CLIMATUL EDUCAŢIONAL

1. Delimitări terminologice şi caracteristici

Moralul, atmosfera sau spiritul de grup constituie specificul psihologic al oricărui colectiv
şiatunci când este pozitiv, favorabil, determină o mai mare perseverenţă în realizarea sarcinilor şi
unrandament superior. Un nivel înalt al moralului unui grup educaţional presupune o coeziune şi
osolidaritate puternică a membrilor săi.La nivelul climatului se regăseşte sintetic ansamblul
trăirilor subiective ale membrilor grupului, acestea fiind generate de contextul obiectiv al vieţii de
grup. În literatura de specialitate, seutilizează destul de frecvent termenii de climat, atmosferă, şi
moralul grupului, cu o semnificaţieechivalentă.Prin climat, desemnăm „ambianţa intelectuală şi
morală care domneşte într-un grup, stărilesubiective mai ales cele de ordin afectiv şi moral,
climatul reprezentând moralul grupului” (Păun, E.,1999, p.115 ). Climatul intervine în relaţia
dintre elev şi mediul său de activitate şi înglobeazăsemnificaţiile pe care elevul le conferă celor
cu care interacţionează, având de cele mai multe ori uncaracter situaţional şi contextual, o
anumită stabilitate, dar şi o dinamică accentuată. El se manifestă prin caracteristicile relaţiilor
psihologice din şcoală, tipul de autoritate, stările de satisfacţie, gradul decoeziune din
comunitatea şcolară.La nivelul clasei de elevi, climatul reprezintă o realitate intuitivă direct
perceptibilă, un ansamblu destări subiective generate de dinamica grupului educaţional, ceea ce-i
conferă un caracter specific.Climatul educaţional, este produsul unor raporturi interpersonale la
diferite niveluri formalesau informale (profesor–profesor, profesor–elev, elev–elev sau relaţia cu
părinţii), un indicator al„sănătăţii” grupului educaţional folosit, în acelaşi timp, şi ca un criteriu
axiologic de diferenţiere aunor clase de elevi (Iucu, R., 2000, p.165).Climatul şcolar influenţează
mai ales performanţele profesorilor şi elevilor, dar şi calitateaactivităţilor pedagogice în
ansamblu, putând avea atât valori pozitive (factor de susţinere), cât şi valorinegative (factor
perturbator).Caracteristicile definitorii ale climatului psihosocial, sunt (Cristea, D.,1984, p.104):

1. are un caracter sintetic, în sensul că reprezintă o rezultantă a unui ansamblu de factoriinterni şi

externi, obiectivi şi subiectivi. Astfel, climatul apare ca o atitudine colectivă a grupului
dat,determinată de interacţiunea tuturor factorilor obiectivi şi subiectivi care acţionează în mediul
în caregrupul îşi desfăşoară activitatea (mediul şcolar);2.

o relativă stabilitate şi independenţă în raport cu factorii care l-au generat.

El nu se dezvoltă şi nici nu se modifică imediat sau foarte uşor în urma acţiunilor factorilor
determinanţi, având o anumită inerţie, datorită funcţiei reglatoare şi compensatoare pe care o
areclimatul în dinamica microgrupurilor;3.

are un caracter generalizat

la nivelul grupului respectiv, în ciuda atitudinilor diferite aleunor membri în raport cu anumite
aspecte care contribuie la generarea climatului.Atmosfera se referă la aspectele tranzitorii ale
climatului, în sensul că pot apărea diverse„nuanţe” de atmosferă pe fondul aceluiaşi climat,
acestea fiind determinate de acţiunea unor factorialeatori ce pot avea o durată relativ redusă.
Trebuie însă menţionat faptul că, moralul poate fi undescriptor şi pentru individ, indicând starea
psihoafectivă a acestuia, în timp ce climatul se referăexclusiv la realităţi colective (grupuri,
organizaţii).

2. Tipuri de climat

În urma unor cercetări, unii autori au identificat 6 tipuri de climat (Holpin, A.W., Croft,
D.B.,1963, P.31): deschis, autonom, controlat, familiar, paternalist, închis, interesante fiind cu
deosebirecele situate la extreme.1.

Climatul deschis

- este un climat stimulativ, autentic, oferă satisfacţii, relaţiile dintre profesori sunt deschise,
colegiale, iar gradul de angajare al membrilor instituţiei şcolare este foarteridicat.2.

Climatul închis

- este un climat neautentic, caracterizat prin neangajare şi dinamism scăzutal membrilor, rutină,
lipsă de interes, relaţii tensionate, oferind puţine satisfacţii.Ulterior, s-au făcut unele revizuiri care
au condus la identificarea a 4 tipuri de climate şcolare(deschis, angajat, neangajat, închis)
rezultate din combinarea unor dimensiuni ale comportamentuluidirectorului şi profesorilor:1.

Climatul deschis

- se caracterizează prin cooperare şi respect între membrii instituţieişcolare, relaţiile dintre

profesori fiind colegiale şi prieteneşti;2.

Climatul angajat
- se caracterizează prin comportamentul rigid şi autoritar al directorului,care-i frustrează pe
profesori printr-un control strict, nerespectându-le profesionalismul. Corpul profesoral este unit,
devotat, bazat pe relaţii deschise şi de cooperare;3.

Climatul neangajat

- este opus celui angajat;4.

Climatul închis

- este caracterizat de directori autoritari, inflexibili şi ineficienţi şi de profesori intoleranţi, lipsiţi

de angajare, desfăşurându-şi activitatea mai mult din obligaţie.

Alţi autori vorbesc despre existenţa a 4 climate, rezultate din combinarea mai multor variabile:
leadership, motivaţie, decizie, comunicare etc (după Lickert, R., Lickert, J.G., 1976, p.608):1.

Climat autocratic exploatator ;2.

Climat autocratic binevoitor

;3.

Climat democratic consultativ

;4.

Climat democratic participativ

. Nu există climate ideale, dar putem vorbi de climate eficiente sau mai puţin eficiente, înrealitate
întâlnindu-se mai degrabă combinaţii ale tipurilor de climate descrise anterior.

3. Factorii care influenţează climatul educaţional

Climatul şcolar apare ca o rezultantă a acţiunii unor serii de factori dintre care unii au oinfluenţă
mai mică asupra sa, avându-şi originea în trăirile cotidiene ale personalului şcolii, iar alţii auo
influenţă permanentă şi efecte vizibile, dintre aceştia din urmă, mai importanţi fiind (Păun, E.,
1999, pp.117-119):1.

Factorii structurali

Ei se referă la structura organizaţiei şcolare (modul de grupare şi interacţiunea

membrilor,distribuirea status-urilor şi rolurilor) care este stipulată de legislaţia şcolară, în care
sunt definite şidelimitate nivelurile de organizare, raporturile ierarhice, poziţiile, repartizarea
responsabilităţilor.Dintre factorii mai importanţi ce influenţează climatul şcolii, amintim:-

mărimea şcolii

(în şcolile mari climatul este mai rece, iar în şcolile mici mai cald);-

compoziţia umană a şcolii

(în şcolile în care există diferenţe mari privind tipurile şi nivelurile de pregătire profesională apar
mai des stări conflictuale).2.

Factorii instrumentali

, care se referă la condiţiile şi mijloacele de realizare a obiectivelor şcolare;3.

Factorii socio-afectivi şi motivaţionali

Ei influenţează gradul de integrare socio-afectivă, coeziunea şi motivaţia elevilor,

relaţiileinterpersonale afective (acceptare, respingere, indiferenţă), relaţiile profesor-elev, gradul
desatisfacţie-insatisfacţie determinat de procesul instructiv-educativ.

Factorii care influenţează nivelul moral al grupului sunt (Nicola, I., 1974, p.31):a) existenţa unui
scop pozitiv care să canalizeze eforturile tuturor membrilor; b) acceptarea acestui scop;c)
controlul şi evaluarea corectă a rezultatelor;d) succesul obţinut în muncă;

e) recompense morale şi materiale celor ce obţin rezultate;f) o ierarhizare în timp a scopurilor şi

obiectivelor.Aceşti factori depind atât de contextul social în care grupul îşi desfăşoară activitatea,
cât şi demembrii şi configuraţia grupului şi mai ales de liderul său a cărui forţă, poziţie şi stil
influenţează profund moralul grupului.În clasele de elevi, stilul conducătorului afectează
„căldura” relaţiilor dintre elevi,comportamentul acestora şi participarea umană la viaţa
colectivului. Aşa cum menţiona K. Lewin,conducerea cea mai eficientă a grupului este cea
democrată, întrucât asigură un climat de activitateadecvat. „Un profesor autoritar, distant,
determină în cadrul grupului educaţional (şcolar), tensiuni,agresivitate, apatie, ceea ce tulbură
unitatea grupului, în timp ce profesorul cu atitudine raţional permisivă, înţelegătoare sprijină
grupul întărindu-i coeziunea şi contribuie la realizarea optimă asarcinilor” (Turcu, A., Turcu, F.,
1999, p.141).Comportamentul profesorului este în strânsă corelaţie nu numai cu performanţele
şcolare aleelevilor, ci şi cu climatul clasei şi productivitatea acesteia. Elevii iubesc profesorii
calmi, buni, prietenoşi, apropiaţi, drepţi, care menţin şi stimulează interacţiunile dintre ei şi, în
acelaşi timp,menţin ordinea şi disciplina. Elevii resping profesorii care nu încearcă să-i înţeleagă,
care sunt foarteautoritari şi acordă pedepse, pe cei care dau relaţiilor lor cu elevii un caracter
impersonal, bazat pe uncontrol strict al rolurilor şi normelor.Climatul grupului depinde în bună
măsură de convergenţa normelor, de aceea efortuleducatorilor trebuie să fie îndreptat spre
evitarea conflictelor normative. Discordanţa normelor (explicite şi implicite) produce o
„deteriorare a climatului ce se manifestă prin tulburări relaţionale(atât între profesori şi elevi, cât
şi între elevi), prin agresivitate, devianţă şi marginalizare. Uneori performanţele şcolare
nesatisfăcătoare sunt generate de aceste situaţii” (Păun, E., 1982, p.146).Efortul profesorilor
trebuie canalizat în direcţia stabilirii unei convergenţe a normelor (nu identitatealor) care să
asigure un grad sporit de optimalitate funcţionării clasei de elevi.Unele cercetări au evidenţiat o
strânsă legătură între climatul deschis şi „sănătatea”organizaţiei şcolare (capacitatea ei de a se
menţine şi dezvolta cu

e) recompense morale şi materiale celor ce obţin rezultate;f) o ierarhizare în timp a scopurilor şi

obiectivelor.Aceşti factori depind atât de contextul social în care grupul îşi desfăşoară activitatea,
cât şi demembrii şi configuraţia grupului şi mai ales de liderul său a cărui forţă, poziţie şi stil
influenţează profund moralul grupului.În clasele de elevi, stilul conducătorului afectează
„căldura” relaţiilor dintre elevi,comportamentul acestora şi participarea umană la viaţa
colectivului. Aşa cum menţiona K. Lewin,conducerea cea mai eficientă a grupului este cea
democrată, întrucât asigură un climat de activitateadecvat. „Un profesor autoritar, distant,
determină în cadrul grupului educaţional (şcolar), tensiuni,agresivitate, apatie, ceea ce tulbură
unitatea grupului, în timp ce profesorul cu atitudine raţional permisivă, înţelegătoare sprijină
grupul întărindu-i coeziunea şi contribuie la realizarea optimă asarcinilor” (Turcu, A., Turcu, F.,
1999, p.141).Comportamentul profesorului este în strânsă corelaţie nu numai cu performanţele
şcolare aleelevilor, ci şi cu climatul clasei şi productivitatea acesteia. Elevii iubesc profesorii
calmi, buni, prietenoşi, apropiaţi, drepţi, care menţin şi stimulează interacţiunile dintre ei şi, în
acelaşi timp,menţin ordinea şi disciplina. Elevii resping profesorii care nu încearcă să-i înţeleagă,
care sunt foarteautoritari şi acordă pedepse, pe cei care dau relaţiilor lor cu elevii un caracter
impersonal, bazat pe uncontrol strict al rolurilor şi normelor.Climatul grupului depinde în bună
măsură de convergenţa normelor, de aceea efortuleducatorilor trebuie să fie îndreptat spre
evitarea conflictelor normative. Discordanţa normelor (explicite şi implicite) produce o
„deteriorare a climatului ce se manifestă prin tulburări relaţionale(atât între profesori şi elevi, cât
şi între elevi), prin agresivitate, devianţă şi marginalizare. Uneori performanţele şcolare
nesatisfăcătoare sunt generate de aceste situaţii” (Păun, E., 1982, p.146).Efortul profesorilor
trebuie canalizat în direcţia stabilirii unei convergenţe a normelor (nu identitatealor) care să
asigure un grad sporit de optimalitate funcţionării clasei de elevi.Unele cercetări au evidenţiat o
strânsă legătură între climatul deschis şi „sănătatea”organizaţiei şcolare (capacitatea ei de a se
menţine şi dezvolta cu succes).

T. Parsons, afirma că şcoala are trei niveluri de responsabilitate şi control (Păun, E.,
1999, p.134):1.

Nivelul tehnic

.El descrie activitatea de predare-învăţare, şi se caracterizează prin sentimentul de încredere

al profesorilor în ceea ce fac şi prin tendinţa către performanţe superioare la învăţătură;2.

Nivelul administrativ

- vizează activităţile manageriale ce se desfăşoară în clasă;3.

Nivelul instituţional

- se caracterizează prin integritatea şcolii şi se referă la relaţiile şcoliicu alte segmente existente în
comunitatea respectivă, la capacitatea ei de a se adapta şi de a face faţă presiunilor mediului
extern.O şcoală sănătoasă, subliniază Emil Păun, este aceea în care fiecare dintre cele trei
nivelurifuncţionează optim şi ca un ansamblu armonios, ceea ce generează un climat de angajare
şi motivare a profesorilor şi elevilor.