Bpoc 1

ÎNGRIJIRI ACORDATE PACIENŢILOR CU BRONŞITĂ
CRONICĂ ACUTIZATĂ
CUPRINS:
1. Abrevieri __________________________________________________ 4;
2. Motto – ___________________________________________________ 5;
3. Introducere şi Motivaţie _______________________________________ 6;
4.Capitolul I: Noţiuni de Anatomie şi Fiziologie a Aparatului Respirator ___ 8;
5.Capitolul II: Noţiuni Generale despre Bronşita cronică acutizată _______13;
6. Capitolul III: Procesul de îngrijire efectuat la 3 pacienţi cu Bronşită
cronică acutizată ____________________________________________ 24;
7. Capitolul IV : Cazuri clinice
4.1 : Cazul clinic nr. 1 ________________________________ 25;
4.2 : Cazul clinic nr. 2 ________________________________ 38;
4.3 : Cazul clinic nr. 3 ________________________________ 51;
8. Concluzii __________________________________________________ 63;
9. Anexe:
14 nevoi fundamentale ______________________________________ 65;
Procesul de îngrijire _________________________________________ 66;
Tehnici folosite în îngrijirea pacienţilor Bronşita cronică acutizată ____ 67;
10. Bibliografia _________________________________________________ 72.
2
ABREVIERI
cm. - centimetri;
n – nerv;
r. – respiraţii pe minut;
mm. – milimetri;
c.v. – capacitatea vitală;
min. – minut;
TGO – transaminaza glutamico – oxal – acetică;
TGP– transaminaza glutamico – piruvică
BPOC – bronhopneumopatia obstructivă cronică
g. – gram;
mg. - miligrame;
Kg - kilogram;
tb.- tablete;
TBC - tuberculoză;
mil ui. – milioane unităţi internaţionale
Ed. – Editura;
Prof. – profesor;
Dr. – doctor;
Vol. – volum;
P= problemă;
E= etiologie;
S= semne.
3
(I. HAŢEGANU)
4
INTRODUCERE ŞI MOTIVAŢIA LUCRĂRII
Să iubim profesia aceasta minunată de asistent medical generalist, aşa

cum spunea şi Victor Babeş ”Iubeşte-ţi profesiunea şi socoteşte-o cea mai
frumoasă dintre toate, şi astfel izbânda va fi deplină.”
Rolul esenţial al asistentei medicale, constă în a ajuta persoana bolnavă
sau sănătoasă să-şi redobândească independenţa cât mai repede posibil.
Pornind de la principiile Virginiei Henderson, că nu există boli ci
numai bolnavi, îngrijirea în nursing pune în centrul atenţiei nu boala ci
bolnavul şi mai ales omul: „mit şi legendă, această maşină vie” care este un
tot din care se ramifică asemenea unui arbore sentimente, pasiuni,
comportamente fiziologice, ocupaţionale, atitudini, cu alte cuvinte cele 14
nevoi ale fiinţei umane:
1. Nevoia de a respira şi de a avea o bună circulaţie;
2. Nevoia de a bea şi de a mânca;
3. Nevoia de a elimina;
4. Nevoia de a se mişca şi de a menţine o bună postură;
5. Nevoia de a dormi şi de a se odihni;
6. Nevoia de a se îmbrăca şi de a se dezbrăca;
7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite fiziologice;
8. Nevoia de a fi curat şi de a-şi proteja tegumentele;
9. Nevoia de a evita pericolele;
10. Nevoia de a comunica;
11. Nevoia de a acţiona după credinţele şi valorile sale;
12. Nevoia de a fi util, de a se realiza;
5
13. Nevoia de a se recrea;
14. Nevoia de a învăţa.
Mi-am dorit din totdeauna să-i pot ajuta pe cei aflaţi în suferinţă, să vin în
sprijinul celor fără sprijin, să aduc zâmbetul pe buzele celor trişti, pentru că omul cu
adevărat fericit este acela care poate face pe altul fericit. Ar fi bine să fim
înconjuraţi numai de oameni sănătoşi, dar nu este aşa. Fiecare persoană are
problemele sale, boală şi afecţiunea sa mai mult sau mai puţin gravă.
M-am orientat aspra acestei lucrări, datorită faptului că am constatat o
incidenţă crescută a bronşitelor în ultima perioadă în secţia Medicală unde mi-am
satisfăcut practica atât în anul I cât şi în anul III de studiu.
Un alt factor determinant, a fost suferinţa prin care trecea un unchi de-al meu
internat de multiple ori cu diagnosticul de bronşită cronică acutizată.
Voi fi întotdeauna aproape de cei aflaţi în suferinţă cu sufletul şi toată
priceperea mea pentru a ajuta persoanele bolnave şi sănătoase să-şi menţină sau să-
şi recâştige sănătatea prin suplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singuri,
dacă ar fi avut forţa, voinţa sau cunoştinţele necesare.
6
CAPITOLUL I.
NOŢIUNI DE ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA
APARATULUI RESPIRATOR
Aparatul respirator este ansamblul de organe adaptate trecerii

oxigenului din aerul atmosferic în sânge şi dioxidului de carbon, rezultat din
oxido-reducerea celulara, în aerul atmosferic. Organele respiratorii sunt
specializate, unele pentru trecerea aerului (fosele nazale, faringele, laringele,
traheea şi bronhiile), altele pentru realizarea schimburilor gazoase între
organism şi mediu. Astfel:
a. Fosele nazale folosesc la respiraţie şi miros.
b. Naso-faringele şi rino-faringele, lasă să treacă aerul spre plămâni, dar
ventilează şi urechea medie prin trompa lui Eustachio.
c. Oro-faringele şi buco-faringele, nivel la care se încrucişează calea
respiratorie cu cea digestiva.
d. Laringele, este un organ respirator dar şi un organ al fonaţiei.
Începând cu traheea, organele aparatului respirator au funcţii pur
respiratorii.
PLĂMÂNII.
Plămânii reprezintă organele aparatului respirator în care se realizează
schimbul de gaze între organism şi mediul înconjurător. În număr de doi,
drept şi stâng, sunt aşezaţi în cavitatea toracică de o parte şi alta a
mediastinului, având fiecare o capacitate (volum de aer conţinut) de
7
aproximativ 4500-5000 cm. cubi. Culoarea lor variază în funcţie cu vârsta şi
substanţele inhalate (la fumători având o culoare cenuşiu negricioasă, iar la
copii roz). Forma plămânilor este asemănătoare unui trunchi de con, cu baza
spre diafragm.
Configuraţia externă a plămânilor:

Plămânul drept este format din trei lobi (superior, mijlociu şi inferior),
iar plămânul stâng este format din doi lobi (superior şi inferior).
Lobii sunt delimitaţi de nişte şanţuri adânci, scizuri, în care pătrunde pleura
viscerală.
Fiecărui plămân i se descriu:
a. 2 feţe: costală în raport cu peretele toracic şi mediastinală, la nivelul căreia
se află hilul pulmonar.
b. 3 margini; anterioară, posterioară şi inferioară.
c. O bază cu faţa diafragmatică, în raport cu diafragmul şi prin el cu lobul
hepatic drept în dreapta şi fundul stomacului în stânga.
d. Vârful este porţiunea situată deasupra coastei a-II-a. Are forma rotunjită,
vine în raport cu coastele I şi II, corespunde regiunii de la baza gâtului.
Structura plămânului:
Plămânii sunt alcătuiţi dintr-un sistem de canale, rezultat din
ramificarea bronhiei principale (ARBORELE BRONŞIC) şi un sistem de saci în
care se termină arborele bronşic (LOBULII PULMONARI). Arborele bronşic,
totalitatea ramificaţiilor intrapulmonare ale bronhiei principale, este
reprezentat astfel: Bronhie principală - Bronhii lobare (3 pentru plămânul
drept şi 2 pentru cel stâng) – Bronhii segmentare (cate 10 pentru fiecare
plămân; câte una pentru fiecare segment pulmonar) – Bronhii interlobulare –
Bronhiole terminale – Bronhiole respiratorii – Canale alveolare.
Bronhiile intrapulmonare au forma cilindrică, regulată. Peretele lor este
dintr-o tunică:
8
- Fibrocartilaginoasă sub formă de inel.
- Musculara (muşchii netezi bronhici).
- Mucoasă formată dintr-un epiteliu pluristratificat, ciliat (a căror mişcare se
îndreaptă spre căile aeriene superioare) şi numeroase glande.
Pe măsura ce bronhiile se ramifică, fibrele musculare netede devin din
ce în ce mai numeroase, astfel încât bronhiolele respiratorii şi terminale sunt
lipsite de inelul cartilaginos, dar prezintă un strat muscular foarte dezvoltat,
care intervine activ în modificarea lumenului bronhiolelor şi astfel în reglarea
circulaţiei aerului în căile pulmonare. Lobulul pulmonar continuă ultimele
ramificaţii ale arborelui bronşic. Reprezintă unitatea morfologică şi
funcţională a plămânului, la nivelul căruia se face schimbul de gaze. Are forma
unei piramide cu baza spre exteriorul plămânului şi vârful către bronhiola
respiratorie. Lobulul pulmonar este constituit din: Bronhiola respiratorie –
Alveole pulmonare, împreună cu vase de sânge, limfatice, fibre motorii,
nervoase şi senzitive.
Alveola pulmonară:
Peretele alveolar este format dintr-un epiteliu, sub care se găseşte o
bogată reţea capilară, care provine din ramificaţiile arterei pulmonare (ce aduc
sânge venos din ventricolul drept). Epiteliul alveolar formează cu epiteliul
capilarelor alveolare o structură funcţională comună = membrana alveolo-
capilara, la nivelul căreia au loc schimburile gazoase, prin difuziune, între
aerul alveolar (a cărui compoziţie este menţinută prin ventilaţia pulmonară) şi
sânge. Mai mulţi lobuli se grupează în unităţi morfologice şi funcţionale mai
mari, rezultând astfel segmente pulmonare. Segmentul pulmonar reprezintă
unitatea morfologică şi funcţională, caracterizată prin teritoriu anatomic cu
limite precise, cu pedicul bronho-vascular propriu şi aspecte patologice
speciale. Segmentele se grupează la rândul lor formând lobii pulmonari.
Arborele bronşic poate prezenta dilataţii patologice sub formă de saci,
în care se strâng secreţii, puroi =Bronşiectazii.
9
Distrugerea pereţilor alveolari = Emfizem.
Pleura.
Fiecare plămân este învelit la suprafaţă de o seroasă, numită pleură.
Ea are doua foiţe, una parietală, care căptuşeşte suprafaţa internă a
peretelui toracic şi alta viscerală, care acoperă intim suprafaţa lobilor
pulmonari. Aceste doua foiţe pleurale se continuă una cu alta delimitând între
ele un spaţiu virtual, numit cavitatea pleurală, în care se găseşte un strat
subţire de lichid pleural, cu rol de a umezi cele doua foiţe, permiţându-le astfel
alunecarea fără frecare. Pleura viscerală este aproape insensibilă, ca şi
plămânul, în schimb cea parietală are o sensibilitate marcată, fiind o zonă
reflexogenă importantă. Iritaţia ei în timpul unei manevre, puncţia pleurală,
poate determina şoc pleural cu moarte prin acţiune reflexă asupra centrilor
respiratori şi circulatori.
FIZIOLOGIA RESPIRAŢIEI
VENTILAŢIA PULMONARĂ
Aerul atmosferic este introdus în plămâni prin procesul de ventilaţie
pulmonară, prin care se menţine constantă compoziţia aerului alveolar.
Mecanica respiraţiei:
Schimburile gazoase la nivelul plămânilor se realizează datorită
succesiunii ritmice a două procese: inspiraţia şi expiraţia.
Inspiraţia este un proces activ care datorită contracţiei muşchilor
inspiratori, duc la mărirea tuturor diametrelor cutiei toracice. În mod normal
durează o secundă. Expiraţia normală este un proces pasiv, care urmează fără
pauză după inspiraţie. Durează aproximativ două secunde la adult, timp în
care cutia toracică revine la diametrele avute anterior. În inspiraţie, prin
creşterea volumului pulmonar, alveolele se destind şi volumul lor creşte, iar
drept urmare presiunea aerului în regiunea alveolară scade. Se creează astfel o
10
diferenţă de presiune între aerul atmosferic şi presiunea intrapulmonară, în
felul acesta aerul pătrunzând în căile respiratorii până la alveole, pe baza forţei
fizice.
În expiraţie, prin retracţia plămânilor şi revenirea la forma iniţială a
cutiei toracice, se întâlnesc doua faze:
a. prima în care revenirea cutiei toracice se face pe baza elasticităţii cartilajelor şi
ligamentelor ei.
b. a-II-a, în care plămânul elastic, în tendinţa de a se retracta spre hil, exercită o
presiune de aspiraţie asupra cutiei toracice. Presiunea aerului intaalveolar creşte
peste cea atmosferică, apărând astfel o diferenţă care face ca aerul din plămâni să
fie expulzat în exterior.
Ciclul respirator are o durată de 3 secunde, ceea ce revine la 20 de mişcări
respiratorii pe minut. În efort fizic, însă, frecvenţa respiratorie poate ajunge însă la
40-60 respiraţii pe minut, de asemeni şi în condiţii patologice: febra, hipertiroidism,
hipercapnee.
Schimbul alveolar de gaze:
Aerul atmosferic ajuns în plămâni prin ventilaţia pulmonară este condus în
alveole, unde are loc schimbul de gaze între aerul alveolar şi sânge, la nivelul
membranei alveolo-capilare. Schimbul de gaze se face prin difuziune, în funcţie de
presiunea parţială a gazelor respiratorii-oxigen şi dioxid de carbon – de o parte şi de
alta a membranei alveolo-capilare.
Normoventilaţia se realizează la concentraţii alveolare ale dioxidului de
carbon =5-6% şi oxigenului=14%, menţinute la o frecvenţă respiratorie normală, de
repaos (12-20 r/min). Când ventilaţia pulmonară creşte peste nevoile metabolice
apare hiperventilaţia: dioxidul de carbon alveolar scade şi oxigenul creşte. Procesul
este complet reflex prin apnee şi bradipnee.
Invers, prin creşterea dioxidului de carbon alveolar şi scăderea oxigenului
apare hipoventilaţia, compensată reflex prin polipnee. Schimbul de gaze între aerul
alveolar şi sângele venos se face datorită diferenţei de presiune parţial a gazelor de
o parte şi de alta a membranei alveolo-capilare.
11
Reglarea respiraţiei:
Respiraţia este adaptată în orice moment la necesităţile aportului de oxigen
şi al eliberării de dioxid de carbon, mecanismul de reglare fiind foarte prompt.
Centrul respirator, localizat la nivelul bulbului este format dintr-un centru inspirator
şi unul expirator, permiţând astfel reglarea automata a ventilaţiei pulmonare. Acest
mecanism este influenţat mai ales de proprietăţile chimice ale sângelui; rolul
principal în reglarea respiraţiei revenind concentraţiei de dioxoid de carbon din
sânge, care acţionează direct asupra centrului respirator stimulându-i activitatea.
CAPITOLUL II.
NOŢIUNI GENERALE DESPRE
BRONŞITA CRONICĂ
Definiţie: este un sindrom clinic caracterizat prin tuse, însoţită de
creşterea secreţiilor bronşice, permanentă sau intermitentă (cel puţin trei
luni pe an şi minim 2 ani de la apariţie), necauzată de o boală sau o leziune
bronho-pulmonară specifică. Formele clinice ale bronşitei sunt:
a). Bronşita cronică simplă este definită de prezenţa tusei cu
expectoraţie în cele mai multe zile timp de cel puţin trei luni
consecutive pe an, cel puţin doi ani succesivi, tuse productivă care nu
poate fi atribuită vreunei cauze cunoscute pulmonare sau cardiace.
Bronşita cronică simplă este localizată în conductele aerifere mari;
morfopatologic, prezintă dilatări ale glandelor seromucoase din submucoase,
12
hiperplegie şi celule caliciforme în mucoasa traheobronşică şi infiltraţie în
submucoasa cu celule inflamatorii.
b). Bronşita cronică purulentă sau persistentă, la care secreţia
bronşică se infectează.
 Persistent se consideră caracterul mucopurulent al sputei;
 Recurent se consideră sputa purulentă în ultimii ani.
c). Bronşita cronică obstructivă, la care leziunea progresează către
bronhiile mici şi bronhiole şi apare dispneea, datorită îngustării difuze şi
persistente a căilor aerifere. Bronşita cronică cu dispnee şi Wheezing
cuprinde bolnavii la care obstrucţia reversibilă a căilor aerifere domină
aspectul clinic.
Boala căilor aerifere mici este definită de localizarea procesului
obstructiv în căile aerifere cu diametrul mai mic de 2mm (bronhii mici
şi bronhiole) aceasta este localizarea principală a obstrucţiei în BPOC,
creşte numărul celulelor caliciforme, creşte producerea de mucus, apare
inflamaţie şi uneori spasmul bronşic. Fiziopatologic se traduce prin
scăderea debitelor expiratorii maxime, rezistenţa la flux rămânând în
limite normale cel puţin atât timp cât îngustarea nu afectează
majoritatea conductelor mici. În stadiul discret (incipient) afecţiunea este
semnalată de scăderea debitelor expiratorii instantanee la volume mici
sub 50% din C. V. Bronşita cronică asmatiformă are ca simptom dominant
dispneea paroxistică.
ETIOPATOGENIE ÎN BRONŞITA CRONICĂ
Afectează bronhiile mici unde leziunile inflamatorii şi secreţiile
produc stenoză, spasm, colaps expirator şi disfuncţie ventilatorie
obstructivă. Stimulii iniţiali care duc la creşterea secreţiei de mucus în
căile respiratorii sunt:
13
 Factorii iritanţi - tabagismul şi alcoolismul sunt esenţiali,
poluanţii aerieni, vaporii din industria chimică, vaporii de
amoniac, condiţiile atmosferice nefavorabile (frig, umezeală,
curenţi de aer);
 Infecţia microbiană (streptococul, stafilococul, enterococul,
hemofilul şi diferite enterobacterii) sau virală primitivă sau
secundară, ocupă un loc primordial.
Infecţiile din primul an de viaţă, care au în mod deosebit
tendinţa de a produce leziuni definitive. Deoarece leziunea afectează căile
aeriene mici (bronşiolele), care compromise în mare parte şi fiindcă
plămânul are o excelentă capacitate de adaptare pulmonară favorizează
repetarea infecţiilor şi alterarea progresivă a bronhiilor mici, proces care
începe în prima copilărie, dar se manifestă clinic doar la vârstă mai
înaintată.
Infecţiile virale produc necroze ale celulelor epiteliale şi
hipersecreţia glandelor bronşice.
 După infecţii virale apar anomalii ale funcţiei pulmonare.
Factorii alergici sunt cea de a treia componentă etiologică,
acţionând prin sensibilizare la alergeni microbieni.
SIMPTOMATOLOGIA BRONŞITEI CRONICE
Simptomele caracteristice bronşitei cronice sunt:
 Tusea;
 Expectoraţia;
 Dispneea;
 Hemoptizia, sughiţul şi tulburările vocii.
Tusea este cu predominanţă matinală, adesea declanşată de
contactul cu aerul rece, atmosfera poluantă sau fumul de tutun. Cu timpul
tusea devine mai frecventă, apare şi în timpul zilei, se exacerbează noaptea.
14
Accentuarea tusei în climostatism a fost pusă în legătură cu eliminarea
mai uşoară a secreţiei bronhice în poziţia orizontală, dar poate fi şi ca
un reflex declanşat de contactul cu patul rece.
Tusea poate fi:
 Productivă;
 Uscată;
 Iritativă;
 Ineficientă;
 Bitonală;
 Matinală;
 Nocturnă;
 Lătrătoare;
 Monoliformă.
Expectoraţia este un alt simptom nebăgat în seamă de bolnavi.
Dacă descriu sputa, bolnavii o consideră albă, cenuşie sau neagră, din cauza
reziduurilor din fumul de ţigară sau a particulelor în suspensie din aer.
În puseurile infecţioase sputa devine purulentă galbenă sau verde.
Dacă sputa este frecvent sanguinolentă sau se însoţeşte de hemoptizii
repetate, trebuie suspectată asocierea cancerului bronşic.
Pentru aprecierea gradului de purulenţă este recomandabil să se
folosească clasificarea britanică:
M1 - mucoasă;
M2 - mucoasă cu flacoane purulente;
P1 - purulentă mai puţin de 1/3 din pahar;
P2 - purulentă între 1/3 şi 2/3 din pahar;
P3 - purulentă integral.
Dispneea la bronşici este ondulată, de intensitatea variabilă, mai
accentuată în timpul puseurilor de infecţie bronşică. Bronşita cronică
15
poate fi considerată boală severă, doar când este însoţită de dispnee
peste gradul 3.
Mişcările respiratorii au o frecvenţă constantă, o amplitudine egală
şi un ritm regulat, în timp ce stările patologice aceste caracteristici se
modifică şi apare dispneea, iar după circumstanţele de apariţie se
deosebesc:
 Dispneea permanentă (insuficienţa cardiacă avansată,
pneumotorax);
 Dispneea de efort (procese pleuro – pulmonare care scad
ventilaţia pulmonară, insuficienţa cardiacă);
 Dispneea paroxistică, întâlnită în astmul bronşic şi în
insuficienţa ventriculului stâng (astmul cardiac şi edemul
pulmonar acut);
 Dispnee cu creşterea frecvenţei mişcărilor respiratorii depăşind
40/min.
Pentru gradarea dispneei se poate folosi schema:
Gradul 1. - dispnee la urcat 2, 3 etaje;
Gradul 2. - dispnee la mers cu persoane de aceeaşi vârstă;
Gradul 3. - dispnee la mers în pas propriu pe teren plat;
Gradul 4. - dispnee la spălat şi îmbrăcat;
Gradul 5. - dispnee în repaus.
SEMNE FIZICE ÎN BRONŞITA CRONICĂ
Bronşiticul este cinic, uneori obez, pletoric cu facies congestiv.
Examenul obiectiv:
 Inspecţie;
 Palpaţie;
 Percuţie;
 Ascultaţie.
16
La inspecţie - facies congestiv, dispnee şi cianoză în episoadele
acute, turgescenţa jugularelor, asinergie respiratorie, trahee suprarenală
scurtată (sternul ridicat), torace puţin dilatat, cu cifoză dorsală şi sternul
proiectat înainte.
Cianoza apare iniţial în timpul puseurilor infecţioase, ulterior
capătă caracter permanent şi poate ajunge atât de intensă, încât
bolnavul devine “albastru buhăit”.
Turgescenţa jugularelor - constituie un semn de insuficienţă
cardiacă numai dacă ea se menţine şi în inspiraţie şi dacă presiunea din
torace este mai mică decât cea atmosferică.
Cordul - hipertensiunea pulmonară determină întărirea zgomotului
II în focarul pulmonarei. Dacă debitul cardiac scade, extremităţile devin
cianotice şi reci.
Edemele - apar în cazurile complicate cu cord pulmonar
decompensat. Prezenţa edemului unilateral sau mai accentuat la o gambă
trebuie urmărită pentru depistarea trombozelor venoase la membrele
inferioare, complicaţie frecventă la bolnavii cu bronşită cronică. La
ascultare se aud numeroase raluri ronflate, sibilante şi subcrepante, care
variază în intensitate şi localizare de la o zi la alta, labilitatea şi
poliformismul lor fiind caracteristice. Wheezing-ul expirator are originea
în bronhiile mari şi mijlocii, care sunt comprimate din cauza creşterii
presiunii transmurale şi oscilează între închidere şi deschidere.
 Respiraţie astmatică;
 Murmurul vezicular este diminuat sau abolit datorită întreruperii
intrapleurale de aer sau lichid.
La percuţie – musculatura relaxată aduce de asemenea date
privitoare la însuşirile ţesuturilor intratoracice.
17
La palpaţie se obţin informaţii privind expansiunea toracelui (în
expir şi inspir), durerea pe traiectul unor nervi intercostali, existenţa
unor puncte dureroase costale (fractură, periostită) sau a crepitaţiilor
produse de un emfizem subcutanat (fistulă bronşică, emfizem
mediastinal).
DIAGNOSTICUL POZITIV al bolii se stabileşte pe baza
simptomelor caracteristice:
 Tuse cronică;
 Expectoraţie;
 Dispnee, eventual pneumopatii acute în ultimii ani.
Se mai poate utiliza testul tusei productive sau măsurarea
cantităţii de spută în primele ore ale dimineţii. Sputa eliminată prin
expectoraţie este un produs patologic complex format din amestecul
secreţiilor de provenienţă bronhopulmonară cu saliva şi cu secreţiile
nazofaringiene.
Examenul macroscopic permite măsurarea volumului sputei
expectorate spontan şi identificarea aspectelor patologice comune ale
acesteia (seroasă, mucoasă, mucopurulentă, purulentă):
 Sputa cu membrane sau vezicule hidatice;
 Sputa cu calculi (litiază alveolară, bronholitiază);
 Sputa cu particule alimentare (fistule bronhoesofagiene);
 Sputa cu fire de păr (chist dermoid evacuat).
Hipersecreţia seroasă, spumoasă şi sanguinolentă este caracteristică
edemului pulmonar acut iar hipersecreţiile mucoase fac parte integrată
din tabloul bronşitelor cronice simple. Prezenţa dopurilor şi mulajelor
bronşice în spută este frecventă la bolnavii cu bronşită cronică. Sputele
nepurulente conţin de regulă sub 605 granulocite neutrofile, sub 10%
macrofage şi foarte rare euzinofile. Vâscozitatea sputei creşte, elasticitatea
18
sa se va reduce, iar transportul către laringe este diminuat. Examenul
microscopic al sputei furnizează o orientare de ansamblu asupra populaţiei
celulare dominante din spută (granulocite, neutrofile, hematii, celule
epiteliale). Examenele de laborator curente duc la puţine informaţii în bronşita
cronică.
 Cresc albuminele transsudate din sânge.
Modificările hematologice
 Poliglobulia şi creşterea hematocritului;
 Masa celulară creşte cu 1 mm/kilocorp;
 Leucocitele cresc în infecţiile intercurente;
 Cresc euzinofilele.
Globulinele serice
 Imunoglobulinele;
 Majoritatea bolnavilor cu bronşită cronică au nivel seric crescut de Ig
G şi Ig A;
 Pe măsură ce boala progresează cantitatea de Ig G şi Ig M se reduce.
Electroliţii - tulburările în metabolismul potasiului sunt mai
accentuate la emfizematoşi.
Amoniemia – Este uneori crescută la bronşiticii cu hipercapnie
- Cauza creşterii amoniemiei nu este clară, ea pare legată
de efectul hipoxemiei asupra funcţiei hepatice.
- Valoarea clinică a dozării amoniului este redusă.
Enzimele serice (GOT, GPT) pot fi crescute la bolnavii cu hipoxemie
importantă. Creşterea enzimelor serice este atribuită celulelor hepatice
secundară hipoxemiei. Diagnosticul se face cu întârziere, deoarece tusea
cronică şi expectoraţia sunt atribuite de regulă fumatului, iar dispneea
progresivă, caracteristică sindromului obstructiv, este considerată în mod
19
eronat ca semn de “emfizem senil”. Semnele clinice apar mai târziu cu
modificările morfologice.
COMPLICAŢIILE BRONŞITEI CRONICE.
(Insuficienţa respiratorie, Cordul pulmonar)
Insuficienţa respiratorie este complicaţia cea mai frecventă şi mai
severă a bronşitei cronice şi BPOC, fiind mortală în peste 25% din cazuri. Ea
apare în timpul episoadelor infecţioase care agravează obstrucţia bronşică, dar
poate fi precipitată de folosirea sedativelor sau de oxigenoterapie.
Semnele clinice respiratorii sunt variabile:
 Polipnee;
 Reducerea amplitudinii mişcărilor respiratorii;
 Respiraţia periodică;
 Dispariţia tusei şi a expectoraţiei.
Cordul pulmonar constituie adesea problema clinică majoră a
bronşiticilor şi principala lor cauză de moarte. Bolnavii cu bronşită cronică au
debitul cardiac crescut, hipertensiune pulmonară şi prezintă frecvent semne
clinice şi ECG de cord pulmonar.
Evoluţia bronşitei cronice
În ceea ce priveşte evoluţia clinică a bronşitei cronice se ştie că
majoritatea simptomelor se agravează lent cu excepţia tusei care se poate
ameliora dacă se întrerupe fumatul. Progresiunea generală a bolii este mai
severă dacă bolnavii continuă să fumeze. Evoluţia bolnavilor cu
predominanţa bronşitei este ondulantă cu exacerbări (insuficienţă respiratorie
şi decompensare cardiacă) şi remisiune succesivă, datorate episoadelor
infecţioase intercurente.
Prognosticul bolii
Nu este influenţat de vârsta la care începe boala, dar bătrânii au ceva
mai rar episoade infecţioase cu spută purulentă şi reactivitate bronşică mai
20
mică. Prognosticul episoadelor acute, infecţioase este bun. Deşi bolnavul se
poate prezenta în stare gravă după tratament energic, ameliorarea este
spectaculoasă, puseurile succesive duc însă la degradarea în trepte a funcţiei
pulmonare.
Prognosticul bolii este destul de rezervat, deoarece bolnavii se prezintă
după anii de evoluţie, când funcţia lor pulmonară este destul de alterată.
Factorii care influenţează prognosticul sunt:
a). Tipul de boală, supravieţuirea fiind de două ori mai mare la cei cu
aspect predominant bronşitic.
b). Starea generală: pierderea ponderată este de pronostic sever, mai
ales dacă se asociază cu hiperinflaţia pulmonară, cu anemie şi cu vârsta
înaintată.
c). Funcţia pulmonară este factorul hotărâtor pentru determinarea
prognosticul. Raportul VEMS/CV sub 60% conferă un prognostic sever.
d). Insuficienţa respiratorie: după primul episod peste 60% dintre
bolnavi mor în următorii 2 ani.
e). Cordul pulmonar, decompensarea cardiacă înrăutăţeşte
prognosticul mai ales la bolnavii cu edeme mari şi pierdere ponderală.
Profilaxie
Fumatul joacă un rol atât de important în producerea bolii încât cea
mai bună metodă de prevenire primară este propaganda antitabacică, în
special la copii şi tineret. În ceea ce priveşte bolnavul, el trebuie convins
neapărat să întrerupă fumatul, astfel, deteriorarea funcţiei pulmonare va fi
mai lentă şi recidivele infecţioase mai rare.
Altă metodă este să i se explice că examinarea medicală a arătat că
plămânul lui este deosebit de sensibil la acţiunea fumului de tutun.
Poluarea atmosferică poate fi dăunătoare bolnavilor cu BPOC, în special
în perioadele de inversiune termică, când poluanţii nu se pot dispersa. Ceaţa
măreşte şi mai mult efectul nociv al poluării. În aceste perioade este
21
recomandabil ca bolnavii să stea în casă, sau să iasă mai târziu, după ridicarea
ceţii.
Se recomandă de asemenea evitarea expunerii profesionale la noxe
respiratorii, eventual schimbarea locului de muncă.
Infecţie
Sensibilitatea particulară a bronşiticilor la infecţii impune
recomandarea evitării contactului cu persoane care au viroze respiratorii,
ca şi evitarea aglomeraţiei în timpul epidemiilor.
Vaccinarea antigripală se face în fiecare toamnă.
Dificultatea constă în marea variabilitate a virusurilor şi în lipsa
imunităţii încrucişate între diferitele tipuri, astfel încât este greu să se
prevadă ce virus dă epidemia din iarna următoare.
Chimioprofilaxia recidivelor bronşitice sezoniere cu Tetraciclină 1g/zi
administrată continuu în lunile de iarnă; Penicilina V, Eritromicina,
Ampicilina; Biseptol 0,5 g seara în lunile de iarnă.
Tratament
Bolnavul trebuie instruit să-şi recunoască imediat exacerbările
bronşitei pentru a le trata prompt. Infecţiile respiratorii frecvente la bătrânii
bronşitici pot avea evoluţie severă, deseori lentă.
De aceea orice infecţie intercurentă va fi tratată cu un antibiotic cu
spectru larg:
 Ampicilină 1 – 2 g/zi;
 Amoxicilină 1 – 2 g/zi;
 Augmentin 30 – 60 mg/K corp/zi;
 Cefalexin 25 – 50 mg/K corp/zi.
Sulfamidele sunt utile pentru tratamentul de rutină: Biseptol 2 g/zi,
Doxicilină.
Anticolinergicele sunt eficiente în bronşita cronică, în special în
exacerbările acute care se produc prin mecanism predominant colinergic, ele
22
inhibă bronhoconstricţia şi hipersecreţia din conductele aerifere,
ameliorând scorul clinic şi starea funcţională (Atrovent).
Bromhexin este un alcaloid care acţionează atât asupra sputei,
fracţionând lanţurile mucoproteice. Bromhexinul accelerează mecanismul de
erupţie pulmonară şi favorizează penetraţia antibioticelor în secreţia bronşică.
Este un expectorant eficient şi bine tolerat (24 – 32 mg/zi).
Corticoterapia reduce procesul inflamator prin stabilizarea
membranelor.
Se administrează de obicei un corticoid inhalator: flunifoid,
dipropinat de beclometazonă sub formă de conosol de preferinţă pe
spacer în doze 200 – 500 μg/zi, în funcţie de vârstă şi de severitatea
chimico-funcţională a bolii.
Durata de administrare se apreciază în funcţie de evoluţia puseului
acut (reducerea simptomelor, ameliorarea sindromului obstructiv). În
general se evită administrarea corticoterapiei orale, aceasta se recomandă
numai în formele severe care nu răspund la tratamentul convenţional.
Mucoliticele. Pot constitui în cazurile comune de bronşită cronică
singura medicaţie. Ele sunt utile datorită acţiunii de lichefiere a mucusului
bronşic vâscos şi de favorizare a expectoraţiei.
Mucosolvon - 600 mg în trei doze per os/zi, vâscozitatea sputei scade,
iar dispneea de efort şi capacitatea vitală se ameliorează uneori.
Aminopenicilinele: ampicilina are acţiune bactericidă cu spectru
larg care acoperă complet flora endobronşică de aceea este indicată în
exacerbările severe ale bronşitei.
Aminoglicozidele:
 Streptomicina 1g/zi;
 Kanamicina 1g/zi;
 Gentamicina 2 – 3 mg/Kg.
23
Hidratarea. Deoarece mucusul bronşic nu devine vâscos decât după ce
a pierdut 80% din apă, procedeul cel mai eficient de fluidizare a
secreţiei bronşice este hidratarea corectă a bolnavului. Este recomandabil
ca bronşiticii să bea suficiente lichide, în special seara, pentru a preveni
uscarea secreţiei bronşice în timpul nopţii.
Efedrina este un drenergic cu acţiune indirectă, a cărui folosire nu
este recomandabilă în bronşita cronică, din cauza riscului efectelor
secundare.
Folosirea combinaţiilor de medicamente în proporţie fixă nu este
indicată, deoarece este mai greu să se stabilească doza optimă pentru
fiecare medicament în parte. Terapia fizică este indicată mai ales în
obstrucţia bronşică produsă de alterarea elasticităţii pulmonare.
Gimnastica respiratorie măreşte reducerea funcţiei diafragmului.
Manevrele se învaţă în climostatism şi sunt alternate cu perioade de
relaxare. Exerciţiile de tuse: în poziţie şezând, bolnavul face o inspiraţie
lentă, urmată de expiraţie iniţial cu glota închisă, apoi deschisă,
urmărind apariţia tusei. Drenajul postural necesită plasarea bolnavului în
poziţii care să aducă ramurile bronşice perpendiculare pe plan orizontal.
El poate fi însoţit de percuţie sau de vibrarea peretelui toracic pentru a
uşura eliminarea secreţiei.
Scopurile reabilitării sunt:
 Reducerea frecvenţei infecţiilor respiratorii;
 Reducerea numărului de spitalizări;
 Întârzierea progresiunii bolii;
 Prelungirea activităţii de producţie a bolnavului;
 Optimizarea tratamentului insuficienţei respiratorii pentru a
scurta durata spitalizării şi a diminua absentismul;
 Educarea sanitară a bolnavului şi a familiei.
24
PREZENTARE DE CAZ
25
CAZUL I
R. G.: 33245
F. O.: 4505
Numele şi prenumele: P. E.
Sex: feminin;
Vârsta: 78 ani;
Domiciliu: Trifeşti;
Religia: ortodoxă;
Înălţimea: 1,65 m;
Greutatea: 75 Kg;
Data internării: 06.11.2006;
Data externării: 16.11.2006;
Diagnostic medical: bronşită cronică acutizată;
Diagnostic la externare: bronşită cronică acutizată - ameliorată
MOTIVELE INTERNĂRII:
- dureri toracice difuze, tuse cu expectoraţie purulentă, frisoane,
subfebrilitate, dispnee.
INTERVIU LA INTERNARE: ora 2310, 06.11.2006.
DISCUTAT CU: pacienta
SITUAŢIA FAMILIALĂ: căsătorită, soţul decedat, doi copii – un băiat
şi o fată.
OCUPAŢIA: pensionară – a lucrat în domeniul agriculturii 30 de ani.
CONDIŢII DE LOCUIT: acceptabile – locuieşte la sat, la casă
împreună cu fiica.
PERSOANELE CU CARE SE POATE LUA LEGĂTURA: fiica.
ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE: mamă cu TBC.
ANTECEDENTE PERSONALE PATOLOGICE ŞI FIZIOLOGICE:
1. Aritmie extrasistolică ventriculară;
2. Bronşită Cronică din 2003.
26
OBIŞNUINŢE DE VIAŢĂ:
Alimentaţie – inadecvată – consumă tot felul de alimente, nu are un orar
fix pentru mese, preferinţe: lactate, carne prăjită,
condimente;
Alcool – consumatoare - consumă aproape zilnic un pahar de vin la
masă;
Cafea – 1/zi;
Tutun: nu fumează.
Somn – se culcă la ore târzii, are un somn agitat cu ore insuficiente: 3-4 h
noaptea şi 1- 1½ ziua;
Mişcare – este o persoană dinamică;
Igiena – pacienta are deprinderi corecte de igienă;
Alergii – nu se ştie alergică la nici un medicament sau aliment.
Istoricul bolii:
Bolnava P.E. de 78 ani cunoscută cu Bronşită Cronică din anul 2003 la
se prezintă la secţia Medicală cu autosanitara, la recomandarea medicului de
familie, însoţită de fiica sa. La internare bolnava declară că aproape de o săptămână
are dureri în piept, respiraţie zgomotoasă dispneică mai ales la efort, tuse la început
obositoare apoi, însoţită de expectoraţie hemoptoică.
Nu a urmat tratamentul ambulatoriu.
La examenul obiectiv, efectuat la internare se constată că pacienta prezintă
o respiraţie dispneică cu polipnee, tuse cu expectoraţie mucopurulentă, cianoză.
La examenul fizic s-a înregistrat: TA = 140/60 mmHg; puls=80 b/min;
T= 36,50C, frecvenţă respiratorie 18 – 20 resp/min.
INVESTIGAŢII EFECTUATE:
VALORI OBŢINUTE VALORI NORMALE
Hb = 11,8 g% Hb =11-14 g%
VSH = 45,9 mm/h VSH = 2 – 13 mm/h
Glicemie = 1,07 g% Glicemie = 0,80 – 1,20 g%
Trigliceride = 1,28 g% Trigliceride = 1,0 – 2,2 g%
Colesterol = 15,9 g% Colesterol = 1,80 – 2,80 g%
27
Tymol = 7 UML Tymol = 2 – 5 UML
TGP = 33 UI TGP = 2 – 16 UI
TGO = 76 UI TGO = 2 – 20 UI
3
Trombocite = 9900 mm Trombocite = 150000 – 300000 mm3
Radioscopie pulmonară – nimic activ pulmonar.
Tratament:
1. HHC 100mg f. 2 x 2 ori/zi i.v.
2. Cefatox 1g f. 1 x 2 ori/zi i.m.;
3. Ciprinol 500mg tb. 1 x 4 ori/zi per os;
4. Bromhexin dj. 1 x 3 ori/zi per os;
5. Miofilin cp. 1 x 4 ori/zi per os;
6. Famotidină 40mg tb. 1 x 3 ori/zi per os;
Din analiza datelor consider că pacientul este dependent la următoarele
nevoi.
NEVOILE PRIORITARE ALE PACIENTEI SUNT:
1. A respira, a avea o bună circulaţie
2. A evita pericolele;
3. A elimina;
4. A bea şi a mânca;
5. A dormi şi a se odihni;
6. A fi curat, îngrijit şi de a proteja tegumentele;
7. A comunica
8. A învăţa să-şi menţină starea de sănătate.
PROCES DE NURSING ÎN FUNCŢIE DE PRIORITĂŢI

1. A respira, a avea o bună circulaţie.
Diagnostic de nursing
P = Respirație inadecvată prin deficit
28
E = Procesul inflamator la nivelul bronhiilor; obstrucţia căilor respiratorii
S = Tuse cu expectoraţie mucopurulentă, senzaţie de sufocare, mucoasele
respiratorii uscate, cianotice şi tahipnee.
OBIECTIVE
Pacienta să prezinte căile respiratorii permeabile şi o bună respiraţie.
Pacienta să prezinte mucoase respiratorii umede şi integre.
INTERVENŢII:
Cu rol propriu:
 Am aerisit salonul, am asigurat un mediu ambiant corespunzător;
 Am asigurat, atât cât a fost posibil, îmbrăcăminte lejeră, lenjerie de
pat curată şi fără cute, schimbându-o ori de câte ori a fost nevoie;
 Am aşezat pacienta în pat în poziţie semişezândă pentru a favoriza
respiraţia;
 Am aspirat secreţiile bronşice eliberând căile respiratorii;
 Am învăţat pacienta să facă exerciţii respiratorii;
 Am învăţat pacienta să tuşească, să expectoreze şi să colecteze sputa
în vase colectoare (scuipători);
 Am adus la cunoştinţa pacientei regulamentul de ordine interioară;
 Am recomandat pacientei repaus vocal absolut;
 Am favorizat modalităţi de comunicare nonverbală;
 Am măsurat şi notat în foaia de observaţie, funcţiile vitale ale
pacientei: respiraţia, puls, tensiunea arterială, temperatura.
Cu rol delegat:
 Pregătesc psihic pacienta în vederea oricărei tehnici: Rx pulmonar,
recoltarea sputei, bronhografie, recoltarea probelor biologice.
 La indicaţia medicului am administrat: HHC 100mg f. 2 x 2
ori/zi i.v.; Cefatox 1g f. 1 x 2 ori/zi i.m.; Ciprinol 500mg tb. 1 x 4 ori/zi per os;
Bromhexin dj. 1 x 3 ori/zi per os; Miofilin cp. 1 x 4 ori/zi per os; Famotidină 40mg
tb. 1 x 3 ori/zi per os.
EVALUARE
29
În urma îngrijirilor şi a tratamentului aplicat pacienta prezintă o
evoluţie favorabilă, respiraţia este în limite fiziologice 16 – 18 resp/min, tusea nu
mai este chinuitoare, secreţiile bronşice au scăzut.
2. A evita pericolele.
P = Vulnerabilitate faţă de pericole

E = Afecţiunea respiratorie
S = Predispoziţie la complicaţii, oboseală, infecţii nosocomiale.
OBIECTIVE
Pacienta să nu contracteze infecţii nosocomiale, să nu devină o sursă de
infecţie pe perioada spitalizării.
INTERVENŢII
Cu rol propriu:
 Am aerisit salonul;
 Am amplasat pacienta într-un salon în funcţie de starea sa de
sănătate;
 Am luat măsuri sporite de evitare a transmiterii infecţiilor prin
izolarea pacientei, respectarea circuitelor, măsuri de igienă
spitalicească;
 Am luat măsuri de prevenire a infecţiilor nosocomiale;
 Educ pacienta pentru a folosi batista individuală de unică folosinţă.
 Educ pacienta pentru a evita împrăştierea secreţiilor nazale.
 Am luat măsuri sporite de evitare a transmiterii infecţiilor în cazul
îmbolnăvirilor cu boli transmisibile - prin izolarea pacientei, respectarea
circuitelor.
 Urmăresc şi apreciez corect potenţialul infecţios al pacientei,
receptivitatea sa.
 Aleg procedurile de investigaţie şi tratament cu risc minim de infecţie.
30
 Informez şi stabilesc împreună cu pacienta planul de recuperare a stării
de sănătate şi creşterii a rezistenţei organismului, efectuez imunizările
specifice şi nespecifice necesare.
 Învăţ pacienta să tuşească, să expectoreze şi să colecteze sputa.
Cu rol delegat:
 La indicaţia medicului am administrat: HHC 100mg f. 2 x 2 ori/zi i.v.;
Cefatox 1g f. 1 x 2 ori/zi i.m.; Ciprinol 500mg tb. 1 x 4 ori/zi per os; Bromhexin dj.
1 x 3 ori/zi per os; Miofilin cp. 1 x 4 ori/zi per os; Famotidină 40mg tb. 1 x 3 ori/zi
per os.
EVALUARE
În urma intervenţiilor cu rol propriu şi delegat pacienta nu prezintă risc de
complicaţii şi nu a devenit sursă de infecţii nosocomiale pe perioada spitalizării.
3. A elimina.
P = Expectoraţie abundentă
E = Proces infecţios
S = Spută mucopurulentă, senzaţie de greaţă.
OBIECTIVE
Pacienta să nu devină sursă de infecţie.
Pacienta să nu prezinte dezechilibru hidroelectrolitic.
INTERVENŢII
Rol propriu:
 Am calculat bilanţul ingestie – excreţie pe 24 ore;
 Am cântărit pacienta şi am notat valorile în foaia de observaţie;
 Am aşezat pacienta în pat în poziţie semişezândă pentru a
favoriza respiraţia;
 Am învăţat pacienta să facă exerciţii respiratorii;
31
 Am învăţat pacienta să tuşească, să expectoreze şi să colecteze
sputa în vase colectoare (scuipători);
izolarea pacientei, respectarea circuitelor, măsuri de igienă
spitalicească;
 Am luat măsuri de prevenire a infecţiilor nosocomiale;
 Educ pacienta pentru a folosi batista individuală de unică folosinţă.
 Educ pacienta pentru a evita împrăştierea secreţiilor nazale.
 Corectez dezechilibru hidroelectrolitic;
 Asigur o igienă corporală riguroasă pentru a preveni apariţia
escarelor;
 Îi explic importanţa renunţării la obiceiurile dăunătoare;
 Încurajez pacienta să-şi exprime gândurile şi sentimentele în
legătură cu problema de sănătate.
Cu rol delegat:
 La indicaţia medicului am administrat: HHC 100mg f. 2 x 2 ori/zi i.v.;
Cefatox 1g f. 1 x 2 ori/zi i.m.; Ciprinol 500mg tb. 1 x 4 ori/zi per os; Bromhexin dj.
1 x 3 ori/zi per os; Miofilin cp. 1 x 4 ori/zi per os; Famotidină 40mg tb. 1 x 3 ori/zi
per os.
EVALUARE
În urma hidratării şi a tratamentului medicamentos pacienta prezintă o
stare de bine, tusea este mai puţin frecventă, iar expectoraţia s-a redus.
4. A dormi şi a se odihni.
P = Alterarea somnului
E = Anxietăţii
S = Insomnie şi treziri frecvente în timpul nopţii.
OBIECTIVE
32
Pacienta să prezinte un somn suficient din punct de vedere cantitativ
şi calitativ.
INTERVENŢII
Cu rol propriu:
 Am asigurat o îmbrăcăminte lejeră;
 Am îndrumat pacienta să practice tehnici de relaxare exerciţii
respiratorii înainte de culcare pentru a-i favoriza somnul, o baie caldă
la picioare.
 Am recomandat pacientei să bea înainte de culcare o cană de lapte
cald.
 Am recomandat pacientei citirea unei cărţi înainte.
 Am întocmit împreună cu pacienta un program de odihnă
corespunzător vârstei.
 I-am recomandat un orar de somn (culcatul şi trezitul la ore fixe).
Cu rol delegat:
 La indicaţia medicului am administrat: 1 tb Diazepam seara înainte
de culcare per os.
EVALUARE
În urma intervenţiilor cu rol propriu şi delegat pacienta prezintă un
somn suficient din punct de vedere cantitativ şi calitativ.
5. A bea şi a mânca
P = Alimentaţie inadecvată prin deficit
E = Tusea, sputa mucopurulentă, alimentaţie cu regim desodat
S = Anorexie, scădere ponderală, senzaţie de greaţă.
OBIECTIVE
Pacienta să fie echilibrată hidroelectrolitic şi nutriţional.
INTERVENŢII
33
Cu rol propriu:
 Asigur un regim alimentar variat, bogat în proteine şi vitamine:
carne, legume şi fructe;
 Stimulez apetitul prin cantităţi mici de alimente pe care le prezint într-
un mod apetisant;
 Am sfătuit-o să consume lichide sub forma de: ceai, compot, sucuri
naturale, lapte;
 O încurajez şi o asigur de contribuţia alimentelor în procesul de
vindecare;
 Asigur un climat liniştitor în timpul mesei;
 Evit mirosurile dezagreabile prin curăţirea salonului;
 După servirea mesei îndepărtez toate lucrurile folosite în timpul
alimentaţiei,
EVALUARE
În urma intervenţiilor cu rol propriu pacienta se alimentează şi să se
hidratează în limite normale şi nu prezintă dezechilibru hidroelectrolitic.
6. A fi curat, îngrijit şi de a proteja tegumentele.

P = Dezinteres faţă de măsurile de igienă
E = Slăbiciune
S = Posibilă alterare a tegumentelor şi a mucoaselor.
OBIECTIVE
Pacienta să prezinte tegumente integre pe toată durata spitalizării.
Pacienta să prezinte o stare de bine fizică şi psihică.
INTERVENŢII
Cu rol propriu:
 Asigur temperatura camerei (20 – 22 0C) şi a apei (37 – 380C);
34
 Am pregătit materialele necesare, în funcţie de starea generală a pacientei
şi am efectuat toaleta pe regiuni;
 Am asigurat lenjerie de pat şi de corp curată;
 Ajut pacienta să se îmbrace să-şi facă toaleta cavităţii bucale, să-şi taie
unghiile;
 Ofer pacientei un microclimat adecvat odihnei;
 Conştientizez pacienta în legătură cu importanţa menţinerii curate a
tegumentelor, pentru prevenirea complicaţiilor.
 Supraveghez pacienta şi îi explic importanţa menţinerii repausului la pat;
 Efectuez mişcări pasive ale membrelor inferioare şi superioare de 4-6 ori
pe zi, asigur masaje şi schimbarea cât mai des a poziţiilor în pat;
 Însoţesc pacienta în plimbări scurte.
EVALUARE
În urma intervenţiilor cu rol propriu prezintă tegumente normal colorate şi
integre. Pacienta prezintă o stare de bine atât fizică cât şi psihică.
7. A comunica.
P = Comunicare inadecvată la nivel afectiv
E = Alterarea stării generale
S = Anxietate, închidere în sine.
OBIECTIVE
Pacienta să comunice satisfăcător cu personalul din echipa de îngrijire,
cu familia cât şi cu ceilalţi pacienţi din salon.
Pacienta să fie echilibrată psihic.
INTERVENŢII
Cu rol propriu:
35
 Am antrenat pacienta în discuţii dându-i posibilitatea de a-şi exprima
sentimentele, ideile şi dorinţele sale.
 Mi-am mobilizat întreaga atenţie pentru a înţelege mesajul pacientei.
 Stau în faţa pacientei când vorbeşte, o privesc în ochi, pentru a-i demonstra
dorinţa de a-o asculta.
 Aprob când spune lucruri importante, nu fac mişcări care ar putea distrage
pacienta.
 Manifest toleranţă faţă de pacientă, o ascult fără să o întrerup, îi dau o
retroacţiune verbală pentru a-i arăta că înţeleg ce spune.
 Asigur liniştea în comunicarea cu pacientei.
 Încurajez pacienta să schimbe idei cu cei din jur, să-şi exprime emoţiile,
nevoile, frica, opiniile, să creeze legături semnificative cu ceilalţi bolnavi.
 Liniştesc pacienta cu privire la evoluţia bolii şi o încurajez.
EVALUARE
În urma intervenţiilor cu rol propriu pacienta prezintă o comunicare
eficientă atât verbal cât şi afectiv.

P = Cunoştinţe insuficiente despre boală, prognostic, evoluţie
E = Inaccesibilitatea la informaţie
S = Incapacitatea de a-şi aminti informaţii despre boală.
OBIECTIVE
Pacienta să acumuleze cunoştinţe noi despre boală, prognostic şi evoluţie.
INTERVENŢII
Cu rol propriu:
 Explorez nivelul de cunoştinţe al pacientei privind boala, modul de
manifestare, măsurile preventive şi curative, modul de participare la
intervenţii şi la procesul de recuperare.
 Stimulez dorinţa pacientei de cunoaştere.
36
 Motivez importanţa acumulării de noi cunoştinţe.
 Conştientizez pacienta asupra propriilor sale responsabilităţi privind
sănătatea.
 Organizez activităţi educative, folosind metodele de învăţământ
cunoscute: expunerea, conversaţia, demonstraţia.
 Verific dacă pacienta a înţeles corect mesajul transmis şi dacă şi-a însuşit
noile cunoştinţe.
 Aduc la cunoştinţă, înainte de externare, datele controalelor medicale la
spital sau dispensar.
 Furnizez explicaţii simple în limbaj adecvat. Explic toate tratamentele
viitoare şi măsurile de luat.
 Recomand un comportament pozitiv cu privire la conversarea sănătăţii.
EVALUARE
În urma intervenţiilor cu rol propriu aceasta a acumulat cunoştinţe noi şi le
poate folosi pentru a şti cum să-şi păstreze sănătatea.
Evaluare finală
37
Cazul I
Pacienta P. E. în vârstă de 78 ani se internează în secţia Medicală prezentând

următoarele simptome: dispnee mai ales de efort, tuse mucopurulentă. În urma
investigaţiei se stabileşte diagnosticul de bronşită cronică acutizată. În timpul
internării s-a instituit tratament cu antibiotice, expectorante, cortizon.
În urma repausului la pat şi a îngrijirilor de nursing aplicate precum şi a
tratamentului medicamentos evoluţia este favorabilă.
Starea generală s-a îmbunătăţit problemele s-au diminuat, dispneea s-a
redus, pacienta se odihneşte bine şi se alimentează normal.
După 10 zile de spitalizare pacienta se externează ameliorată din punct de
vedere clinic cu următoarele recomandări:
 Să evite umezeala, frigul, efortul fizic;
 Să respecte programul de somn şi odihnă;
 Să consume lichide la temperatura camerei în cantităţi mari
(2000ml/zi);
 Alimentaţia să fie bogată în proteine;
 I s-a recomandat cură balneară la Govora, Vatra Dornei;
 După 3 săptămâni să se prezinte la control.
PREZENTARE DE CAZ
CAZUL II
38
R. G.: 33248
F. O.: 4509
Numele şi prenumele: F. J.
Sex: masculin;
Vârsta: 67 ani;
Domiciliu: Gherăieşti;
Religia: catolică;
Greutatea: 80 Kg;
- dureri toracice difuze, tuse cu expectoraţie mucopurulentă, frisoane,
dispnee, agitaţie, transpiraţie, tahicardie, tensiunea arterială uşor crescută (150/70
mmHg).

DISCUTAT CU: pacientul
SITUAŢIA FAMILIALĂ: căsătorit, soţia pensionară şi are şapte copii.
OCUPAŢIA: pensionar – a lucrat timp de 30 de ani pe şantier.
CONDIŢII DE LOCUIT: acceptabile – locuieşte la ţară, la casă, locuieşte
împreună cu un fiu.
PERSOANELE CU CARE SE POATE LUA LEGĂTURA: soţia şi unul
din copii.
ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE: fără semnificaţie.
ANTECEDENTE PERSONALE PATOLOGICE:
1. Aritmie extrasistolică ventriculară din 2005;
2. Bronşită Cronică Acutizată - declarată din 2006 când a mai fost internat
la secţia Medicală a Spitalului Municipal Roman cu pneumonie acutizată
dreaptă.
39
Alimentaţie – inadecvată – consumă tot felul de alimente, nu are un orar fix
– are preferinţe pentru condimente, carne afumată de porc;
Alcool – consumator consumă vin înainte de fiecare masă câte 1-2 pahare;
Cafea – 1/zi;
Tutun: fumează un pachet pe zi;
Somn – se culcă la ore târzii, are un somn agitat cu ore insuficiente;
Mişcare – este o persoană dinamică în prezent munceşte pământul;
Recreere: nu prea are timp;
Igiena – pacientul are deprinderi corecte de igienă;
Alergii – nu se ştie alergic la nici un medicament sau aliment.
Istoricul bolii:
Pacientul F. J. în vârstă de 67 ani din Gherăieşti cunoscut de către secţia
Medicală a Spitalului Municipal Roman din anul 2006 cu afecţiuni pulmonare, la
indicaţia medicului de familie se prezintă la secţia Medicală în data de 06.11.2006
ora 945 pentru internare.
Din relatările pacientului reiese că boala a debutat în urmă cu o săptămână
având ca şi simptome transpiraţii reci, cefalee, insomnie, anxietate, tuse cu
expectoraţie hemoptoică, dispnee.
Nu a urmat tratamentul ambulatoriu.
La examenul obiectiv s-a constatat că pacientul prezintă: dispnee cu
polipnee, tuse cu expectoraţie mucopurulentă.
La examenul fizic s-a ascultat raluri toracice, TA = 150/70 mmHg, puls = 80
b/min, T = 370C.
Hb = 14,3 g% Hb =11-14 g%
VSH = 45,9 mm/h VSH = 2 – 13 mm/h
40
Tymol = 10 UML Tymol = 2 – 5 UML
TGP = 35 UI TGP = 2 – 16 UI
TGO = 78 UI TGO = 2 – 20 UI
Trombocite = 9900 mm3 Trombocite = 150000 – 300000 mm3
Tratament:
1. HHC 100mg f. 2 x 2 ori/zi i.v.;
2. Cefatox 1g f. 1 x 2 ori/zi (1g la 12 ore i.m.);
3. Ciprinol 500mg tb. 1 x 4 ori/zi per os;
4. Bromhexin dj. 1 x 3 ori/zi per os;
5. Miofilin cp. 1 x 4 ori/zi per os;
6. Famotidină 40mg tb. 1 x 3 ori/zi per os.
Din analiza semnelor şi simptomelor consider că pacientul este dependent
la următoarele nevoi.
NEVOILE PRIORITARE ALE PACIENTULUI
1. A respira, a avea o bună circulaţie;
3. A comunica;
4. A elimina;
6. A se mişca şi a menţine o bună postură;
7. A acţiona după credinţele şi valorile sale;

P = Obstrucţia căilor respiratorii
E = Proces inflamator la nivelul căilor respiratorii
S = Tuse cu secreţii abundente mucopurulente
41
P = Dispnee intensă la efort
E = Proces inflamator pulmonar
S = tahipnee, senzaţie de sufocare, transpiraţii, cefalee.
OBIECTIVE
Pacientul să prezinte căile respiratorii permeabile şi o bună respiraţie la
nivelul plămânilor şi a bronhiilor.
Pacientul să respire liber pe nas.
Pacientul să nu devină sursă de infecţie.
INTERVENŢII:
Cu rol propriu:
 Am aerisit salonul, am asigurat temperatura constantă a
încăperii;
 Am preluat pacientul din triaj şi l-am instalat la salon;
 Am asigurat, atât cât a fost posibil, îmbrăcăminte lejeră, lenjerie
de pat curată şi fără cute, schimbându-l ori de câte ori a fost
nevoie;
 Am aşezat pacientul în pat în poziţie semişezândă pentru a
 Am învăţat pacientul să facă exerciţii respiratorii;
 Am învăţat pacientul să tuşească, să expectoreze şi să colecteze
 Am îndepărtat cauzele iritante: zgomotele şi mirosurile dezagreabile
pentru a-i favoriza un somn odihnitor;
 Am adus la cunoştinţă pacientului regulamentul de ordine
interioară;
pacientului: respiraţia, puls, tensiunea arterială, temperatura.
Cu rol delegat:
42
 Am pregătit psihic pacientul în vederea oricărei tehnici: Radiografie
pulmonară, recoltarea sputei, bronhografie, recoltarea probelor
biologice.
 Am administrat pacientului medicamentele prescrise de medic: HHC
100mg f. 2 x 2 ori/zi i.v.; Cefatox 1g f. 1 x 2 ori/zi (1g la 12 ore i.m.);
Ciprinol 500mg tb. 1 x 4 ori/zi per os; Bromhexin dj. 1 x 3 ori/zi per
os; Miofilin cp. 1 x 4 ori/zi per os; Famotidină 40mg tb. 1 x 3 ori/zi per
os .
EVALUARE
În urma îngrijirilor şi a intervenţiilor cu rol propriu şi delegat a
repausului la pat starea pacientului s-a ameliorat, tusea este mai rară, prezintă căi
respiratorii permeabile şi se observă o diminuare a dispneei.
P = Posibilă vulnerabilitate faţă de pericole
E = Procesul inflamator la nivelul căilor respiratorii
S = Risc de complicaţii pulmonare, renale, nervoase.
OBIECTIVE
Pacientul să nu devină o sursă de infecţie pe perioada spitalizării.
INTERVENŢII
Cu rol propriu:
 Am luat măsuri de prevenire a infecţiilor nosocomiale.
 Educ pacientul pentru a folosi batista individuală de unică folosinţă.
 Educ pacientul pentru a evita împrăştierea secreţiilor nazale.
îmbolnăvirilor cu boli transmisibile - prin izolarea pacientului,
respectarea circuitelor.
43
 Am urmărit şi am apreciat corect potenţialul infecţios al pacientului,
receptivitatea sa.
 Am ales procedurile de investigaţie şi tratament cu risc minim de
infecţie.
 Am informat şi am stabilit împreună cu pacientul planul de recuperare
a stării de sănătate şi creşterii a rezistenţei organismului, am efectuat
imunizările specifice şi nespecifice necesare.
 Am învăţat pacientul să tuşească, să expectoreze şi să colecteze sputa.
EVALUARE
În urma intervenţiilor cu rol propriu şi delegat pacientul nu prezentă
complicaţii şi nu a devenit sursă de infecţii nosocomiale.
3. A comunica.
P = Comunicare ineficientă la nivel afectiv
E = Alterarea stării generale, mediu spitalicesc
S = Închidere în sine, apatie, percepţii inadecvată de sine.
OBIECTIVE
Pacientul să comunice satisfăcător cu personalul din echipa de îngrijire,
Pacientul să aibă o percepţie pozitivă despre sine.
INTERVENŢII
Cu rol propriu:
44
 Mi-am mobilizat întreaga atenţie pentru a înţelege mesajul pacientului.
 Îi trezesc încrederea în personalul medical şi îi fac cunoştinţă cu pacienţi care
au suferit aceeaşi afecţiune şi sau vindecat.
 Stau în faţa pacientului când vorbeşte, îl privesc în ochi, pentru a-i demonstra
dorinţa de a-l asculta.
pacientul.
 Manifest toleranţă faţă de pacient, îl ascult fără să îl întrerup, îi dau o
 Asigur liniştea în comunicarea cu pacientul.
 Încurajez pacientul să comunice cu cei din jur, să-şi exprime emoţiile,
nevoile, frica, opiniile.
 Liniştesc pacientul cu privire la evoluţia bolii şi îl încurajez.
EVALUARE
Pacientul în prima zi era izolat, trist, neîncrezător în evoluţia favorabilă a
bolii, în urma intervenţiilor acordate acesta începe să comunice cu cei din jur,
prezintă încredere în echipa de îngrijire, este mult mai liniştit şi comunicativ.
4. A elimina.
E = Proces infecţios la nivelul căilor respiratorii
S = Spută mucopurulentă, transpiraţie, senzaţie de greaţă.
P = Diaforeză
S = Frison, tegumente şi mucoase umede, disconfort, risc de complicaţii.
OBIECTIVE
Pacientul să nu devină sursă de infecţii.
Pacientul să nu prezinte dezechilibru hidroelectrolitic.
Pacientul să prezinte tegumente curate şi integre.
45
INTERVENŢII
Cu rol propriu:
 Am cântărit pacientul şi am notat valorile în foaia de
observaţie;
izolarea pacientului, respectarea circuitelor, măsuri de igienă
spitalicească;
 Am hidratat pacientul oferindu-i lichide călduţe: ceaiuri, compoturi,
supe administrate în cantităţi mici şi repetate;
escarelor;
 Încurajez pacientul ca să-şi exprime gândurile şi sentimentele în
EVALUARE
În urma intervenţiilor cu rol propriu pacientul nu mai prezintă transpiraţii
abundente, iar expectoraţia s-a redus cantitativ, nu a devenit sursă de infecţie şi prin
îngrijirile acordate s-a prevenit un posibil dezechilibru hidroelectrolitic.
E = Anxietate, spitalizare, tuse
46
OBIECTIVE
Pacientul să prezinte un somn suficient din punct de vedere cantitativ
şi calitativ.
INTERVENŢII
Cu rol propriu:
 Am învăţat pacientul să practice tehnici de relaxare exerciţii
respiratorii înainte de culcare pentru a-i favoriza somnul.
 Am recomandat pacientului să bea înainte de culcare o cană de
lapte cald, sau ceai de tei călduţ.
 Am recomandat pacientului să citească o carte înainte de culcare.
Rol delegat:
de culcare.
 Am urmărit efectul acestuia asupra organismului.
EVALUARE
În urma îngrijirilor acordate cu rol propriu şi delegat pacientul prezintă
un somn odihnitor şi satisfăcător din punct de vedere cantitativ şi calitativ
(doarme 5 – 6 h noaptea şi o oră ziua).
6. A se mişca şi a menţine o bună postură.

P = Diminuarea mişcării, postură inadecvată
E = Dispnee, durere, tuse
S = Poziţie deficitară în pat, oboseală musculară dificultate de schimbare a
poziţiei.
OBIECTIVE
47
Pacientul să aibă o poziţie care să favorizeze respiraţia, circulaţia sângelui şi
drenajul secreţiilor bronşice.
INTERVENŢII
Cu rol propriu:
 Am asigurat curăţenia generală a salonului cu aspiratorul şi cârpe
umede pentru a evita ridicarea prafului care conţine germeni
patogeni;
 Am asigurat încălzirea salonului (180 – 190C);
 Am umezit aerul din încăpere cu apă alcoolizată;
 Am recomandat pacientului să adopte o poziţie semişezândă pentru
a favoriza respiraţia;
 Am mobilizat pasiv pacienta la fiecare 2 – 3 ore;
 Am masat regiunile predispuse la escare;
 Am încurajat pacientul să-şi dobândească independenţa însoţindu-
l la plimbări scurte şi repetate;
Cu rol delegat:
 La indicaţia medicului am administrat medicaţia de tipul: Piafen 1f de 2
ori/zi.
EVALUARE
În urma intervenţiilor cu rol propriu şi delegat pacientul prezintă respiraţia
în limite fiziologice, şi-a recăpătat mobilitatea, evoluţia sa este favorabilă.
7. A acţiona după credinţele şi valorile sale.

P = Frustrare
E = Alterarea stării generale, durere, tuse.
48
S = Închidere în sine, incapacitate de a practica religia, sentiment de
inutilitate, amărăciune.
OBIECTIVE
Pacientul să poată acţiona după propria credinţă şi după propriile sale
convingeri.
Pacientul să-şi recapete încrederea în sine.
INTERVENŢII
Cu rol propriu:
 Am comunicat des cu pacientul arătându-mă plină de solicitudine;
 Am încurajat pacientul să-şi exprime sentimentele şi nevoile;
 Am căutat modalităţi de practicare a religiei (citirea unor documente
religioase);
 I-am creat un mediu adecvat prin dotarea camerei cu icoane şi obiecte
de cult pe care pacientul mi le-a solicitat;
 Am determinat pacientul să-şi exprime propriile convingeri şi valori.
 Am facilitat satisfacerea propriilor sale convingeri.
 Am acţionat pentru recâştigarea imaginii de sine a pacientului.
 Am planificat împreună cu pacientul, activităţi religioase.
 Am informat pacientul despre serviciile oferite de comunitate.
 Am mijlocit desfăşurarea unor activităţi conform dorinţelor şi
credinţei pacientului.
EVALUARE
În urma intervenţiilor cu rol propriu pacientul şi-a recăpătat încrederea în
sine, a reuşit să-şi practice credinţa după propriile convingeri şi în timpul
spitalizării.

49
S = Incapacitatea de a înţelege informaţiile despre boală.
OBIECTIVE
Pacientul să acumuleze cunoştinţe noi despre boală, prognostic şi evoluţie.
INTERVENŢII
Cu rol propriu:
 Am explorat nivelul de cunoştinţe al bolnavului privind boala, modul de
 Stimulez dorinţa de cunoaştere.
 Conştientizez bolnavul asupra propriei responsabilităţi privind sănătatea.
 Verific dacă bolnavul a înţeles corect mesajul transmis şi dacă şi-a însuşit
noile cunoştinţe.
 Recomand un comportament pozitiv cu privire la conservarea sănătăţii.
EVALUARE
În urma îngrijirilor acordate cu rol propriu pacientul a acumulat
cunoştinţe noi şi le poate folosi pentru a şti cum să-şi păstreze sănătatea.
50
Evaluare finală
CAZUL II
Pacientul F. J. în vârstă de 67 ani s-a prezentat la secţia Medicală pentru

internare acuzând următoarele semne şi simptome: cefalee, nelinişte, insomnie, tuse
cu expectoraţie mucopurulentă, dispnee.
În urma investigaţiilor clinice şi de laborator se stabileşte diagnosticul
medical de Bronşită Cronică Acutizată.
Ca urmare a îngrijirilor de nursing acordate şi a tratamentului medicamentos
cu antibiotice, cortizon, expectorante, a repausului la pat, starea pacientului s-a
ameliorat evoluţia fiind favorabilă.
Pacientul se externează după 10 zile de spitalizare cu recomandarea de:
 A evita umezeala, frigul, efortul fizic;
 Iar după 3 săptămâni să se prezinte la control.
51
PREZENTARE DE CAZ
CAZUL III
R. G.: 33250
F. O.: 4513
Numele şi prenumele: A. I.
Sex: masculin;
Vârsta: 52 ani;
Domiciliu: Roman;
Religia: ortodoxă;
Greutatea: 85 Kg;
- dureri toracice difuze, cefalee, vertij, palpitaţii, tuse cu expectoraţie
mucopurulentă, temperatură 38,5 0C, frisoane, transpiraţii.
DISCUTAT CU: pacientul
SITUAŢIA FAMILIALĂ: căsătorit, soţia pensionară şi trei copii.
OCUPAŢIA: pensionar – lucrat în domeniu alimentar timp de 26 de ani ca
vânzător.
CONDIŢII DE LOCUIT: acceptabile – locuieşte într-un apartament la
bloc împreună cu soţia.
PERSOANELE CU CARE SE POATE LUA LEGĂTURA: soţia.
Grupa sanguină: A II
52
Rh: pozitiv
ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE: fără semnificaţie.
ANTECEDENTE PERSONALE PATOLOGICE:
1. Rinosinuzită cronică acutizată din anul 2000;
2. Ulcer duodenal cronic – din anul 2006;
3. Bronşită Cronică – declarată din 2005 când a fost internat la secţia
Medicală cu afecţiuni pulmonare.
Alimentaţie – inadecvată – consumă tot felul de alimente, are preferinţe
pentru condimente, lactate, prăjeli de tot felul;
Alcool – consumator – consumă vin zilnic 1 – 2 pahare înainte de masă;
Cafea – 3/zi;
Tutun: fumează două pachete pe zi;
Somn – se culcă la ore târzii, are un somn agitat cu ore insuficiente – 3 – 4 h
de somn noaptea şi o oră ziua;
Mişcare – este o persoană dinamică – pe lângă activităţile zilnice î-şi rezervă
1 – 2 h pentru plimbare în aer liber, pescuit;
Igiena – pacientul are deprinderi corecte de igienă;
Alergii – nu se ştie alergică la nici un aliment sau medicament.
Istoricul bolii:
Pacientul A. I., în vârstă de 52 ani din Roman cunoscut în secţia Medicală cu
afecţiuni pulmonare din anul 2005, declară că de aproape o săptămână prezintă tuse
chinuitoare cu expectoraţie, dureri retrosternale, dispnee la efort, cefalee, ameţeli,
palpitaţii. Deoarece de 2 –3 zile starea sa s-a înrăutăţit expectoraţia este hemoptoică,
iar temperatura este de 38,50C având şi frisoane s-a prezentat la medicul de familie
pentru tratament. Medicul de familie îi recomandă internare în secţia Medicală a
Spitalului Municipal Roman.
53
La internare, pacientul prezintă: dureri toracice difuze, cefalee, vertij,
palpitaţii, tuse cu expectoraţie mucopurulentă, temperatură 38,5 0C, frisoane,
transpiraţii.
Pacientul este neliniştit în legătură cu evoluţia stării sale de sănătate.
Hb = 15,2 g% Hb =11-14 g%
VSH = 2,9 mm/h VSH = 2 – 13 mm/h
Tymol = 2,5 UML Tymol = 2 – 5 UML
TGP = 8 UI TGP = 2 – 16 UI
TGO = 10 UI TGO = 2 – 20 UI
3
Trombocite = 100000 mm Trombocite = 150000 – 300000 mm3
La examenul fizic s-au ascultat raluri toracice, TA = 130/70 mm Hg, P=
80b/min, T= 38,5 0C.
Tratament:
1. Cefatox 1g f. 1 x 2 ori/zi (1g la 12 ore i.m.);
2. Refen f. 1 x 2 ori/zi i.m.;
3. Tussin tb.3 /zi per os;
4. No-spa f. 1 x 3 ori/zi i.m.;
5. Fenobarbital tb 1 x 2 /zi per os;
6. Famotidină 40mg tb. 1 x 3 / zi per os.
Analizând semnele şi simptomele pacientul este dependent la următoarele
nevoi.
NEVOILE PRIORITARE ALE PACIENTULUI
1. A respira şi a avea o bună circulaţie;
3. A elimina;
54
4. A menţine temperatura corpului în limite normale;
5. A comunica;
P = Obstrucţia căilor respiratorii
E = Proces inflamator la nivelul căilor respiratorii
S = Tuse cu secreţii abundente mucopurulente, facies crispat.
P = Dispnee intensă la efort

E = Proces inflamator pulmonar
S = tahipnee, senzaţie de sufocare, nelinişte.
OBIECTIVE
Pacientul să prezinte căile respiratorii permeabile şi o bună respiraţie la
nivelul plămânilor şi a bronhiilor.
Pacientul să respire liber pe nas.
Pacientul să nu devină sursă de infecţie.
INTERVENŢII:
Cu rol propriu:
 Am aerisit salonul, am asigurat temperatura constantă a
încăperii;
 Am preluat pacientul din triaj şi l-am instalat la salon;
 Am asigurat, atât cât a fost posibil, îmbrăcăminte lejeră, lenjerie
de pat curată şi fără cute, schimbându-l ori de câte ori a fost
nevoie;
55
 Am îndepărtat cauzele iritante: zgomotele şi mirosurile dezagreabile
pentru a-i favoriza un somn odihnitor;
 Am adus la cunoştinţă pacientului regulamentul de ordine
interioară;
pacientului: respiraţia, puls, tensiunea arterială, temperatura.
Cu rol delegat:
 Am pregătit psihic pacientul în vederea oricărei tehnici: Radiografie
pulmonară, recoltarea sputei, bronhografie, recoltarea probelor
biologice.
 Am administrat pacientului medicamentele prescrise de medic:
Cefatox 1g f. 1 x 2 ori/zi (1g la 12 ore i.m.); Refen f. 1 x 2 ori/zi i.m.;
Tussin tb.3 /zi per os; No-spa f. 1 x 3 ori/zi i.m.; Fenobarbital tb 1 x 2
/zi per os; Famotidină 40mg tb. 1 x 3 / zi per os.
EVALUARE
În urma îngrijirilor şi a intervenţiilor cu rol propriu şi delegat, a
repausului la pat, starea pacientului s-a ameliorat, tusea este mai rară, prezintă căi
respiratorii permeabile şi se observă o diminuare a dispneei.
P = Posibilă vulnerabilitate faţă de pericole
E = Procesul inflamator la nivelul căilor respiratorii
S = Risc de complicaţii pulmonare, renale, nervoase.
OBIECTIVE
Pacientul să nu devină o sursă de infecţie pe perioada spitalizării.
INTERVENŢII
56
Cu rol propriu:
 Am luat măsuri de prevenire a infecţiilor nosocomiale.
 Educ pacientul pentru a folosi batista individuală de unică folosinţă.
 Educ pacientul pentru a evita împrăştierea secreţiilor nazale.
îmbolnăvirilor cu boli transmisibile - prin izolarea pacientului,
respectarea circuitelor.
 Am urmărit şi am apreciat corect potenţialul infecţios al pacientului,
receptivitatea sa.
 Am ales procedurile de investigaţie şi tratament cu risc minim de
infecţie.
 Am informat şi am stabilit împreună cu pacientul planul de recuperare
a stării de sănătate şi creşterii a rezistenţei organismului, am efectuat
imunizările specifice şi nespecifice necesare.
 Am învăţat pacientul să tuşească, să expectoreze şi să colecteze sputa.
EVALUARE
În urma intervenţiilor cu rol propriu pacientul a prezentat complicaţii şi
nu a devenit sursă de infecţii nosocomiale.
3. A elimina.
S = Spută mucopurulentă, transpiraţie, senzaţie de greaţă.
OBIECTIVE
Pacientul să nu devină sursă de infecţii.
Pacientul să nu prezinte dezechilibru hidroelectrolitic.
INTERVENŢII
Cu rol propriu:
57
 Am cântărit pacientul şi am notat valorile în foaia de
observaţie;
izolarea pacientului, respectarea circuitelor, măsuri de igienă
spitalicească;
 Am hidratat pacientul oferindu-i lichide călduţe: ceaiuri, compoturi,
supe administrate în cantităţi mici şi repetate;
escarelor;
 Încurajez pacientul ca să-şi exprime gândurile şi sentimentele în
EVALUARE
În urma îngrijirilor de nursing şi a tratamentului efectuat problemele
pacientului s-au diminuat treptat. Pacientul prezintă eliminări în limite fiziologice
şi este echilibrat hidroelectrolitic.
4. A menţine temperatura corpului în limite normale.

P = Hipertermie
E = Proces infecţios pulmonar
S = T0 = 38,5 0C, transpiraţii abundente, frisoane, agitaţie
OBIECTIVE
58
Pacientul să prezinte temperatura corpului în limite normale (36,4 0C
axilar).
Pacientul să prezinte o stare de bine fizică şi psihică.
INTERVENŢII
Cu rol propriu:
 Am schimbat ori de câte ori este necesar lenjeria de pat şi de corp;
 Am servit pacientul cu lichide;
 Am menţinut igiena tegumentelor;
 Am aplicat comprese reci, l-am frecţionat.
 Când s-a instalat frisonul pacientul a fost încălzit cu pături, sticle cu
apă caldă.
 I-am recomandat ca pe perioada febrilă să consume cantităţi mari de
lichide (1 0C peste 37 0C îi corespunde 500 ml lichide).
EVALUARE
În urma îngrijirilor cu rol propriu şi delegat hipertermia s-a diminuat, astfel
încât din a treia zi de spitalizare pacientul avea temperatura axială 36,5 0C valoare ce
s-a menţinut pe perioada internării.
5. A comunica.
P = Comunicare ineficientă la nivel afectiv
E = Alterarea stării generale, mediu spitalicesc
S = Închidere în sine, apatie, percepţii inadecvată de sine.
OBIECTIVE
Pacientul să comunice satisfăcător cu personalul din echipa de îngrijire,
Pacientul să aibă o percepţie pozitivă despre sine.
59
INTERVENŢII
Cu rol propriu:
 Mi-am mobilizat întreaga atenţie pentru a înţelege mesajul pacientului.
 Îi trezesc încrederea în personalul medical şi îi fac cunoştinţă cu pacienţi care
au suferit aceeaşi afecţiune şi sau vindecat.
 Stau în faţa pacientului când vorbeşte, îl privesc în ochi, pentru a-i demonstra
dorinţa de a-l asculta.
pacientul.
 Manifest toleranţă faţă de pacient, îl ascult fără să îl întrerup, îi dau o
 Asigur liniştea în comunicarea cu pacientul.
 Încurajez pacientul să comunice cu cei din jur, să-şi exprime emoţiile,
nevoile, frica, opiniile.
 Liniştesc pacientul cu privire la evoluţia bolii şi îl încurajez.
EVALUARE
În prima zi pacientul trist, apatic dar în urma intervenţiilor începe să
comunice cu cei din jur, prezintă încredere în echipa de îngrijire şi are încredere că
evoluţia bolii va fi favorabilă.
E = Anxietate, spitalizare, tuse
OBIECTIVE
Pacientul să prezinte un somn suficient din punct de vedere cantitativ
şi calitativ.
INTERVENŢII
Cu rol propriu:
60
 Am învăţat pacientul să practice tehnici de relaxare exerciţii
respiratorii înainte de culcare pentru a-i favoriza somnul.
 Am recomandat pacientului să bea înainte de culcare o cană de
lapte cald, sau ceai de tei călduţ.
 Am recomandat pacientului să citească o carte înainte de culcare.
Rol delegat:
de culcare.
 Am urmărit efectul acestuia asupra organismului.
EVALUARE
În urma îngrijirilor cu rol propriu şi delegat, a discuţiilor purtate, a
întocmirii unui plan de odihnă şi relaxare somnul s-a îmbunătăţit calitativ.
Pacientul este liniştit şi prezintă o stare de bine fizică şi psihică.

S = Incapacitatea de a înţelege informaţiile despre boală.
OBIECTIVE
Pacientul să acumuleze cunoştinţe noi despre boală, prognostic şi evoluţie.
INTERVENŢII
Cu rol propriu:
 Am explorat nivelul de cunoştinţe al bolnavului privind boala, modul de
 Stimulez dorinţa de cunoaştere.
61
 Conştientizez bolnavul asupra propriei responsabilităţi privind sănătatea.
 Verific dacă bolnavul a înţeles corect mesajul transmis şi dacă şi-a însuşit
noile cunoştinţe.
 Recomand un comportament pozitiv cu privire la conservarea sănătăţii.
EVALUARE
În urma îngrijirilor acordate, cu rol propriu şi delegat, pacientul a dovedit
că a cumulat cunoştinţe şi deprinderi noi despre cum să prevină reapariţia bolii şi în
acelaşi timp le poate folosi pentru a-şi păstra sănătatea.
62
Evaluare finală
CAZUL III.
Pacientul A. I. de 52 ani internat în secţia Medicală cu diagnosticul de

Bronşită Cronică Acutizată în urmă cu 10 zile având următoarele simptome: dispnee
de efort, tuse mucopurulentă, dureri toracice, febră, cefalee, ameţeli.
A urmat tratament cu antibiotice, cortizon, expectorante, tratament stabilit pe
baza analizelor amănunţite de laborator, a datelor culese şi a rezultatelor obţinute la
investigaţiile paraclinice.
În urma îngrijirilor acordate evoluţia stării generale este favorabilă,
pacientul este echilibrat, temperatura corpului este în limite normale, prezintă
respiraţie în limite fiziologice. Pacientul a învăţat să tuşească, să expectoreze şi să-
şi folosească batista individuală pentru a nu deveni sursă de infecţie pentru cei din
jur; prezintă tegumente curate şi integre, şi-a însuşit corect regulile de igienă
corporală, a înţeles importanţa respectării regimului igieno-dietetic şi a renunţării la
viciile nocive.
Pacientul se externează după 10 zile de spitalizare primind ca şi îndrumări
următoarele:
 Să evite efortul fizic;
 Să evite umezeala şi frigul;
 I s-a recomandat cură balneară la Govora, Slănic Moldova;
 După 3 săptămâni să se prezinte la control.
63
CONCLUZII
Plecând de la o afecţiune des întâlnită în practică şi la toate categoriile

socio-profesionale am dorit ca prin lucrarea de faţă să relatez importanţa îngrijirilor
acordate bolnavilor cu Bronşită Cronică Acutizată.
Procesul de îngrijire este un proces clinic pentru identificarea problemelor
şi aplicat în scopul de a permite identificarea necesităţilor persoanelor îngrijite.
Aceste necesităţi specifice fiecărui pacient au intrat în alcătuirea acestui
„Dosar de îngrijire”, un document individualizat şi actualizat în permanenţă în care
am ţinut cont de toate problemele zilnice ale pacienţilor.
Pe perioada petrecută cu cei trei pacienţi acordându-le îngrijiri atât cu rol
propriu cât şi delegat, am ajuns la concluzia că o clipă în plus la patul pacientului, o
vorbă în plus prin care să dai răspunsul aşteptat, înseamnă foarte mult pentru acesta.
Pacienta P. E. în vârstă de 78 ani a avut o evoluţie favorabilă datorită
îngrijirilor acordate. Am insistat ca acesta să înveţe cum să se autoîngrijească, să
prevină complicaţiile, să înţeleagă importanţa pregătirii alimentelor şi a respectării
orarului meselor, să evite eforturile fizice mari şi i-am recomandat renunţarea la
consumul de alcool, tutun şi excesul de cafea.
Am observat la acest caz o disponibilitate a pacientei la acumularea de
cunoştinţe şi deprinderi necesare menţinerii stării de sănătate, mai puţin o reticenţă
faţă de recomandarea renunţării la obiceiurile dăunătoare sănătăţii (alcool, tutun,
cafea).
64
Specific cazului II, am remarcat interesul pacientului F. J. în vârstă de 67
ani, faţă de programul de îngrijire, dorinţa sa de a cunoaşte cât mai multe lucruri
despre boală şi evoluţia ei.
Pacientul pe toată perioada spitalizării a colaborat foarte bine atât cu mine,
cu restul echipei de îngrijire, dar mai ales cu familia şi cu ceilalţi pacienţi din salon.
La cazul III am constatat că a fost nevoie să aloc mai mult timp pentru a
ajuta pacientul A. I. în vârstă de 52 ani, să înţeleagă cât de necesare sunt respectarea
măsurilor de igienă: igiena corporală, folosirea batistei individuale, felul cum
trebuie să-şi colecteze sputa, importanţa pregătirii alimentelor, respectarea orarului
meselor.
Consider că îngrijirile cu rol propriu şi delegat acordate de mine şi echipa de
îngrijire au avut o mare importanţă pentru pacienţi şi că acestea au răspuns nevoilor
particulare ale fiecăruia şi totodată au răspuns aşteptărilor acestora.
Astfel că la externarea din spital a celor trei cazuri prezentate mai sus,
pacienţii au mulţumit atât echipei de îngrijire cât şi mie însumi.
Toate acestea satisfacţii au dus la creşterea interesului meu faţă de această
specialitate pe care mi-am ales-o.
65
PROCESUL DE NURSING
CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE ALE OMULUI
1. Nevoia de a respira şi de a avea o bună circulaţie;

2. Nevoia de a bea şi de a mânca;
3. Nevoia de a elimina;
4. Nevoia de a se mişca şi de a menţine o bună postură;
5. Nevoia de a dormi şi de a se odihni;
6. Nevoia de a se îmbrăca şi de a se dezbrăca;
7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite fiziologice;
8. Nevoia de a fi curat şi de a-şi proteja tegumentele;
9. Nevoia de a evita pericolele;
10.Nevoia de a comunica;
11.Nevoia de a acţiona după credinţele şi valorile sale;
12.Nevoia de a fi util, de a se realiza;
13.Nevoia de a se recrea;
14.Nevoia de a învăţa.
66
PROCESUL DE ÎNGRIJIRE
CULEGEREA DATELOR
ANALI ZA DATELOR
DIAGNOSTIC EXISTENT
STABILIREA
FORMULAREA
PRIORITĂŢILOR
OBIECTIVULUI DE
ÎNGRIJIRE
STABILIREA UNUI TIMP

PENTRU A ATINGE FIECARE
OBIECTIV
SELECŢIONAREA INFORMAŢIILOR
PENTRU A ADUCE PERSOANA
ÎNGRIJITĂ SPRE OBIECTIV
EXECUŢIA ÎNGRIJIRII (INTERVENŢIEI)
E VAL UARE A E FICACIT ĂŢ II ÎNG RIJIRII
Comparaţie între dependenţa

potenţială şi dependenţa actuală
iObiective şi timp folosit pentru
a le atinge.
NU ESTE PERSOANA NU
PE MAI ARE
CALEA DORITĂ NEVOIE DE
67 ÎNGRIJIRE
ANALIZA EXTERNARE
CAUZELOR
Tehnici folosite în îngrijirea pacienţilor cu
Bronşită Cronică Acutizată
RECOLTAREA SPUTEI.
Se poate efectua prin mai multe procedee, cel mai frecvent utilizat fiind
recoltarea directă în cutii Petri sau în recipiente cu mediu de cultura şi recoltarea
sputei prin frotiu faringian şi laringian. Pe lingă aceste metode amintim recoltarea
sputei prin spălătură gastrică sau bronşică.
MATERIALE NECESARE.
a. Sterile: cutie Petri, pahar conic, scuipătoare specială, spatulă linguală, tampoane
şi porttampoane, mănuşi chirurgicale.
b. Nesterile: pahar cu apă, şerveţele sau batiste de unica utilizare, tăviţă renală,
muşama, aleză, paravan, prosop.
Pacientul va fi instruit să nu înghită sputa, să nu o împrăştie, să expectoreze
numai în vasul dat şi să nu introducă în acesta şi saliva.
EXECUŢIE.
Asistenta medicală oferă pacientului paharul cu apă să-şi clătească gura şi
faringele, apoi vasul de colectare, în funcţie de examenul cerut.
Se solicită pacientul să expectoreze după un efort de tuse. Se colectează
astfel sputa matinală sau adunată din 24 ore.
Recoltarea sputei prin frotiu faringian.
Asistenta medicală aşează pacientul pe scaun cu capul în extensie, se spală pe
mâini cu apă şi săpun, îmbracă mănuşile sterile şi îşi pune masca de protecţie.
Se umezeşte tamponul de vată cu apă distilată sterilă, fără a-l introduce în
aceasta ci prin turnare, se apasă limba cu spatula şi se introduce tamponul în
68
faringe, cerând pacientului să tuşească. Sputa eliminată se prinde pe tamponul de
vată care se introduce imediat în eprubeta sterilă.
Se acoperă recipientele, se etichetează şi se trimit la laborator. Se notează
tehnica în foaia de observaţie.
INJECŢIA INTRAMUSCULARĂ
69
Injecţia constă în introducerea substanţelor medicamentoase lichide în
organism, prin intermediul unor ace, care traversează ţesuturile, acul fiind adaptat la
seringă.
Scopul injecţiei intramusculare
Terapeutic
- administrarea medicamentelor;
Pregătirea injecţiei
Materiale
- seringi sterile, cu o capacitate în funcţie de cantitatea de soluţie
medicamentoasă;
- se pregăteşte un ac cu diametrul mai mare pentru aspirarea soluţiilor
şi altul pentru injectare cu diametrul: 7/10, 8/10, 9/10mm, lungimea
40-70mm, bizoul lung;
- tampoane sterile din vată şi tifon, soluţii dezinfectante (alcool).
Pregătirea pacientului pentru injecţie
Pregătire psihică
- se informează privind scopul şi locul injecţiei şi eventualele reacţii pe
care le va prezenta în timpul injecţiei
Pregătire fizică
- se recomandă să relaxeze musculatura
- se ajută să se aşeze comod în poziţie decubit ventral, decubit lateral
- se dezbracă regiunea
Locurile injecţiei intramusculare
- muşchi voluminoşi, lipsiţi de trunchiuri mari de vase şi nervi
- regiunea superoexternă a fesei
- faţa externă a coapsei, în treimea mijlocie
- faţa externă a braţului, în muşchiul deltoid
Încărcarea seringii
- se spală mâinile cu apă curentă, se verifică seringa şi acele-
capacitatea, termenul de valabilitate
70
- se verifică integritatea flacoanelor, eticheta, doza, termenul de
valabilitate
- se îndepărtează ambalajul seringii, se adaptează acul pentru aspirat
soluţia;
Dizolvarea pulberilor
- se aspiră solventul din seringă
- se îndepărtează căpăcelul metalic al flaconului, se dezinfectează dopul
de cauciuc, se aşteaptă evaporarea alcoolului
- se pătrunde cu acul prin dopul de cauciuc şi se introduce cantitatea de
solvent prescrisă
- se scoate acul din flacon şi se agită până la completa dizolvare
Aspirarea soluţiei din flaconul închis cu dop de cauciuc
- se dezinfectează dopul de cauciuc, se aşteaptă evaporarea alcoolului
- se încarcă seringa cu o cantitate de aer egală cu cantitatea de soluţie
ce urmează a fi aspirată
- se introduce acul prin dopul de cauciuc în flacon, până la nivelul
dopului şi se introduce aerul
- se retrage pistonul sau se lasă să se golească singur conţinutul
flaconului în seringă sub presiunea din flacon
- acul cu care s-a perforat dopul de cauciuc se schimbă cu acul pentru
injecţie
Executarea
- asistenta îşi spală mâinile
- dezinfectează locul injecţiei
- se întinde pielea între indecele şi policele mâinii stângi şi se înţeapă
perpendicular pielea cu rapiditate şi siguranţă, cu acul montat la
seringă
- se verifică poziţia acului prin aspirare
- se injectează lent soluţia împingând pistonul cu ajutorul policelui
mâinii drepte
71
- se retrage brusc acul cu seringa şi se dezinfectează locul
- se masează uşor locul injecţiei pentru a activa circulaţia, favorizând
resorbţia
Îngrijirea ulterioară a pacientului
- se aşează în poziţie comodă, rămânând în repaus fizic 5-10 minute
Incidente şi accidente
- durere vie, prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale
- paralizia prin lezarea nervului sciatic
- hematom prin lezarea unui vas
- ruperea acului
- supuraţie septică
- embolie, prin injectarea accidentală într-un vas a soluţiilor uleioase
Intervenţii
- retragerea acului, efectuarea injecţiei în altă zonă
- se evită prin respectarea zonelor de elecţie a injecţiei
- extragerea manuală sau chirurgicală
- se previne prin folosirea unor ace suficient de lungi pentru a pătrunde
în masa musculară
- se previne prin verificarea poziţiei acului.
RADIOSCOPIA, RADIOGRAFIA
Pregătirea psihică a pacientului
- se anunţă pacientul, explicându-i-se condiţiile în care se va face
examinarea (cameră în semiobscuritate)
- pacientul va fi condus la serviciul de radiologie
- se explică pacientului cum trebuie să se comporte în timpul
examinării (va efectua câteva mişcări de respiraţie, iar radiografia se
va face în apnee, după o inspiraţie profundă).
Pregătirea fizică a pacientului
72
- se dezbracă complet regiunea toracelui (părul lung al femeilor se
leagă pe creştetul capului), se îndepărtează obiectele radioopace
- se aşează pacientul în poziţie ortostatică cu mâinile pe şolduri şi
coatele aduse înainte (fără să ridice umerii) în spatele ecranului, cu
pieptul apropiat de ecran sau caseta care poartă filmul
- când poziţia verticală este contraindicată se aşează pacientul în
poziţie şezând
- în timpul examenului radiologic se ajută pacientul să ia poziţiile
cerute de medic
- sugarii şi copiii mici se fixează prin înfăşare pe un suport de scânduri
sau se suspendă în hamuri (pentru a nu se iradia persoana ce-l
susţine)
Îngrijirea pacientului după examen
- pacientul va fi ajutat să se îmbrace după terminarea examenului
radiologic, va fi condus la pat
- se notează în F.O. examenul radiologic efectuat, data.
73
Bibliografie
1. Biologie - Manual pentru clasa a XI – a (1999);

2. Mic atlas de anatomia omului. – Editura didactică şi pedagogică (1974);
3. Manual de medicină internă pentru cadre medii. - Editura ALL (1998);
4. Urgenţe medico – chirurgicale. Lucreţia Titircă (1993);
5. Ghid de nursing – Lucreţia Titircă (1995) - Editura Viaţa Medicală
Românească;
6. Vademecum de urgenţe medicale. Editura Polirom (1998);
7. Anatomia şi fiziologia omului - Roxana Albu, Bistriceanu Valeriu, Mioara
Mincu – Ed. Universul, Bucureşti, 2001;
8. Manual de îngrijiri speciale acordate pacienţilor de asistenţii medicali –
Lucreţia Titircă – Ed. Viaţa medicală românească, Bucureşti, 2001;
9. Ghid de nursing cu tehnici de evaluare şi îngrijiri corespunzătoare nevoilor
fundamentale – Lucreţia Titircă – Ed. Viaţa medicală românească,
Bucureşti, 2001;
10. Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii medicali – Lucreţia
Titircă - Viaţa medicală românească, Bucureşti, 2001;
11. Ghid de nursing – Lucreţia Titircă – Ed. Viaţa medicală românească,
Bucureşti, 1999;
12. Manual de nursing – Elena Ciofu, Prof. Dr. Crin Marcean (Colecţia
Fundeni) vol. II – Tipărită de PROTIP, Bucureşti, 2000;
13. Manual de Medicină internă pentru cadre medii – Borundel Corneliu – Ed.
BIC ALL, Bucureşti, 2000;
14. Tehnica îngrijirii bolnavului – Mozeş Carol – Ed. Medicală, Bucureşti,
1999.
15. F. O.: 4505, R. G.: 33245;
F. O.: 4509, R. G.: 33248;
F. O.: 4513, R. G.: 33250.
74

Bpoc 1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bpoc 1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ÎNGRIJIRI ACORDATE PACIENŢILOR CU BRONŞITĂ

Să iubim profesia aceasta minunată de asistent medical generalist, aşa

Aparatul respirator este ansamblul de organe adaptate trecerii

Configuraţia externă a plămânilor:

PROCES DE NURSING ÎN FUNCŢIE DE PRIORITĂŢI

P = Vulnerabilitate faţă de pericole

6. A fi curat, îngrijit şi de a proteja tegumentele.

8. A învăţa să-şi menţină starea de sănătate.

Pacienta P. E. în vârstă de 78 ani se internează în secţia Medicală prezentând

INTERVIU LA INTERNARE: ora 1020, 06.11.2006.

PROCES DE NURSING ÎN FUNCŢIE DE PRIORITĂŢI

6. A se mişca şi a menţine o bună postură.

7. A acţiona după credinţele şi valorile sale.

8. A învăţa să-şi menţină starea de sănătate.

Pacientul F. J. în vârstă de 67 ani s-a prezentat la secţia Medicală pentru

P = Dispnee intensă la efort

4. A menţine temperatura corpului în limite normale.

7. A învăţa să-şi menţină starea de sănătate.

Pacientul A. I. de 52 ani internat în secţia Medicală cu diagnosticul de

Plecând de la o afecţiune des întâlnită în practică şi la toate categoriile

CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE ALE OMULUI

1. Nevoia de a respira şi de a avea o bună circulaţie;

STABILIREA UNUI TIMP

EXECUŢIA ÎNGRIJIRII (INTERVENŢIEI)

E VAL UARE A E FICACIT ĂŢ II ÎNG RIJIRII

Comparaţie între dependenţa

Bronşită Cronică Acutizată

1. Biologie - Manual pentru clasa a XI – a (1999);

S-ar putea să vă placă și