Analiza cheltuielilor intreprinderii

1. Abordari conceptuale privind cheltuielile; analiza dinamica si structurala a

cheltuielilor
2. Analiza cheltuielilor totale
3. Analiza cheltuielilor de exploatare
4. Analiza cheltuielilor aferente cifrei de afaceri
5. Analiza cheltuielilor variabile şi fixe
6. Analiza cheltuielilor materiale şi cu personalul. EficienŃa consumului de
resurse materiale şi umane.
7. Analiza cheltuielilor financiare.
8. Analiza costului unitar

1. Abordari conceptuale privind cheltuielile; analiza dinamica si

structurala a cheltuielilor

Caracterizarea starii de performanta a intreprinderii presupune analiza a doua categorii de

baza de indicatori: cheltuieli si venituri. Veniturile şi cheltuielile constituie elemente
direct legate de măsurarea profitului. Recunoaşterea şi măsurarea veniturilor şi a
cheltuielilor, şi deci a profitului, depind parŃial de conceptele de capital şi de menŃinere
a nivelului capitalului, concepte utilizate de întreprinderi în elaborarea situaŃiilor
financiare.

Cheltuieli concept de capital

Rezultat Recunoastere

concept de mentinere a
Venituri nivelului capitalului

Aceasta se face fara a se renunta dar prin competarea conceptului de cheltuieli regasit in
trecut ca expresie a consumului de resurse la nivel de intreprindere.

RESURSE CONSUM CHELTUIELI

1
Cheltuielile sunt definite drept diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe
parcursul perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor ori
creşteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât
cele rezultate din distribuirea acestora către acŃionari. Recunoaşterea cheltuielilor are loc
simultan cu recunoaşterea creşterii datoriilor sau a reducerii activelor (de exemplu,
drepturile salariale angajate sau amortizarea mijloacelor fixe).

scaderea
scaderea
valorii scaderea
cheltuiala capitalului
cresterea beneficiilor
propriu
datoriilor

Un alt criteriu de recunoastere a cheltuielilor se bazeaza pe asocierea directa între

costurile implicate şi obŃinerea elementelor specifice de venit. Acest proces, cunoscut sub
numele de conectarea costurilor la venituri, implică recunoaşterea simultană sau
combinată a veniturilor şi cheltuielilor care rezultă direct şi concomitent din aceleaşi
tranzacŃii sau din alte evenimente. De exemplu, diversele componente ale cheltuielilor
care contribuie la determinarea costului bunurilor vândute sunt recunoscute în acelaşi
timp cu venitul din vânzarea bunurilor.

cheltuieli venituri

In componenta cheltuielilor intreprinderii sunt delimitate doua mari categori, respectiv

pierderi si cheltuieli care apar în procesul desfăşurării activităŃilor curente ale
întreprinderii.

cheltuieli efective
CHELTUIELI
pierderi

Cheltuielile ce apar în cursul activităŃilor curente ale întreprinderii includ costul

vânzărilor, salariile şi amortizarea. Ele se regăsesc de obicei sub forma ieşirilor sau
scăderii valorii activelor, cum ar fi: numerarul sau echivalentele numerarului, stocurile,
terenurile şi mijloacele fixe.

2
Pierderile reprezintă alte elemente care corespund definiŃiei cheltuielilor şi care pot sa
apara sau nu pe parcursul desfăşurării activităŃilor curente ale întreprinderii. Pierderile
reprezintă diminuări ale beneficiilor economice şi din acest punct de vedere nu diferă ca
natură de alte tipuri de cheltuieli. În categoria pierderilor sunt incluse, de exemplu, cele
rezultate din dezastre, cum ar fi inundaŃiile sau incendiile, precum şi cele rezultate din
ieşirea activelor pe termen lung. De asemenea, definiŃia cheltuielilor include şi pierderile
nerealizate, de exemplu cele rezultate din creşterea cursului de schimb valutar în cazul
unor împrumuturi pe care întreprinderea le-a contractat în valută.
De obicei, în contul de profit şi pierdere prezentarea pierderilor se efectuează distinct,
datorită importanŃei cunoaşterii existenŃei şi valorii acestora în procesul decizional.
Pierderile sunt raportate de regulă la valoarea netă, exclusiv veniturile aferente.
Datorita analizei cheltuielilor in cea mai mare parte in corespondenta cu veniturile
degajate, prezentam si principalele concepte privind veniturile intreprinderii. Astfel,
veniturile sunt definite drept creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe
parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creşteri ale activelor ori descreşteri
ale datoriilor, care se concretizează în creşteri ale capitalului propriu, altele decât cele
rezultate din contribuŃii ale acŃionarilor.

cresterea
cresterea
valorii cresterea
venit capitalului
scaderea beneficiilor
propriu
datoriilor

Recunoaşterea veniturilor se realizează simultan cu recunoaşterea creşterii activelor sau a

reducerii datoriilor (de exemplu, creşterea netă a activelor rezultată din vânzarea
produselor sau a serviciilor ori descreşterea datoriilor ca rezultat al anulării unei datorii).
In componenta veniturilor se disting venituri din activităŃile curente si câştiguri din
orice alte surse.

venituri curente
VENITURI
cistiguri

Veniturile din activităŃile curente includ vânzări, comisioane, dobânzi, dividende,

redevenŃe şi chirii.
Câştigurile reprezintă alte elemente care corespund definiŃiei veniturilor şi pot sa apara
sau nu ca rezultat al activităŃii curente a întreprinderii. Câştigurile reprezintă creşteri ale
beneficiilor economice şi din acest punct de vedere nu diferă ca natură de venituri. Prin
urmare, în acest cadru general câştigurile nu sunt privite ca elemente separate.
In categoria ciştigurilor se pot include:
• sumele rezultate în urma ieşirii activelor imobilizate pe termen mediu şi lung.
• câştigurile nerealizate, de exemplu cele rezultate din reevaluarea titlurilor de
plasament şi cele rezultate din creşterea valorii contabile a activelor pe termen
lung.

3
Prezentarea câştigurilor în contul de profit şi pierdere se realizează de obicei distinct,
deoarece cunoaşterea existenŃei acestora este importantă pentru procesul decizional.
Câştigurile sunt prezentate de regulă la valoarea netă, exclusiv cheltuielile aferente.
Veniturile pot fi utilizate pentru achiziŃionarea de active sau pentru creşterea valorii
diferitelor tipuri de active, de exemplu: numerar, creanŃe, bunuri şi servicii primite în
schimbul bunurilor şi al serviciilor furnizate.
Nu totdeauna o modificare a activelor sau datoriilor intreprinderii (crestere sau
descrestere) este generatoare de venit, respective cheltuiala. Pentru exemplificare,
mentionam reevaluarea sau ajustarea valorii activelor sau datoriilor. Reevaluarea sau
ajustarea valorii activelor şi datoriilor determină creşteri sau diminuări ale capitalului
propriu. Deşi aceste creşteri sau diminuări corespund definiŃiei veniturilor şi cheltuielilor,
ele nu sunt incluse în contul de profit şi pierdere în baza anumitor concepte legate de
menŃinerea nivelului capitalului. În schimb ele sunt incluse în capitalul propriu, ca
ajustări pentru menŃinerea nivelului capitalului sau ca rezerve din reevaluare.
Veniturile şi cheltuielile se pot regăsi în contul de profit şi pierdere în diferite moduri,
astfel încât să furnizeze informaŃia relevantă pentru procesul decizional. De exemplu, se
foloseşte adesea distincŃia dintre acele elemente de venituri şi cheltuieli care sunt
rezultatul activităŃilor curente ale întreprinderii şi cele care nu sunt rezultatul acestor
activităŃi. Această distincŃie se realizează plecându-se de la prezumŃia că sursa unui
element (de venituri sau cheltuieli) este relevantă în procesul de evaluare a capacităŃii
întreprinderii de a genera în viitor numerar şi echivalente ale numerarului. De exemplu,
activităŃi întâmplătoare, cum ar fi înstrăinarea unei investiŃii pe termen lung, nu pot
apărea în mod curent. În procesul de separare a veniturilor şi cheltuielilor în funcŃie de
caracterul lor curent sau extraordinar este necesară analiza naturii şi activităŃii
întreprinderii. Elementele care pentru unele întreprinderi sunt rezultatul unor activităŃi
curente pot reprezenta în cazul altor întreprinderi activităŃi extraordinare.
DistincŃia dintre elementele de venituri şi cheltuieli şi combinarea acestora în diferite
moduri permite întreprinderii să îşi prezinte în mod variat performanŃele. Aceste
clasificări prezintă diferite grade de cuprindere. De exemplu, contul de profit şi pierdere
poate include marja brută, profitul din activităŃile curente înainte de impozitare, profitul
din activităŃile curente după impozitare şi profitul net.
In literatura de specialitate, cheltuielile si veniturile sunt clasificate in functie de mai
multe criterii, printre care mentionam:
a) Dupa natura lor:

cheltuieli de exploatare

cheltuieli financiare

cheltuieli extraordinare.
Conform criteriului enuntat sunt prezentate atit cheltuielile intreprinderii cit si veniturile
in structura contului de profit si pierdere la ora actuala in tara noastra. Cheltuielile de
exploatare cit si cheltuielile financiare sunt degajate de activitatea curenta desfasurata de
intreprindere. Cheltuielile extraordinare nu provin din activităŃile curente ale
întreprinderii şi ca urmare nu apar frecvent sau cu regularitate.
b) Dupa momentul angajarii cheltuielilor se disting:

cheltuieli aferente perioadei curente

cheltuieli in avans.

4
Cheltuielile aferente perioadei curente sunt cheltuieli ce se înregistrează în exerciŃiul
financiar în care au apărut, fără a se Ńine seama de momentul efectiv al încasării/plăŃii
acestora.
Cheltuieli în avans sunt cheltuielile care se încasează/plătesc în exerciŃiul financiar
curent, dar care se referă la un exerciŃiu financiar ulterior.
c) Dupa variatia fata de volumul activitatii desfasurate se delimiteaza:

cheltuieli variabile

cheltuieli fixe.
Cheltuielile variabile, ca suma la nivel de intreprindere, se modifica odata cu volumul de
activitate desfasurata.
Suma cheltuielilor fixe, spre deosebire de cea a cheltuielilor variabile, ramine relativ
constanta, indifferent de volumul de activitate desfasurata.
d) Dupa modul de identificare si repartizare pe purtatori, se disting:

cheltuieli directe

cheltuieli indirecte.
Cheltuielile directe sunt asociate in mod direct cu desfasurarea unei activitati sau
obtinerea unui produs.
Cheltuielile indirecte sunt ocazionate de desfasurarea activitatii intreprinderii in
ansamblul sau (cheltuieli de intretinere generala, cheltuieli administrative etc).
e) Dupa masura in care se poate actiona asupra lor exista:

cheltuieli controlabile

cheltuieli necontrolabile.
Cheltuielile controlabile sunt cheltuielile a caror marime poate fi ajustata in functie de
deciziile diferitelor centre de responsabilitate.
Cheltuielile necontrolabile sunt cheltuielile a caror dimensiune este impusa in general
prin legislatia existenta in mediul economic in care intreprinderea isi desfasoara
activitatea.
f) Dupa caracterul lor exista:

cheltuieli evidente (reflectate in situatiile financiare ale intreprinderii),

cheltuieli ascunse (suportate de intreprindere si cu toate acestea
neevidentiate in situatiile financiare)

cheltuieli de oportunitate (degajate de asa-zisul cost al sansei pierdute).

2. Analiza cheltuielilor totale

Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale se poate realiza utilizând rata cheltuielilor
totale, al cărui studiu se poate efectua prin metoda abaterilor. Studiul va favoriza
desprinderea unor concluzii şi stabilirea unor măsuri necesare creşterii performanŃelor
economico-financiare ale întreprinderii.
RelaŃia de calcul al indicatorului rata de eficienŃă a cheltuielilor totale (cheltuieli la 1.000
lei venituri totale) este:
n

∑ Chi
i =1
Rct = n
× 1.000 sau
∑Vi
i =1

5
 Σg i ci1.000 Chi
Rct = → ci1.000 = × 1.000
100 Vi

unde:
ci1.000 – rata de eficienŃă a cheltuielilor pe categorii structurale;
Chi – cheltuielile pe structură (exploatare, financiare);
Vi – veniturile pe structură (exploatare, financiare);
gi – structura veniturilor.

Pentru a explica modificarea ratei de eficienŃă a cheltuielilor totale se stabileşte influenŃa

celor doi factori astfel:
1) InfluenŃa modificării structurii veniturilor:
n n

∑ g i1 ci01000
i =1
∑g
1=1
i0 ci01000
∆g i = − = Rctr − Rct0
100 100

2) InfluenŃa modificării cheltuielilor la 1.000 lei, pe categorii:

n n

∑ g i1 ci11000
1=1
∑g
1=1
i1 ci01000
∆ci 1000 = − = Rct1 − Rctr
100 100
In scopul scaderii valorii cheltuielilor obtinute pentru 1000 lei venituri, trebuie sa se
urmareasca:
- o cresterii a ponderii veniturilor cu o rata de eficienta a cheltuielilor
mai mica decit media inregistrata pe intreprindere in perioada luata ca
baza de comparatie. In conditiile normale de activitate si in contextul
unui mediu economic corespunzator, aceasta masura vizeaza cresterea
veniturilor din exploatare.
- Scaderea ratei cheltuielilor pe categorii structurale, in special in cazul
ratei cheltuielilor de exploatare in contextul mentinerii ratei
cheltuielilor financiare in marje rezonabile.

3.Analiza cheltuielilor de exploatare

Indicatorul utilizat in analiza cheltuielilor de exploatare se numeste “Rata cheltuielile

de exploatare” si se calculeaza dupa formula:
n

CH E ∑
i =1
g i * rchi
RCHe = *1000 =
VE 100
Unde:
vei chei
gi = *100 si rchi = *1000
VE ve i
RCHe = rata cheltuielilor de exploatare

6
g i = structura veniturilor din exploatare
rchi = rata cheltuielilor de exploatare pe categorii structurale
I CH E < I VE →↓ RCH E
I CH E < I VE → RCH E < 1000
I CH E > I VE → RCH E > 1000
I CH E = I VE → RCH E = 1000

4. Analiza cheltuielilor aferente cifrei de afaceri

Indicatorul utilizat in analiza cheltuielilor aferente cifrei de afaceri este “Cheltuieli la

1000 lei cifra de afaceri” si se calculeaza dupa formula:
n _

CH ∑
i =1
qvi * p i
C 1000 = *1000 = n _
*1000
CA
∑
i =1
q vi * c i

C 1000 = cheltuieli pentru 1000 lei cifra de afaceri;

q vi
= cantitatea vinduta pentru categoria structurala i
_
pi
= pretul mediu de vinzare pentru categoria structurala i
_
c i = costul mediu de vinzare pentru categoria structurala i
Modificarea nivelului cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri se afla sub influenŃata
următorilor factori:
1. InfluenŃa structurii cifrei de afaceri:
Σqv1c0 Σqv0 c0
∆g i = × 1.000 − × 1.000
Σqv1 p 0 Σqv0 p 0
2. InfluenŃa modificării preŃului de vânzare:

Σ qv 1 c 0 Σ qv 1 c 0
∆p = × 1 . 000 − × 1 . 000
Σ qv 1 p 1 Σ qv 1 p 0

3. InfluenŃa modificării costului pe produs:

Σqv1c1 Σqv1c0
∆c = × 1.000 − × 1.000
Σqv1 p1 Σqv1 p1

Pentru exemplificare avem la dispozitie urmatoarele informatii:

7
Nr crt Indicatori n n+1 Indice
1 Cifra de afaceri 13,850,000 14,980,000 108.16%
2 Cheltuieli aferente cifrei de afaceri 12,670,000 12,890,000 101.74%
3 Rezultat aferent cifrei de afaceri 1,180,000 2,090,000 177.12%
4 Cifra de afaceri recalculata 16,373,000
5 Cheltuieli recalculate 14,092,500
6 Cheltuieli la 1000 lei cifra de afaceri 914.80 860.48 94.06%

variatia cheltuielilor la 1000 lei

cifra de afaceri, din care datorita:
-54.32
variatiei structurii vinzarilor -54.09
variatiei pretului mediu de vinzare 80.04
variatiei costului unitar -80.27

Scaderea valorii cheltuielilor la 1000 lei cifra de afaceri se poate realiza prin:

– creşterea preŃurilor de vânzare prin calitate dar având în vedere preŃurile

produselor similare comercializate în cadrul sectorului dar şi puterea de
cumpărare a potenŃialilor clienŃi
– scăderea costurilor prin mai buna negociere a preŃurilor de aprovizionare,
reducerea consumurilor specifice pe unitate de produs în condiŃiile în care nu se
afectează calitatea.
– Creşterea ponderii vânzărilor cu o C1000 mai mică decât media înregistrată pe
întreprindere în perioada precedentă (în contextul respectării cererii de pe
piaŃă).

Cheltuielile la 1.000 lei cifră de afaceri influenŃează în mod direct următorii indicatori ai
performanŃei economico-financiare ai întreprinderii:
n

∑ qv p 1 1
1) asupra profitului aferent cifrei de afaceri: ∆C = − C( 1.000
1 −C
1.000
1.000
0 ) i =1

relaŃie ce poate fi aprofundată pe cei trei factori direcŃi (structură, preŃ de vânzare, cost
complet);
n

∑ qv p 1 1
− C ( 1.000
1 −C 1.000
0 ) i =1

1.000
2) asupra eficienŃei activelor din exploatare: ∆C =
Ae1

8
 n

∑ qv p 1 1
(
− C 1.000
1 −C 1.000
0 ) i =1

1.000
3) asupra eficienŃei utilizării mijloacelor fixe: ∆C =
Mf 1
4) asupra eficienŃei utilizării capitalului (propriu, permanent):
n

∑ qv p 1 1
− C ( 1.000
1 −C 1.000
0 ) i =1

1.000
∆C =
K1
5) asupra eficienŃei muncii (pe baza profitului pe un
n

∑ qv p 1 1
(
− C 1.000
1 −C 1.000
0 ) i =1

1.000
salariat): ∆C =
N s1
5. Analiza cheltuielilor fixe si variabile

In functie de comportamentul fata de volumul activitatii desfasurate, cheltuielile se

grupeaza in cheltuieli fixe si cheltuieli variabile.
Cheltuielile fixe sunt generate de asigurarea unei bune desfasurari a activitatii
intreprinderii, de pregatirea si mentinerea unei bune functionari a acesteia. Din punct de
vedere al comportamentului fata de volumul de activitate desfasurata, sunt considerate a
fi cheltuieli independente. In structura cheltuielilor fixe se regasesc de regula: cheltuielile
cu chiriile, cheltuieli cu asigurarile, cheltuieli cu iluminatul, incalzirea, intretinerea si
curatenia, cheltuieli cu amortizarea cladirilor, cu salariile personalului administrativ, cit si
alte cheltuieli comune si de administratie. Analizind cheltuielile fixe pe unitate de
produs, deci sub forma costurilor fixe, acestea capata caracter variabil: cresterea/scaderea
volumului de activitate al intreprinderii antreneaza scaderea/cresterea costurilor fixe.
Grafic, evolutia cheltuielilor fixe (CHf) dar si a costurilor fixe (cf) comparativ cu evolutia
inregistrata de volumul activitatii intreprinderii (exprimat prin cifra de afaceri) se prezinta
astfel:

CHf

CHf

cf

CA

9
Cheltuielile variabile sunt cheltuieli dependente fata de volumul de activitate desfasurata
de intreprindere.Cresterea volumului activitatii desfasurate in contextul in care ceilalti
factori de influenta asupra costurilor ramin constanti, atrage cresterea proportionala a
cheltuielilor variabile. In structura cheltuielilor variabile se regasesc: cheltuieli cu materii
prime, materiale, cheltuieli cu salariile personalului direct productiv, cheltuieli cu
amortizarea mijloacelor fixe direct productive etc.
In perioada de ascensiune accelerata a activitatii desfasurate de societate, dinamica
inregistrata de cheltuielile variabile este inferioara celei caracteristice cifrei de afaceri:

CHv

CA

Faza de maturitate a activitatii intreprinderii asigura o dinamica a cheltuielilor variabile

apropiata de cea a cifrei de afaceri:
CHv

CA
Perioada de declin a activitatii intreprinderii, in care riscul de exploatare este ridicat, este
caracterizata printr-o dinamica a cheltuielilor variabile superioara celei inregistrate de
cifra de afaceri:

10
 CHv

CA

Analizind evolutia cheltuielilor variabile pe unitate de produs, deci a costurilor variabile

unitare, in functie de comportamentul fata de variatia volumului de activitate, putem
discuta despre caracterul relativ constant al acestora. Cum costul variabil (cv), alaturi de
costul fix (cf) formeaza costul unitar (cu), reprezentarea grafica a comportamentului
acestora fata de volumul de activitate desfasurata (Q) este:

cu

cf

cv

Q
Departajarea cheltuielilor intreprinderii in functie de comportamentul fata de volumul de
activitate desfasurata, ofera informatii necesare previzionarii costului prin participarea la
determinarea pragului de rentabilitate si implicit la evaluarea riscului de exploatare. In
acelasi timp, costul variabil si costul fix sunt elemente fundamentale in calculatia
costurilor, amintind in acest sens utilizarea lor in aplicarea metodei direct costing.
Analiza factoriala a cheltuielilor fixe si variabile se face avind in vedere urmatoarele
modele:

F F
F 1000 = * 1000 F 1000 = *1000
CA sau V exp l

Ca dinamica, in limita unui prag al volumului activitatii, cerinta eficientei este ca :

I CA > I F sau I Vexp l > I F

11
 V
V 1000 = *1000
CA

Daca se ia in considerare o valoare probabila a cifrei de afaceri (CAp), se poate aproxima

si suma cheltuielilor variabile∗:

1
V=
1000
* (VP * CAP )
1000
De asemenea, exista posibilitatea de a stabili un nivel previzionat al costurilor variabile in
functie de costurile fixe, rezultatul exploatarii si veniturile din exploatare asteptate sau
previzionate:
  F + Rexp l 
= 1 −   *1000
1000
VP
 V 
  exp l 
Cunoscind dimensiunea cheltuielilor fixe la 1000 lei cifra de afaceri din perioada
precedenta dar si o anumita previzionare a dinamicii cifrei de afaceri, se poate estima
dimensiunea cheltuielilor fixe la 1000 lei cifra de afaceri pentru perioada viitoare:

1000F 1000 0
Fp =
I CA
6. Analiza cheltuielilor materiale şi cu personalul. EficienŃa consumului de
resurse materiale şi umane.
6.1 Analiza cheltuielilor materiale
6.1.1 Analiza cheltuielilor cu materialele
6.1.2 Analiza cheltuielilor cu amortizarea
6.2 Analiza cheltuielilor cu personalul
6.2.1 Analiza dinamica si structurala a cheltuielilor cu personalul
6.2.2 Analiza factoriala a cheltuielilor cu personalul
6.2.3 Analiza eficientei cheltuielilor cu personalul

6.1 Analiza cheltuielilor materiale

Cheltuielile de productie includ toate cheltuielile generate de desfasurarea procesului de

productie. Cel mai frecvent se recurge la clasificarea cheltuielilor de productie in
urmatoarele categorii: cheltuieli materiale, cheltuieli cu personalul si cheltuieli generale
privind productia.
Marimea cheltuielilor materiale este data de specificul activitatii desfasurate de
intreprindere. Ele reprezinta expresia valorica a consumurilor de resurse materiale si a
prestarilor de servicii de catre terti. La intreprinderile ce desfasoara activitate productiva,
cheltuielile materiale detin ponderea cea mai importanta in totalul cheltuielilor de
exploatare. In componenta cheltuielilor materiale distingem cheltuieli cu materialele

∗
D.MARGULESCU, C.STANESCU, I.DAVID – Analiza economico-financiara, Ed. Oscar Print,
Bucuresti,1999

12
(cheltuieli cu materii prime, materiale, combustibil, energie electrica, apa si alte cheltuieli
cu materialele) si cheltuieli cu amortizarea.

6.1.1 Analiza cheltuielilor cu materialele

Analiza cheltuielilor materiale se face cu ajutorul indicatorului cheltuieli cu materialele la

1000
1000 lei cifra de afaceri ( Cm ) al carui model de analiza este:
n _

1000 M ∑ q vi * m i
Cm = * 1000 = i =1
n _
* 1000
CA
∑q
i =1
vi * pi
unde:
CA = cifra de afaceri; M = suma cheltuielilor cu materialele
_
qvi = cantitatea vinduta pe unitate de produs i; m i = costuri cu materialele pe
unitate de produs i
pi = prêt mediu de vinzare pe unitate de produs i

In analiza impactului variatiei costurilor cu materialele pe unitate de produs asupra

evolutiei cheltuielilor cu materialele se au in vedere evolutia consumurilor specifice de
resurse materiale “j” utilizate pentru realizarea produsului “i” ( cs ji ) dar si a preturilor de
aprovizionare corespunzatoare resurselor materiale consummate ( ps ji ) ) dupa cum
urmeaza:

_ n
m i = ∑ cs ji * ps ji
j =1

Reducerea consumurilor specifice de resurse materiale pe unitate de produs cit si a

preturilor de aprovizionare corespunzator resurselor consumate constituie masurile
esentiale prin care se poate asigura eficientizarea activitatii intreprinderii prin reducerea
cheltuielilor cu materialele.

6.1.2 Analiza cheltuielilor cu amortizarea

Amortizarea reprezinta in conceptia IASC, recuperarea periodica prin cheltuieli a

contravalorii imobilizarilor necorporale si corporale, mai putin a valorii reziduale a
acestora, pe parcursul duratei de viata estimate a acestora. In conceptia GAPP,
amortizarea reprezinta trecerea treptata pe cheltuieli a contravalorii imobilizarilor
necorporale; recuperarea treptata prin cheltuieli a contravalorii imobilizarilor corporale
este regasita sub denumirea de depreciere.
Activele amortizabile sunt recunoscute in principal daca indeplinesc cumulativ
urmatoarele conditii:

13
 • se asteapta a se folosi pe o perioada mai mare de
un an;
• au o durata de viata utila limitata;
• sunt folosite de intreprindere pentru desfasurarea
activitatii de baza si genereaza beneficii
economice.
Avind in vedere criteriile mai sus mentionate, activele imobilizate sunt clasificate dupa
cum urmeaza:

Imobilizari necorporale
Cladiri, constructii
Active amortizabile Imobilizari corporale Echipamente
Mobilier, birotica
Active imobilizate

Active neamortizabile Imobilizari corporale Terenuri

Avind ca punct de reper insasi definitia data amortizarii, identificam patru factori cu
influenta directa asupra dimensiunii amortizarii activelor amortizabile:
- costul de achizitie,
- valoarea reziduala,
- durata de viata estimata
- metoda de calcul al amortizarii.

Costul de achizitie
(-) Valoarea de amortizat
Valoarea reziduala
Amortizare
Durata de viata estimata

Metoda de calcul al amortizarii

Costul de achizitie al activelor imobilizate reprezinta pretul net de achizitie, la care se

adauga toate cheltuielile oportune si necesare privind transportul si pregatirea pentru
utilizare a activului imobilizat.
Valoarea reziduala a unui activ (sau valoarea recuperata, valoarea de casare) reprezinta
recuperarea neta, reziduu sau valoarea de schimb la data estimata a scoaterii din
functiune. Diminuind costul de achizitie cu valoarea reziduala, se obtine baza de calcul a
amortizarii pe durata de viata estimata, respectiv valoarea de amortizat (sau valoarea
amortizabila).

14
In ceea ce priveste durata de viata a unui activ (intilnita in literatura de specialitate ca
durata de viata utila sau durata de viata estimata), aceasta este definita prin perioada
pentru care un activ amortizabil este asteptat a fi utilizat de intreprindere. Durata de viata
a unui activ poate fi regasita sub doua forme: durata de viata fiscala (luata ca baza de
calcul in scopul determinarii amortizarii fiscale) si durata de viata interna (stabilita prin
politica intreprinderii independent de durata de viata fiscala). De regula, in stabilirea
duratei de viata interne se au in vedere: experienta trecuta in utilizarea unor active
imobilizate similare, starea actuala a activului, politica intreprinderii privind intretinerea
si reparatiile activelor imobilizate, tendinte tehnologice si industriale actuale, conditii de
clima locale etc.∗
Principalele metode utilizate in calculul amortizarii activelor imobilizate sunt:
metoda liniara, metoda productiei si metodele regresive.

Pentru analiza factoriala a cheltuielilor cu amortizarea, se poate recurge la utilizarea

indicatorului cheltuieli cu amortizarea la 1000 lei venituri din exploatare ( A1000 ), dupa
cum urmeaza:
A A
A1000 = *1000 sau A1000 = * 1000
VEXPL CA

T
Vexp l
_
A1000 wh
_
V ai
Va
A Vrez
gi
_
ca
_
c ai
In scopul asigurarii unei activitati eficiente prin prisma cheltuielilor cu amortizarea, se
impune ca dinamica acestora sa fie devansata de dinamica veniturilor din exploatare:
I Vexp l > I A .

6.2.Analiza cheltuielilor cu personalul

6.2.1 Analiza dinamica si structurala a cheltuielilor cu personalul

Utilizarea fortei de munca in desfasurarea activitatii intreprinderii implica inregistrarea

cheltuielilor cu personalul. Din punct de vedere structural, cheltuielile cu personalul sunt
formate din:

∗
Belverd E.Needles, Henry R.Anderson, James C.Caldwell – Principiile de baza ale contabilitatii, Editura
Arc, 2001, Chisinau

15
 • cheltuieli cu salariile;
• cheltuieli cu impozite si taxe suportate de intreprindere ca rezultat al folosirii
fortei de munca (contributia la bugetul asigurarilor sociale, contributia la
asigurarile de sanatate, contributia la fondul de somaj, contributia la constituirea
fondului de risc si accidente, comisionul Camerei de Munca).
Dimensiunea cheltuielilor cu salariile este influentata de evolutia elementelor sale
componente, respectiv de evolutia:
• sumei salariilor nete;
• impozitului pe venit;
• contributiei la ajutorul de somaj;
• contributiei la asigurarile sociale;
• contributiei la asigurarile de sanatate.
In consecinta, avind in vedere structurarea cheltuielilor cu personalul si implicit a
cheltuielilor cu salariile, putem discuta despre doua componente de baza ale
cheltuielilor cu personalul: cheltuieli privind suma salariilor nete si cheltuieli cu
caracter fiscal:

Cheltuieli cu personalul
Cheltuieli privind suma salariilor nete Cheltuieli cu caracter fiscal
Atribuite angajatorului Atribuite angajatului
Suportate de angajator
Suportate de angajator
Atit cheltuielile privind suma salariilor nete cit si cheltuielile cu caracter fiscal afecteaza
rezultatul economico-financiar al activitatii intreprinderii, fiind suportate in totalitate de
catre aceasta. Dimensiunea cheltuielilor cu personalul este marcata in mod direct de
evolutia salariilor nete dar si de evolutia fiscalitatii. Cresterea fiscalitatii, atribuita
angajatorului sau angajatului, in contextul mentinerii salariilor nete atrage cresterea
cheltuielilor cu personalul. Intre evolutia cheltuielilor cu salariilor si evolutia cheltuielilor
cu caracter fiscal suportate de angajator, la ora actuala nu se mai poate discuta despre o
anumita corelatie datorita regulilor diferite impuse in calculul acestora.
In functie de gradul de participare a personalului angajat la desfasurarea activitatii
intreprinderii, cheltuielile cu personalul sunt grupate in:
• cheltuieli cu personalul tehnico-productiv (componente ale cheltuielilor
variabile);
• cheltuieli cu personalul administrativ (componente ale cheltuielilor fixe).
Dinamica inregistrata de cheltuielile cu personalul ( C P ) trebuie comparata cu dinamica
volumului de activitate desfasurata de intreprindere (cifra de afaceri sau venituri din
exploatare). O activitate normala este caracterizata printr-o dinamica a volumului de
activitate superioara sau cel mult egala cu cea inregistrata de cheltuielile cu personalul:
I CA ≥ I CP sau I Vexp l ≥ I CP

Corelatia mentionata da posibilitatea stabilirii cheltuielilor cu personalul admisibile

( C PA ) in functie de cheltuielile cu personalul din perioada precedenta ( C P 0 ) si dinamica
volumului de activitate desfasurata ( I CA sau IVexp l ):

16
 C PA = C P 0 * I CA sau C PA = C P 0 * IVexp l
Marimea cheltuielilor cu personalul admisibile se poate compara cu marimea cheltuielilor
cu personalul efectiv realizate ( C P1 ), caracterizind evolutia eficientei cheltuielilor cu
personalul, dupa cum urmeaza:
a) daca C P1 < C PA , fata de perioada precedenta are loc cresterea eficientei
cheltuielilor cu personalul;
b) daca C P1 = C PA , se mentine eficienta cheltuielilor cu personalul;
c) daca C P1 > C PA , scade eficienta cheltuielilor cu personalul.

Comparind dinamica inregistrata de cheltuielile cu salariile ( I C S ) cu cea a numarului

_
mediu de salariati ( I NS ), este caracterizata evolutia salariului mediu anual ( s a ):
a) daca I C S > I NS , se inregistreaza o crestere a salariului mediu anual;
b) daca I C S = I NS , salariul mediu anual ramine constant;
c) daca I C S < I NS , se inregistreaza o scadere a salariului mediu anual.

6.2.2 Analiza factoriala a cheltuielilor cu personalul

Pentru analiza factoriala a cheltuielilor cu personalul, se pot utiliza modelele:

_ Vexp l C _ _ _
a) C P = NS * _ * P = NS * W a * cs
Vexp l
NS
_ _ _ _
T CP
b) C P = NS * _
* = NS * t * csh
T
NS

6.2.3 Analiza eficientei cheltuielilor cu personalul

Analiza eficientei cheltuielilor cu personalul se realizeaza prin evidentierea corelatiei

dintre volumul de activitate desfasurata de intreprindere si efortul depus in acest sens prin
utilizarea personalului salariat. Atit activitatea desfasurata de intreprindere cit si
cheltuielile cu personalul sunt generate de folosirea personalului salariat. Caracterizind
evolutia volumului activitatii desfasurate (cifra de afaceri sau veniturile din exploatare)
cu evolutia cheltuielilor cu personalul luind in considerare numarul mediu de salariati
implicati, se ofera informatii privind eficienta utilizarii fortei de munca.

Cifra de afaceri Productivitatea medie anuala

Eficienta
Numar mediu cheltuielilor cu
de salariati personalul
Cheltuieli cu personalul Salariul mediu brut anual

17
Caracterizarea eficientei cheltuielilor cu personalul se poate face:
a) prin analiza indicelui de corelatie;
b) prin analiza indicatorilor ce exprima evolutia cheltuielilor cu personalul
comparativ cu evolutia cifrei de afaceri sau veniturilor din exploatare sau valorii
adaugate.

a) Analiza indicelui de corelatie in caracterizarea eficientei cheltuielilor cu

personalul

Indicele de corelatie ( I C ) exprima eficienta cheltuielilor cu personalul evidentiind in mod

_
direct evolutia salariului mediu anual ( s a ) comparativ cu evolutia productivitatii medii
_
anuale ( wa ). Calculul indicelui de corelatie se poate realiza in doua modalitati:
I_
• Ca raport al dinamicilor: I C = _s a
I wa
• Ca raport al cresterilor (in cazul in care cei doi indici sunt mai mari decit
I _ −1
1): I C = s_a
I wa −1

Indiferent de modalitatea de calcul, pentru a discuta despre eficienta cheltuielilor cu

_
personalul, trebuie respectata corelatia: I C <1, ceea ce presupune ca I _ < I wa . In acest
sa
context, notind cu :
I C 0 = indicele de corelatie corespunzator perioadei luata ca baza de comparatie;
I C p = indicele de corelatie programat a se obtine in perioada urmatoare;
I C 1 = indicele de corelatie efectiv realizat
daca I C 0 > I C p > I C 1 , atunci eficienta cheltuielilor cu personalul din perioada curenta
este superioara atit celei din perioada precedenta cit si celei programate a se realiza in
perioada curenta.

b) Analiza indicatorilor ce exprima evolutia cheltuielilor cu personalul

comparativ cu evolutia cifrei de afaceri sau veniturilor din exploatare sau
valorii adaugate in caracterizarea eficientei cheltuielilor cu personalul

In acest sens, analiza eficientei cheltuielilor cu personalul se realizeaza cu ajutorul

indicatorilor:

• Cheltuieli cu personalul la 1000 lei cifra de afaceri:

18
 _
CP
NS * _ _
1000 C NS *1000 = s a *1000
CP = P *1000 = _ _
CA CA
NS * _ wa
NS

• Cheltuieli cu personalul la 1000 lei venituri din exploatare:

_
C
NS * _P _
C s
= P *1000 = _ NS *1000 = _ *1000
1000 a
CP
Vexp l Vexp l
NS * _ wa
NS

• Cheltuieli cu personalul la 1000 lei valoare adaugata:

_
C
NS * _P _
1000 CP NS sa
CP = *1000 = _ *1000 = _ *1000
VA VA
NS * _ wa
NS

Cresterea eficientei cheltuielilor cu personalul este marcata de o dinamica a cifrei de

afaceri (sau a venturilor din exploatare, respectiv a valorii adaugate) superioara celei
inregistrate de cheltuielile cu personalul. In acest context, se asigura un indice al
productivitatii medii anuale superior celui inregistrat de salariul mediu anual si deci, o
diminuare a cheltuielilor cu personalul pentru 1000 lei cifra de afaceri. Situatia este
considerata normala: prin efectele cresterii productivitatii medii anuale trebuie sa se
asigure atit remunerarea personalului cit si a celorlalti factori implicati in realizarea
rezultatelor superioare mentionate.

7. Analiza cheltuielilor financiare. Analiza cheltuielilor cu dobinzile

Dobânzile reprezintă costuri ale capitalului împrumutat care fac parte din categoria
cheltuielilor financiare. Ele nu se includ în costurile de producŃie, dar prezintă interes
pentru analiza economică, întrucât reducerea lor se regăseşte în creşterea rezultatului
financiar.
Pentru analiza eficienŃei cheltuielilor cu dobânzile se folosesc următoarele modele:

A c × K × pd
Sd 100 2
a ) Cd 1.000 = × 1.000 = × 1.000
CA CA
A c C r Sd
b) Cd 1.000 = × × × 1.000
CA A c C r

19
 C r Sd
c) Cd 1.000 = × × 1.000
CA C r
în care:
Cd1000 – cheltuielile cu dobânzile la 1.000 lei cifră de afaceri; Sd – suma
cheltuielilor cu dobânzile;
Ac – soldul mediu al activelor circulante; K – cota medie de participare a
creditului la acoperirea activelor circulante;
C r – soldul mediu al creditelor pe termen scurt; pd – rata medie a dobânzii.

8. Analiza costului unitar

Costul unitar pe produs reprezintă un indicator esential cu utilitate in procesul decizional,

in fundamentarea strategiilor de eficientizare a activitatii intreprinderii. Reducerea
costului pe produs este determinată în principal de folosirea eficientă a resurselor
materiale reflectată prin diminuarea consumurilor specifice, creşterea gradului de
utilizare a capacităŃilor de producŃie, sporirea productivităŃii muncii şi eliminarea tuturor
cauzelor care generează consumuri nejustificate. Costul este expresia valorică a
consumurilor de materiale pe unitate de produs. Consideram neadecvata echivalarea
notiunii de <cost> cu cea de <cheltuiala>, costul reprezentind in fapt exprimarea
cheltuielilor pe unitate de produs sau serviciu. Suma costurilor produselor sau serviciilor
formeaza cheltuielile de exploatare la nivel de entitate. In componenta costului unitar
identificam trei elemente componente de baza: cheltuieli cu materialele pe unitate de
produs, cheltuieli cu personalul pe unitate de produs si cheltuieli indirecte pe unitate de
produs.
Analiza factorială a cheltuielilor cu materiile prime şi materialele pe unitatea de produs se
realizează pornind de la următorul model:
Chm = cs × p’
în care:
cs – consum specific;
p’ – preŃ de aprovizionare.

Stabilirea contribuŃiei fiecărui factor asupra modificării costului unitar se face astfel:

1. InfluenŃa modificării consumurilor specifice: ∆cs = (cs1 – cs0) p0’

2. InfluenŃa modificării preŃului de aprovizionare: ∆p' = cs1 (p'1 − p' 0 )
Se acordă o atenŃie deosebită acelor categorii de cheltuieli care deŃin o pondere însemnată în
structura cheltuielilor cu materii prime şi materiale. În primul rând, se urmăreşte reducerea
consumurilor specifice, fără a afecta nivelul tehnic şi calitativ al produsului, ca urmare a
reproiectării produselor în vederea reducerii greutăŃii şi gabaritelor acestora, folosirea de
înlocuitori şi, mai ales, prin fundamentarea normelor de consum pe baza aplicării realizărilor
cercetării ştiinŃifice de către compartimentele de concepŃie şi pregătire a fabricaŃiei.
PreŃul de aprovizionare are un rol deosebit în dimensionarea cheltuielilor şi trebuie să fie
rezultatul unor negocieri cu partenerii de afaceri. De asemenea, se impune o atenŃie
deosebită pentru reducerea cheltuielilor de transport-aprovizionare prin folosirea la

20
întreaga capacitate a mijloacelor de transport adecvate, precum şi evitarea apariŃiei unor
degradări şi pierderi în cursul operaŃiunilor de încărcare, descărcare, depozitare.

Cheltuielile cu personalul pe unitate de produs sunt dependente de normele de muncă şi

tariful pe oră/manoperă, respectiv de productivitatea muncii exprimată prin timpul
consumat pe unitatea de produs (t) şi salariul pe unitatea de timp (sh).Modelul de analiză
pentru cheltuielile cu personalul pe unitate de produs este:
Chs = t × sh
InfluenŃa factorilor se stabileşte astfel:
Chs0
1) InfluenŃa productivităŃii muncii: ∆t = (t1 – t0) × sh0 sau ∆t = − Chs0 ;
Iw
unde:
t0
Iw = ×100 ; Iw – indicele productivităŃii fizice a muncii.
t1
Chs0
2) InfluenŃa salariilor medii orare: ∆sh = t1 (sh1 – sh0) sau ∆sh = Chs1 −
Iw
Reducerea cheltuielilor cu personalul pe unitatea de produs trebuie să fie rezultatul
măsurilor de creştere a productivităŃii muncii şi care urmăresc introducerea progresului
tehnic, mai buna organizare a producŃiei şi a muncii, ridicarea nivelului de calificare a
forŃei de muncă, utilizarea unor sisteme de stimulare şi cointeresare a forŃei de muncă etc.

InfluenŃa modificării costului unitar asupra principalelor performanŃe ale

întreprinderii

a. InfluenŃa modificării costului unitar asupra cheltuielilor la 1000 lei cifra de afaceri
n n
∑ qvi 1ci 1 ∑ qvi 1ci 0
∆C (
∆C ) 1000
i =1
= × 1000 − i =1 ×1000 = + x lei o
n n oo
∑ qvi 1 pi 1 ∑ qvi 1 pi 1
i =1 i =1
n
∑ qvi ci f. struct: gi
C 1000 = i =1
n
∑ qvi pi f. calit: pi
i =1
f. calit: c i

b. InfluenŃa modificării costului unitar asupra profitului aferent CA (se notează cu P)

21
 n n
P = CA – CH = ∑ qvi pi − ∑ qvi ci
i =1 i =1
 n n 
∆C (
∆P )
= −  ∑ qvi 1c i 1 − ∑ qvi 1c i 0 
 
 i =1 i =1 
c. InfluenŃa modificării costului unitar asupra rentabilităŃii comerciale
 n   n 
 ∑ qvi 1ci 1   ∑ qvi 1c i 0 
   i =1 
∆C ( rc ) =  1 − i =1
∆R
n  × 100 −  1 − n  × 100 = + x %
 ∑q p   ∑q p 
 vi 1 i 1   vi 1 i 1 
 i =1   i =1 
 n 
CA − CH
 ∑ qvi ci  f. struct: gi
P  CH   i =1 
R rc = × 100 = × 100 = 1 −  × 100 = 1 − n  × 100
CA CA  CA   ∑q p 
 vi i  f. calit: pi
 i =1 
f. calit: c i

d. InfluenŃa modificării costului unitar asupra ratei rentabilităŃii resurselor consumate

 n 
 ∑ qvi pi 
P CA − CH  CA   i =1 
R rrc = × 100 = ×100 =  − 1 × 100 =  − 1 × 100
CH CH  CH  n
 ∑q c 
 vi i 
 i =1 
 n   n 
 ∑ qvi 1 p i 0   ∑ qvi 1 pi 0  f. struct: gi
   
∆C ( rcc ) =  i =1
∆R
− 1 × 100 −  i =1 − 1 × 100 = + x %
n n
 ∑q c   ∑q c 
 vi 1 i 1   vi 1 i 0  f. calit: c i
 i =1   i =1 
f. calit: pi
e. InfluenŃa modificării costului unitar asupra eficientei FM, MF, Mfa, Ac

f. struct: NS

f. calit: P

22
 Analiza pozitiei financiare a intreprinderii

1. BilanŃul patrimonial – sursa de informaŃii pentru analiza poziŃiei financiare a

întreprinderii.
2. Analiza structurii financiare a întreprinderii.
3. Analiza patrimoniului net şi a surselor sale de finanŃare.
4. Analiza corelaŃiei dintre fondul de rulment, necesarul de fond de rulment şi
trezoreria netă.
5. Analiza corelaŃiei creanŃe-obligaŃii. Analiza vitezei de rotaŃie a activelor circulante
6. Analiza lichidităŃii şi solvabilităŃii firmei
7. Analiza fluxurilor de trezorerie din operaŃiuni de exploatare, investiŃii şi finanŃare.

Bibliografie suplimentara

M NICULESCU – Diagnostic global – strategic, , Ed Economica, pag 342-396

V. ROBU – Analiza economico- financiara, Ed ASE, pag 184-216
Ordin 3055/2010
Politici si optiuni contabile , rd ECONOMICA pag 63-80

1. BilanŃul patrimonial – sursa de informaŃii pentru analiza poziŃiei financiare a

întreprinderii

Ansamblul bunurilor corporale si necorporale, al drepturilor si obligatiilor ce

caracterizeaza situatia unei intreprinderi la un moment dat constituie continutul notiunii
de patrimoniu. Determinarea, structurarea si cunoasterea patrimoniului presupun ca sursa
informationala de baza bilantul contabil.

Bilant contabil = componenta a conturilor anuale, alaturi de contul de profit şi

pierdere şi note explicative.

Abordarea bilantului contabil se poate realiza din doua puncte de vedere: economic si
juridic. Din punct de vedere economic, bilantul este definit ca totalitatea resurselor
detinute de intreprindere si modul de utilizare al acestor resurse, respectiv valoarea
activelor si provenienta acestor active. Interpretarea economica data bilantului se
transpune sintetic prin ecuatia:

UTILIZARI .=. RESURSE

Fig.2.1Abordarea bilantului contabil din punct de vedere economic

Continutul notiunii de “resurse” fiind definit ca datorii ale intreprinderii fata de

proprietari si fata de creditori,
DATORII FATA DE
PROPRIETARI
RESURSE DATORII

DATORII FATA DE CREDITORI

23
 Fig.2.2Structura datoriilor intreprinderii

iar cel al “utilizarilor “ de bunuri economice detinute de intreprindere, ecuatia de mai sus
echivaleaza cu:

ACTIV .=. PASIV

Fig.2.3 Prezentarea ecuatiei de echilibru a bilantului contabil

Astel, se poate defini bilanŃul ca document contabil de sinteză prin care se prezintă
elementele de activ şi de pasiv ale întreprinderii la încheierea exerciŃiului.
RelaŃia dintre activele, datoriile şi capitalurile proprii ale unei întreprinderi, aşa cum sunt
prezentate în bilanŃ, caracterizeaza pozitia financiara a intreprinderii.
In acceptiunea juridica, bilantul contabil este definit ca fiind documentul de sinteza ce
reflecta drepturile de proprietate si creanta ale intreprinderii pe de o parte, iar pe de alta
parte datoriile intreprinderii fata de proprietari si creditori.
Pornind de la definirea bilantului ca imagine a patrimoniului, se desprinde si rolul de
baza pe care il detine in asigurarea informatiilor referitoare la formele functionale de
investire a fondurilor in activitatea unui titular de patrimoniu, precum si la modul de
formare a acestora in cadrul relatiilor cu mediul social – economic.
Bilantul prezinta valoric relatiile dintre mijloacele economice gestionate de catre titularul
patrimoniului si sursele de finantare a acestor mijloace. Rolul bilantului este si de a
prezenta rezultatul anual generat de gestionarea mijloacelor economice antrenate in
procesele economico – financiare derulate prin activitatea sa.
Rolul de sursa informationala de baza in procesul decizional detinut de bilantul contabil
este indiscutabil. Uneori exista dispute cu privire la asa-zisele neajunsuri ale informatiei
contabile oferite prin bilant. Astfel, se arata ca bilantul ofera informatii cu privire la
starea unei intreprinderi la un moment dat, fara a caracteriza posibila evolutie a activitatii
intreprinderi. Prin bilantul contabil nu se pot oferi anumite informatii ce caracterizeaza
starea de performanta a intreprinderii, cum ar fi influenta amplasamentului geografic
asupra performantelor, influenta componentei Consiliului de Administratie si a
cistigurilor conducatorilor asupra performantelor intreprinderii, influenta pietei
controlului societatilor asupra performantelor intreprinderii etc. Cu siguranta aceste
informatii nu sunt regasite in bilantul contabil dar, nu trebuie sa se piarda din vedere ca
bilantul nu este singurul instrument utilizat pentru caracterizarea starii de performanta.
Doar bilantul in sine nu ofera o imagine completa despre situatia unei intreprinderi.
Rolul in valorificarea lui ca sistem de informatii pentru caracterizarea starii de
performanta si reusita deciziilor privind evolutia unei intreprinderi ii revine analistului
financiar.
Analistul financiar este raspunzator de modul de utilizare a informatiilor oferite de
bilantul contabil, alaturi de informatiile oferite de alte “instrumente”, de alte surse de
informare (situatii interne ale intreprinderii, dari de seama statistice, orice informatie
externa cu privire la activitatea desfasurata de intreprindere in context concurential).
Abilitatea analistului financiar in prelucrarea tuturor acestor informatii, in alegerea
momentului oportun prelucrarii si prezentarii informatiei, in alegerea formei de
prezentare a informatiei degajate din prelucrare joaca un rol important in asigurarea starii
de performanta a intreprinderii. Evident, analistul financiar trebuie sa cunoasca nu numai

24
indicatorii reflectati sau obtinuti pe baza bilantului contabil, ci si factorii ce concura la
dimensiunea si dinamica lor.
Nu trebuie neglijata nici colaborarea ce trebuie sa existe intre analistul financiar si
contabilitatea – sursa informationala de baza pentru analist. Contabilitatea nu trebuie sa
faca abstractie de ceea ce urmeaza dupa prezentarea rezultatelor activitatii intreprinderii.
Rolul sau si utilitatea sa se fac simtite in masura in care asa zisele “informatii statice“
oferite pot contribui la dezvoltarea durabila a intreprinderii. Contabilitatea, prin modul de
prezentare a informatiei contabile, prin calitatea informatiei contabile oferite, participa
indirect la activitatea analistului financiar.
Ordinul 3055/2009 defineste bilanŃul ca fiind documentul contabil de sinteză prin care se
prezintă elementele de activ, datorii şi capital propriu ale entităŃii la sfârşitul exerciŃiului
financiar, precum şi în celelalte situaŃii prevăzute de lege.
Forma de bilant propusa prin OMF 3055/2009 presupune prezentarea elementelor de
activ şi datorii grupate după natură şi lichiditate, respectiv natură şi exigibilitate. Iata ca
in noua legislatie impusa de standardele europene nu se mai face trimitere la active si
pasive ci la active si <datorii>.
Recunoasterea este procedeul încorporarii în bilant sau în contul de profit si pierdere a
unui element. Criteriile de recunoastere a activelor si pasivelor se refera la respectarea
cumulative a doua criterii:
• probabilitatea realizarii/iesirii de beneficii economice viitoare
• evaluarea credibila a elementului.

Importanta recunoasterii activelor si datoriilor in delimitarea capitalurilor proprii este

evidenta: daca activele si datoriile sunt recunoscute si evaluate corect, si capitalurile
proprii vor fi corect prezentate.
Beneficiile economice viitoare sunt incerte, dar in absenta unei evidente care sa nege
realizarea lor in viitor, estimarea acestor beneficii este considerata un criteriu suficient de
recunoastere.
Beneficiile economice viitoare încorporate în active reprezintă potenŃialul de a contribui,
în mod direct sau indirect, la fluxul de numerar şi echivalente ale numerarului către
întreprindere. Acest potenŃial poate fi unul productiv, fiind parte a activităŃilor de
exploatare ale întreprinderii. De asemenea, se poate transforma în numerar sau
echivalente ale numerarului sau poate avea capacitatea de a reduce ieşirile de numerar,
cum ar fi un proces alternativ de producŃie care micşorează costurile.
Există o legătură strânsă între ieşirile de numerar şi generarea de active, dar nu este
neapărat necesar ca cele două să coincidă. De aceea, în momentul în care se produce o
ieşire de numerar, aceasta poate însemna că se urmăreşte obŃinerea de beneficii
economice viitoare, dar nu este o dovadă concludentă că elementul obŃinut corespunde
definiŃiei unui activ. În mod similar absenŃa unei ieşiri de numerar nu exclude
posibilitatea ca un element să satisfacă definiŃia unui activ, care poate fi recunoscut în
bilanŃ, de exemplu, elemente care au fost donate unei întreprinderi pot satisface definiŃia
unui activ.
Prezentarea bilantului contabil nu este suficienta pentru a demara caracterizarea situatiei
financiar – patrimoniale, a rentabilitatii unei intreprinderii. Pentru a caracteriza pozitia
financiara a intreprinderii prin rezultate cit mai reale, se impune corectarea bilantului
contabil si intocmirea bilantului patrimonial.

25
Corectiile asupra bilantului contabil in scopul prezentarii bilantului patrimonial sunt cu
mult restrinse la ora actuala; informatiile oferite in acest caz de bilantul contabil sunt
foarte apropiate de cerintele bilantului patrimonial:

A. corectii asupra activului bilantului contabil:

• eliminarea activelor fictive, respectiv a activelor care nu vor mai genera

fluxuri financiare: cheltuielile de constituire, cheltuielile de cercetare –
dezvoltare (pentru care nu exista siguranta ca se vor materializa), debitorii din
capital social subscris si nevarsat se scad din activul bilantului si in acelasi
timp si cu aceeasi valoare, se diminueaza capitalurile proprii
• tratarea cheltuielilor in avans ca active circulante (creante) sau active
imobilizate (in general imobilizari financiare) in functie de modul de
decontare
• corectarea disponibilitatilor, prin eliminarea avansurilor spre decontare si a
altor valori si includerea lor in categoria creantelor.

B. corectii asupra pasivului bilantului contabil

• tratarea veniturilor in avans ca datorii pe termen scurt sau pe termen lung,

dupa caz
• includerea provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli in categoria datoriilor pe
termen scurt sau lung (in opinia unor analisti in categoria capitalurilor proprii)
• tratarea subventiilor sub forma capitalurilor proprii (dupa unii analisti sub
forma datoriilor pe termen lung) sau eliminarea lor, dupa caz, atit din pasiv cit
si din creante.

Modificari Sens elemente modificate Sens

CAPITALURI
a. eliminarea non-valori PROPRII
CAPITALURI
Cheltuieli de constituire si de cercetare-dezvoltare (-) PROPRII (-)
CAPITALURI
Debitori din capitalul subscris si nevarsat (-) PROPRII (-)
b.includerea in activele imobilizate a activelor
circulante
cu termen de lichiditate mai mare de 1 an
ACTIVE
Cheltuieli inregistrate in avans (ct. 471) (-) IMOBILIZATE (+)
Corectarea disponibilitatilor detinute
Active circulante-
avansuri de trezorerie (-) creante (+)
Active circulante-
Alte valori (-) creante (+)
Subventii pentru investitii (ct. 475)/daca se ref la mj (-) Kpp (+)

26
 fixe primite gratuit
Subventii pentru investitii (ct. 475)/daca se ref la Active circulante,
dispon ce urmeaza a se incasa pentru investitii (-) creante (-)
Venituri inregistrate in avans (ct. 472) (-) Datorii (tl sau ts) (+)
Tratarea altor provizioane (-) Datorii (tl sau ts) (+)

2. Analiza structurii financiare a întreprinderii

Structura bilanŃului are ca punct de plecare existenŃa celor doua parti componente ale
bilantului patrimonial: activ şi pasiv. Structura bilanŃului este influenŃată de factori
precum mediul (economic, social, politic) dar şi de modul de gestionare a resurselor
(materiale, financiare şi bancare).

2.1. Rate de structură calculate pe baza activului bilanŃului patrimonial.

1. Rata activelor imobilizate

Activele imobilizat e
× 100
Total activ

Această rată măsoară importanŃa relativă a activelor pe termen lung în totalul

activelor întreprinderii. Acest indicator permite aprecierea flexibilităŃii financiare a firmei
în măsura în care evidenŃiază componenŃa de capital investit în active fixe. Dimensiunea
acestui indicator este influenŃată atât de factorii generali care afectează structura activului
(tehnici, economici şi juridici), cât şi de politicile contabile ale întreprinderii (alegerea
între capitalizare şi înregistrare pe costuri a unor investiŃii, sistemul de amortizare,
deciziile privind reevaluarea activelor imobilizate etc.)
Ca urmare a conŃinutului diferit al componentelor activului imobilizat, se pot utiliza
următoarele rate complementare:
Imobilizări necorporal e
Rata imobilizărilor necorporal e = × 100
Total activ
Mărimea acestui indicator reflectă ponderea unor active precum brevete, licenŃe,
mărci, fond comercial etc. în cadrul patrimoniului întreprinderii. Rata depinde în mod
esenŃial de specificul activităŃii, dimensiunea întreprinderii şi de „istoria“ întreprinderii.
În general, întreprinderile româneşti au o pondere redusă a activelor necorporale, în
vreme ce în Ńările dezvoltate bilanŃurile firmelor evidenŃiază ponderi importante ale
activelor imobilizate.
Imobilizări corporale
Rata imobilizărilor corporale = ×100
Total activ
Indicatorul măsoară ponderea capitalurilor fixe corporale (terenuri, clădiri, maşini
şi echipamente) în cadrul activelor întreprinderii. De regulă, înregistrează valori ridicate
în cadrul firmelor ce necesită o infrastructură importantă sau echipamente costisitoare

27
cum ar fi: producŃia şi distribuŃia de energie, transporturi feroviare etc. De asemenea,
înregistrează niveluri ridicate în sectoare precum: industria grea, activităŃi ce presupun
investiŃii imobiliare importante (domeniul hotelier) sau funciare (exploataŃii agricole).
Nivelul indicatorului este influenŃat semnificativ de politica de amortizare, politica
de investiŃii sau alegerea contabilă între cost istoric şi valoare justă pentru imobilizările
corporale.
Imobilizări financiare
Rata imobilizărilor financiare = × 100
Total activ
Indicatorul evidenŃiază dimensiunea legăturilor şi relaŃiilor strategice şi financiare
pe care o anumită întreprindere le are cu alte entităŃi economice în vederea obŃinerii
efectelor de sinergie sau susŃinere a creşterii externe (participaŃii deŃinute la alte
companii, finanŃări acordate etc.).
În mod firesc, indicatorul înregistrează valori ridicate în cazul holdingurilor al căror
obiect de activitate îl reprezintă gestionarea unui portofoliu de participaŃii. Valori foarte
reduse se pot întâlni la întreprinderile mici şi mijlocii, la firmele ce nu dezvoltă o politică
activă de investiŃii financiare.

2. Rata activelor circulante

Active circulante
×100
Total activ

Această rată reflectă ponderea activelor circulante în totalul activelor

întreprinderii, fiind o măsură a flexibilităŃii financiare, care evidenŃiază
importanŃa relativă a activelor uşor de transformat în bani

Ca rate complementare de analiză, în acest caz se au în vedere următoarele:

Stocuri
 Rata stocurilor = ×100
Total activ
Acest indicator înregistrează în mod normal niveluri ridicate în cazul
întreprinderilor cu activitate de producŃie şi ciclu lung de fabricaŃie, precum şi în cazul
firmelor de distribuŃie care prin specificul activităŃii înregistrează un volum ridicat al
stocurilor.
ClienŃi şi conturi asimilate
 Rata creanŃelor comerciale = × 100
Total activ

Acest indicator evidenŃiază importanŃa relativă a portofoliului de creanŃe

comerciale în patrimoniul întreprinderii. Şi această rată este influenŃată de specificul
activităŃii, de puterea de negociere a întreprinderii cu partenerii comerciali din amonte
(aceasta determină perioada de efectuare a plăŃilor de către clienŃi), dar şi de
managementul întreprinderii.

28
 DisponibilităŃi şi active asimilate
 Rata disponibilităŃilor = ×100
Total activ

Denumită şi rata netă de asigurare cu disponibil, aceasta reprezintă o măsură a

lichidităŃii interne a întreprinderii. Deşi există opinii că un nivel normal al indicatorului ar
fi de 1-2%, considerăm că puterea informaŃională a acestei rate trebuie privită cu
circumspecŃie, deoarece variabilitatea disponibilităŃilor este în mod natural ridicată de la
o perioadă la alta.

2.2 Rate de structură calculate pe baza pasivului bilantului patrimonial

a) Rata stabilitatii financiare

Capital permanent
× 100
Total pasiv
Capitalul permanent reflectă toate sursele de finanŃare pe termen lung, indiferent de
provenienŃa acestora (capital propriu şi credite pe termen lung). Acest indicator
evidenŃiază importanŃa relativă a surselor de finanŃare pe termen lung şi trebuie corelat cu
mărimea activelor pe termen lung.

b) Rata autonomiei globale

Capital propriu
× 100
Total pasiv
Reprezintă o măsură mai conservatoare de analiză a finanŃării activelor
întreprinderii, evidenŃiind ponderea surselor proprii pe termen lung în totalul activelor.
Aprecierea generală este că un nivel de peste 33% reprezintă o situaŃie de normalitate,
însă trebuie reŃinut că indicatorul este influenŃat sensibil de specificul firmei şi de politica
financiară promovată de management.

c) Rata de îndatorare

Datorii
RDAT = *100
T pasiv

3. Analiza patrimoniului net şi a surselor sale de finanŃare

În accepŃiunea juridică, patrimoniul reflecta drepturile de proprietate si creanta ale

intreprinderii pe de o parte, iar pe de alta parte datoriile intreprinderii fata de proprietari si
creditori.
Patrimoniul net reprezinta interesul rezidual al proprietarilor în activele intreprinderii

29
după deducerea tuturor datoriilor sale, fiind similar avutiei acestora ca urmare a alocarii si
implicarii capitalurilor in activitatea sa.
Patrimoniul net poate fi determinat pe baza a doua metode:
• Metoda sintetica;
Pn = At − D
unde:
Pn = patrimoniul net

At = active totale
D = datorii totale
Valoarea patrimoniala a unei intreprinderi coincide cu activul net contabil, respectiv cu
capitalurile proprii determinate ca diferenta intre activul total constituit si datoriile totale
contractate. Constituirea si dezvoltarea intreprinderii implica aporturi de resurse necesare
sustinerii financiare a activelor necesare desfasurarii activitatii fundamentate pe baza
deciziei strategice. Apelarea la diverse surse financiare in functie de costul, accesul si
disponibilitatea acestora genereaza atit efecte directe asupra patrimoniului net (prin
marimea si durata datoriilor asumate), cit si efecte indirecte (prin costul resurselor).
In marimi relative, patrimoniul net este sinonim cu rata solvabilitatii globale a
intreprinderii, calculata ca raport intre activele totale si datorii.
Evolutia patrimoniului net se poate explica prin compararea dinamicii activelor totale cu
cea a datoriilor totale, precum si prin modificarile intervenite in structura acestora.

• Metoda aditiva:
Pn = K s + R z + Rr + Re − Rrep

Patrimoniul net, in acest caz, se determina prin insumarea surselor proprii de finantare a
intreprinderii: capital social ( K s ), rezerve ( R z ), rezultat reportat ( Rr ) si rezultatul

exercitiului ( Re ) corectat cu repartizarile efectuate din acesta in cursul exercitiului

respectiv ( Rrep ).

Principalele operatii de modificare a capitalurilor proprii pot fi generate atit prin

activitatea interna a intreprinderii cit si prin aportul extern al proprietarilor. Calitatea
gestiunii resurselor implicate in activitatea intreprinderii, concretizata in profit sau

30
pierdere, constituie sursa proprie interna de afectare a capitalurilor proprii. Cronicizarea
starii de contraperformanta se concretizeaza in decapitalizarea intreprinderii si o
remunerare si recuperare a capitalului necorespunzatoare. Eficienta activitatii prin
desfasurarea unei activitati rentabile, majoreaza capacitatea de crestere a avutiei
proprietarilor, implicit capitalul rezidual si capacitatea de remunerare a acestora.
Modificarea capitalurilor proprii poate fi reprezentata schematic astfel:

MEDIUL EXTERN AL INTREPRINDERII

Aporturi ale Retrageri ale

proprietarilor proprietarilor
M (+) (-) R
A E
J D
O Capital U
R propriu C
A E
R R
I I
(+) (-)
Profit Pierdere

MEDIUL INTERN AL INTREPRINDERII

Modificarea capitalurilor proprii

4.Analiza corelaŃiei dintre fondul de rulment, necesarul de fond de rulment

şi trezoreria netă

Principalii indicatori utilizaŃi în analiza echilibrului financiar sunt:

 fondul de rulment;
 necesarul de fond de rulment;
 trezoreria neta.

Fondul de rulment patrimonial este indicatorul care exprimă în mărime absolută

lichiditatea unei întreprinderi (pe termen scurt).
FR = Capitaluri permanente – Active imobilizate = ( Capitaluri proprii +
Datorii pe termen lung ) – Active imobilizate
sau
FR = Active circulante – Datorii pe termen scurt

31
 Se poate observa că fondul de rulment patrimonial reprezintă acea parte a
capitalului permanent ce excede activele imobilizate şi este destinat finanŃării activelor
circulante.
Fondul de rulment patrimonial poate fi privit, prin prisma surselor de finanŃare,
ca:
 fondul de rulment propriu:
FRp = Capitaluri proprii – Active imobilizate
 fondul de rulment împrumutat:
FRî = Datorii pe termen lung
Cazuri:
FR > 0 : situaŃie favorabilă pentru întreprindere, caracterizată prin surse
permanente care acoperă şi exced necesităŃile pe termen lung.
FR = 0 : sursele permanente = nevoile permanente. SituaŃia nu este considerată
dificilă. Totuşi o condiŃie esenŃială este ca durata de încasare a creanŃelor
să fie mai mică decât durata de plată a datoriilor.
FR < 0 : sursele permanente nu sunt capabile să acopere nevoile permanente. O
parte din resusele curente sunt îndreptate către investiŃii. Se ajunge la
această situaŃie în condiŃiile în care durata medie de încasare este mult
mai mică decât durata de plată.

Dimensiunea fondului de rulment este influentata de:

• rezultatul activitatii desfasurate de societate: profit sau pierdere
• politica societatii privind distribuirea dividendelor
• cresterea/scaderea capitalului social prin noi aporturi sau retrageri de
aporturi ale actionarilor sau asociatilor
• evolutia dimensiunii datoriilor pe termen mediu si lung
• evolutia dimensiunii activelor imobilizate

Nevoia de fond de rulment reprezintă acea parte a activelor circulante care ramine dupa
inlaturarea obligatiilor pe termen scurt:
NFR = (Active circulante – DisponibilităŃi – InvestiŃii financiare) – ObligaŃii pe
termen scurt
sau
NFR = (Stocuri + CreanŃe) – (Datorii pe termen scurt – Credite pe termen
scurt)

Unde:
OTS = DTS – credite bancare pe TS
Cazuri:

32
 NFR > 0 : este absolut necesară existenŃa unui FR pozitiv, care să acopere nevoile
curente.
NFR < 0 : situaŃia este favorabilă pentru întreprindere, sursele de finanŃare pentru
activitatea curenta sunt suficiente. Activitatea de investiŃii poate fi
finantata cu resursele excedentare ale activităŃii curente.
Dimensiunea NFR este influentata de:
• Natura activitatii desfasurate
• Durata ciclului de fabricatie
• Viteza de rotatie a stocurilor si creantelor
• Volumul de activitate desfasurata

Trezoreria netă reprezintă indicatorul care pune în corelaŃie fondul de rulment cu

necesarul de fond de rulment:

TN = FR – NFR
Trezoreria netă poate fi:
a) TN > 0 – pozitivă, caz în care din activitatea întreprinderii se degajă un surplus
monetar. Aceasta inseamna ca valoarea disponivbilităŃilor existente la sfârşitul anului
sunt mai mari decât la începutul perioadei, situaŃie posibilă doar dacă societatea
înregistrează profit
b) TN < 0 – negativă, caz în care întreprinderea apelează pentru finanŃarea
dezechilibrului la un credit de trezorerie. Semnificatia trezoreriei nete in acest caz este ca
prin activitatea desfăşurată în cursul anului s-au utilizat o parte din disponibilităŃile de la
începutul perioadei.

Pentru a caracteriza echilibrul financiar, se recomandă folosirea următoarelor rate:

a) durata de rotaŃie a necesarului de fond de rulment (DR):

NFR
DR = ×T
CA

Acest indicator este influenŃat de duratele de rotaŃie ale componentelor necesarului de

fond de rulment (elementele de stocuri, creanŃe şi obligaŃiile aferente ciclului de
exploatare).

b) rata marjei de securitate1 (RMS):

FR
RMS = ×T
CA

Rata marjei de securitate se apreciază că trebuie să fie cuprinsă între 30 şi 90 de

zile, în funcŃie de domeniul de activitate.

1
M. Niculescu, Diagnostic global strategic, Editura Economică, Bucureşti, 1997, pag. 386.

33
 c) rata de finanŃare a necesarului de fond de rulment (RFNFR):

FR
R FNFR = × 100, cu condiŃia ca FRNG, NFR > 0.
NFR

Dacă această rată este mai mică de 100, atunci întreprinderea înregistrează o trezorerie
netă negativă, o parte din necesarul de fond de rulment fiind acoperită pe seama
creditelor de trezorerie. În cazul în care valoarea ratei este mai mare de 100, atunci se
înregistrează o trezorerie netă pozitivă.
d) rata de finanŃare a activelor circulante (RFACE):

FR
R FACE = × 100
AC

e) rata de finanŃare a necesarului de fond de rulment pe seama creditelor de

trezorerie (RFNFRE):

Credite de trezorerie
R FNFRE = × 100
NFR

O valoare ridicată a acestei rate, în condiŃiile reducerii sau suspendării creditelor de

trezorerie de către bănci, se reflectă într-un risc important privind finanŃarea activităŃii.

5. Analiza corelaŃiei creanŃe-obligaŃii. Analiza vitezei de rotaŃie a activelor circulante

a) Durata medie de încasare a creanŃelor

S cr
D îc = × 360, CA* include TVA
*
CA
S cr
D îc = × 360, ∑ Rc cr : suma rulajelor creditoare ale
∑ Rc cr
conturilor clienti (metoda NU se foloseste)
Dacă firma desfăşoară activitate sezonieră:
S1 S
+ S trim 2 + S 3 + trim 4
S cr = 2 2
4
Dacă firma NU desfăşoară activitate sezonieră:
S +S
S cr = trim 1 trim 4
2

34
 b) Durata medie de plată a obligaŃiilor

S
D po = dat × 360, CA* include TVA
CA *
S cr
D îc = × 360, ∑ Rc cr : suma rulajelor debitoare ale
∑ Rd dat
conturilor de datorii (metoda NU se foloseste)

Dîc < Dpo ------- situaŃia ideala intreprinderii

c) Viteza de rotaŃie a activelor circulante: numar mediu de zile necesar pentru

transformarea activelor circulante în bani şi a banilor în active circulante. Cu
cât numarul de zile este mai mic, cu atât situaŃia e mai bună pentru
intreprindere, reflectind accelerarea vitezei de rotatie.

S f. cantitativ: CA
V rAc = Ac ×T = ....zile
CA St
f. calitativ:
S Ac = St + Cr
S Cr
Dacă
V rAc 1 > V rAc 0 situaŃia este nefavorabilă = încetinirea vitezei de rotatie a activelor
circulante.
V rAc 1 < V rAc 0 situaŃia este favorabilă, scade numarul de zile deci se inregistreaza o
accelerare a vitezei de rotaŃie.

EXEMPLU: InterpretaŃi influenŃa Cr „+”

f. cant: CA
V × CA
S AC = rAc
T
f. calit: V rAc

( ∆S ) = CA1 ×V rAc1 − CA1 ×V rAc 0 = CA1 × ∆V

∆V rAc
AC
rAc
T T T
Încetinirea vitezei de rotaŃie ⇒ creşterea soldului mediu al activelor circulante, situaŃie
nefavorabilă (imobilizarea resurselor întreprinderii).
Accelerarea vitezei de rotaŃie ⇒ scăderea soldului mediu al activelor circulante,
situaŃie favorabilă (degajarea de resurse financiare).

35
 6.Analiza lichidităŃii şi solvabilităŃii firmei

LICHIDITATEA: capacitatea unui activ de a fi transformat in bani rapid si cu o

pierdere minima de valoare

Analiza lichidităŃii şi solvabilităŃii se efectuează cu ajutorul unor rate financiare care

reflectă abilitatea unei întreprinderi (entităŃi) de a-şi onora obligaŃiile financiare exigibile
pe termen scurt. Ele compară datoriile pe termen scurt (faŃă de furnizori, bugetul statului
etc.) cu activele curente sau cu fluxul de disponibilităŃi care va permite onorarea acelor
datorii. Principalele rate de lichiditate şi solvabilitate operaŃionale în analiza financiară a
întreprinderii sunt:

1. Rata lichidităŃii generale

Active curente
RLc =
Datorii curente ( pe termen scurt )

Valoarea acestui indicator este in directa corelatie cu dimensiunea fondului de

rulment:

FR = Active curente (circulante) – Datorii curente (pe termen scurt)

Cum o valoare pozitiva a fondului de rulment este necesara pentru starea de

echilibru a firmei, rezulta implicit o valoare mai mare decit 1,0 pentru rata lichiditatii
generale. Dacă nivelul ratei este mai mic decât 1,0, aceasta indică un capital de lucru
negativ. Este important ca nivelul acestui indicator să fie comparat cu niveluri medii ale
ramurii sau cu cele înregistrate de competitori, pentru a avea o imagine corectă asupra
abilităŃii firmei de a-şi onora obligaŃiile curente asumate.
Dacă nivelul acestui indicator diferă semnificativ de cele medii ale ramurii, trebuie
căutate şi înŃelese cauzele ce explică această diferenŃă.
Aprecierea generală este că un nivel de 1,5 – 2,0 reprezintă un nivel asigurator al
acestei rate, iar un nivel mai mic de 1,0 poate fi un semnal de alarmă privind capacitatea
întreprinderii de a-şi onora obligaŃiile scadente pe termen scurt.

2. Rata lichidităŃii intermediare

36
 Active curente − Stocuri
RLi =
Datorii curente
Un nivel de 0,8 – 1,0 al acestei rate este apreciat drept corespunzător, în vreme ce
un nivel mai mic de 0,5 poate evidenŃia probleme de onorare a plăŃilor scadente .

3. Rata lichidităŃii imediate, la vedere

Disponibil + InvestiŃii financiare pe termen scurt

RLv =
Datorii curente

SOLVABILITATE: capacitate de a acoperi datoriile totale

1. Rata solvabilităŃii generale

Activ.total K PP
Rsg = = +1
Datorii.totale Datoriitotale

Dimensiunea ratei solvabilitatii generale ofera informatii privind dimensiunea capitalului

propriu, unde:
Kpp = Atotal − Datoriitotale
Valoarea minimă a ratei solvabilităŃii globale se consideră 1,4 (în cazul în care ponderea
minimă a capitalului propriu în cadrul totalului surselor de finanŃare este de 30%). În
cazul în care rata solvabilităŃii globale este mai mică decât 1, atunci firma este
insolvabilă.

2. Rata solvabilităŃii patrimoniale

Capital propriu
Rsp =
Capital propriu + Credite bancare

În general, un nivel bun depăşeşte valoarea de 0,5, în vreme ce un nivel între 0,3 – 0,5
evidenŃiază o situaŃie satisfăcătoare. De regulă, o rată a solvabilităŃii patrimoniale sub 0,3
este apreciată ca riscantă de către finanŃatori.
Metoda traditionala ce presupune caracterizarea lichiditatii si solvabilitatii intreprinderii
static, printr-un sistem de rate are capacitate informationala in acest sens dar, trebuie sa
luam in considerare si limitele sale. Comparatia cu caracter general active circulante –

37
datorii curente atrage principalele semnale asupra starii de solvabilitate. Lichiditatea
propriu–zisa a intreprinderii depinde nu numai de dimensiunea celor doi factori
mentionati, dar si de continutul si “calitatea” lor. Lichiditatea se afla sub jocul decalajului
dintre durata medie de incasare a creantelor si durata medie de plata a datoriilor curente.
Este posibil ca datoriile curente sa fie acoperite intr-o mare masura de activele circulante
dar intreprinderea sa fie pusa in situatia de a nu dispune de lichiditati necesare acoperirii
datoriilor scadente. Decalajul favorabil dintre activele circulante si datoriile curente este
benefic in idea de intrerupere a activitatii intreprinderii (de lichidare) si nu de asigurare a
continuitatii activitatii.
Inlaturarea acestui neajuns a impus abordarea analizei financiare intr-o viziune noua, prin
metoda fluxurilor, pornind de la conceptul de flux de fonduri, care permite identificarea
surplusurilor monetare din activitatea firmei. S-a propus ca instrument adaptat acestei
cerinte “Tabloul fluxurilor de trezorerie” prin care se urmareste in primul rind daca
structurile financiare ale intreprinderii sunt echilibrate.

8. Analiza fluxurilor de trezorerie

Conform Cadrului general de întocmire şi prezentare a situaŃiilor financiare, obiectivul

SituaŃiei fluxurilor de trezorerie este de a furniza informaŃii necesare adoptării deciziilor
economice atât de către utilizatori interni, precum acŃionari, manageri şi angajaŃi, cât şi de
către utilizatori externi, cum ar fi investitori, creditori financiari, furnizori, clienŃi etc.,
respectiv informaŃii utile privind evaluarea capacităŃii curente şi viitoare a unei
întreprinderi de a genera numerar sau echivalente ale numerarului, precum şi a
necesităŃilor firmei pentru utilizarea fluxurilor de numerar respective, a perioadei şi
siguranŃei generării lor (capacitatea de a-şi plăti angajaŃii şi furnizorii, de a achita dobânzi
şi de a rambursa credite, respectiv de a remunera pe proprietarii de capital prin
intermediul dividendelor). Informatiile prezentate de situatia fluxurilor de numerar ofera
utilizatorilor baza de date necesara in evaluarea capacitatii societatii de a genera numerar
si echivalente de numerar.
SituaŃia fluxurilor de numerar trebuie să prezinte fluxurile de numerar ale entităŃii din
cursul perioadei, clasificate pe activităŃi de exploatare, de investiŃie şi de finanŃare.
ActivităŃile de exploatare sunt principalele activităŃi generatoare de venituri ale entităŃii,

38
precum şi alte activităŃi care nu sunt activităŃi de investiŃie sau finanŃare. ActivităŃile de
investiŃie constau în achiziŃionarea şi cedarea de active imobilizate şi de alte investiŃii
care nu sunt incluse în echivalentele de numerar. ActivităŃile de finanŃare sunt activităŃi
care au drept rezultat modificări ale valorii şi structurii capitalurilor proprii şi
împrumuturilor entităŃii.
Fluxurile de numerar exclud mişcările între elemente care constituie numerar sau
echivalente de numerar, deoarece aceste componente fac parte din gestiunea numerarului
unei entităŃi, şi nu din activităŃile de exploatare, investiŃie şi finanŃare. Gestiunea
numerarului presupune plasarea excedentului de numerar în echivalente de numerar.
Corespunzător abordării funcŃionale a activităŃilor firmei, în cadrul situaŃiei fluxurilor de
trezorerie, fluxurile sunt grupate, de asemenea, în următoarele trei categorii:
1. Fluxuri generate de activităŃile de exploatare (operaŃionale);
2. Fluxuri generate de activităŃile de investiŃie;
3. Fluxuri generate de activităŃile de finanŃare.

Fluxurile de numerar generate de activităŃile de exploatare sunt generate de

principalele activităŃi producătoare de venituri ale întreprinderii, respectiv aceste fluxuri
de numerar rezultă din tranzacŃii şi alte evenimente care intră în determinarea profitului
net sau a pierderii nete. Astfel, există următoarele intrări şi ieşiri de numerar determinate
de activităŃile operaŃionale:
 Intrări de numerar şi echivalente de numerar:
- încasări în numerar din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii;
- încasări în numerar din redevenŃe, onorarii, comisioane şi alte venituri;
- încasări în numerar din restituiri ale impozitelor pe profit*.
 Ieşiri de numerar şi echivalente de numerar:
- plăŃi în numerar către furnizori şi prestatorii de servicii;
- plăŃi în numerar către angajaŃi şi în numele acestora;
- plata în numerar ale dobânzilor pentru credite*;
- plăŃi privind impozite, taxe şi vărsăminte (inclusiv impozitul pe profit).
Valoarea fluxurilor de trezorerie din activităŃile de exploatare exprimă măsura în care
activităŃile întreprinderii au generat suficient flux de numerar pentru a rambursa
împrumuturile şi ratele de leasing financiar, a menŃine capacitatea de funcŃionare a
întreprinderii, a plăti dividende acŃionarilor şi de a face investiŃii noi fără a apela la surse
externe de finanŃare. În plus, datorită importanŃei activităŃilor de exploatare şi
probabilităŃii mari de realizare a acestor fluxuri, valoarea fluxurilor de numerar din
activităŃile operaŃionale este foarte utilă pentru previzionarea fluxurilor viitoare de
numerar ale întreprinderii.

39
Fluxuri generate de activităŃile de investiŃii
Prezentarea separată a fluxurilor de numerar provenite din activităŃi de investiŃii este
importantă deoarece exprimă gradul în care plăŃile efectuate au contribuit la obŃinerea de
resurse menite a genera venituri şi fluxuri viitoare de numerar. Aceste fluxuri de numerar
reprezintă intrări şi ieşiri determinate în special de achiziŃia şi cedarea activelor
imobilizate pe termen lung. Se pot enumera următoarele tipuri de fluxuri de numerar
provenite din activităŃi de investiŃii:
 Intrări de numerar şi echivalente de numerar:
- încasări în numerar din vânzarea de imobilizări corporale şi necorporale;
- încasări în numerar din vânzarea de instrumente de capitaluri proprii sau de
creanŃă ale altor firme;
- încasări în numerar din rambursarea avansurilor şi creditelor acordate altor
părŃi;
- încasări din dobânzi şi dividende.
 Ieşiri de numerar şi echivalente de numerar:
- plăŃi în numerar pentru achiziŃionarea de imobilizări corporale şi
necorporale;
- plăŃi în numerar pentru achiziŃia de instrumente de capitaluri proprii sau de
creanŃă ale altor firme;
- avansuri în numerar şi împrumuturi acordate altor părŃi.
Fluxuri generate de activităŃile de finanŃare
Fluxurile de numerar provenite din activitatea de finanŃare sunt determinate de modificările
intervenite în dimensiunile capitalului total al întreprinderii, precum şi ale structurii de
finanŃare a acesteia. Valoarea acestor fluxuri de numerar este relevantă pentru previzionarea
fluxurilor de numerar aşteptate de către furnizorii de capital, respectiv creditorii şi acŃionarii
companiei. În cadrul fluxurilor de numerar generate de activităŃile de finanŃare se pot include:
 Intrări de numerar şi echivalente de numerar:
- încasări în numerar provenite din emisiunea de acŃiuni sau alte instrumente
de capital propriu;
- încasări în numerar provenite din emisiunea titlurilor de creanŃă, a
împrumuturilor, datoriilor neasigurate, obligaŃiunilor, ipotecilor şi a altor
împrumuturi pe termen scurt sau lung.
 Ieşiri de numerar şi echivalente de numerar:
- plăŃi în numerar efectuate către proprietari pentru a răscumpăra acŃiunile
întreprinderii;
- plăŃi în numerar ale dividendelor către acŃionari;
- rambursările în numerar ale unor sume împrumutate;
- plăŃile în numerar efectuate de locatar pentru reducerea obligaŃiilor aferente
unui contract de leasing financiar.
Rezultanta finală a celor trei categorii de fluxuri de numerar este trezoreria netă, care
poate fi determinată astfel:

40
 A) prin metoda directă, conform căreia se operează cu încasări şi plăŃi brute în
numerar ;
B) prin metoda indirectă, prin care profitul net sau pierderea netă este ajustată cu
efectele tranzacŃiilor ce nu au natură monetară, amânările sau angajamentele de
plăŃi sau încasări în numerar din exploatare trecute sau viitoare şi elemente de
venituri şi cheltuieli asociate cu fluxurile de numerar din investiŃii sau finanŃări
Ordinul 3055/2009 prezinta structura exemplificativă a situaŃiei fluxurilor de numerar
întocmită pe baza metodei directe (cu precizarea ca poate fi folosita in acest sens si
metoda indirecta) astfel:

SituaŃia fluxurilor de numerar – metoda directa, conform Ordinului 3055/2009

Denumirea elementului ExerciŃiul financiar

Precedent Curent
A 1 2
Fluxuri de numerar din activităŃi de exploatare:
Încasări de la clienŃi
PlăŃi către furnizori şi angajaŃi
Dobânzi plătite
Impozit pe profit plătit
Încasări din asigurarea împotriva cutremurelor
Numerar net din activităŃi de exploatare
Fluxuri de numerar din activităŃi de investiŃie:
PlăŃi pentru achiziŃionarea de acŃiuni
PlăŃi pentru achiziŃionarea de imobilizări corporale
Încasări din vânzarea de imobilizări corporale
Dobânzi încasate
Dividende încasate
Numerar net din activităŃi de investiŃie
Fluxuri de numerar din activităŃi de finanŃare:
Încasări din emisiunea de acŃiuni
Încasări din împrumuturi pe termen lung
Plata datoriilor aferente leasing-ului financiar
Dividende plătite
Numerar net din activităŃi de finanŃare

41
Creşterea netă a numerarului şi echivalentelor de numerar
Numerar şi echivalente de numerar la începutul exerciŃiului financiar
Numerar şi echivalentele de numerar la sfârşitul exerciŃiului financiar

Pentru aprecierea corectă a performanŃei şi a riscului financiar asociat activităŃii firmelor,

se poate calcula o multitudine de rate pe baza informaŃiilor oferite de situaŃia fluxurilor de
numerar. În literatura şi practica naŃională şi internaŃională se recomandă utilizarea
următoarelor rate financiare relevante:

a) Rata de acoperire a datoriilor financiare totale (în engl. Total Debt Ratio sau
Cash-flow to Total Debt) semnifică capacitatea întreprinderii de a rambursa datoriile sale
financiare viitoare şi se determină cu ajutorul formulei:
CF exp l
R CF / DFT =
expl DFT

unde: CF exp l – cash-flow din activitatea de exploatare; DFT – datorii financiare totale.
Această rată exprimă durata de timp necesară pentru rambursarea datoriilor financiare
totale. Datoriile financiare totale includ atât datoriile financiare pe termen scurt, cât şi
cele pe termen lung. InformaŃiile privind nivelul acestei rate a întreprinderii comparativ
cu firme similare din aceeaşi industrie interesează în special instituŃiile de credit.
b) Rata de acoperire a dobânzii (în engl. Cash Interest Coverage – CIC) exprimă
abilitatea companiei de a plăti dobânda aferentă datoriilor financiare şi se calculează pe
baza următoarei formule:
CF exp l + Dob + Im p
p p
R CFexp l / Dob =
Dob
p

unde:
CF exp l – cash-flow din activitatea de exploatare; Dobp – dobânda plătită; Im pp –
impozitul pe profit plătit.
Dobânda plătită include atât dobânzile pentru datoriile financiare pe termen scurt, cât şi
pentru cele pe termen lung. Întreprinderile cu un grad de îndatorare ridicat înregistrează
un nivel scăzut al acestei rate, în timp ce întreprinderile care-şi finanŃează activitatea
predominant pe baza surselor proprii de capital deŃin un nivel bun al ratei respective. Un
nivel al acestui indicator mai mic decât 1 indică un risc financiar alarmat pentru
investitori şi analişti. Spre deosebire de rata de acoperire a dobânzii calculată pe baza

42
profitului net, acest indicator este mult mai relevant, indicând capacitatea reală de plată a
dobânzii pe baza numerarului disponibil.
c) Rata de acoperire a datoriilor financiare curente (în engl. Cash Curent Debt
Coverage – CDC) se calculează ca raport între fluxurile nete de numerar din activitatea
de exploatare, rămase la dispoziŃia întreprinderii, şi datoriile financiare curente, conform
formulei:
CF exp l − Div p
R CF / DFC =
exp l DFC
unde:
CF exp l – cash-flow din activitatea de exploatare; Divp – dividende plătite; DFC – datorii
financiare curente.
Datoriile financiare curente de la numitorul ratei includ toate rambursările de credite şi
alte împrumuturi din cursul exerciŃiului financiar. Această rată reflectă gradul de confort
în rambursarea datoriilor financiare curente ale întreprinderii. Cu cât nivelul ratei este
mai ridicat, cu atât mai facilă este restituirea sumelor împrumutate. Ca şi celelalte rate
construite pe baza cash-flow, valoarea ratei variază în funcŃie de domeniul de activitate al
firmei.
d) Rata cash-flow operaŃional (în engl. The Operating Cash-flow Ratio – OCF)
reprezintă raportul dintre fluxul net de numerar generat de activitatea de exploatare şi
datoriile curente totale:
CF exp l
R CF =
exp l DC
unde:
CF exp l – cash-flow din activitatea de exploatare; DC – datorii curente totale.

Rata cash-flow operaŃional semnifică capacitatea întreprinderii de a genera resurse

financiare necesare pentru acoperirea obligaŃiilor sale curente. Valoarea acestei rate
financiare depinde de industria în care activează firma analizată, dar indiferent de sector,
trebuie să înregistreze un nivel minim de 2. Astfel, companiile din domeniile intensiv
capitalizate generează un flux net de numerar semnificativ din activitatea de exploatare,
respectiv au un nivel ridicat al acestei rate. Totuşi, această rată nu are o relevanŃă ridicată
în analiza lichidităŃii firmei deoarece conŃine şi datoriile curente nepurtătoare de dobândă.
e) Rata de finanŃare a activelor imobilizate (în engl. Capital Expenditure Ratio):

43
 CF exp l
R CF / AN Im = AN Im
exp l
unde:
CF exp l – cash-flow din activitatea de exploatare; ANIm – achiziŃii nete de active
imobilizate.

Se apreciază că valoarea acestei rate trebuie să fie cât mai mare, dar interpretarea acesteia
trebuie făcută cu precauŃie. Astfel, pe de o parte, dacă firma achiziŃionează active
corporale de o valoare semnificativă, atunci rata va scădea, iar reducerea acestei rate
poate fi considerată normală. Dimpotrivă, când întreprinderea manifestă o tendinŃă
prelungită de scădere a ratei, probabil că se realizează investiŃii superioare posibilităŃilor
financiare proprii, iar firma va apela la împrumuturi mai mari, ceea ce va conduce la creşterea
riscului său financiar. Pe de altă parte, reducerea achiziŃiilor de active corporale determină
diminuarea riscului financiar şi, implicit, a ratei de finanŃare a activelor corporale. Deşi
aparent pozitivă, evoluŃia ratei poate semnala deteriorarea competitivităŃii firmei pe termen
lung prin reducerea achiziŃiilor de active corporale.
f) Gradul de adecvare a cash-flow (în engl. Cash-flow Adequacy Ratio – CFA) se
calculează ca raport între EBITDA (profitul înainte de amortizare, cheltuielile cu
dobânzile şi impozitul pe profit), din care se scad dobânzile plătite, impozitul pe profit
plătit şi cheltuielile de capital, şi media anuală a maturităŃilor planificate pentru următorii
cinci ani, corespunzător următoarei formule:

EBITDA − Dob p − Im p p − AN Im
RA =
CF MaRp
unde:
CF exp l – cash-flow din activitatea de exploatare;
Dobp – dobânda plătită; Im pp – impozitul pe profit plătit;
ANIm – achiziŃii nete de imobilizări;
MaRp – media anuală a rambursărilor planificate pentru următorii cinci ani.

44