Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Moara Cu Noroc
Moara Cu Noroc
UNITATEA DE ÎNVĂŢĂMÂNT:
DATA: 23.03.2015
CLASA: a XI-a
DISCIPLINA DE ÎNVĂŢĂMÂNT: Limba şi literatura română
SUBIECTUL LECŢIEI: Moara cu noroc – caracterizarea lui Ghiţă
TIPUL LECŢIEI: mixtă
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE: Realismul
SCOPUL LECŢIEI: formarea deprinderilor de caracterizare a personajelor literare
PROFESOR:
COMPETENŢE GENERALE:
1. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în diferite situaţii de comunicare
2. Comprehensiunea şi interpretarea textelor
3. Argumentarea orală sau în scris a unor opinii în diverse situaţii de comunicare
VALORI ŞI ATITUDINI
1. Cultivarea interesului pentru lectură şi a plăcerii de a citi, a gustului estetic în domeniul literaturii;
2. Stimularea gândirii autonome, reflexive şi critice în raport cu diversele mesaje receptate;
3. Cultivarea unei atitudini pozitive faţă de comunicare şi a încrederii în propriile abilităţi de comunicare;
4. Abordarea flexibilă şi tolerantă a opiniilor şi a argumentelor celorlalţi;
5. Cultivarea unei atitudini pozitive faţă de limba maternă şi recunoaşterea rolului acesteia pentru dezvoltarea personală şi îmbogăţirea
orizontului cultural.
COMPETENŢE SPECIFICE:
1.1. Aplicarea cunoştinţelor de limbă în receptarea mesajelor orale şi scrise
1.3. Folosirea adecvată a strategiilor de comunicare orală în monolog şi dialog
2.3.Interpretarea textelor studiate prin prisma propriilor valori şi a propriei experienţe de lectură.
3.1. Identificarea şi explicarea relaţiilor dintre opera literară studiată şi contextul cultural în care a apărut aceasta
4.2.Compararea şi evaluarea unor argumente diferite în vederea formulării unor judecăţi proprii.
1
COMPETENŢE DERIVATE - la sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili:
- să încadreze opera studiată într-o epocă literară;
- să cunoască elementele de structură şi de limbaj ale operei;
- să cunoască modalităţile de caracterizare a personajului literar;
- să identifice tipuri de personaje în opera studiată;
- să identifice modul de expunere şi figurile de stil folosite în realizarea portretului personajului principal;
- să extragă din text informaţii privind aspectul social, psihologic, fizic şi moral al personajelor;
- să identifice tipologia personajelor;
STRATEGIA DIDACTICĂ
1. RESURSE
Programa
Fişe de lucru
Tabla
Locul de desfăşurare: sala de clasă
Timp de lucru: 50 de minute
2. METODE ŞI PROCEDEE: lectura, observaţia, conversaţia, învăţarea prin descoperire, lucrul cu textul, explicaţia
MATERIAL BIBLIOGRAFIC:
Ioan Slavici, Moara cu noroc, Editura Litera International, Chişinău, 2001.
Magdalena Popescu, Slavici, Cartea Românească, 1977
Constantin Parfene, Metodica studierii limbii şi literaturii române în şcoală, Edita Polirom, Iaşi, 1999.
Emanuela Ilie, Didactica literaturii române, Editura Polirom, Iaşi, 2008.
2
Scenariul didactic
3
rezultatele lucrului în echipă în prezintă
faţa clasei Observarea
comportamentului
elevilor
Asigurarea - întreabă elevii ce le-a plăcut - sunt atenţi şi răspund la Conversaţia Activitatea Aprecieri verbale
feedbackului cel mai mult din lecţie întrebările adresate de către individuală Notarea elevilor
2’ - face aprecieri verbale profesor Activitatea frontală Interevaluarea
Autoevaluarea
Asigurarea - dă posibilitatea elevilor să - adresează întrebări suplimentare Conversaţia
retenţiei şi a adreseze alte întrebări - Notează pe caiete tema pentru
transferului - explică elevilor care este tema acasă
2’ pentru acasă: elevii primesc o fişă
de lucru (Cf. Anexa II)
4
Anexa I
Caracterizarea personajului principal
3. „Aparent apatic şi dominabil, calm, aşezat, Ghiţă e omul de rând ambiţios cu discreţie, mânat de o voinţă teribilă ascunsă, de o
încăpăţânare mută în stare, pentru îndeplinirea unei hotărâri desperate, nedestăinuite nimănui, să-şi calce în picioare tot ce are mai sfânt,
să-şi împingă soţia în braţele celui pe care vrea să-l răpună şi apoi s-o omoare cu cuţitul.” (Dumitru Micu)
Grupa I – Plecând de la citatele de mai jos, realizaţi statutul social al personajului principal şi tipologia personajului (principal,
secundar, masculin, plat, rotund, pozitiv, negativ etc. ).
Citatul Trăsătura Modalitatea de
caracterizare
„- Vorba scurtă, răspunse Ghiţă, să rămânem aici să cârpesc şi mai departe cizmele oamenilor, care
umblă toată săptămâna în opinci ori desculţi…”
„- Atunci să nu mai pierdem vorba degeaba: mă duc să vorbesc cu arândaşul şi de St. George
cârciuma de la moara cu noroc e a noastră.”
„Abia trecuseră dar câteva luni după St. Gheorghe, şi drumeţii mai umblaţi nu ziceau că are să facă
popas la Moara cu noroc, ci că se vor opri la Ghiţă, şi toată lumea ştia cine e Ghiţă şi unde e Ghiţă,
iar acolo, în vale, între pripor şi locurile rele, nu mai era Moara cu noroc ci cârciuma lui Ghiţă.”
„Ghiţă întâia oară în viaţa lui ar fi vrut să n-aibă nevasta şi copii, pentru ca să poată zice: „Prea
puţin îmi pasă!” Se gândea la câştigul pe care 1-ar putea face în tovărăşia lui Lică, vedea banii grămadă
înaintea sa şi i se împăiănjeneau parcă ochii: de dragul acestui câştig ar fi fost gata să-şi pună pe un
an, doi capul în primejdie. Avea însă nevastă şi copii şi nu putea să facă ce-i plăcea.”
„Sâmbătă de cu seară locul se deşerta, şi Ghiţă, ajungând să mai răsufle, se punea cu Ana şi cu
bătrâna să numere banii, şi atunci el privea la Ana, Ana privea la el, amândoi priveau la cei doi
copilaşi, căci doi erau acum, iară bătrâna privea la câteşipatru şi se simţea întreţinută, căci avea un
ginere harnic, o fată norocoasă, doi nepoţi sprinteni.”
5
Grupa II – Realizaţi statutul moral al personajului principal, plecând de la următoarele citate:
Citatul Trăsătura Modalitatea de
caracterizare
„Ghiţă întâia oară în viaţa lui ar fi vrut să n-aibă nevasta şi copii, pentru ca să poată zice: „Prea puţin îmi pasă!"
Se gândea la câştigul pe care 1-ar putea face în tovărăşia lui Lică, vedea banii grămadă înaintea sa şi i se
împăiănjeneau parcă ochii: de dragul acestui câştig ar fi fost gata să-şi pună pe un an, doi capul în primejdie.
Avea însă nevastă şi copii şi nu putea să facă ce-i plăcea.
Ca om harnic şi sârguitor, Ghiţă era mereu aşezat şi pus pe gânduri, dar el se bucura când
o vedea pe dânsa veselă: acum el se făcuse mai de tot ursuz, se aprindea pentru orişice lucru de
nimic, nu mai zâmbea ca mai nainte, ci râdea cu hohot, încât îţi venea să te sperii de el, iar când se
mai hârjonea câteodată cu dânsa, îşi pierdea lesne cumpătul şi-i lăsa urme vinete pe braţe.
Adeseori Ana ar fi voit să-l întrebe: "Ghiţă! ce-i cu tine?", însă ea nu mai îndrăznea să-i vorbească
dezgheţat ca mai nainte, căci se temea ca nu cumva el să se mânie şi pe dânsa, ceea ce nu făcuse
încă până atunci.”
„se gândea la câştigul pe care l-ar putea face în tovărăşia lui Lică, vedea banii grămadă înaintea
sa şi i se împăienjeneau parcă ochii.”
“Ghiţă luă pe unul dintre copii şi-l sărută.
— Sărmanilor mei copii, zise el, voi nu mai aveţi, cum avuseseră părinţii voştri, un tată om
cinstit.”
„Ghiţă întâia oară în viaţa lui ar fi voit să n-aibă nevastă şi copii, pentru ca să poată zice:
"Prea puţin îmi pasă!" Se gândea la câştigul pe care l-ar putea face în tovărăşie cu Lică, vedea
banii grămadă înaintea sa şi i se împăienjeneau parcă ochii: de dragul acestui câştig ar fi fost gata
să-şi pună pe un an, doi capul în primejdie. Avea însă nevastă şi copii şi nu putea să facă ce-i
plăcea.”
6
Grupa III – Realizaţi statutul psihologic al personajului principal, plecând de la următoarele citate:
7
Anexa II
„— Omul să fie mulţumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăţia, ci liniştea colibei tale te face fericit. Dar voi să faceţi după cum vă
trage inima, şi Dumnezeu să vă ajute şi să vă acopere cu aripa bunătăţii sale. Eu sunt acum bătrână, şi fiindcă am avut şi am atât de multe bucurii în
viaţă, nu înţeleg nemulţumirile celor tineri şi mă tem ca nu cumva, căutând acum la bătrâneţe un noroc nou, să pierd pe acela de care am avut parte
până în ziua de astăzi şi să dau la sfârşitul vieţii mele de amărăciunea pe care nu o cunosc decât din frică. Voi ştiţi, voi faceţi; de mine să nu
ascultaţi. Mi-e greu să-mi părăsesc coliba în care mi-am petrecut viaţa şi mi-am crescut copiii şi mă cuprinde un fel de spaimă când mă gândesc să
rămân singură într-însa: de aceea, poate că mai ales de aceea, Ana îmi părea prea tânără, prea aşezată, oarecum prea blândă la fire, şi-mi vine să râd
când mi-o închipuiesc cârciumăriţă.
— Vorbă scurtă, răspunse Ghiţă, să rămânem aici, să cârpesc şi mai departe cizmele oamenilor, care umblă toată săptămâna în opinci ori
desculţi, iară dacă duminica e noroi, îşi duc cizmele în mână până la biserică, şi să ne punem pe prispa casei la soare, privind eu la Ana, Ana la
mine, amândoi la copilaş, iară d-ta la tustrei. Iacă liniştea colibei.
— Nu zic, grăi soacra aşezată. Eu zic numai ce zic eu, vă spun numai aşa, gândurile mele, iară voi faceţi după gândul vostru, şi ştiţi prea bine
că, dacă voi vă duceţi la moară, nici vorbă nu poate fi ca eu să rămân aici ori să mă duc în altă parte: dacă vă hotărâţi să mergeţi, mă duc şi eu cu voi
şi mă duc cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată dragostea mamei care încearcă norocul copilului ieşit în lume. Dar nu cereţi ca eu să hotărăsc
pentru voi.
— Atunci să nu mai pierdem vorba degeaba: mă duc să vorbesc cu arândaşul, şi de la Sf. Gheorghe cârciuma de la Moara cu noroc e a
noastră.
— În ceas bun să fie zis, grăi bătrâna, şi gând bun să ne dea Dumnezeu în tot ceasul!!” – Moara cu noroc, Ioan Slavici