MANAGEMENTUL CONFLICTELOR ÎN CLASA DE

ELEVI. STRATEGII DE REZOLVARE A

CONFLICTELOR ÎN MEDIUL ȘCOLAR.
COMUNICAREA CA MIJLOC DE PREVENIRE ȘI
REZOLVARE A CONFLICTELOR
DEFINIREA COMPETENȚEI DE COMUNICARE ÎN
CONTEXT EDUCAȚIAONAL
Bibliografie:
• Gherguț, A.; Ceobanu, C.; Diac, G.;
Curelaru, V.; Marian, A.; Criu, R., Introducere
în managementul clasei de elevi, Editura
Universității ,,Al. I. Cuza”, Iași, 2010, pp. Realizator: Ababei Raluca- Mihaela
207-209; 248-251
 Prin competență se înțelege, de obicei,
capacitatea cuiva de a soluționa corespunzător
o problemă, de a lua decizii potrivite, de a
îndeplini o misiune sau de a practica o profesie
în bune condiții și cu rezultate valoroase.
 Competența de comunicare - atingerea
nivelului de performanță care asigură emiterea
și receptarea mesajului în condiții optime.
CARACTERISTICI ALE COMUNICĂRII ÎN CLASĂ

Una dintre caracteristicile procedeului de comunicare în

clasă este derularea acestuia la două niveluri:
 al transmiterii conținuturilor- transmiterea coerentă a
unui sistem de cunoștințe;
 al relaționării- relația cu elevii.
OBIECTIVE NECESARE COMUNICĂRII EFICIENTE
 Captarea atenției;
 Structurarea logică a conținuturilor pentru a fi înțelese de
elevi;
 Utilizarea metalimbajului și a limbajului nonverbal pentru
receptarea mai rapidă a informației;
 Exprimarea emoțională adecvată;
 Dialogul;
 Oferirea oportună a feedback-ului;
 Formularea eficientă a răspunsurilor în situațiile de
indisciplină;
 Oferirea suportului afectiv;
 Negocierea în situațiile conflictuale.
APLICAȚIE!!!

Chestionar pentru evaluarea aptitudinilor de

comunicare
TIPURI DE
COMUNICARE
EFICIENTĂ ÎN CLASĂ
Bibiografie: Gherguț, A.; Ceobanu, C.;
Diac, G.; Curelaru, V.; Marian, A.; Criu, R.,
Introducere în managementul clasei de
elevi, Editura Universității ,,Al. I. Cuza”, Iași,
2010, pp. 220-224.
Realizator: Vasile Crina Ramona
1. COMUNICAREA SUPORTIVĂ:
 Acest tip de comunicare este fundamentul
relațiilor interpersonale și pesupune: considerație,
respect si înțelegere pentru interlocutor.
 Cadrul didactic trebuie să se asigure că relațiile cu
elevii sunt pozitive, iar pentru aceasta, el trebuie
să aibă în vedere decodificarea mesajului afectiv
și cognitiv al interlocutorului.
 Înțelegerea și reflectarea sentimentelor, emoțiilor
și motivațiilor sunt componentele comunicării
suportive.
Jones si Jones consideră că relația profesorului
cu elevii depinde de modul în care acesta
comunică interesele și își ajută elevii atât în
activitățile de învățare cât si în viața sociala
2.COMUNICAREA ASERTIVĂ

• A comunica asertiv inseamna a ști să-ți

exprimi sentimentele și convingeriletale fără a
jigni pe ceilalți.
• O persoană asertivă nu evită conflictele ci
incearcă să le rezolve, nu se retrage atunci
când este atacată verbal și nu este o persoană
pasivă.
BLOCAJE ŞI BARIERE ÎN COMUNICAREA
DIDACTICĂ

Realizator: Stîngaciu Andra

 Comunicarea didactică, ca şi
comunicarea generală interumană, este
supusă unor perturbări numeroase şi
variate. O analiză extinsă a acestora şi o
sistematizare riguroasă a lor ne oferă Dorina
Sălăvăstru într-una din lucrările sale.
Autoarea clasifică aceste perturbările astfel:
A. Perturbări psihologice
B. Perturbări de natură social-valorică
C. Perturbări la nivelul canalelor de transmisie
D. Perturbări determinate de natura domeniului
cognitiv
 BARIERĂ ÎN COMUNICARE CONSECINȚĂ

Profesorul nu își Elevii nu înțeleg ceea ce spune

adaptează nivelul vocii la profesorul sau sunt deranjați de
mărimea sălii de clasă vocea ce pare răstită.
și/sau la numărul de elevi
din clasă
Profesorul nu folosește Elevii devin plictisiți și indiferenți.
metode active în procesul
de predare - învățare.
Folosirea amenințărilor sau Nu numai elevul amenințat devine
avertizărilor: ”Dacă mai stresat, ci și ceilalți elevi.
vorbeşti o dată neîntrebat, te
ascult şi îţi dau 3!”
Evaluarea negativă a Elevii se simt marginalizați, ceilalți
elevilor, etichetarea, copii râd de ei, îi poreclesc, ceea ce
ridiculizarea: ”Tu eşti întotdeauna cel înrăutățește procesul comunicării, ba
care face gălăgie”, ”Vă în unele cazuri îl blochează.
comportaţi ca sălbaticii!”
 CONFLICTUL ȘI
CAUZE ALE APARIȚIEI
CONFLICTELOR ÎN
CLASĂ

Bibliografie:
•Gherguț, A.; Ceobanu, C.; Diac, G.; Curelaru,
V.; Marian, A.; Criu, R., Introducere în
managementul clasei de elevi, Editura
Universității ,,Al. I. Cuza”, Iași, 2010, pp. 236 –
240.
• Ana Stoica-Constantin, Conflictul interpersonal.
Prevenire, rezolvare și diminuarea efectelor, Realizator: Cercel Loredana
Editura Polirom, Iași, 2004, pp. 19 – 30 .
I. Conflictul
Laurence Junior Burton
(1988) definea conflictul
drept: ,,o relație în care
fiecare parte percepe
scopurile, valorile,
interesele și conduita
celeilate ca antitetice celor
ale sale”. Orice conflict
pornește de la o problemă,
care generează la
participanți
comportamente de conflict
(reale sau dorite), extreme
de complexe.
II.CAUZE ALE APARIȚIEI CONFLICTELOR ÎN CLASĂ

 Ana Stoica – Constantin realizează o

sinteză a conflictelor, pornind de la mai
multe surse.:
1. Diferențele și incompatibilitățile
dintre oameni:
 Unele trăsături de personalitate
 Opinii
 Atitudini
 Valori
 Nevoi
 Gusturi și preferințe
1. Nevoile și interesele umane-oamenii intră în
conflict fie pentru că au nevoi care urmează să fie
satisfăcute de procesul conflictual însuși, fie pentru
că au nevoi neconcordante cu ale altora;
2. Comunicarea deficientă-oamenii comunică de
cele mai multe ori imperfect, dar presupun că au
făcut-o clar;
3. Stima de sine-este o sursă importană de conflict;
4. Valorile individului-acestea sunt cele mai
profunde structuri ale personalității.
5. Nerespecatrea normelor-conștient sau nu,
sistematic sau accidental, noi încălcăm norme și în
felul acesta lezăm, aducem atingerea confortului
celuilalt.
6. Comportamente neadecvate situațiilor-sunt
surse imediate de conflict;
7. Agresivitatea-este fie cauza, fie forma de
manifestare, fie rezultatul conflictului;
8. Lipsa unor competențe sociale-relaționarea
umană pozitivă presupune abilități speciale:
acordarea de sprijin și recompense în relațiile de
prietenie, capacitatea de exprimare emoțională și
de recunoaștere a emoțiilor celuilalt.
EFECTELE CONFLICTELOR

Bibliografie:
• Gherguț, A.; Ceobanu, C.; Diac, G.;
Curelaru, V.; Marian, A.; Criu, R.,
Introducere în managementul clasei
de elevi, Editura Universității ,,Al. I.
Cuza”, Iași, 2010, pp. 237-238. Realizator: Lebădă Camelia
EFECTELE NEGATIVE:

 Scade încrederea în sine;

 Risipă de resurse(cognitive, afectiv-emoționale
etc.);
 Dileme morale;

 Dificultăți de luare a deciziilor;

 Escaladarea conflictului.
EFECTELE POZITIVE SUNT LEGATE DE:

 Identificarea problemelor și a soluțiilor

alternative;
 Creșterea adaptabilității prin expunerea la situații
diverse;
 Dezvoltarea unor abilități în cadrul procesului de
rezolvare;
 Autocunoaștere și intercunostere.
 "Conflictul este un rezultat al gândirii. Ne
stimulează observația și memoria. Ne stimulează
creativitatea. Ne scoate din pasivitatea inerentă și
ne pune la treabă, să inventăm și să
evoluăm...conflictul este o condiție sine qua non a
reflecției și a ingeniozității.“
John Dewey
TIPOLOGII ALE CONFLICTELOR

Realizator: Musuruc Miriam

- Conflictele se supun unei clasificări
multicriteriale -
CRITERII:
 Criteriul localizării
 Criteriul aparenței
 Criteriul nivelului
 Criteriul cîștigătorul conflictului
 Criteriul naturii intriseci a conflictului
 Criteriul sistemului părților implicate
 Criteriul scopului
 Criteriul percepției adversarului
1.CRITERIULLOCALIZĂRII

 Localizare: -internă, intrapsihică,

intrapersonală
-externă, extrapersonală. socială
2. CRITERIUL APARENȚEI /VIZIBILITĂȚII

-discerneintre ->manifest(simptom)
->nemanifest(cauza)
 Ex.: “Îmi făceam meseria de confecționară fără
să-mi pese de ceea ce se întamplă în jurul
meu. O colegă a început să fie deranjată atît de
faptul că eu munceam mai mult , iar ea era
comodă, cît și de faptul că eu încasam mai
mulți bani. Fără să-mi spună ce o supără a
început să-mi găsească diferite pricini. În cele
din urmă a spus lucrurilor pe nume. ”
• UN CONFLICT EXTERIOR ESTE UN
CONFLICT INTERIOR NEREZOLVAT.
METODE DE PREVENIRE A
CONFLICTELOR

Realizator: Liță Simona

1. ASCULTAREA ACTIVĂ

 Este o tehnică de conversație prin care îi

comunicăm locutorului semnificația pe care o
acordăm mesajului său.
ASCULTAREA ACTIVĂ ESTE FOLOSITĂ ÎN TREI
SCOPURI:

1. Informare;
2. Suport moral, consiliere, liniștireaceluilalt;
3. Răspuns la atacul verbal;
II. EXPRIMAREA ASERTIVĂ, MODALITATE DE PREVENIRE
ȘI REZOLVARE A CONFLICTULUI

1.Structura aserțiunii- Eu
2.Mesajele- Eu
III. ÎNCURAJAREA STIMEI DE SINE A CELUILALT

 Stima de sine este o trăsătură afectiv-

atitudinală a personalității. Numită și evaluarea
de sine, ea exprimă sentimentele noastre față
de noi înșine.
IV. OBȚINEREA COMPLIEANȚEI UTILIZÂND TEHNICI
SPECIALE

 Complianța este fenomenul psihosocial prin

care se determină modificarea atitudinilor și
comportamentelor ținte , ca răspuns la dorința
agentului de schimbare.
TEHNICI DE OBȚINERE A COMPLIANȚEI

1.Tehnica “piciorul în ușă”

2. Tehnica “trântitul ușii în nas”
 Bibliografie: Ana Stoica- Constantin,
Conflictul interpersonal : prevenirea,
rezolvarea şi dimnuarea efectelor, Editura
Polirom, 2004

METODE DE REZOLVARE A
CONFLICTELOR
- Metoda câştig-câştig
- Metoda arbitrajului
- Medierea

Realizator: Suditu Cătălina

Elena
METODA WIN-WIN
 Presupune dorinţa ambelor părţi implicate în
conflict de a comunica pentru a rezolva
problema.

 Numărul persoanelor implicat în conflict=

numărul persoanelor care contribuie la
rezolvarea lui

Etapele rezolvării problemei:

1. Formularea problemei
2. Identificarea părţilor implicate direct, dar şi
indirect
3. Exprimarea nevoii conştiente şi descoperirea,
eventual a nevoilor inconştiente (tehnica de
ce?)
4. Descoperirea unor soluţii posibile
(brainstorming)
5. Cooperare pentru satisfacerea nevoilor
ambelor părţi
ARBITRAJUL
Presupune, pe lângă lângă cei
implicaţi în conflict (direct sau
indirect), o a treia persoană care
să stabilească rezolvarea
conflictului şi să ofere o
“sentinţă” finală.

Arbitrul încearcă să rezolve problema

pe baza
conţinutului, ignorând relaţiile dintre
părţi
şi menajarea demnităţii personale.

În acest caz, menţinerea unor bune

relaţii între
părţi nu reprezintă un obiectiv.
SITUAȚII ÎN CARE ARBITRAJUL

 Este recomandat:  Este nerecomandat:

-atunci când avem de a -conflicte dintre persoane
face cu un conflict în care doresc menţinerea
cadrul căruia ruptura unei relaţii stabile şi de
dintre părţi este durată după rezolvarea
ireconciliabiă problemei
-când este nevoie să se -conflicte bazate exclusiv
rezolve o problemă pe sentimente, valori şi
practică relaţii interumane
CARACTERISTICI ALE ARBITRAJULUI
 Arbitrajul este o procedură promptă atunci când apare o
intrerupere a comunicării, el nefiind afectat de
întârzierea unor eventuale proceduri legale
 Permite şanse egale pentru ambele părţi să-şi prezinte
punctele de vedere şi atribuie puterea deciziei unui
judecător imparţial
 Niciuna dintre părţi nu poate face presiuni asupra
celeilalte în timpul procesului de arbitraj
 Are mari şanse de obţinere a obiectivelor, prin faptul că
ignoră sentimente şi minimalizează rolul persoanelor,
arbitrajul fiind fizat pe soluţie, nu pe menţinerea
reloaţiilor.
MEDIEREA- O DEFINIŢIE

 Medierea reprezintă un proces de rezolvare a

disputelor în care un intermediar imparţial
asistă părţile aflate în dezacord să ajungă la un
comun acord, prin voinţă proprie, prin
promovarea cooperării, comunicării şi prin
facilitarea negocierilor, acord care stabileşte
comportamentele viitoare şi menţine relaţiile
dintre părţi.
MEDIEREA (VS ARBITRAJUL)
 Ca şi în cazul arbitrajului, medirea presupune unei persoane
suplimentare faţă de părţile implicate în conflict.
 Diferenţe:
1. Mediatorul este preocupat de menţinerea unei
bune relaţii între părţi.
2. Mediatorul ajută părţile să descopere singure
rezolvarea problemei
ABILITĂŢILE UNUI BUN MEDIATOR:
 Abilităţi de a stabili o relaţie de lucru eficientă
cu fiecare parte aflată în conflict pentru a face
participanţii să aibă încredere în ei, să
comunice liber şi să primească cu simpatie
sugestiile

 Abilităţi de a crea o atitudine de cooperare la

părţile aflate în conflict

 Abilităţi de identificare a mai multor informaţii

independente despre chestiuni în jurul cărora
gravitează conflictul. Acestea pot ajuta părţile
să întrevadă soluţii la care nu se gândiseră
NEGOCIEREA

Bibliografie:
•Gherguț, A.; Ceobanu, C.; Diac, G.; Curelaru, V.; Marian,
A.; Criu, R., Introducere în managementul clasei de elevi,
Editura Universității ,,Al. I. Cuza”, Iași, 2010.
•Stoica-Constantin, A., Conflictul interpersonal. Metode de
rezolvare a conflictelor , Editura Polirom, Iași, 2004, pp. 203
– 214 .
•Romiță, I.; Managementul clasei de elevi, Editura Polirom ,
Iași, pp.230-233.

Realizator: Orzu Ionela Maria

 Este un dialog
între două sau mai
multe persoane
prin care acestea
încearcă să
ajungă la un acord
pentru a soluționa
conflictul.
Negocierile au mai multe şanse de reuşită dacă:

 oamenii implicaţi pot fi identificaţi şi sunt dispuşi să

stea la masa tratativelor
 participanţii pot să găsească interese comune
 cel puţin o parte a problemelor sunt negociabile
 cei implicaţi sunt mai interesaţi de rezolvarea
conflictului decât de continuarea lui
 cei implicaţi au capacitatea de a lua decizii
ETAPELE NEGOCIERII

 Dorinţa de a negocia
 Prezentarea punctelor de vedere

 Găsirea unor puncte comune

 Opţiuni câştig-câştig

 Evaluarea opţiunilor

 Ajungerea la o înţelegere
STRATEGII DE NEGOCIERE

Principalele strategii, pornind de la idee că cea mai

bună strategie se pretează cel mai bine situației
sunt:
 Concurența
 Compromisul
 Colaborarea
 Acceptarea
 Evitarea
 Înțelegerea
PRINCIPALELE STILURI DE NEGOCIERE

 Negociatorul cooperant ( transparența,

loialitatea)
 Negociatorul afectiv (acționează și negociază
potrivit sentimentelor și emoțiilor sale)
 Negociatorul conflictual ( acordă prioritate
forței)
 Negociatorul demagog ( se refugiază în spatele
minciunilor și a manipulării)
COMUNICAREA CU PĂRINȚII

Bibliografie:
• Gherguț, A.; Ceobanu, C.; Diac, G.; Curelaru, V.; Marian, A.; Criu,
R., Introducere în managementul clasei de elevi, Editura
Universității ,,Al. I. Cuza”, Iași, 2010, pp. 244-247.
• Iucu, Romiță, 2006, Managementul clasei de elevi. Aplicații
pentru gestionarea situațiilor de criză educațională, Ed. Polirom,
Iași, ed. a II- a, pp. 157- 160. Realizator: Macovei Crina-
Ancuța
MODALITĂȚI DE INIȚIERE A RELAȚIEI DE
COMUNICARE CU PĂRINȚII
 manifestarea interesului față de personalitatea elevului;
 exteriorizarea, față de părinți, a bucuriei de a- l avea drept elev pe copilul
lor;
 explicarea posibilităților, modalităților de a contacta profesorul sau
părintele/ tutorele, atunci când este nevoie;
 precizarea momentelor și a cauzelor în care va fi nevoie să se solicite
prezența acestora din urmă la școală;
 oferirea de sugestii cu privire la cât de des ar trebui ca aceștia să vină din
proprie inițiativă la școală, pentru a se interesa de situația elevului;
 evitarea adresării folosind numele de familie al elevului, existând, adesea,
situații în care părintele poartă un alt nume.
 SUGESTII PENTRU MENȚINEREA UNEI BUNE
RELAȚII DE COMUNICARE CU PĂRINȚII
(Y. BENDER)
 cadrele didactice au datoria de a anunța părinții cu privire la strategiile și
activitățile de învățare utilizate în cadrul lecțiilor, dar și referitor la
progresul/ regresul copilului în raport cu aceste activități;
 părinții vor fi înștiințați verbal sau în scris atunci când elevul are o anumită
performanță școlară;
 cei doi actori vor colabora în întocmirea unui plan de acțiune pentru elevii
care au devieri comportamentale sau probleme în parcurgerea materiei de
studiu;
 menținerea unei atitudini pașnice și primitoare față de părinți;
 cardul didactic poate solicita sprijinul părintelui în folosul educării și
dezvoltării personalității elevului
CAUZELE APARIȚIEI BARIERELOR ÎN CALEA UNEI
COMUNICĂRI EFICIENTE CU PĂRINȚII
 problemele de ascultare;
 lipsa conexiunii inverse ;
 falsa conexiune inversă;
 rezistența la critică;
 percepția selectivă și
subiectivitatea;
 obținerea informației prin
manipulare;
 ascultarea afectivă;
 alegerea momentului și a locului;
 inadvertențele de limbaj;
 barierele culturale.
 ORGANIZAREA ȘEDINȚELOR CU PĂRINȚII
SCOPURI

 implicarea activă a părinților în procesul de învățământ;

 de a-i informa cu privire la regulile impuse de instituția școlară;
 de a le comunica așteptările privind rezultatele elevilor;
 de a- i transforma în parteneri ai demersului de formare și
dezvoltare a elevilor;
VĂ MULȚUMIM PENTRU
ATENȚIE!
Prezentare realizată de:
 Ababei Raluca- Mihaela
 Vasile Crina- Ramona
 Cercel Loredana
 Lebădă Camelia
 Musuruc Miriam
 Suditu Cătălina –Elena
 Macovei Crina- Ancuța
 Stîngaciu Andra
 Liță Simona- Andreea
 Orzu Ionela- Maria