Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Drept Administrativ - Fituici Pentru Examen.
Drept Administrativ - Fituici Pentru Examen.
Administraţia publica (A.P.) reprezinta ansamblul de activitati efectuate de toti reprezentantii puterii
executive. Puterea executiva (administrativa) se exercita de catre Presedintele RM, Guvern, ministere
alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale si locale.
Organizarea, structura administratiei publice este stabilita prin acte normative si in baza unor criterii.
Astfel, conform Criteriului teritorial A.P. se divizeaza in funcţie de raza teritoriala de acţiune si oamenii
deserviţi de acasta administraţie in :
1. AP Centrala
2. AP Locala
Administratia Publica Centrala exercita atribuţiile asupra intregului teritoriu al statului si reprezinta
interesul tuturor locuitorilor ţarii.
Administratia Publica Locala exercita atribuţiile doar asupra unei parţi a teritoriului.
Conform Criteriului funcţional A.P. dupa funcţiile si competenţele pe care le are in aceste autoritaţi se
divizeaza in:
1. Autoritaţi cu competenţa generala – activeaza la nivel central si la nivel local
2. Autoritaţi cu competenţa speciala (de specialitate) - activeaza la nivel central si la nivel local
1. Autoritaţi ale puterii executive cu competenţe generale – sint competente in toate domeniile de
realizare a atribuţiilor puterii executive. (Ex.Guvernul)
2. Organe ale administraţiei publice centrale de specialitate – create pentru a realiza numai o latura a
puterii executive (Ex.Ministere, agenţii, birouri,camere si inspecţii s.a)
Principiile de baza ale activitatii Guvernului. In activitatea sa Guvernul: (Art. 2 al Legii Nr. 64 din
31.05.1990 cu privire la Guvern)
Organele administratiei publice sunt acele colectivitati umane constituite pe baza si in executarea legii,
dotate cu mijloace materiale si resurse financiare potrivit legii, avand capacitate juridica de drept
administrativ si competenta stabilita prin lege pentru a putea actiona in vederea organizarii executarii si a
executarii in concret a legii si care se incadreaza in sistemul administratiei publice.
De altfel, toate mecanismele expuse mai sus sunt instrumente menite sa atenţioneze asupra normalitaţii si stabilitaţii
proceselor publice, sa asigure un echilibru intre puteri, si nu trebuie inţelese in sensul unor atribuţii care ar poziţiona
Presedintele in poziţie privilegiata in raport cu Guvernul si Parlamentul. In contextul celor expuse, modelul
republicilor parlamentare, unde presedintele este plasat in afara puterii executive, asigura cel mai bine utilizarea
acestor mecanisme in favoarea interesului public si nu doar a unor interese de grup. Nu prerogativele specifice
puterii executive fac din seful statului un presedinte al tuturor, ci cele care ii asigura posibilitatea de a se plasa ca un
arbitru echidistant in relaţiile cu alte instituţii publice.
Din 5 iulie 2000 Parlamentul a modificat prevederile Constitutiei, astfel ca Presedintele RM se alege de catre
Parlament prin vot secret cu votul a 3/5 (61) din deputatii alesi.
Poate candida:
1. Cetatean exclusiv al RM
Organizarea alegerilor pentru funcţia de Presedinte al Republicii Moldova presupune: stabilirea datei
alegerilor, crearea unei comisii speciale de desfasurare a alegerilor pentru funcţia de Presedinte al Republicii
Moldova, desfasurarea turului intii al alegerilor ordinare in sedinţa publica speciala a Parlamentului. Alegerile
pentru funcţia de Presedinte al Republicii Moldova se organizeaza cu cel mult 45 de zile inainte de ziua expirarii
mandatului Presedintelui in exerciţiu. Data alegerilor pentru funcţia de Presedinte al Republicii Moldova se
stabileste prin hotarire a Parlamentului. Se constituie Comisia Speciala de desfasurare a alegerilor pentru
functia de PRESEDINTELE RM, care inregistreaza candidatii si asigura pregatirea si desfasurarea procedurii de
votare, inclusiv totalizeaza rezultatele votarii.
Candidatura pentru funcţia de Presedinte al Republicii Moldova poate fi propusa, incepind cu ziua fixarii
datei alegerilor, de catre:
a) persoana care isi inainteaza propria candidatura susţinuta de cel puţin 15 deputaţi;
b) un grup de cel puţin 15 deputaţi.
Propunerea candidaturii pentru funcţia de Presedinte al Republicii Moldova, semnata de toţi deputaţii care
o susţin, va fi prezentata comisiei speciale cel tirziu cu 3 zile inainte de ziua alegerilor.Nu se admite retragerea
semnaturii din propunerea candidaturii pentru funcţia de Presedinte al Republicii Moldova.Candidatul la
funcţia de Presedinte al Republicii Moldova poate sa-si retraga candidatura in orice moment pina la declararea
inceputului votarii.In cazul in care comisia speciala nu a inregistrat in termenele stabilite nici un candidat la
funcţia de Presedinte al Republicii Moldova, se considera ca alegerile nu pot avea loc, iar hotarirea
Parlamentului cu privire la data alegerilor respective se abroga. La propunerea fracţiunilor parlamentare,
Parlamentul va stabili, in cel mult 30 de zile, o noua data a alegerilor ordinare a Presedintelui Republicii
Moldova.
In caz de nealegere, se organizeaza al doilea tur de scrutin intre primii 2 candidati. Daca si in turul 2 nici unul
din candidati nu intruneste numarul necesar de voturi, se organizeaza alegeri repetate,in cazul esecului
alegerilor repetate, Presedintele in exercitiu dizolva Parlamentul si stabileste data alegerilor parlamentare.
Rezultatele alegerilor
Comisia speciala totalizeaza rezultatele votarii si prezinta informaţia respectiva Parlamentului.
In baza informaţiei prezentate de comisia speciala, Parlamentul adopta o hotarire prin care confirma ca
Presedintele Republicii Moldova este ales.
Hotarirea Parlamentului si actele comisiei speciale se prezinta de indata Curţii Constituţionale.
In procesul exercitarii mandatului PRESEDINTELE RM este ajutat de aparatul sau de lucru, care activeaza
conform unui Regulament adoptat printr-un decret prezidential.
Durata mandatului PRESEDINTELE RM – 4 ani de la data depunerii juramintului si nici o persoana nu poate
indeplini aceasta functie decit pentru cel mult 2 mandate consecutive – art 80 Constitutie.
2.Actele PRESEDINTELE RM
Decretele – acte juridice care se emit in exercitarea atributiilor. Acestea sunt obligatorii pentru
executare pe intreg teritoriul statului.
Alte acte(cu caracter politic) : Mesaje adresate Parlamentului, declaratii, apeluri, demersuri, etc.
Mesaje – acte cu caracter politic, dar care produc efecte juridice – art 84(2) Const – PRESEDINTELE RM
adreseaza Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme ale natiunii.
Durata mandatului PRESEDINTELE RM – 4 ani si expira la data depunerii juramintului de catre PRESEDINTELE
RM nou-ales. Nici o persoana nu poate indeplini aceasta functie decit pentru cel mult 2 mandate consecutive –
art 80 Constitutie. Mandatul poate fi prelungit doar in caz de razboi/catastrofa – prin lege organica.
1. Demisie – poate depune o cerere de demisie Parlamentului, care se pronunta asupra ei.
2. Demitere – cind incalca prevederile Constitutiei RM(ex: emiterea unui decret neconstitutional).
Procedura de demitere se declanseaza la propunerea a 1/3 de nrul deputatilor alesi si se aduce la
cunostinta PRESEDINTELE RM. Poate fi demis cu votul a 2/3 din deputatii alesi. Parlamentul totodata,
conform art 81(3) , poate hotari punerea sub acuzare a PRESEDINTELE RM, in cazul in care acesta
savirseste o infractiune. Este demis de drept de la data raminerii definitive a sentintei de condamnare.
3. Deces
In termen de 2 luni de la data cind a intervenit vacanta,se vor organiza alegeri pentru un nou Presedinte – art. 90(4)
Constitutie. Pe durata vacantei, functia de PRESEDINTELE RM este exercitata prin interimat, de catre Presedintele
Parlamentului sau de Primul- ministru.
PRESEDINTELE RM se bucura de imunitate: nu poate fi tras la raspundere pentru opiniile exprimate in exercitarea
mandatului.
PRESEDINTELE RM poate fi atras la raspundere in cazul in care savirseste o infractiune. Parlamentul poate hotari
punerea sub acuzare a Presedintelui RM, cu votul a cel putin 2/3 din nrul deputatilor. Curtea Suprema de Justitie e
competenta de judecata.
O problema care, cu regret, nu se abordeaza inca la noi este cea a controlului judecatoresc al legalitatii actelor
juridice ale Presedintelui. Decretele,fiind categorie a actelor administrative, urmeaza sa fie supuse controlului de
legalitate ca orice alt act administrativ.
Constituirea: conform art 96 Constitutie, rolul Guvernului consta in asigurarea realizarii politicii interne si externe a
statului si exercita conducerea generala a administratiei publice.
Modul de constituire este reglementat in art 98 Constitutie si art 4 din Legea cu privire la Guvern. Acesta cuprinde 5
etape:
3. Acordarea votului de incredere - Parlamentul acorda votul de incredere Guvernului cu votul majoritatii
deputatilor alesi (50+1). Parlamentul poate fi dizolvat atunci cind nu a acceptat votul de incredere pentru
formarea Guvernului in termen de 45 zile de la prima solicitare si numai dupa respingerea a 2 solicitari de
invesitura.
5. Depunerea juramintului – Guvernul isi exercita atributiile din data depunerii juramintului de catre membrii
Guvernului in fata PRM.
Componenta. Conform art 97 Const si art 4 Legea cu privire la Guvern, Guvernul este format din: prim-ministru, prim-
viceprim-ministru,viceprim-ministrii,ministri, alti membri stabiliti prin lege organica.
Actual, din componenta Guvernului fac parte: 16 ministere, 4 agentii, 2 birouri, 1 serviciu, 1 centru.
Ministere – Economiei,Finantelor, Justitiei, Afacerilor Interne, Apararii, Agriculturii si Industriei Alimentare, Mediului,
Educatiei, Culturii, Tineretului si sportului,etc.
Serviciul Graniceri
Fiind un organ colegial, Guvernul activeaza in sedinte, care se desfasoara nu mai putin de o data pe trimestru,
numite sedinte ordinare.Ordinea de zi se aproba de ministri la propunerea Prezidiului Guvernului.
Sedinta e deliberativa daca la ea participa majoritatea membrilor Guvernului. Sedintele sunt prezidate de prim-
ministru sau de unul din vice-ministri. De regula, sedintele sunt publice, dar la decizia prim-ministrului, pot fi
inchise.
L a sedinte pot participa deputati,avocati parlamentari si alte persoane conform legii. Guvernul plaseaza pe
pagina web oficiala stenogramele sedintelor sale publice si alte acte vizind activitatea executivului.
a) Inspectorate de stat
Respectivele, sunt conduse de directori – numiti si eliberati din functie de catre Guvern.
Inspectoratele de stat- exercita controlul asupra executarii legilor, hotaririlor si altor acte emise de Parlament,
decretelor PRM si hotaririlor si ordonantelor Guvernului.
Comisiile si Consiliile Guvenamentale – studiaza unele probleme si elaboreaza hotariri, in vederea dezvoltarii
economiei, invatamintului si alte domenii. Ele pot fi:
- Permanente
- Provizorii
Comisiile sunt formate din:
1. Lucratori ai ministerelor
2. Savanti
3. Alti specialisti competenti
Sunt conduse de prim-ministru, ministri sau de alte persoane numite de Guvern.
20.Atributiile Guvernului
1.Enumerarea atributiilor
8. Stabileste functiile ministerelor, ale altor autoritati administrative centrale si ale celor de subordinea sa
2. Clasificare atributiilor
- Economiei – ia masuri in vederea apararii intereselor producatorilor autohtoni, formeaza politica de stat in
domeniul investitiilor si efectueaza realizarea ei, elaboreaza programe de investitie, reparatie si intretinere a
drumurilor publice,etc
- Finantelor – elaboreaza si prezinta anual Parlamentului spre examinare si aprobare proiectele bugetului de
stat, promoveaza politica vamala si financiar-valutara,etc
- Invatamintului, sanatatii, culturii – asigura dezvoltarea turismului, ia masuri in ceea ce priveste cresterea
numarului de locuri de munca, crearea conditiilor pentru ridicarea nivelului de trai, creaza fonduri speciale
pentru dezvoltarea invatamintului public, tineretului, culturii, protectiei mediului ambiant, etc.
- Etc.
Prim-ministrul:
- Poate propune PRM revocarea unui anumit ministru, daca acesta nu isi indeplineste atributiile conform
legislatiei
Viceprim-ministrii:
- Coordoneaza activitatea ministerelor, altor autoritati administrative centrale si celorlalte organe aflate in
subordinea Guvernului
Administratia ministeriala este compusa din ministere organizate in subordinea Guvernului, potrivit
legii, si din organe de specialitate, organizate in subordinea ministerelor.In toate constitutiile ce au
guvernat Moldova dispozitii cu privire la organizarea ministerelor au fost relativ putine, ca sa nu spunem
ca practic nu au existat. Nici legile fundamentale ale tarilor occidentale nu contin reglementari ample cu
privire la organizarea si functionarea administratiei
Ministerele Republicii Moldova: Ministerele sint organele centrale de specialitate ale statului. Ele sint
conduse de ministri, care poarta raspundere personala pentru indeplinirea sarcinilor puse in seama lor. In
activitatea sa de conducere a ministerului, ministrul este asistat de unul sau de mai mulţi viceministri.
1. Ministerul Economiei;
2. Ministerul Finantelor;
3. Misterul Justitiei;
4. Ministerul Afacerilor Interne;
5. Ministerul Afacerilor Externe si Integrarii Europene;
6. Ministerul Apararii;
7. Ministerul Dezvoltarii Regionale si Construcţiilor;
8. Ministerul Agriculturii si Industriei Alimentare;
9. Ministerul Transporturilor si Infrastructurii Drumurilor;
10. Ministerul Mediului;
11. Ministerul Educatiei;
12. Ministerul Culturii;
13. Ministerul Muncii, Protectiei Sociale si Familiei;
14. Ministerul Sanatatii;
15. Ministerul Tehnologiei Informatiei si Comunicaţiilor;
16. Ministerul Tineretului si Sportului
Biroul National de Statistica (BNS) este autoritatea administrativa centrala care, in calitatea sa de organ
central de statistica, conduce si coordoneaza activitatea in domeniul statisticii din tara.
Agentia Relatii Funciare si Cadastru - este organul administratiei publice centrale, care realizeaza politica
statului in domeniul relatiilor funciare, cadastrului, geodeziei, cartografiei, geoinformaticii si este
subordonata Guvernului Republicii Moldova. Deoarece cadastrul serveste ca baza pentru crearea
Infrastructurii Nationale de Date Spatiale, actualmente Agentia este preocupata de elaborarea Sistemului
Informational Geografic National.
Biroul Relatii Interetnice - Biroul este autoritatea administrativa centrala care activeaza in subordinea
Guvernului promoveaza politica statului in domeniul relatiilor interetnice, functionarii limbilor vorbite pe
teritoriul Republicii Moldova, sustinerii diasporei moldovenesti.
CNA, - Centrul isi desfasoara activitatea pe principiile legalitatii, respectarii drepturilor si libertatilor
fundamentale ale omului, oportunitatii, imbinarii metodelor si mijloacelor publice si secrete de activitate,
conducerii unipersonale si colegiale, colaborarii cu alte autoritati publice, organizatii obstesti si cetateni.
Relatiile autoritatilor administratiei publice
- cu cetatenii
Toti cetatenii intra, sub forme variate, in relatii cu autoritatile administratiei publice, deoarece calitatea de
cetatean scoate in evidenta competenta autoritatilor administratiei publice, in administrarea acestora.
Relatiile ce se stabilesc intre autoritatile administratiei publice si cetateni pot fi: relatii de cooperare
(colaborare); relatii de utilizare a serviciilor publice (deci de prestatii din partea administratiei catre
cetateni) si relatii de autoritate (sau de subordonare a cetatenilor fata de organele administratiei publice).
Analizand aceste categorii de relatii, vom evidentia necesitatea democratizarii permanente a
administratiei publice, in idea stabilirii unei legaturi sistematice intre cetateni si administratie.
a) Relatiile de cooperare (de colaborare intre autoritatile administratiei publice si cetateni, vor trebui sa
ocupe rolul cel mai important atat din punct de vedere al ponderii, cat si al valorii continutului lor. Aceste
relatii subliniaza in primul rand sprijinul pe care cetatenii sunt chemati sa il dea administratiei publice in
vederea realizarii misiunii acesteia si, pe de alta parte, ele trebuie sa reflecte existenta unei legaturi absolut
necesare intre administratia publica si cei administrati. Relatiile de cooperare administratie publica-
cetatean sunt o expresie a accesului participativ al populatiei la realizarea treburilor publice, in ultima
instanta o dovada a existentei sau inexistentei unei societati democratice. Ele pot fi grupate in doua
categorii, si anume:
- Relatiile de cooperare directa. in care cetatenii in mod individual sau grupati participa la realizarea unui
interes general, la finalizarea unor actiuni, la fel ca aparatul, ca structurile administratiei publice.;
- Relatiile de cooperare indirecta, apar in cazul in care cetatenii I sprijina actiunea automatilor
administratiei publice fara sa participe la respectiva activitate in mod direct. De exemplu, oferta pe care o
fac cetatenii de
b) Relatiile de prestari de servicii ale administratiei publice catre cetateni constituie al doilea tip de
relatii intre administratia publica si cetateni.
Asadar, serviciile aduse cetatenilor de administratia publica, prin natura lor, au o specializare diferentiata,
ceea ce determina o pregatire j corespunzatoare a personalului din acest domeniu. Slaba calitate a
prestatiilor efectuate de autoritatile administratiei publice catre cetateni ' lezeaza nu numai interesele
acestuia, ci si ale altor cetateni, in ultima instanta ale statului.
Din punct de vedere juridic, relatiile dintre administratia publica si cetateni pentru prestarea de servicii
pot fi de doua tipuri:
- Relatii ce se statornicesc in baza normelor de drept administrativ (regim juridic administrativ);
- Relatii ce se statornicesc in baza normelor de drept civil (regim juri- I dic civil).
c) Relatii de autoritate (de subordonare a cetatenilor fata de autoritatile administratiei publice). 'Aceste
relatii sunt determinate in mod evident de vointa unilaterala a autoritatilor administratiei publice, ele sunt
impuse i cetatenilor, nefiind necesar acceptul celor care sunt chemati sa participe in aceste relatii.
- Relatiile cu autoritatile publice care exercita puterea legislative
Conlucrarea A doua grupare mare de relatii in care sunt implicate autoritatile administratiei publice sunt
relatiile cu elementele exterioare acestui sistem. In cadrul acestora vom analiza: Relatiile cu autoritatile
publice care exercita puterea legislativa Analiza tipurilor de relatii la care participa autoritatile
administratiei publice, implica precizarea unor aspecte in legatura cu raporturile dintre autoritatile
administratiei publice si cele care exercita puterea legislativa (Parlament), aspecte care nu au fost aratate la
momentul in care amanalizat raporturile dintre administratie si mediul politic.
a. Guvernul, ca autoritate publica de varf a puterii executive si raspunzator pentru conducerea generala a
administratiei publice, chemat sa asigure realizarea politicii interne si externe a tarii, coopereaza in
indeplinirea atributiilor sale cu organismele interesate
b. Ministerele si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale stabilesc cu
autoritatile publice care exercita puterea legislativa relatii de cooperare sau de Control prin delegare, nu
numai indirect prin Guvern, ci si in mod direct
c. Consiliile locale si primarii sunt autoritati ale administratiei publice locale prin care - potrivit
prevederilor Constitutiei - se realizeaza autonomia locala la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale, iar in
aceasta calitate relatiile dintre ele si autoritatile publice care exercita puterea legislativa sunt similare cu ale
celorlalte autoritati ale administratiei publice.
1) promoveaza in viata si exercita controlul asupra respectarii si executarii legilor Republicii Moldova,
hotaririlor Parlamentului, decretelor Presedintelui Republicii Moldova, hotaririlor si ordonantelor
Guvernului de catre organele administratiei publice locale.
3) coordoneaza activitatea organelor administratiei publice locale in vederea traducerii in viata a politicii de
stat in domeniul asistentei sociale, ocrotirii sanatatii, invatamintului public, tineretului si sportului, culturii si
protectiei mediului ambiant;
4) contesta hotaririle autoritatilor administratiei publice locale, daca ele contravin legislatiei.
Conducerea ministerelor Republicii Moldova si altor organe de pe teritoriul republicii
Serviciile publice
Pentru satisfacerea cerintelor (hrana, locuinta, transport, cultura, sanatate), membrilor unei colectivitati
umane sunt infiintate anumite organisme sociale, sub denumirea de servicii publice.
Termenul de serviciu public este utilizat atat in sens organizatoric, de organism social, cat si in sens
functional, de activitate desfasurata de acest organism serviciu public – activitate de interes public,
organizata si desfasurata de catre o autoritate publica; (L.158)
Data fiind complexitatea cerintelor sociale, exista si o mare varietate de servicii publice. De aceea, se
impune a se face distinctie intre serviciu public si serviciu de utilitate publica. Distinctia intre cele doua
servicii consta in faptul ca primul este infaptuit de o organizatie statala, iar cel de-al doilea de o
organizatie nestatala.
In cazul organizatiilor mixte, de stat si particulare, ne aflam in prezenta unui serviciu public, deoarece la
acea organizatie participa si statul, fie ca autoritate publica, fie ca persoana juridica.
Literatura de specialitate distinge, ca servicii publice, serviciul de legi-ferare, la care participa si
Parlamentul serviciul public judiciar, infaptuit de instantele judecatoresti si serviciile publice
administrative.
Serviciul public de legiferare are ca scop adoptarea de norme juridice obligatorii, care sa
reglementeze, in mod uniform, la nivelul intregii tari, raporturi juridice, raporturile sociale; serviciul
judiciar sa solutioneze, cu putere de adevar legal, j conflictele juridice si sa pedepseasca pe cei care
incalca legea; serviciile j administrative sa asigure*executarea legilor si a hotararilor judecatoresti, or- ;
dinea publica, siguranta nationala, crearea conditiilor optime de sanatate, i instructie publica, cultura,
transport etc.
Serviciul public poate fi organizat fie la nivel national, pentru intreaga tara (serviciul public al
transportului aerian, feroviar), fie la nivel local (transportul in comun in cadrul unei localitati).
- activitatea organelor administratiei publice se caracterizeaza prin adoptarea sau emiterea de acte
administrative, Activitate intelectuala, iar cea a regiilor autonome este preponderent economica;
- mijloacele financiare necesare desfasurarii activitatii organelor administratiei publice si, in mai mica
masura a institutiilor publice, se asigura de la bugetul statului, iar regiile autonome de interes public isi
asigura mijloacele banesti, in mare parte, din veniturile obtinute din activitatea .
- organele administratiei publice si institutiile publice isi desfasoara activitatea, .de regula, in mod
gratuit, regiile autonome, de regula, contra* cost;
- in activitatea organelor administratiei publice preponderenta este emiterea de acte administrative;
in activitatea institutiilor publice aceasta este madje- dusa, iar in activitatea regiilor autonome de interes
public si mai redusa.
In legatura cu regiile autonome de interes public trebuie precizat ca unele au fost create pentru a
satisface unele cerinte ale populatiei ca,
regii autonome au fost create pentru a exploata prin activitatea lor, bunuri care fac parte din
proprietatea publica a statului, ca, de exemplu, carbuni, titei, gaze naturale. Prin aceasta activitate, ele
contribuie, in mod direct, la satisfacerea unor cerinte sociale, astfel incat, chiar daca s-ar afirma ca unele
regii autonome nu presteaza, in mod direct, un serviciu public, toate regiile autonome, indiferent de
specificul activitatilor, contribuie la satisfacerea unor cerinte ale membrilor societatii, obiectivul
fundamental al oricarui serviciu public.
21.Actele Guvernului
Conform art 102 Constitutie si art 301 si 302 din Legea cu privire la Guvern, acesta adopta:
1. Hotariri
2. Ordonante
3. Dispozitii
Hotaririle – se adopta in executarea atributiilor constitutionale, pentru organizarea executarii legilor. Poate contine
reglementari:
1.Pentru exercitarea atributiilor proprii
2. Pentru modificarea/abrogarea actului emis anterior
3. Pentru aprobarea unor proiecte de legi sau de decrete ale PRM,etc.
Hotarirea poate fi:
a.Cu caracter general – ex: aprobarea unor proiecte de legi
b.Cu caracter individual – ex: numirea in functie a unui ministru
Hotarirea se semneaza de prim-ministru si unele se contrasemneaza de ministri, care au obligatia punerii in aplicare a
acestora.Hotaririle, cu exceptia celor ce contin secrete de stat, se publica in MORM in termen de 10 zile de la data
adoptarii.
Ordonantele – acte normative cu putere de lege ordinara, insa spre deosebire de lege, ele nu sunt promulgate de
PRM.
conform art 1062 – Const – se adopta in conformitate cu ”Legea speciala de abilitare”, care la rindul ei este adoptata
de Parlament(la propunerea Guvernului).
In continutul Legii de abilitare se indica: 1) domeniile in care pot fi emise ordonantele 2) data pina la care pot fi emise
ordonantele.
Prin Legea de abilitare se poate cere aprobarea ordonantelor de catre Parlament. In asa caz, Guvernul prezinta
Parlamentului si proiectul legii privind aprobarea ordonantei. In cazul in care Parlamentul respinge proiectul legii
privind aprobarea ordonantei, aceasta isi pierde efectele juridice din momentul intrarii in vigoare a legii de
respingere.
Se semneaza de prim-ministru si se contrasemneaza de ministrii ce au obligatia punerii ei in aplicare. Se publica in
MORM si intra in vigoare in modul stabilit pentru actele oficiale.
Se suspenda/modifica/abroga de Guvern in limitele termenului de abilitare.Dupa expirarea termenului, numai prin
lege de catre Parlament.
Dispozitia – se emite de prim-ministru pentru organizarea activitatii interne a Guvernului si se semneaza de prim-
ministru.
La fel ca si hotaririle, se publica in MORM, daca nu contine secrete de stat, in termen de 10 zile de la data emiterii.
Prin activitatea sa, Guvernul adopta si acte cu caracter exclusiv politic – declaratii, apeluri,etc.
Guvernul isi exercita mandatul pina la data validarii alegerii noului Parlament.
b) Revocare – in cazul in care ministrul incalca prevederile legislatiei; propunerea se inainteaza de prim-ministru
sau PRM
c) Incompatibilitatea de exercitare a functiei – functia de membru a Guvernului este incompatibila cu orice alta
functie remunerata cu exceptia pedagogico-stiintifica
d) Deces
Cind mandatul Guvernului inceteaza din motiv ca demisioneaza prim-ministrul, Parlamentul a acordat vot de
neincredere sau de la data alegerilor noului Parlament, Guvernul in exercitiu indeplineste numai functiile de
administrare a treburilor publice pina la depunerea juramintului de catre membrii noului Guvern. Nu au drept de a
emite acte. Daca prim-ministrul a decedat sau se afla in imposibilitate de exercitare a functiei (inclusiv pe motiv de
boala) PRM desemneaza un alt membru al Guvernului in functia de prim-ministru intermiar, pina la formarea noului
Guvern sau pina cind prim-ministrul va prelua activitatea in Guvern.
Guvernul raspunde in fata Parlamentului pentru activitatea sa( art 104 Constitutie). Membrii Guvernului au acces la
sedintele Parlamentului, iar atunci cind se solicita, prezenta lor este obligatorie.
1. Dari de seama - conform art 5 din Legea cu Privire la Guvern, Guvernul, cel putin odata pe an, tine in fata
Parlamentului o dare de seama despre activitatea sa. Odata in decursul unei sesiuni, Parlamentul audiaza
Guvernul in probelemele ce tin de activitatea acestuia.
2. Intrebari si interpelari – conform art 105 Constitutie – Guvernul si fiecare din membrii sai sunt obligati sa
raspunda la intrebari si interpelari formulate de deputati. De regula, acestea se formuleaza joi, in ultima ora
de lucru a Parlamentului, se inregistreaza si se transmit persoanelor carora le sunt adresate. Punind
intrebarea, deputatul va preciza daca doreste sa primeasca raspunsul in scris sau verbal la sedinta in plen
urmatoare.
3. Interpelarile – se fac in scris, aratindu-se obiectul acestora. Prin interpelari se solicita explicatii asupra politicii
interne si externe a Guvernului. Interpelarea urmeaza a fi dezbatuta in sedinte si Parlamentul poate adopta o
motiune prin care sa-si exprime pozitia fata de obiectul interpelarii.
Parlamentul efectueaza controlul asupra Guvernului si prin Comisiile Parlamentare, considerindu-se o forma de
control specializat. Conform art. 25 din Regulamentul Parlamentului, membrii Guvernului au acces la sedintele
comisiilor. Ei pot lua cuvint,dar nu pot fi prezenti in timpul votarii deciziilor. Respectiv, membrii Guvernului pot
raspunde la intrebarile formulate de membrii comisiilor parlamentare.
Conform art 106 Constitutie, Guvernul isi poate angaja raspunderea in fata Parlamentului, asupra unui program, unei
declaratii de politica generala sau unui proiect de lege. Daca in decurs de 3 zile Parlamentul voteaza motiunea de
cenzura, adica votul de neincredere, Guvernul este demis.Daca Guvernul nu a fost demis, proiectul de lege prezentat
se considera adoptat, iar programul/declaratia de politica generala devin obligatorii pentru Guvern.
Concluzie: Ca organ colegial, Guvernul raspunde politic in fata Parlamentului, iar sanctiunea raspunderii respective
consta in retragerea votului de neincredere. Referitor la raspunderea fiecarui membru al Guvernului, conform art 29
din Legea cu Privire la Guvern, ei raspund pentru sfere de activitate ce le-au fost incredintate.
3.???
Comune: - decurg in principal din rolul si locul pe care il au ORGANELO CENTRALE DE SPECIALITATE ca autoritati
subordonate Guvernului, pentru asigurarea realizarii programului de guvernare. Cele care nu sunt subordonate
Guvernului – pentru realizarea scopului si rolului pentru care au fost constituite.
- Privind politica externa – duc negocieri din imputernicirea Guvernului, incheie conventii, acorduri
internationale,etc
- Etc
Specifice:
Aceste atributii definesc competenta materiala a organului respectiv si asigura realizarea obiectivului propriu de
activitate. Reprezinta drepturi si obligatii legale pentru realizarea carora organul respectiv poate sa raspunda atit
politic, cit si juridic.
In legislatia nationala, nu sunt expres stabilite categoriile de acte care pot fi emise de ORGANELO CENTRALE DE
SPECIALITATE.
Din activitatea practica, s-a constatat ca principalele acte ale ORGANELOR CENTRALE DE SPECIALITATE sunt:
1) Ordine
2) Instructiuni
3) Dispozitii
Ordinile – cele mai raspindite acte ale ORGANELO CENTRALE DE SPECIALITATE. Ele pot avea: caracter normativ sau
individual. Cele mai frecvente sunt cele cu caracter individual. Ordinile cu caracter normativ cuprind reguli cu caracter
general si impersonal. Cele cu caracter individual – se aplica unor subiecte si situatii juridice dinainte determinate –
ex: ordin privind incadrarea in serviciu a unui functionar public.
Dispozitiile – sunt emise pentru rezolvarea unor probleme concrete (de regula de ordine interna) sau probleme
operative a ORGANELO CENTRALE DE SPECIALITATE. Pot fi: normative sau individuale ( predomina caracterul
individual)
Actele departamentale sunt supuse expertizei juridice si inregistrarii de stat la Ministerul Justitiei, apoi se publica in
MORM.
Funcţiile publice se instituie in temeiul actelor Parlamentului, Presedintelui Republicii Moldova, Guvernului si ale
altor autoritaţi publice, emise in limitele competenţei lor, stabilite de Constituţie si de alte legi.
2. Conditii generale:
cetatenia Rm
poseda limba moldoveneasca si limbile oficiale de comunicare interetnica vorbite pe teritoriul respectiv
Conditii speciale- rezulta din specificul f-tiei si a domeniului de activitate a viitorului f-r:
Pentru a ocupa o fp de nivel superior,alaturi de cerintele generale, persoana trebuie sa aiba si studii superioare
absolvite cu licenta si cel putin 5 ani experienta in domeniu.
Temeiurile de aparitie a raporturilor de serviciu – stabilirea legala a unor fapte ce determina existenta legaturii
(drepturilor si obligatiilor) dintre f p si autoritatile publice.
Temeiul principal: emiterea actului administrativ de numire in f.p. – art 30 L 158, decizia de aprobare a rezultatelor
alegerilor.”Raporturile de serviciu apar in baza actului administrativ de numire in funcţia publica, emis in condiţiile
prezentei legi.”
2.Alegerea este un mod de ocupare, in special, a functiilor de demnitate publica.Pu ocuparea fp prin alegeri e
necesar:
Concursul – principalul mod de ocupare a fp vacante,deoarece este cea mai eficienta si democratica modalitate si are
la baza principiile:
Competitiei deschise
Transparentei
Procedura de organizare si desfasurare a concursului este prevazuta in Hotararea Guvernului nr 201 din 11.03.2009
privind punerea in aplicare a prevederii Legii nr 158 cu privire la fp si statutul f-rului p.
a) Comisia de Concurs – f-ata din 7 membri specialisti notorii in administratia publica desemnati de Guvern
Promovarea – are ca scop dezvoltarea carierei fp prin ocuparea unei f-tii publice superioare celei exercitate – art 45 L
158.
Transferul – mod de ocupare a fp care consta in trecerea f-rului public intr-o alta subdiviziune interioara din cadrul
aceleasi autoritati publice. Transferul poate fi efectuat:
33.Incompatibilitatile fata de fp
1. Calitatea de funcţionar public este incompatibila cu orice alta funcţie publica decit cea in care a fost numit.
Funcţionarul public nu este in drept sa desfasoare alte activitaţi remunerate. Funcţionarul public nu poate exercita o
funcţie publica in subordinea nemijlocita a unei rude directe (parinte, frate, sora, fiu, fiica) sau a unei rude prin
afinitate (soţ/soţie, parinte, frate si sora a soţului/soţiei) in cadrul aceleiasi autoritaţi publice.
2. Incompatibilitati generale si specifice functiei publice.
34.Avansarea in serviciu
1. Promovarea este modalitatea de dezvoltare a carierei prin ocuparea unei funcţii publice superioare celei
exercitate. Promovarea funcţionarului public intr-o funcţie publica superioara se face in baza de merit.
2.
39.Raspunderea penala a fp
1.Raspundere penala – cea mai severa forma de rasp juridica aplicabila f-r public pu comiterea unei infractiuni
prevazute de legea penala in legatura cu exercitarea atributiilor de serviciu. Pentru ca f-rul public sa poarta
raspundere penala trebuie sa intruneasca 2 conditii:
1. Sa aiba calitatea de persoana cu f-tii de raspundere( persoana publica), persoana cu functie de demnitate
publica, persoana publica straina, f-tionar international
2. Infractiunea tine de indeplinirea sau neindeplinirea corespunzatoare a atributiilor de serviciu.
2.Penala – detentiune+amenzi+ demitere din functie+ imposibilitatea ocuparii f-tiei publice pe un anumit termen
Contraventionala – sanctiune prin amenda( de obicei nu prea mare) + rareori demitere si imposibilitatea ocuparii f-
tiei publice (ex: divulgarea martorilor care beneficiaza de protectie de stat)
3.
49.Constrangerea administrativa
a) Constrangerea – ansablu de masuri aplicate, in cazul nerespectarii de buna-voie a normelor de conduita in scopul
de a-i impune individului respectiv o conduita conforma cu cerintele normei date.
Trasaturi constrangerea:
1. Se reduce la influenta fizica,psihica,materiala si organizatorica asupra participantilor la raporturile
administrative
2. Se aplica in cele mai multe cazuri pe cale extrajudiciara
3. Se realizeaza doar de catre organele AP ce au competentele respective atribuite prin lege
4. Este insotita de regula de careva limitari: pierderi de anumite drepturi/libertati pana la privare de libertate
5. Se aplica cu scopul de a preveni actiunile ilegale, precum si a sanctiona persoana vinovata
b) Masurile de constrangere se clasifica astfel:
1. Masuri administrative de prevenire – ex: controlul actelor de identitate
2. M.a. de stopare – pentru intreruperea unor fapte ilegale: ex:aplicarea fortei fizice,catuse,bastoane
3. M.a. de aplicare a raspunderii administrative – se aplica dupa savirsirea actelor ilegale ex: sanctionare
60-62
Contenciosul administrativ ca instituţie juridica are drept scop contracararea abuzurilor şi exceselor de
putere ale autoritaţilor publice, apararea drepturilor persoanei in spiritul legii, ordonarea activitaţii
autoritaţilor publice, asigurarea ordinii de drept.
Orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau, recunoscut de lege, de catre o autoritate
publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea in termenul legal a unei cereri, se poate
adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru a obţine anularea actului, recunoaşterea
dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzata.
Instanţa de contencios administrativ reprezinta judecatorii desemnaţi din judecatorii, colegiile sau
completele de contencios administrativ ale curţilor de apel, colegiul de contencios administrativ al Curţii
Supreme de Justiţie, abilitate prin lege cu infaptuirea controlului judecatoresc al legalitaţii actelor
administrative emise de autoritaţile publice in activitatea de organizare a executarii şi de executare in
concret a legii, precum şi de gestionare a domeniului public.
Competenţa judecatoriilor
a) exercita controlul asupra legalitaţii actelor administrative cu caracter individual adoptate şi/sau
emise de Parlament, Preşedintele Republicii Moldova şi Guvern, prin care sint lezate drepturile şi
interesele legitime ale persoanelor fizice şi juridice, in afara actelor exceptate de la controlul judecatoresc;
Prin lege, Curţii Supreme de Justiţie i se pot atribui spre judecare in prima instanţa şi alte categorii de
cauze. Ca instanţa de recurs, Curtea Suprema de Justiţie judeca recursurile declarate impotriva
hotaririlor pronunţate in prima instanţa de curţile de apel, precum şi alte recursuri date prin lege in
competenţa sa.
a) persoana, inclusiv funcţionarul public, militarul, persoana cu statut militar, care se considera
vatamata intr-un drept al sau, recunoscut de lege, de catre o autoritate publica, printr-un act
administrativ sau prin nesoluţionarea in termenul legal a unei cereri - in condiţiile art.14 al prezentei legi;
c) procurorul care, in condiţiile articolului 5 din Codul de procedura civila, ataca actele emise de
autoritaţile publice;
d) avocatul parlamentar, care, la sesizarea persoanei vatamate intr-un drept al sau, ataca actele
administrative - in condiţiile Legii cu privire la avocaţii parlamentari;
e) instanţele de drept comun şi cele specializate, in cazul ridicarii excepţiei de ilegalitate - in condiţiile
art.13 al prezentei legi.
Obiect al acţiunii in contenciosul administrativ poate fi şi nesoluţionarea in termenul legal a unei cereri
referitoare la un drept recunoscut de lege.
Acţiunile de contencios administrativ se inainteaza in judecatoriile sau curţile de apel in a caror raza
teritoriala işi are domiciliul reclamantul sau işi are sediul piritul, cu excepţia cazurilor cind prin lege este
stabilita o alta competenţa.
Legalitatea unui act administrativ cu caracter normativ, emis de o autoritate publica, poate fi
cercetata oricind in cadrul unui proces intr-o pricina de drept comun, pe cale de excepţie, din oficiu sau
la cererea parţii interesate. Incheierea prin care se ridica excepţia de ilegalitate in faţa instanţei de
contencios administrativ se intocmeşte in condiţiile Codului de procedura civila.
In cazul in care instanţa constata ca de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului in fond, ea
sesizeaza, prin incheiere motivata, instanţa de contencios administrativ competenta şi suspenda cauza.
Instanţa de contencios administrativ examineaza excepţia de ilegalitate in termen de 10 zile, pronunţind
hotarirea corespunzatoare in numele legii. Hotarirea instanţei de contencios administrativ poate fi atacata
cu recurs in termen de 5 zile. Recursul declarat impotriva hotaririi pronunţate asupra excepţiei de
ilegalitate se judeca in termen de 10 zile. Dupa examinarea excepţiei de ilegalitate, instanţa de contencios
administrativ restituie dosarul cu hotarirea sa irevocabila instanţei care a ridicat excepţia de ilegalitate.
Actele administrative sau unele prevederi ale acestora declarate ilegale işi pierd puterea juridica la data
raminerii definitive a hotaririi instanţei de contencios administrativ şi nu pot fi aplicate pe viitor.
Consecinţele juridice ale actului administrativ cu caracter normativ declarat ilegal sint inlaturate de catre
organul de autoritate care l-a adoptat sau l-a emis.
Cerere prealabila este cererea prin care autoritaţii emitente sau organului ierarhic superior i se solicita
reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normative
Persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau, recunoscut de lege, printr-un act
administrativ va solicita, printr-o cerere prealabila, autoritaţii publice emitente, in termen de 30 de zile de
la data comunicarii actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia, in cazul in care legea nu dispune
altfel. In cazul in care organul emitent are un organ ierarhic superior, cererea prealabila poate fi adresata,
la alegerea petiţionarului, fie organului emitent, fie organului ierarhic superior daca legislaţia nu prevede
altfel. Termenul de 30 de zile specificat la alin.(1) nu se extinde asupra actului administrativ cu caracter
normativ.
Cererea prealabila se examineaza de catre organul emitent sau ierarhic superior in termen de 30 de zile
de la data inregistrarii ei, decizia urmind a fi comunicata de indata petiţionarului daca legislaţia nu
prevede altfel.
b) sa admita cererea prealabila şi, dupa caz, sa revoce sau sa modifice actul administrativ.
b) sa admita cererea prealabila şi sa anuleze actul administrativ in tot sau in parte, sa oblige organul
ierarhic inferior sa repuna in drepturi persoana respectiva ori, dupa caz, sa revoce actul administrativ
emis cu acordul sau.
Persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau, recunoscut de lege, printr-un act administrativ
şi nu este mulţumita de raspunsul primit la cererea prealabila sau nu a primit nici un raspuns in
termenul prevazut de lege, este in drept sa sesizeze instanţa de contencios administrativ competenta
pentru anularea, in tot sau in parte, a actului respectiv şi repararea pagubei cauzate.
Acţiunea poate fi inaintata nemijlocit instanţei de contencios administrativ in cazurile expres prevazute de
lege şi in cazurile in care persoana se considera vatamata intr-un drept al sau prin nesoluţionarea in
termen legal ori prin respingerea cererii prealabile privind recunoaşterea dreptului pretins şi repararea
pagubei cauzate.
Reclamanţii, in acţiunile nascute din raporturi de contencios administrativ, sint scutiţi de plata taxei de
stat.
Forma şi conţinutul cererii de chemare in instanţa de contencios administrativ
Cererea prin care se solicita anularea unui act administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins poate fi
inaintata in termen de 30 de zile, in cazul in care legea nu dispune altfel. Acest termen curge de la:
a) data primirii raspunsului la cererea prealabila sau data expirarii termenului prevazut de lege pentru
soluţionarea acesteia;
b) data comunicarii refuzului de soluţionare a unei cereri prin care se solicita recunoaşterea dreptului
pretins sau data expirarii termenului prevazut de lege pentru soluţionarea unei astfel de cereri;
c) data comunicarii actului administrativ, in cazul in care legea nu prevede procedura prealabila.
Actele administrative cu caracter normativ considerate ilegale pot fi atacate oricind. Termenul de 30 de zile
specificat anterior este termen de prescripţie. Persoana care, din motive temeinic justificate, a omis
termenul de prescpripţie poate fi repusa in termen in condiţiile Codului de procedura civila.
Partile
Funcţionar public este o persoana numita sau aleasa intr-o funcţie de decizie sau de execuţie din
structura unei autoritaţi publice, precum şi alta persoana de drept privat asimilata autoritaţilor publice.
Cererea de chemare in judecata poate fi formulata şi impotriva funcţionarului public al autoritaţii publice
pirite care a elaborat actul administrativ contestat sau care a refuzat sa soluţioneze cererea in cazul in
care se solicita despagubiri.
In cazul in care acţiunea se admite, funcţionarul public poate fi obligat sa plateasca despagubirile solidar
cu autoritatea publica respectiva. Funcţionarul public acţionat astfel in justiţie poate chema in garanţie
superiorul sau ierarhic care i-a ordonat sa elaboreze actul administrativ sau sa refuze soluţionarea cererii,
acesta fiind introdus in proces ca terţa persoana.
Judecind acţiunea, instanţa de contencios administrativ adopta una din urmatoarele hotariri:
c) admite acţiunea şi constata circumstanţele care justifica suspendarea activitaţii consiliului local sau
a consiliului raional, dupa caz.
Instanţa de contencios administrativ este in drept sa se pronunţe, in limitele competenţei sale, din oficiu
sau la cerere, şi asupra legalitaţii actelor sau operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii
actului administrativ contestat. In cazurile in care controlul legalitaţii acestor acte sau operaţiuni ţine de
competenţa instanţei de contencios administrativ ierarhic superioare, urmeaza a fi ridicata excepţia de
ilegalitate in faţa acestei instanţe in condiţiile prezentei legi.
In cazul admiterii acţiunii, instanţa de contencios administrativ se pronunţa, la cerere, şi asupra repararii
prejudiciului material şi moral cauzat prin actul administrativ ilegal sau prin neexaminarea in termenul
legal a cererii prealabile. Marimea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de contencios
administrativ, independent de prejudiciul material, in funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor
psihice sau fizice cauzate, de gradul de vinovaţie a piritului, daca vinovaţia este o condiţie a raspunderii,
luindu-se in considerare circumstanţele in care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al
persoanei vatamate.
Actul administrativ este o manifestare juridica unilaterala de voinţa, cu caracter normativ sau
individual, din partea unei autoritaţi publice in vederea organizarii executarii sau executarii in concret a
legii. Actului administrative este asimilat contractul administrativ, precum şi nesoluţionarea in termenul
legal a unei cereri. La rindul sau, contract administrativ este un contract incheiat de autoritatea publica,
in virtutea prerogativelor de putere publica, avind ca obiect administrarea şi folosirea bunurilor
proprietate publica, executarea lucrarilor de interes public, prestarea de servicii publice, activitatea
funcţionarilor publici care reiese din relaţiile de munca reglementate de statutul juridic al acestora
Actul administrativ contestat poate fi anulat, in tot sau in parte, in cazul in care:
Actul administrativ anulat, in tot sau in parte, inceteaza a produce efecte juridice din momentul in care
hotarirea instanţei de contencios administrativ devine irevocabila.
Ţinind cont de unele circumstanţe concrete şi de eventualitatea survenirii unor urmari juridice negative,
instanţa de contencios administrativ poate stabili, prin hotarirea sa, ca normele declarate nule nu vor
produce efecte juridice de la data adoptarii actului administrativ.
Noţiunea de litigiu de contencios administrativ. Hotarirea instanţei de contencios administrativ
Litigiul de contencios administrativ este litigiul pasibil de soluţionare de catre instanţa de contencios
administrativ competenta, generat fie de un act administrativ, fie de nesoluţionarea in termenul legal a
unei cereri privind recunoaşterea unui drept recunoscut de lege, in care cel puţin una dintre parţi este o
autoritate publica sau un funcţionar al acestei autoritaţi.
Hotarirea irevocabila a instanţei de contencios administrativ privind anularea, in tot sau in parte, a
actului administrativ ilegal a carui intrare in vigoare a fost condiţionata de publicarea in sursa oficiala,
precum şi hotarirea irevocabila asupra excepţiei de ilegalitate se publica in aceeaşi sursa. In hotariri poate
fi indicata şi o alta publicaţie in care acestea urmeaza a fi tiparite.
Cheltuielile legate de publicarea hotaririi le suporta, de regula, piritul. In cazul publicarii hotaririi din
contul reclamantului, la cererea acestuia, cheltuielile suportate se incaseaza de la pirit printr-o incheiere a
instanţei de judecata care executa hotarirea.
Caile de atac
Hotarirea instanţei de contencios administrativ asupra acţiunii judecate in fond poate fi atacata cu recurs,
in termen de 15 zile de la data pronunţarii sau de la data comunicarii hotaririi integrale, in cazul in care
acţiunea este judecata in lipsa parţii, daca legea nu dispune altfel.
Recursul suspenda executarea hotaririi. Recursul se judeca in condiţiile Codului de procedura civila.
Hotaririle irevocabile ale instanţei de contencios administrativ pot fi contestate in condiţiile Codului de
procedura civila. Conducatorul autoritaţii publice poate inainta in instanţa de drept comun o acţiune in
regres impotriva funcţionarului public vinovat de neexecutarea hotaririi instanţei de contencios
administrativ.
Executarea hotaririi
Instanţa de contencios administrativ care a adoptat hotarirea in fond, in termen de 3 zile de la data la care
hotarirea devine irevocabila, trimite o copie a hotaririi piritului pentru executare şi alta - instanţei de drept
comun de la sediul piritului pentru controlul executarii hotaririi şi, in caz de necesitate, pentru executare
silita.
Hotarirea se executa in termenul stabilit in dispozitivul ei, iar in cazul in care termenul nu este stipulat -
in cel mult 30 de zile de la data la care hotarirea devine irevocabila.
In cazul neexecutarii in termen a hotaririi, conducatorul autoritaţii publice in a carei sarcina a fost pusa
executarea acesteia poate fi tras la raspundere in conformitate cu prevederile legislaţiei in vigoare.