valoarea echivalentelor obţinute în schimbul obligaţiei
sau, în anumite împrejurări( exemplu impozitul pe profit), la valoarea ce
se aşteaptă să fie plătită în numerar sau echivalente de numerar pentru
a stinge datoriile, în cursul normal al afacerilor;
 costul curent. Activele sunt înregistrate la suma în numerar sau
echivalente de numerar care ar trebui plătită dacă acelaşi activ sau unul
asemănător ar fi achiziţionat în prezent. Datoriile sunt înregistrate la
valoarea neactualizată a numerarului sau echivalentului de numerar
necesară pentru a deconta în prezent obligaţia;
 valoarea realizabilă(de decontare). Activele sunt înregistrate la suma în
numerar sau echivalent de numerar care poate fi obţinută în prezent
prin vânzarea normală a activelor. Datoriile sunt înregistrate la valoarea
lor de decontare, aceasta reprezentând valoarea neactualizată în
numerar sau echivalent de numerar care trebuie plătită pentru a achita
datoriile în cursul normal al afacerilor;
 valoarea actualizată. Activele sunt înregistrate la valoarea actualizată a
viitoarelor intrări nete de numerar care urmează a fi generate în
derularea normală a activităţii întreprinderii. Datoriile sunt înregistrate
la valoarea actualizată a viitoarelor ieşiri de numerar, care se aşteaptă să
fie necesare pentru a deconta datoriile, în cursul normal al afacerilor.
Baza de evaluare cel mai frecvent adoptată de întreprinderi în elaborarea
situaţiilor financiare este costul istoric. Acesta este, de obicei, combinat cu alte
baze de evaluare. De exemplu, stocurile sunt de obicei înregistrate la minimul
dintre cost şi valoarea realizabilă netă, titlurile tranzacţionabile-la valoarea de
piaţă, iar datoriile privind pensiile-la valoarea lor actualizată. Unele

10
întreprinderi utilizează costul curent ca răspuns la incapacitatea modelului
contabil bazat pe costul istoric de a rezolva problemele legate de efectul
modificării preţurilor activelor nemonetare.
Conform IAS 18, veniturile din activităţile curente trebuie evaluate la
valoarea justă a mijlocului de plată primit sau de primit. Suma veniturilor
realizate dintr-o tranzacţie este determinată de obicei printr-un acord dintre
întreprindere şi cumpărătorul sau utilizatorul activului. Veniturile se evaluează
la valoarea justă a mijlocului de plată primit sau de primit, ţinând cont de
suma oricăror reduceri comerciale şi de rabatul cantitativ permis de
întreprindere.
În cele mai multe cazuri, mijlocul de plată ia forma numerarului sau a
echivalentelor de numerar şi suma veniturilor din activităţi curente este suma
numerarului sau echivalentelor de numerar, primită sau ce urmează a fi
primită.
În momentul în care intrarea de numerar sau echivalente de numerar este
amânată, valoarea justă a mijlocului de plată poate fi mai mică decât suma
nominală a numerarului primit sau de primit. De exemplu, o întreprindere
poate oferi cumpărătorului un credit fără dobândă sau poate accepta de la
acesta efecte comerciale cu o rată a dobânzii mai mică decât cea de pe piaţă.
Ca mijloc de plată pentru vânzarea bunurilor. Atunci când acest constituie
efectiv o tranzacţie financiară, valoarea justă a mijlocului de plată este
determinată prin actualizarea tuturor sumelor de primit în viitor, utilizând o
rată a dobânzii stabilită. Rata stabilită a dobânzii poate fi cel mai clar
determinată utilizând una din următoarele posibilităţi:
 rata predominantă pentru un instrument similar al unui emitent, având
credite cu acelaşi grad de risc;
 o rată a dobânzii care actualizează valoarea nominală a instrumentului
la preţul curent de vânzare în numerar al bunurilor sau serviciilor.
Atunci când bunurile sau serviciile sunt schimbate cu bunuri sau servicii
similare ca natură şi valoare, schimbul nu este privit ca fiind o tranzacţie ce
generează venit din activităţi curente. În momentul în care bunurile sunt
vândute sau se prestează servicii în schimbul unor bunuri, sau servicii ce nu
sunt similare, schimbul este privit ca o tranzacţie ce generează venit. Venitul
este evaluat la valoarea justă a bunurilor şi serviciilor primite, ajustat cu orice

11
sume transferate în numerar sau echivalente de numerar. Când valoarea justă
a bunurilor sau serviciilor primite nu poate fi evaluată în mod rezonabil,
venitul din activitatea curentă este evaluat la valoarea justă a bunurilor sau
serviciilor cedate, ajustat cu orice sume transferate în numerar sau echivalente
de numerar.

PRESTAREA DE SERVICII

Conform IAS18, atunci când rezultatul unei tranzacţii ce implică prestarea

de servicii poate fi estimat în mod rezonabil, venitul asociat tranzacţiei trebuie
să fie recunoscut în măsura execuţiei contractului la data închiderii bilanţului.
Rezultatul unei tranzacţii poate fi estimat în mod rezonabil, atunci când sunt
îndeplinite toate condiţiile următoare:
 suma veniturilor poate fi estimată în mod rezonabil;
 este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacţiei să fie generate
către întreprindere;
 stadiul de execuţie a contractului la data de închidere a bilanţului poate
fi evaluat în mod rezonabil;
 costurile apărute pe parcursul contractului şi costurile de finalizare a
contractului pot fi evaluate în mod credibil.
Întreprinderea este capabilă să facă estimări rezonabile, după ce a căzut
de acord împreună cu celelalte părţi ale contractului asupra următoarelor
elemente:
 mijlocul de plată;
 modul şi condiţiile de decontare.
De asemenea, este necesar ca întreprinderea să aibă un sistem intern de
previziune financiară foarte eficient. Întreprinderea analizează şi, când este
necesar, revizuieşte estimările veniturilor după modul în care evoluează
execuţia contractului. Necesitatea acestor revizuiri nu înseamnă neapărat că
rezultatul tranzacţiei nu poate fi estimat rezonabil.
Stadiul de execuţie al unui contract poate fi determinat prin diverse
metode. Întreprinderea utilizează metoda care evaluează cel mai rezonabil
serviciile executate. În funcţie de natura contractului, metodele pot include:
 analiza lucrărilor prestate;

12
  serviciile executate până la data respectivă ca procent din serviciile totale
ce trebuie executate;
 proporţia costurilor apărute până la data respectivă din costurile totale
estimate ale contractului. Numai costurile ce reflectă serviciile prestate
până la data respectivă sunt incluse în costurile realizate până la aceeaşi
dată. Numai costurile ce reflectă serviciile prestate sau ce urmează a fi
prestate sunt incluse în costurile totale estimate ale contractului.
Plăţile progresive sau avansurile de la clienţi nu reflectă serviciile
executate.
În scopuri practice, atunci când serviciile sunt executate prin intermediul
unui număr nedeterminat de prestaţii de-a lungul unei perioade specificate de
timp, veniturile sunt recunoscute pe baza metodei liniare pe durata perioadei
respective, în afară de cazul în care este evident că alte metode ar putea
reprezenta mai bine stadiul de execuţie. Când o prestaţie anume este mult mai
importantă decât altele, recunoaşterea veniturilor este amânată până în
momentul în care prestaţia respectivă este executată.
Când rezultatul unei tranzacţii ce implică prestarea de servicii nu poate fi
estimat în mod rezonabil, venitul trebuie recunoscut doar în limita cheltuielilor
recunoscute ca fiind recuperabile.

1.4 CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE

13
 1.4.1 INFORMAŢII CE TREBUIE PREZENTATE ÎN CONTUL DE PROFIT ŞI
PERDERE

Conform IAS 1, contul de profit şi pierdere trebuie să cuprindă

următoarele valori3:
- venituri din activităţi curente;
- rezultatele activităţii din exploatare;
- costurile de finanţare;
- partea din profit şi pierdere aferentă întreprinderilor asociate şi
asocierilor în participaţie, contabilizată prin metoda punerii în
echivalenţă;
- cheltuieli cu impozite şi taxe;
- profitul sau pierderea din activităţi curente;
- elementele extraordinare;
- interesul minoritar;
- profitul net sau pierderea netă a perioadei:
Alte elemente trebuie prezentate în contul de profit şi pierdere atunci când
un Standard Internaţional de Contabilitate o cere sau atunci când o astfel de
prezentare este necesară pentru prezentarea fidelă a rezultatelor financiare a
întreprinderii.
Întreprinderile trebuie să prezinte, în contul de profit şi pierdere o analiză
a cheltuielilor utilizând o clasificare bazată fie pe natura cheltuielilor, fie pe
destinaţia lor în cadrul întreprinderii.
Elementele de cheltuieli sunt subclasificate pentru a evidenţia sfera
componentelor rezultatelor financiare care pot diferi în ceea ce priveşte
stabilitatea, potenţialul de câştig sau pierderea şi previzibilitatea. Aceste
informaţii sunt furnizate într-unul din două moduri posibile. Prima metodă de
analiză este cunoscută ca metoda clasificării după natura cheltuielilor.
Cheltuielile sunt agregate în contul de profit şi pierdere conform naturii lor; de
exemplu amortizarea, achiziţii de materii prime, salarii;şi nu sunt realocate pe
funcţiile din cadrul întreprinderii. Această metodă este simplu de aplicat în
multe întreprinderi mici. Cea de-a doua metodă de analiză este cunoscută ca

3
Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 1

14
metoda clasificării după destinaţia cheltuielilor şi clasifică cheltuielile după
funcţia lor ca parte a costului vânzării, distribuţiei sau activităţilor
administrative. Această prezentare oferă deseori informaţii mai relevante
pentru utilizatori decât clasificarea cheltuielilor după natură, dar alocarea
cheltuielilor pe destinaţii costurilor pe destinaţii poate fi arbitrară şi implică în
mod considerabil utilizarea raţionamentului profesional. 4

1.4.2 PROFITUL NET SAU PIERDEREA NETĂ A PERIOADEI

Toate elementele de venituri şi cheltuieli recunoscute în timpul perioadei

trebuie incluse în determinarea profitului net sau a pierderii nete a perioadei,
cu excepţia situaţiei în care un Standard Internaţional de Contabilitate cere
sau permite altceva.5
Când elementele de venituri şi cheltuieli din profitul sau pierderea
provenită din activităţi curente au o asemenea mărime, natură sau incidenţă
încât prezentarea acestora este relevantă pentru explicarea performanţei
întreprinderii pentru perioada respectivă, atunci natura şi valoarea acestor
elemente trebuie prezentate separat.
Deşi elementele de venituri şi cheltuieli descrise mai sus nu sunt elemente
extraordinare, natura şi valoarea unor asemenea elemente pot fi relevante
pentru utilizatorii situaţiilor financiare în înţelegerea poziţiei financiare ţi a
performanţei unei întreprinderi, precum şi în efectuarea previziunilor
referitoare la poziţia financiară şi performanţă.

CAPITOLUL 2: CONTABILITATEA FINANCIARĂ A CHELTUIELILOR ŞI

VENITURILOR

4
Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 1- Prezentarea situaţiilor financiare
5
Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 8-Profitul net sau pierderea netă a perioadei, erori fundamentale,
modificări ale politicilor contabile

15
 2.1 STRUCTURI ÎN CONTABILITATEA FINANCIARĂ PRIVIND
CHELTUIELILE ŞI VENITURILE

Contabilitatea financiară a cheltuielilor şi veniturilor este organizată având

la bază concepţia dualistă. Ea are ca obiect, evaluarea şi înregistrarea
cheltuielilor şi veniturilor în funcţie de natura lor. Contabilitatea financiară
reflectă cheltuielile într-o clasificare corespunzătoare naturii activităţilor pe
care le desfăşoară întreprinderea(exploatare, financiară si extraordinară) şi
naturii resurselor consumate(materii prime, salarii, amortizări, etc).
Pentru reprezentarea cheltuielilor şi veniturilor se porneşte de la
caracterul de proces al activităţilor consumatoare de resurse şi producătoare
de rezultate. Ocazionarea cheltuielilor şi crearea veniturilor se derulează în mai
multe etape succesive sau simultane de timp. Astfel, în cazul procesului
cheltuielilor se întâlnesc patru momente: angajarea, consumul, plăţile şi
imputarea.
Angajarea are loc în momentul în care se contractează obligaţia bănească
generatoare de plăţi sau consumatoare de resurse. Exemplu: în cazul unei
aprovizionări cu materii prime de la furnizori, angajarea cheltuielilor intervine
în momentul în care s-a creat obligaţia bănească faţă de furnizori de a plăti
stocurile primite de la aceştia.
Consumul este specific utilizării efective a resurselor în scopul satisfacerii
unor nevoi productive sau neproductive, după caz. Exemplu: utilizarea
materialelor în procesul de producţie în scopul obţinerii de produse, lucrări şi
servicii.
Plăţile constau în achitarea unei sume de bani ca echivalent în cazul
relaţiilor financiare. Exemplu: achitarea unui furnizor de materii prime
reprezintă o plată cu echivalent; în schimb, achitarea impozitului pe profit
reprezintă o plată fără echivalent.
Imputarea reprezintă momentul când cheltuielile sunt decontate sau
repartizate asupra rezultatelor obţinute.
În cadrul procesului de creare a veniturilor, se delimitează patru
momente: producţia, facturarea sau vânzarea pe credit, încasarea şi
încorporarea.

16
 Producţia este momentul creării rezultatului ca produs al activităţii
consumatoare de resurse. Exemplu: la o întreprindere producătoare, această
fază se identifică cu producţia în curs de fabricaţie şi producţia finită.
Facturarea sau vânzarea pe credit constă în transferarea dreptului de
proprietate de la vânzător la client.
Încasarea reprezintă momentul în care rezultatul vândut se transformă în
bani.
Încorporarea este o etapă strict contabilă prin care veniturile sunt
înglobate în rezultate pentru a absorbi cheltuielile corespondente.
Respectând principiul independenţei exerciţiului, toate operaţiile care
determină cheltuieli şi venituri sunt înregistrate în momentul generării sau
angajării lor. În mod corespunzător se organizează o contabilitate de
angajamente. Ea presupune individualizarea şi reflectarea cheltuielilor în faza
de angajare şi consum, iar a veniturilor, în momentul obţinerii şi a realizării
lor.
În concordanţă cu principiul rezultatului, este necesar să se delimiteze
momentul în care cheltuielile se consideră consumate şi veniturile realizate, iar
pe această bază imputarea costului ataşat în vederea determinării rezultatului
net. În acest sens s-a creat principiul recunoaşterii cheltuielilor consumate în
momentul utilizării resurselor, iar a veniturilor, în momentul transferării
dreptului de proprietate, deci al livrării sau al facturării către client. Dacă
veniturile nu sunt legate de vânzări(chirii, dobânzi de încasat), sunt
considerate realizate în momentul constatării lor.
Generalizând, se poate aprecia că în contabilitatea financiară, cheltuielile
se grupează în: cheltuieli curente, cheltuieli înregistrate în avans, cheltuieli de
repartizat pe mai multe exerciţii, cheltuieli de plată.
Cheltuielile curente sunt cheltuielile angajate şi recunoscute de rezultatul
exerciţiului „N+1” sau exerciţiul „N+α”.
În ceea ce priveşte cheltuielile de plată, acestea sunt consumurile
constatate efectiv pentru care nu s-au primit până la închiderea exerciţiului
documentele de constare. Exemplu: drepturile cuvenite angajaţilor la
închiderea exerciţiului cu titlu de concedii de plătit, impozite şi taxe datorate,
dobânzi datorate.

17
 De asemenea, veniturile se împart în: venituri curente, venituri
înregistrate în avans, venituri de realizat.
Veniturile curente sunt constatate, înregistrate şi încorporate în rezultatul
exerciţiului curent.
Veniturile înregistrate în avans sunt constatate în exerciţiul „N”, dar
încorporate în rezultatul exerciţiului „N+1”.
Veniturile de realizat sunt venituri realizate efectiv în exerciţiul „N” şi
încorporate în rezultatul aceluiaşi exerciţiu, pentru care nu s-au întocmit
documente de înregistrare. Exemplu: vânzări de produse pentru care nu s-au
întocmit facturi până la închiderea exerciţiului.
Pentru delimitarea şi evidenţierea cheltuielilor şi veniturilor se poate folosi
şi criteriul „contabilitate de trezorerie”. În acest caz, tranzacţiile sunt separate
şi înregistrate în categoria cheltuielilor şi veniturilor numai la decontarea lor la
trezorerie. Respectiv, cheltuielile sunt reprezentate în momentul efectuării
plăţilor, iar veniturile realizate în momentul încasării rezultatului.
Structurile de cheltuieli şi de venituri delimitate în contabilitatea
financiară potrivit naturii lor, definesc conţinutul claselor 6 „Conturi de
cheltuieli” şi 7 „Conturi de venituri”.

2.2 MODELUL DE PRINCIPIU PRIVIND CONTABILITATEA FINANCIARĂ A

CHELTUIELILOR ŞI VENITURILOR
18
 Conturile de cheltuieli au funcţie contabilă de activ. Se debitează cu
cheltuielile efectuate în cursul exerciţiului financiar şi se creditează la
repartizarea cheltuielilor asupra exerciţiului. Prin funcţia contabilă, conturile
de venituri sunt asimilate conturilor de pasiv. Se creditează cu veniturile
realizate şi se debitează cu încorporarea veniturilor la rezultate.
Conturile de cheltuieli şi venituri se închid, după caz, lunar sau la
sfârşitul exerciţiului financiar prin contul 12 „rezultatul exerciţiului”.
Cheltuielile se repartizează asupra rezultatului, iar veniturile se încorporează
în rezultate. La rândul său, contul 12 „rezultatul exerciţiului” este un cont de
bilanţ, fiind inclus în categoria conturilor de capitaluri proprii. Soldul creditor
al contului evidenţiază rezultatul sub formă de profit, iar soldul debitor -
rezultatul sub formă de pierdere. În felul acesta, contul 12 „rezultatul
exerciţiului” face legătura între conturile de cheltuieli şi de venituri, pe de o
parte şi conturile de bilanţ, pe de altă parte. Astfel, soldul său creditor
reprezintă profitul creat ca sursă de finanţare în urma excedentului veniturilor
asupra cheltuielilor, iar pierderea, ca sold debitor, exprimă bunurile economice
nerecuperate ca urmare a excedentului cheltuielilor asupra veniturilor.
Relaţiile dintre conturile de cheltuieli şi de venituri, pe de o parte si
conturile bilanţiere, pe de altă parte, sunt redate în modelul din anexa 1.

2.2.1 CONTABILITATEA CHELTUIELILOR DE EXPLOATARE

Activitatea de exploatare cuprinde toate operaţiile economice şi comerciale

privind aprovizionarea, producţia şi desfacerea bunurilor, lucrărilor şi
serviciilor. De asemenea, sunt incluse şi operaţiile privind investiţiile prin care
se realizează producţia şi construcţia de imobilizări corporale. Structural,
contabilitatea operaţiilor privind constatarea cheltuielilor se diferenţiază în
funcţie de natura resurselor utilizate.
Astfel, avem:
 Cheltuieli privind consumurile stocate şi nestocate – unde sunt delimitate
cheltuielile privind materiile prime, materialele consumabile, energia şi
apa şi mărfurile.
60 Cheltuieli privind = 3xx Conturi de stocuri şi

19
 stocurile producţie în curs de execuţie
 Cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi – care sunt grupate pe
doua categorii:
 cheltuieli privind lucrările şi serviciile executate de terţi de genul
lucrărilor de întreţinere şi reparaţiile; redevenţele; locaţiile de
gestiune şi chiriile; primele de asigurare; studiile şi cercetările;
toate se înregistrează în conturile din grupa 61 „Cheltuieli cu
lucrările şi serviciile executate de terţi”
 cheltuieli privind lucrările şi serviciile legate direct de activităţile de
ansamblu desfăşurate de întreprindere, cum ar fi colaborările cu
terţii; comisioanele şi onorariile; protocol, reclamă şi publicitate;
transportul de bunuri şi personal; deplasări, detaşări şi
transferări; poştă şi telecomunicaţii; alte servicii executate de terţi;
care se înregistrează în grupa de conturi 62 „ Cheltuieli cu alte
servicii executate de terţi”.
61 Cheltuieli cu lucrările şi = 40 Furnizori şi conturi asimilate
serviciile executate de terţi
sau 62 Cheltuieli cu alte lucrări şi 51 Conturi la bănci
servicii executate de terţi
53 Casa
 Cheltuieli cu impozitele, taxele şi alte vărsăminte asimilate – grupate pe
trei categorii:
 impozitul pe salarii suportat de angajat

635 Cheltuieli cu impozite, = 444 Impozit pe salarii

taxe şi vărsăminte asimilate

 impozite, taxe şi vărsăminte asimilate, datorate bugetului statului

sau altor organisme publice sub formă de: prorata din TVA
deductibilă devenită nedeductibilă; TVA colectată aferentă
bunurilor şi serviciilor folosite în scop personal sau predate cu
titlu gratuit, cea aferentă lipsurilor peste norme legale, precum şi
cea aferentă bunurilor şi serviciilor acordate salariaţilor sub forma
avantajelor în natură; diferenţele de preţ la gaze şi ţiţei obţinute

20
 din producţia internă; impozitul pe clădiri, impozitul pe terenuri,
taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de sta, alte impozite şi
taxe.

635 Cheltuieli cu alte impozite, = 4426 TVA deductibilă

taxe şi vărsăminte asimilate
4427 TVA colectată
446 Alte impozite, taxe şi
vărsăminte asimilate

 datorii şi vărsăminte de efectuat la alte organisme publice,

destinate fondurilor sociale, sub formă de contribuţii la: fondul
special pentru sănătate(excepţie 4311=447); fondul special pentru
dezvoltarea şi modernizarea drumurilor publice:

635 Cheltuieli cu alte impozite, = 447 Fonduri speciale, taxe şi

taxe şi vărsăminte asimilate vărsăminte asimilate

 Cheltuieli cu personalul – sunt contabilizate cheltuielile cu salariile

personalului, cheltuieli privind contribuţia întreprinderii la asigurările
sociale şi contribuţia întreprinderii la ajutorul de şomaj:

64 Cheltuieli cu personalul = 42 Personal, conturi asimilate

43 Asigurări sociale, protecţie
socială şi conturi asimilate

 Alte cheltuieli de exploatare - se înregistrează cheltuielile ocazionate de

pierderi din creanţe suportate de întreprindere, pierderile din lichidarea
dobânzilor şi creanţelor, valoarea debitelor prescrise sau a debitorilor
insolvabili, scoşi din evidenţă, valoarea despăgubirilor, amenzilor şi
penalităţilor datorate sau plătite, valoarea donaţiilor şi subvenţiilor şi
sponsorizărilor acordate:

65 Alte cheltuieli de = 267 Creanţe imobilizate

21
 exploatare
4118 Clienţi incerţi sau în litigiu
167 Alte împrumuturi şi datorii
asimilate
3xx Conturi de stocuri şi producţie
în curs de execuţie
448 Alte datorii şi creanţe cu
bugetul statului
451 Decontări în cadrul grupului
461 Debitori diverşi
512 Conturi curente la bănci
531 Casa

Se mai includ în categoria altor cheltuieli din exploatare, cheltuielile

rezultate din operaţii de capital, precum şi valoarea neamortizată a activelor
amortizabile şi valoarea contabilă de intrare a activelor imobilizate
neamortizabile cedate sau scoase din evidenţă, pierderile determinate de
răscumpărarea propriilor acţiuni:
65 Alte cheltuieli de = 20 Imobilizări necorporale
exploatare
21 Imobilizări corporale
26 Imobilizări financiare
502 Acţiuni proprii
505 Obligaţiuni emise şi răscumpărate

2.2.2 CONTABILITATEA CHELTUIELIOR FINANCIARE

Se cuprind toate cheltuielile privind pierderile din creanţe legate de

participaţii, pierderile din vânzarea titlurilor de plasament, diferenţele de curs

22
valutar din operaţiile curente şi disponibilităţile în devize la închiderea
exerciţiului financiar; dobânzile curente aferente împrumuturilor primite şi
altor datorii privind exerciţiul în curs; sconturile acordate clienţilor; alte
cheltuieli financiare.
Toate operaţiile privind cheltuielile financiare sunt înregistrate prin
conturile din grupa 66 „Cheltuieli financiare”. În acest scop se debitează
conturile de cheltuieli şi se creditează conturile care evidenţiază natura
cheltuielii - conturi de dobânzi, conturi de datorii, conturi de creanţe, conturi
de trezorerie.

2.2.3 CONTABILITATEA CHELTUIELILOR EXTRAORDINARE

Cheltuielile extraordinare sunt acelea care apar ca urmare a

evenimentelor extraordinare, cum sunt: calamităţile naturale şi exproprierile
unor active. Se poate pune probleme dacă o întreprindere care se află intr-o
zonă supusă frecvent calamităţilor naturale poate considera valoarea
pierderilor de stocuri şi producţia în curs de execuţie în categoria cheltuielilor
extraordinare. Reamintim că în activitatea extraordinară sunt cuprinse acele
evenimente sau tranzacţii distincte curente ale întreprinderii care apar
neregulat şi cu frecvenţă redusă.

2.2.4 CONTABILITATEA CHELTUIELILOR CU AMORTIZĂRILE ŞI

PROVIZIOANELE

Sunt cheltuieli de exploatare şi financiare ocazionate de deprecierea

activelor amortizabile şi neamortizabile, precum şi cele determinate de
constituirea provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli. Sunt elemente ce nu
generează plăţi pentru activitatea de trezorerie. Ca o componentă a fluxului de
trezorerie, ele reprezintă o sursă de autofinanţare de investiţii şi se mai numesc
cheltuieli calculate:

68 Cheltuieli cu amortizările, = 15 Provizioane pentru riscuri

provizioanele şi ajustarea şi cheltuieli

23
 la inflaţie
28 Amortizări privind imobilizările
29 Provizioane pentru deprecierea
imobilizărilor
39 Provizioane pentru deprecierea
stocurilor şi a producţiei
în curs de execuţie
49 Provizioane pentru deprecierea
creanţelor
59 Provizioane pentru deprecierea
conturilor de trezorerie

Conform ordinului Ministerului Finanţelor Publice 1752 pentru aprobarea

reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, amortizarea se
stabileşte prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a
imobilizărilor corporale.
Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează pe baza unui plan de
amortizare, de la data punerii in funcţiune a acestora si pana la recuperarea
integrala a valorii lor de intrare, conform duratelor de utilizare economica si
condiţiilor de utilizare a acestora.
Amortizarea imobilizărilor corporale concesionate, închiriate sau in locaţie
de gestiune se calculează si se înregistrează in contabilitate de către entitatea
care le are in proprietate. Entităţile amortizează imobilizările corporale
utilizând unul din următoarele regimuri de amortizare:
a) amortizarea liniara;
b) amortizarea degresiva;
c) amortizarea accelerata.
Amortizarea aferenta imobilizărilor corporale se înregistrează in
contabilitate ca o cheltuiala. Terenurile nu se amortizează. Investiţiile efectuate
pentru amenajarea lacurilor, bălţilor, iazurilor, terenurilor si pentru alte lucrări
similare se recuperează pe calea amortizării, prin includerea in cheltuielile de
exploatare intr-o perioada hotărâtă de consiliul de administraţie sau
responsabilul cu gestiunea patrimoniului.

24
2.2.5 CONTABILITATEA VENITURILOR DIN EXPLOATARE

În ţara noastră, criteriul de delimitare şi înregistrare a veniturilor din

activitatea de exploatare este cel începând cu obţinerea producţiei şi se
continuă cu vânzarea aceleiaşi producţii sau a mărfurilor cumpărate. Totodată,
se consideră venituri realizate, în funcţie de care se determină rezultatul,
numai cele din stadiul de vânzare, adică, din faza unde are loc transferarea
dreptului de proprietate. Veniturile nelegate de vânzări, cum sunt cele
financiare şi cele extraordinare, sunt considerate realizate în momentul
constatării sau încasării, după caz:
 Veniturile din producţia stocată, metoda inventarului permanent:

33 Producţia în curs = 711 Variaţia stocului

de execuţie
34 Produse
36 Animale

 Semifabricatele utilizate pentru consumul propriu se înregistrează prin

relaţiile:
 Obţinerea semifabricatelor din producţie proprie:

341 Semifabricate = 711 Variaţia stocurilor

 Transferarea semifabricatelor în gestiunea de materiale

consumabile:

302 Materiale consumabile = 341 Semifabricate

sau 711 Variaţia stocurilor
 Consumul acestora:

602 Cheltuieli cu materialele = 302 Materiale consumabile

consumabile

25
  Veniturile realizate cu ocazia vânzării produselor, lucrărilor, prestărilor de
servicii
 Veniturile din producţia de imobilizări, înregistrate la costul de producţie
 Venituri din subvenţii pentru exploatare primite la export sau pentru
acoperirea pierderilor privind diferenţele la preţ la produsele subvenţionate
 Veniturile din creanţe reactivate privind clienţii ţi debitorii diverşi
 Alte venituri din exploatare, neincluse în producţia exerciţiului şi, deci, în
valoarea adăugată
 Sumele datorate de salariaţi privind debite, remuneraţii, sporuri
sau adaosuri necuvenite şi avansuri nejustificate;
 Sumele datorate de diverşi debitori ca urmare a pagubelor produse
de aceştia;
 Sumele încasate, reprezentând venituri din exploatarea curentă,
cum este contribuţia părinţilor pentru creşe şi grădiniţe;
 Valoarea pierderilor din calamităţi înregistrate iniţial după natura
lor, iar apoi decontate asupra cheltuielilor extraordinare, exemplu:
stocuri calamitate.

2.2.6 CONTABILITATEA VENITURILOR FINANCIARE

În categoria veniturilor financiare sunt incluse veniturile din: participaţii,

titluri de plasament, imobilizări financiare cedate, creanţele imobilizate,
titlurile de plasament cedate, diferenţele favorabile de curs valutar, dobânzile
cuvenite, sconturile obţinute şi alte venituri financiare.
Aceste operaţii privind veniturile financiare sunt înregistrate prin
creditarea conturilor din grupele 76 „Venituri financiare” şi debitarea conturilor
care evidenţiază natura veniturilor dobândite - conturi de creanţe, conturi de
trezorerie, alte conturi.

2.2.7 CONTABILITATEA VENITURILOR EXTRAORDINARE

Veniturile extraordinare pot apărea ca urmare a subvenţiilor primite

pentru eliminarea efectelor calamităţilor, pentru reamplasarea activităţilor
productive în zone defavorizate sau pentru descongestionarea zonelor urbane

26
aglomerate dar şi din despăgubirile care însoţesc exproprierea unor active
pentru cauză de utilitate publică.

2.2.8 CONTABILITATEA VENITURILOR DIN AMORTIZĂRI ŞI PROVIZIOANE

Veniturile din amortizări şi provizioane sunt venituri calculate,

determinate de reluarea prin diminuare a provizioanelor pentru deprecieri şi a
celor privind riscurile şi cheltuielile.
Un venit din amortizări poate interveni numai în mod excepţional, printr-o
schimbare de plan de amortizare, care ar necesita diminuarea amortizării.
Toate veniturile din amortizări şi provizioane se contabilizează, de regulă,
la închiderea exerciţiului financiar, în cazul ieşirii activelor pentru care s-au
constituit provizioanele pentru deprecieri şi în situaţia anulării parţiale sau
totale a unor provizioane rămase fără obiect. 6
15 Provizioane pentru = 78 Venituri din provizioane
riscuri şi cheltuieli şi ajustarea la inflaţie
28 Amortizări privind =
imobilizările
29 Provizioane pentru
deprecierea imobilizărilor
39 Provizioane pentru
deprecierea stocurilor
şi producţiei în curs de execuţie
49 Provizioane pentru
deprecierea creanţelor
59 Provizioane pentru
deprecierea conturilor
de trezorerie
CAPITOLUL 3: CHELTUIELI ŞI VENITURI SPECIFICE ACTIVITĂŢII DE
TRANSPORT

3.1 STRUCTURI DE CHELTUIELI

6
Mihai Ristea – Contabilitatea financiară a întreprinderilor

27
 Activitatea de exploatare cuprinde toate operaţiile economice şi comerciale
privind aprovizionarea, şi desfacerea serviciilor. Astfel, vom întâlni :
 Cheltuieli cu materialele consumabile, care sunt în general reprezentate
de cheltuielile pentru combustibili, piese auto, anvelope;
 Cheltuieli cu energia şi apa;
 Cheltuieli cu salariile personalului şi cu asigurările şi protecţia socială;
 Cheltuieli cu licenţele de transport, de execuţie pentru vehicul şi de
execuţie pentru traseu, încadrate în Contul de Profit şi Pierdere la „Alte
cheltuieli din exploatare”;
 Cheltuieli cu asigurările obligatorii auto;â
 Cheltuieli cu taxele şi impozitele locale cu privire la vehicule;
 Cheltuieli cu amortizarea - care reprezintă cea mai semnificativă
cheltuială pentru activitatea de transport.

Amortizarea.

Amortizarea se stabileşte prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii

de intrare a mijloacelor fixe şi se include în cheltuielile de exploatare. Prin
valoarea de intrare a mijloacelor fixe se înţelege:
7
a) valoarea de intrare aferentă fiecărui mijloc fix, reevaluată în conformitate cu
prevederile legale;
b) cheltuielile de achiziţie pentru mijloacele fixe procurate cu titlu oneros;
c) costul de producţie pentru mijloacele fixe construite sau produse de unitatea
patrimonială;
d) valoarea actuală pentru mijloacele fixe dobândite cu titlu gratuit, estimată la
înscrierea lor în activ pe baza raportului întocmit de experţi şi cu aprobarea
consiliului de administraţie al agentului economic, a responsabilului cu
gestiunea patrimoniului, în cazul persoanelor juridice fără scop lucrativ, sau a
ordonatorului de credite bugetare, în cazul instituţiilor publice;
e) valoarea de aport acceptată de părţi pentru mijloacele fixe intrate în
patrimoniu cu ocazia asocierii, fuziunii etc., conform statutelor sau
contractelor, determinată prin expertiză.

7
Art.9,10,11, legea 15/1994

28
 Amortizarea mijloacelor fixe se calculează începând cu luna următoare
punerii în funcţiune, până la recuperarea integrală a valorii de intrare, conform
duratelor normale de funcţionare.
Agenţii economici amortizează mijloacele fixe potrivit prevederilor prezentei
legi, utilizând unul dintre următoarele regimuri de amortizare:
A. Amortizarea liniară - se realizează prin includerea uniformă în cheltuielile de
exploatare a unor sume fixe, stabilite proporţional cu numărul de ani ai
duratei normale de utilizare a mijlocului fix. Amortizarea liniară se calculează
prin aplicarea cotei anuale de amortizare la valoarea de intrare a mijloacelor
fixe.
B. Amortizarea degresivă - constă în multiplicarea cotelor de amortizare liniară
cu unul dintre coeficienţii următori:
a) 1,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix de amortizat este între
2 şi 5 ani;
b) 2,0, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix de amortizat este între
5 şi 10 ani;
c) 2,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix de amortizat este mai
mare de 10 ani.
Aceşti coeficienţi pot fi modificaţi numai prin hotărâre a Guvernului, la
propunerea Ministerului Finanţelor.
C. Amortizarea accelerată - constă în includerea, în primul an de funcţionare,
în cheltuielile de exploatare a unei amortizări de până la 50% din valoarea de
intrare a mijlocului fix respectiv. Amortizările anuale pentru exerciţiile
următoare sunt calculate la valoarea rămasă de amortizat, după regimul liniar,
prin raportare la numărul de ani de utilizare rămaşi.8

În timp ce Legea nr. 15/1994 prevede, pentru amortizarea mijloacelor de

transport, cele trei metode de amortizare (liniară, degresivă, accelerată),
HG nr. 2.139/2004 introduce a patra metodă, care are în vedere numărul de
kilometrii parcurşi.
Pentru mijloacele de transport, amortizarea poate fi determinată şi în
funcţie de numărul de kilometrii sau numărul de ore de funcţionare prevăzut
în cărţile tehnice, pentru cele achiziţionate după data de 1 ianuarie 2004.

8
Art. 18, legea 15/1994.

29
 În acest caz, amortizarea se determină prin raportarea valorii de intrare a
mijlocului fix la numărul de kilometrii sau numărul de ore de funcţionare
prevăzute în cărţile tehnice, rezultând astfel amortizarea/ kilometru sau ora de
funcţionare.
Amortizarea lunară se determină prin înmulţirea numărului de kilometrii
parcurşi sau a numărului de ore de funcţionare efectuate în fiecare lună, cu
9
amortizarea/ kilometru sau pe ora de funcţionare.
În practică, în cazul mijloacelor de transport, se utilizează cel mai des
amortizarea lineară.

3.2 SRUCTURI DE VENITURI

În cazul societăţilor cu profil de transport, cele mai întâlnite venituri sunt

cele din prestarea serviciilor. Acestea se împart în:
 venituri din vânzarea biletelor de călătorie;
 venituri din vânzarea abonamentelor lunare de călătorie;
 venituri din prestarea de servicii de convenţii de transport;
 venituri din prestarea de servicii pentru cursele speciale şi ocazionale.

CAPITOLUL 4 : STUDIU DE CAZ

4.1 PREZENTAREA SOCIETĂŢII

Date de identificare:

9
HG 2139/2004, capitolul III, alineatul 1.

30
Denumirea societăţii: S.C. CURSA SERV S.R.L.
Forma juridică: societate cu răspundere limitata
Sediul social: Măneciu, jud. Prahova
Număr la ORC: J29/7219/1995
Cod fiscal: R 7496417
Obiect principal de activitate: (CAEN)6021- Transporturi terestre
de călători pe bază de grafic

Societatea comercială CURSA SERV S.R.L. a fost înfiinţată în anul 1995 şi

are ca obiect de activitate transporturile terestre de calatori pe bază de grafic
(cod CAEN 6021). În cei aproape 11 ani de activitate, societatea a avut o
evoluţie relativ înceată datorită lipsei de fonduri proprii - deficienţă care a dus
la necesitatea unei perioade mari de timp în care toată autofinanţarea a fost
baza dezvoltării acesteia. Capitalul social al societăţii este în acest moment
valoarea de 200 lei şi este integral privat.
Organigrama societăţii cuprinde în acest moment 22 angajaţi, dintre care:

CONTABIL 1
JURIST 1
DIRECTOR OPERAŢII-TRANZACŢII 1
ŞEF AUTOBAZĂ 1
CASIER ÎNCASATOR 1
ŞEF GARAJ 1
MUNCITOR ÎNTREŢINERE AUTO 1
CONDUCĂTOR AUTO 15
TOTAL 22

S.C. CURSA SERV S.R.L. execută servicii de transport călători în interiorul

judeţului Prahova şi în zonele limitrofe, în baza licenţelor de transport sau a
convenţiilor încheiate cu diverse persoane juridice.
Mijloacele de transport utilizate de societate au fost achiziţionate de-a lungul
timpului în sistem leasing. Astfel, în funcţie de proprietar, acestea se prezintă
astfel:

31
 1. Mijloace de transport proprietatea S.C. CURSA SERV S.R.L.
1 Autobuz UDM 112 Fabricaţie 1993 capacitate 100 locuri
1 Autobuz UDM 112 Fabricaţie 1995 capacitate 100 locuri
1 Autobuz UDM 112 Fabricaţie 1996 capacitate 100 locuri
1 Microbuz Mercedes Sprinter Fabricaţie 2003 capacitate 15 locuri
2. Mijloace de transport achiziţionate în sistem leasing:
1 Microbuz Mercedes Vario Fabricaţie 2000 leasing: august 2005
1 Microbuz Mercedes Sprinter Fabricaţie 2003 leasing: aprilie 2006
1 Microbuz Ford Tranzit Fabricaţie 2003 leasing: sept 2006
1 Microbuz Mercedes Sprinter Fabricaţie 2004 leasing: oct 2009
2 Autocare ISUZU Fabricaţie 2005 leasing: sept 2009

Cifra de afaceri realizată de S.C. CURSA SERV S.R.L. provine din încasările
realizate în baza serviciilor de transport pe care aceasta le realizează. Acestea
pot fi împărţite în trei categorii:

Politicile contabile utilizate la întocmirea situaţiilor financiare anuale sunt în

conformitate cu reglementările contabile aplicabile. Situaţiile financiare anuale
oferă o imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei financiare si a
celorlalte informaţii referitoare la activitatea deşfăsurată. Persoana juridică îşi
desfăsoară activitatea în condiţii de continuitate. Activele imobilizate sunt
evaluate la costuri istorice. S-a utilizat metoda liniară de amortizare şi
încadrare în duratele de viaţă normale prevăzute în Legea 15/1994, au fost

32
efectuate reevaluări ale imobilizărilor corporale în baza H.G. 1553/2003.
Societatea nu a constituit provizioane.
Societatea a respectat în evaluarea posturilor cuprinse în situaţiile
financiare următoarele principii contabile prevăzute in OMF 306/2002:
-principiul continuităţii activităţii: presupune că societatea îsi continuă în mod
normal funcţionarea într-un viitor previzibil, fără a intra în starea de lichidare
sau reducere semnificativă a activităţii;
-principiul independenţei exerciţiului: în sensul că au fost luate în considerare
toate veniturile şi cheltuielile corespunzătoare exerciţiului financiar 2005 fără a
se ţine seama de data încasării sau efectuării plăţii;
-principiul evaluării separate a elementelor de activ şi pasiv: în baza căruia
valorile totale aferente fiecărei poziţii din bilanţ s-au determinat prin
însumarea fiecărui element individual de activ sau pasiv;
-principiul intangibilităţii: în baza căruia bilanţul de deschidere al exerciţiului
2005 corespunde cu bilanţul de închidere al anului precedent;
-principiul necompensării: în sensul că valorile elementelor de activ nu au fost
compensate cu cele de pasiv, respectiv veniturile cu cheltuielile;
-principiul permanenţei metodelor : s-au aplicat aceleaşi reguli şi norme
privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor
patrimoniale şi a rezultatelor;
-principiul prudenţei: in baza căruia trebuie luate în considerare numai
profiturile şi toate obligaţiile previzibile sau pierderile potenţiale care au luat
naştere in exerciţiul financiar încheiat, acest principiu a fost respectat,
neexistând cazuri care să necesite constituirea de provizioane.
La închiderea exerciţiului, elementele patrimoniale au fost evaluate şi
reflectate în bilanţul contabil la valoarea de intrare în patrimoniu, valoare pusă
de acord cu rezultatele inventarierii.
Situaţiile financiare ale societăţii sunt exprimate în monedă naţională RON,
iar cifrele cuprinse în situaţiile de raportare sunt exprimate în RON.

4.2 ANALIZA CHELTUIELILOR ÎNTREPRINDERII

33
 Analiza cheltuielilor întreprinderii este foarte importantă în activitatea de
gestiune şi de control,deoarece evidenţiază modul de utilizare a resurselor
umane,materiale şi financiare şi impactul alocării acestora asupra
performanţelor întreprinderii.10
Optimizarea nivelului costurilor sau chiar reducerea lor, acolo unde este
cazul, fără a afecta calitatea serviciilor şi condiţiile de desfăşurare a activităţii
reprezintă obiective prioritare ale managementului firmelor. Prin urmare, sunt
necesare cunoaşterea şi analiza principalelor categorii de costuri şi cheltuieli.
Conform reglementărilor contabile în vigoare, cheltuielile constituie
diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei
contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor ori creşteri ale
datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât
cele rezultate din distribuirea acestora către acţionari.
Costul reprezintă totalitatea consumurilor de resurse pe care le efectuează
întreprinderea pentru realizarea unei unităţi de produs sau unui serviciu, în
expresie monetară.
Privite în timp, costurile totale se micşorează lent sau rămân constante
pentru cifre de afaceri foarte mari, în timp ce costul unitar se diminuează rapid
într-o primă fază, după care rămâne relativ constant. Managementul se va
ocupa mereu de reducerea costurilor, drept pentru care vor utiliza metode şi
instrumente specifice analizei economice financiare.
Analiza costurilor are în vedere cunoaşterea metodelor de analiză, depistarea
cauzelor favorabile sau nefavorabile care au influenţat evoluţia costurilor şi
mai ales măsurile ce se impun în vederea creşterii eficienţei întregii activităţi. 11

4.2.1 ANALIZA CHELTUIELILOR AFERENTE VENITURILOR TOTALE ALE

ÎNTREPRINDERII

Desfăşurarea oricărei activităţi presupune consumul de resurse umane,

materiale şi financiare care se înregistrează, conform principiilor contabilităţii,
în conturi specifice. La încheierea exerciţiului financiar, se întocmesc

10
Analiza economico-financiară-Vâlceanu, Robu
11
Analiza pe baza contului de profit şi peirdere prezentat în Anexa 2

34
 documentele de sinteză contabile care furnizează informaţii privind volumul
resurselor consumate, dar şi eficienţa acestui consum.
Analiza cheltuielilor întreprinderii se realizează utilizând informaţii din
contul de profit şi pierdere.

Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale se calculează cu ajutorul

indicatorului rata de eficienţă a cheltuielilor totale.

Rct = (Ch totale / V totale)*1000 =(∑Chi / ∑Vi)*1000

Chi = suma cheltuielilor pe categorii de activităţi

Vi = suma veniturilor pe categorii de activităţi

Modelul de analiză este:

Rct = ∑gi*rcti/100

unde gi=Vi/Vt – structura veniturilor pe categorii de activităţi

şi rcti=(Chi/Vi) *1000 – rata de eficienţă a cheltuielilor pe categorii de
activităţi

Modificarea ratei de eficienţă a cheltuielilor totale e unul dintre factorii

importanţi care influenţează variaţia rezultatului brut al exerciţiului.

mii lei
Nr.cr Indicatori 2003 2004
t
1 Cheltuieli de exploatare 2012826 1483957
2 Cheltuieli financiare 341404 223640
3 Total cheltuieli 2354228 1707597
4 Venituri din exploatare 2969126 1778028
5 Venituri financiare 489 187
6 Total venituri 2969615 1778215

35
7 Ponderea veniturilor din
exploatare în totalul 99,98% 99,99%
veniturilor
8 Ponderea veniturilor
financiare în totalul 0,02% 0,01%
veniturilor
9 Rata de eficienţă a
(2012826/2969126) (1483957/1778028)
cheltuielilor din exploatare
*1000=678 *1000=835
(rd1/rd4)
10 Rata de eficienţă a (341404/489)*1000
(223640/187)*1000
cheltuielilor financiare =
=1195936
(rd2/rd5) 168698
11 Rata de eficienţă a (2354228/2969615)
(1707597/1778215)
cheltuielilor totale *1000=793
*1000=960
(rd3/rd6)

∆Rct=Rct1-Rct0 =960-793=167lei/1000

1. Influenţa modificării structurii veniturilor:

∆gi=(∑gi1*rcti0)/100-(∑gi0*rcti0)/100=-70 lei/1000

2. Influenţa modificării cheltuielii la 1000 lei pe categorii de venituri:

∆rcti=(∑gi1*rcti1)/100-(∑gi1*rcti0)/100=247 lei/1000

2.1 Influenţa modificării cheltuielilor de exploatare la 1000 lei:

∆Ce/1000=g1(Ce1-Ce0)/100=157 lei/1000
2.2 Influenţa modificării cheltuielilor financiare la 1000:

∆Cf/1000=g1(Cf1-Cf0)/100=100 lei/1000
Creşterea cheltuielilor la 1000 lei cu 167 lei/1000 reflectă o utilizare
ineficientă a resurselor umane, materiale şi financiare. La această creştere au
contribuit ambii factori în proporţii şi moduri diferite. Astfel, structura
veniturilor a influenţat favorabil printr-o micşorare a cheltuielilor totale la 1000
lei cu 70 lei/1000, ceea ce demonstrează o creştere a ponderii acelor categorii
de cheltuieli care s-au redus în mai mare măsură decât cheltuiala medie
prevăzută.

36
 Cheltuiala pe categorii de venituri a influenţat nefavorabil cu 247 lei/1000,
creştere la care au participat cheltuiala din exploatare la 1000 lei cu 157
lei/1000 şi cheltuiala financiară la 1000 lei cu 100 lei/1000.

mii lei
Nr.cr Indicatori 2004 2005
t
1 Cheltuieli de exploatare 1483957 2821580
2 Cheltuieli financiare 223640 222030
3 Total cheltuieli 1707597 3043510
4 Venituri din exploatare 1778028 3576509
5 Venituri financiare 187 198
6 Total venituri 1778215 3576707
7 Ponderea veniturilor din
exploatare în totalul 99,99% 99,99%
veniturilor
8 Ponderea veniturilor
financiare în totalul 0,01% 0,01%
veniturilor
9 Rata de eficienţă a
(1483957/1778028) (2821580/3576509)
cheltuielilor din exploatare
*1000=835 *1000=789
(rd1/rd4)
10 Rata de eficienţă a
(223640/187)*1000 (222030/198)*1000
cheltuielilor financiare
=1195936 =1121364
(rd2/rd5)
11 Rata de eficienţă a
(1707597/1778215) (3576509/3576707)
cheltuielilor totale
*1000=960 *1000=1000
(rd3/rd6)

∆Rct=Rct1-Rct0=1000-960=40 lei/1000
1. Influenţa modificării structurii veniturilor:

∆gi=(∑gi1*rct0)/100-(∑gi0*rct0)/100=0 lei/1000

2. Influenţa modificării cheltuielilor la 1000 lei pe categorii de venituri:

∆rcti=(∑gi1*rcti1)/100-(∑gi1*rcti0)/100=40 lei/1000

2.1 Influenţa modificării cheltuielilor din exploatare la 1000 lei:

∆Ce/1000=g1(Ce1-Ce0)/100=47 lei/1000

2.2 Influenţa modificării cheltuielilor financiare la 1000 lei:

∆Cf/1000=g1(Cf1-Cf0)/100=-7 lei/1000

37
 Creşterea cheltuielilor la 1000 lei în 2005 faţă de 2004 cu 40 lei reflectă o
utilizare ineficientă a resurselor materiale, umane şi financiare ale
întreprinderii. Analizând influenţa celor doi factori de gradul I, observăm ca
structura veniturilor nu a avut nici o influenţă asupra cheltuielilor la 1000 lei,
iar cheltuiala pe categorii de venituri a influenţat nefavorabil cu 40 lei,
influenţă determinată de factorii de gradul II. Cheltuiala din exploatare la 1000
lei a influenţat nefavorabil cu 47 lei/1000, iar cheltuiala financiară la 1000 lei
a influenţat favorabil cu 7 lei/1000.

Analizând ratele cheltuielilor aferente anilor 2003, 2004 şi 2005, observăm în

2005 faţă de 2003 o eficientizare a utilizării resurselor materiale, umane şi
financiare ale întreprinderii, ceea ce a determinat o scădere importantă a ratei
cheltuielilor la 1000 lei. Datorită relaţiei de invers proporţionalitate existentă
intre rata cheltuielilor şi profit, vom constata o creştere a profitului
semnificativă în anul 2005 faţă de anul 2003.

4.2.2 ANALIZA CHELTUIELILOR LA 1000 LEI CIFRĂ DE AFACERI

Analiza structurală a cheltuielilor de exploatare la 1000 lei reflectă faptul că

principala componentă a acestora o constituie cheltuielile la 1000 lei cifră de
afaceri, care se urmăresc atât în dinamică, cât şi pe structură.

38
 Analiza factorială a cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri se face pe
următorul model:
Ch/1000CA=(∑qC/∑qP)*1000
unde qC= cifra de afaceri exprimată în costuri
şi qP= cifra de afaceri exprimată în preţurile de vânzare

Modelul de analiză este:

Ch/1000=(∑qi*Ci/∑qi*Pi)*1000

unde qi= structura serviciilor vândute

Ci= costurile unitare
şi Pi= preţurile de vânzare

mii lei
Nr.cr Indicatori 2003 2004
t
1 Cheltuieli aferente cifrei de
2354228 1707597
afaceri
2 Cifra de afaceri exprimată
2969126 1609961
în preţuri de vânzare
3 Cifra de afaceri exprimată
- 2402528
in costuri previzionate
4 Cifra de afaceri exprimată
- 2980200
in preţuri previzionate
5 Cheltuiala la 1000 lei cifra
793 1061
de afaceri

∆C/1000=C1/1000-C0/1000=268 lei /1000

1. Influenţa modificării structurii cifrei de afaceri:

∆S=(∑q1*C0/∑q1*P0)/1000-(∑q0*C0/∑q0*P0)/1000=13 lei/1000

2. Influenţa modificării preţului de vânzare:

∆P=(∑q1*C0/∑q1*P1)/1000-(∑q1*C0/∑q1*P0)/1000=686 lei/1000
39
 3. Influenţa modificării costurilor:
∆C=(∑q1*C1/∑q1*P1)*1000-(∑q1*C0/∑q1*P1)*1000=-431 lei/1000

Creşterea cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri cu 268 lei/1000 este

rezultatul influenţei nefavorabile a factorilor direcţi. Astfel, modificarea
structurii cifrei de afaceri a determinat o creştere a cheltuielilor la 1000 lei cifră
de afaceri cu 13 lei/1000.
Preţurile de vânzare au influenţat nefavorabil, determinând o creştere a
cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri cu 686 lei/1000. Costurile au
înregistrat un nivel mai mic decât cel prevăzut, ceea ce a determinat o scădere
a cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri cu 431 lei/1000, ceea ce reflectă
preocuparea întreprinderii de utilizarea raţională a forţei de muncă şi a
mijloacelor de transport.

mii lei
Nr.cr Indicatori 2004 2005
t
1 Cheltuieli aferente cifrei de
1707597 3043510
afaceri
2 Cifra de afaceri exprimată
1609961 3576509
în preţuri de vânzare
3 Cifra de afaceri exprimată
- 2120230
in costuri previzionate
4 Cifra de afaceri exprimată
- 2630500
in preţuri previzionate
5 Cheltuiala la 1000 lei cifra
1061 851
de afaceri

∆C/1000=C1/1000-C0/1000=-210 lei /1000

1. Influenţa modificării structurii cifrei de afaceri:

∆S=(∑q1*C0/∑q1*P0)/1000-(∑q0*C0/∑q0*P0)/1000=-255 lei/1000

2. Influenţa modificării preţului de vânzare:

40
 ∆P=(∑q1*C0/∑q1*P1)/1000-(∑q1*C0/∑q1*P0)/1000=-213 lei/1000
3. Influenţa modificării costurilor:

∆C=(∑q1*C1/∑q1*P1)*1000-(∑q1*C0/∑q1*P1)*1000=258 lei/1000

Se constată diminuarea nivelului cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri cu

109 lei/1000, situaţie favorabilă pentru întreprindere întrucât determină
creşterea masei profitului şi sporirea indicatorilor de eficienţă construiţi pe
baza profitului.
Analizând influenţa factorilor, se constată că: modificarea structurii serviciilor
vândute în sensul creşterii ponderii sortimentelor la care s-a prevăzut un nivel
al cheltuielii la 1000 lei cifră de afaceri mai mic decât nivelul mediu programat
pe întreprindere şi al scăderii ponderii serviciilor cu un nivel programat al
cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri mai mare decât media programată, a
condus la reducerea cu 154 lei a nivelului cheltuielilor la 1000 lei cifră de
afaceri.
Preţurile de vânzare au înregistrat o creştere la majoritatea serviciilor şi au
determinat majorarea cifrei de afaceri cu 1 798 492 mii lei şi o diminuare a
cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri cu 213 lei, ceea ce a determinat o
îmbunătăţire a calităţii serviciilor oferite şi modificarea raportului dintre cerere
şi ofertă.
Costurile au înregistrat o depăşire a nivelului prevăzut, determinând o
creştere a nivelului cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri cu 258 lei. Această
influenţă se poate explica în funcţie de evoluţia consumurilor specifice de
resurse materiale, a preţurilor de aprovizionare, a productivităţii fizice a muncii
şi a tarifelor de salarizare pe unitatea de timp, a gradului de folosire a
mijloacelor de transport. Depăşirea costurilor unitare se justifică numai în
cazul în care consumul suplimentar de resurse a fost făcut în condiţii de
eficienţă economică, adică efectul obţinut a fost mai mare decât efortul făcut.

41
Faţă de anul 2003, se observa reducerea semnificativă a cheltuielilor la 1000
lei cifră de afaceri rezultată din utilizarea raţională a forţei de muncă, a
mijloacelor de transport şi a obiectelor muncii.

4.2.3 ANALIZA CHELTUIELILOR DOBÂNDA LA 1000 LEI CIFRĂ DE

AFACERI

Dobânzile reprezintă costuri ale capitalului împrumutat care fac parte din
categoria cheltuielilor financiare. Ele nu se includ în costurile de producţie, dar
prezintă interes pentru analiza economică, întrucât reducerea lor se regăseşte
în creşterea rezultatului financiar.
Pentru analiza economico-financiară a eficienţei cheltuielilor cu dobânzile,
se foloseşte următoarea metodă:

Cd/1000=(Sd/CA)*1000

unde Sd= suma dobânzii

şi CA= cifra de afaceri

42
 mii lei
Nr.cr Indicatori 2003 2004
t
1 Cifra de afaceri 2969126 1609961
2 Suma dobânzii 212835 162530
3 Cheltuiala cu dobânda la 72 101
1000 lei cifră de
afaceri(rd2/rd1)

∆Cd=Cd1/1000-Cd0/1000=101-72=29 lei/1000

1. Influenţa modificării cifrei de afaceri:

∆CA=(Sd0/CA1)*1000-(Sd0/CA0)*1000=60 lei/1000

2. Influenţa modificării sumei dobânzii:

∆Sd=(Sd1/CA1)*1000-(Sd0/CA1)/1000=-31 lei/1000

Depăşirea cheltuielii cu dobânda cu 29 lei/1000 trebuie apreciată nefavorabil

deoarece va determina o diminuare a rezultatului financiar al întreprinderii.
Scăderea cifrei de afaceri cu 56% în 2004 faţă de 2003 a determinat creşterea
cheltuielii cu dobânda la 1000 lei cifră de afaceri cu 60 lei/1000. Nerealizarea
cifrei de afaceri reprezintă o situaţie în care conducerea unităţii trebuie să
analizeze cauzele care au generato asemenea stare de lucru privind atât
asigurarea cât şi folosirea resurselor umane, materiale şi financiare.
Suma dobânzii a înregistrat în 2004 o scădere de 24% faţă de 2003, ceea ce a
determinat o scădere a cheltuielilor cu dobânda la 1000 lei cifră de afaceri cu
31 lei/1000.
mii lei
Nr.cr Indicatori 2004 2005
t
1 Cifra de afaceri 1609961 3576509
2 Suma dobânzii 162530 176091
3 Cheltuiala cu dobânda la 101 49
1000 lei cifră de
afaceri(rd2/rd1)

43
∆Cd=Cd1/1000-Cd0/1000=49-101=-52 lei/1000

1. Influenţa modificării cifrei de afaceri:

∆CA=(Sd0/CA1)*1000-(Sd0/CA0)*1000=45-101=-56 lei/1000

2. Influenţa modificării sumei dobânzii:

∆Sd=(Sd1/CA1)*1000-(Sd0/CA1)/1000=49-45=4 lei/1000

Reducerea cheltuielilor cu dobânda la 1000 lei cifra de afaceri cu 52 lei /

1000 s-a datorat în mare parte creşterii cifrei de afaceri în 2005 faţă de 2004
cu 122%, acest factor de gradul I influenţând favorabil cu o scădere de 56 lei /
1000.
Creşterea cheltuielilor cu dobânda a influenţat nefavorabil, determinând o
creştere a cheltuielilor cu dobânda la 1000 lei cifra de afaceri cu 4 lei/1000.

Comparativ cu anul 2003, datorită creşterii cifrei de afaceri cu 122 %, se

observă o scădere semnificativă a cheltuielilor cu dobânda la 1000 lei cifră de
afaceri de 85 lei/1000.

44
4.2.4 APRECIERI FINALE

S.C. CURSA SERV S.R.L. activează pe o piaţă deosebit de restrictivă.

Punctul forte al societăţii consta în tarifele practicate, care sunt cu mult mai
mici decât cele oferite de concurenţă, oferă cel mai mic preţ de pe piaţă calculat
ca raport între tarif şi număr de persoane transportate.
După cum se observă din analiza ponderilor diferitelor tipuri de încasări în
cifra de afaceri, încasările realizate în baza convenţiei reprezintă o treime din
cifra de afaceri lunară. Acest fapt explică interesul societăţii pentru dezvoltarea
în acest sens şi arată in acelaşi timp ca 36% din încasările lunare realizate de
S.C. CURSA SERV S.R.L. au un grad foarte înalt de stabilitate.
Începând de la înfiinţare şi până în prezent, S.C. CURSA SERV S.R.L. nu a
beneficiat de nici un credit bancar, activitatea sa bazându-se integral pe
resurse proprii. Aceasta a fost însă o politică pozitivă doar în măsura în care
volumul de activitate al societăţii nu a fost deosebit de mare, iar prin politica
de plăţi s-a preferat amânarea achitării datoriilor faţă de furnizori. Având în
vedere dezvoltarea firmei, precum şi intenţia de a reduce în continuare ciclul
de plată al furnizorilor, S.C. CURSA SERV S.R.L. consideră că o linie de credit
ar fi necesară atingerii obiectivelor propuse.

45
 BIBLIOGRAFIE

1. Mihai RISTEA, Corina - Graziella DUMITRU – CONTABILITATEA

FINANCIARA A ÎNTREPRINDERILOR – Editura Universitară, 2004
2. Mihai RISTEA, Corina Graziela DUMITRU – CONTABILITATE
APROFUNDATA – Editura Universitară, 2005
3. Standardele Internaţionale de Contabilitate – Cadru General
4. Standardele Internaţionale de Contabilitate – IAS 18 – Venituri din activităţi
curente
5. Standardele Internaţionale de Contabilitate IAS 1- Prezentarea situaţiilor
financiare
6. Standardele Internaţionale de Contabilitate IAS 8- Profitul net sau pierderea
netă a perioadei, erori fundamentale, modificări ale politicilor contabile
7. Legea nr. 15/1994
8. Hotărârea de Guvern nr. 2139/2004
9. Gheorghe VÂLCEANU, Vasile ROBU, Nicolae GEORGESCU- ANALIZĂ
ECONOMICO- FINANCIARĂ- Editura Economică, 2005
10. Ordin nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme
cu directivele europene

46