Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”

Facultatea Educație Fizică și Sport

Proiect la disciplina Activitǎţi Nautice

Student:Diaconu George Ciprian Profesor :Ştirbu

Cǎtǎlin
 Cuprins

1.Scurt istoric ,pioneri ai acestui sport;

2.Echipament,practicanti,rezultate obtinute;
3.Galerie foto;
4.Repere bibliografice.
 Wingsuit flying- Zborul natural!

Ambiția omului de a zbura, care părea la început o nebunie şi un lucru

aproape imposibil, a ajuns acum după secole întregi, un lucru real şi cât se
poate de firesc. Planoarele, deltaplanele, parapantele şi alte dispozitive de
planare s-au cam demodat de ani buni în unele ţări. Acum ai nevoie doar de
un costum cu membrane, multe ore de paraşutism în spate şi stăpânirea
tehnicilor de zbor.
Încă de la schiţele primului ornitopter, realizate în 1485 de Leonardo da
Vinci, oamenii au început din ce în ce mai mult să zboare. Era atunci un vis
aproape imposibil sau pentru alţii, o nebunie curată. De-a lungul istoriei,
sute, dacă nu chiar mii de oameni au încercat să zboare asemenea păsărilor,
adică prin propriile lor forţe, prin propulsie umană.
Wingsuit-ul este sportul care s-a apropiat cel mai mult de îndeplinirea
visului de a zbura liber. Acest sport a început să se practice prin anii '30.
Atunci, pentru prima oară a fost utilizată o formă de aripi artificiale, pentru a
putea mări viteza pe orizontală împotriva curenţilor de aer.
 Primele costume au fost confecţionate din pânză, lemn, mătase, oţel sau
chiar oase de balenă. Pionierii acestui sport au avut de suferit accidentări
grave, soldate chiar cu decese.
Pionieri

De-a lugul primelor trei decenii de incercari, pana in 1961, cand zborul
devenea tot mai tentant, iar pretendentii tot mai desi, 72 dintre cei 75 de
pionieri ai acestui sport au murit in incercarea lor de a pacali gravitatia.
Totusi, supravietuitorii, dintre care faceau parte Clem Sohn, un tanar
insetat de adrenalina care era convins ca moartea il va ocoli pentru totdeauna
si Leo Valentin, un parasutist din perioada celui de-al II-lea razboi mondial,
le-au dat incredere pretendentilor, care, in ciuda ratei extraordinar de mari a
accidentelor si a deceselor, nu au fost deloc putini.
Chiar daca au devenit repede idolii a mii de tineri, cei doi pionieri ai
wingsuit flyingului si-au gasit sfarsitul la varste destul de fragede.
Mai intai, la numai 26 de ani, la 25 aprilie 1937, Clem Sohn, cel care
declara inaintea sariturii ca se simte la fel de sigur ca in bucataria bunicii, a
cazut in gol, in fata a 100.000 de oameni, dupa ce parasuta sa a refuzat sa se
deschida.
Dupa aproape doua decenii, in 1956, Leo Valentin avea sa incerce sa
zboare, si el, pentru ultima data.
Dupa ce declarase ca a reusit sa zboare 3 mile in 1954 cu ajutorul unor
aripi de lemn, Leo Valentin a incercat sa repete performanta in Liverpool,
insa si-a gasit sfarsitul, dupa ce una dintre aripile improvizate i s-a desprins
in momentul desprinderii de avion.
Echipament
Costumul de zbor, de la care provine si denumirea sportului, este numit
wingsuit. Acesta este asemanator unui costum de schi, insa este special creat
pentru a putea plana, o membrana groasa fiind adaugata intre membre si
corp.
De asemenea, pe langa wingsuit, echipamentul contine si o parasuta.
Aceasta este folosita la incheierea zborului, in momentul in care “omul-
pasare”, asa cum sunt numiti practicantii acestui sport, alege sa incheie
planarea.
Zborul
Chiar daca la prima vedere, daca nu ti-e frica de inaltimi si ai ceva
experienta in parasutism, pare o joaca de copii, wingsuit flying-ul nu este
deloc usor de precticat.
De la desprinderea de avion si pana la deschiderea parasutei, trebuie puse in
practica o multime de tehnici.
 Desprinderea de avion trebuie facuta cu mare atentie iar membrana
costumului trebuie tinuta stransa, pentru a nu avea un efect initial de ridicare
si, implicit, lovirea de avion.
De asemenea, o data ajuns in aer, “zburatorul” trebuie sa deschida atat
bratele cat si picioarele, in paralel, pentru a evita un efect de rasucire si
pentru a putea controla planarea.
Daca viteza avionului va sperie, sariturile pot fi facute si din elicopter, balon
sau chiar de pe un plan fix.

Planarea din varful unui munte sau dintr-un balon cu aer cald este total
diferita - viteza initiala, datorata miscarii in cazul avionului, este aici
absenta. In acest caz se utilizeaza caderea verticala, folosind forta
gravitationala pentru a accelera. Apoi costumul foloseste aceasta forta pentru
a crea portanta. Pentru a ateriza in siguranta pe pamant, zburatorul foloseste
parasuta. In prezent exista cel putin o organizatie care studiaza posibilitatea
de a ateriza fara a folosi parasuta.
 In aer, zburatorul se foloseste de forma corpului sau pentru a inainta si a
se ridica atat cat doreste, desi in general majoritatea costumelor Birdman au
un raport de 2 la 1 - asta inseamna ca pentru fiecare metru coborat inainteaza
doi. Folosindu-se de forma corpului si alegand forma si caracteristicile
costumului, cel care zboara poate controla viteza de inaintare si de cadere
spre pamant. Astfel poate incetini la maxim viteza de cadere, pentru a
ramane cat mai mult timp in aer (si implicit pentru a inainta). Acest lucru se
obtine schimband forma trunchiului, arcuind sau indoind linia umerilor,
soldurilor si genunchilor, schimband unghiul de zbor in vant si variind
tensiunea aplicata membranelor costumului.
Acesti zburatori isi pot masura si imbunatati performantele cu ajutorul
unor computere care indica timpul mentinerii in zbor, altitudinea la care sa
isi deschida parasuta si altitudinea de la care pornesc in cadere libera. Din
aceste date se poate fla viteza caderii care poate fi comparata cu zborurile
anterioare. GPS-urile pot fi folosite pentru a inregistra si a planifica
traiectoria zborului. Viteza obisnuita de cadere a unui skydiver variaza intre
180 si 225 km/ora, costumul wingsuit poate reduce aceasta viteza pana la 40
km/ora.
In prezent exista costumul de zbor motorizat, folosindu-se mici motoare
legate de picioare. Acestea permit o deplasare si mai lunga pe orizontala, si
chiar ridicare.
Desi din punct de vedere tehnic nu este un "wingsuit" (costum cu aripi),
Yves Rossy este prima persoana care a reusit sa obtina manevrabilitatea unui
avion carmind doar miscandu-si corpul. Acest costum nu este disponibil
comercial, datorita faptului ca materialele si combustibilul folosite sunt prea
scumpe.
esi din punct de vedere tehnic nu este un "wingsuit" (costum cu aripi), Yves
Rossy este prima persoana care a reusit sa obtina manevrabilitatea unui
avion carmind doar miscandu-si corpul. Acest costum nu este disponibil
comercial, datorita faptului ca materialele si combustibilul folosite sunt prea
scumpe.
La ora actuala exista doua tipuri de baza ale costumului de zbor - "tri-
wing Wingsuit" are trei membrane individuale atasate intre picioare si intre
brate si corp; "mono-wing Wingsuit" incorporeaza tot costumul intr-o mare
aripa.
Un costum Wingsuit pentru amatori costa in jur de 200 euro, iar pentru
profesionisti pana la 900 euro.In ceea ce priveste lectiile, Fly Your Body
este una dintre cele mai serioase scoli de acest gen. Un curs pe scurt despre
prima lectie de zbor costa 20 euro, instructaj si video - 20 euro, inchiriere
costum - 5 euro / saritura sau 20 euro / zi. Pentru grupuri lectia introductiva
costa 240 euro.In Romania nu se practica acest sport,iar cele mai sigure scoli
apropiate de noi se afla in Italia ,Belgia ,Franta,Spania.
Recordul de lungime în astfel de zboruri este deţinut de skydiver-ul
australian Felix Baumgartner. La 31 iulie 2003, acesta a sărit de la 9000 de
metri altitudine din avion şi a reuşit să traverseze Canalul Mânecii, lat de
peste 35 kilometri, dintr-un singur salt, atingând o viteză de peste 300 km/h.
Galerie foto
 Bibliografie

http://www.descopera.ro/sporturi/2325834-wingsuit-flying-zborul-natural
http://www.adevarul.ro/actualitate/travel/web-
VIDEO_EXTREM_Oamenii_pasare_-_ce_au_fost_si_ce_au_ajuns_-
_evolutia_suprema_0_554344610.html
http://www.turistik.ro/info/wingsuit-flying---arta-de-a-zbura-0952