Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1 Simona
1 Simona
STILISTICA LIMBII ŞI
TEXTULUI
7
DISCURSUL POLITIC:
ÎNTRE DIMENSIUNEA PRAGMATICĂ ŞI CEA
SIMBOLICĂ A COMUNICĂRII POLITICE
Vitalina BAHNEANU şi Aurelia PERU,
Universitatea de Stat din Moldova, Republica Moldova
Comunicarea politică
Emiţător: receptor: activităţi:
cetăţeni putere voturi
putere cetăţeni informaţii, propagandă
preşedinte naţiune comunicare televizată
parlament naţiune mass-media
guvern naţiune mass-media
(În caz de violenţe sociale)
grupuri greve, manifestaţii
Metafora implicită
109
Fiind deja considerat cel mai cultivat locatar al Casei Albe, după Abraham
Lincoln, Obama a utilizat în mod efectiv atât metafore implicite, cât şi referinţe
religioase, pentru a atinge o cotă maximă de energizare a maselor. Astfel, găsim
următoarele fraze cu simboluri şi metafore implicite: „Să marcăm această zi,
reamintind cine suntem noi şi ce am ajuns, în această iarna a greutăţilor să avansăm
din nou prin curenţii îngheţaţi, să facem faţă curenţilor care vor veni”. Metafore
implicite: curenţi de gheaţă, ochi atenţi, nori adunaţi, furtuni dezlănţuite etc.
Rezumând, vom sublinia că discursul inaugural defineşte, de regulă,
un moment în timp. Te ajută să-ţi faci o imagine despre persoana care este
preşedinte, despre modul cum vede el acest moment şi încotro crede el că
trebuie să se îndrepte un popor. Un discurs inaugural este un discurs al
responsabilităţii şi pragmatismului, un îndemn la muncă şi reafirmare a valorilor
sacre pentru o naţiune. Şi, să nu uităm că, totuşi, preşedintele este principalul
stăpân al cuvintelor sale, chiar şi atunci când comunicarea dintre guvernanţi şi
guvernaţi este instrumentalizată cu ajutorul specialiştilor.
Aşadar, galaxia lingvistică a unui discurs politic trebuie să producă emoţii,
pe care mai apoi presa scrisă şi audiovizuală le deturnează în propriul interes. Pentru
că limbajul a fost întotdeauna şi va rămâne un instrument şi o miză politică. Cuvintele
reprezintă încărcătura dinamică ce însoţeşte un eveniment. Şi nu putem fi de acord cu
cei care afirmă că timpul marilor oratori ai retoricii mobilizatoare a trecut. Receptorii
mesajului politic trebuie să descopere în expresia politică o parte din plăcerea jocului
democratic. Odată cu amplificarea şi diversificarea acestui joc, şi resursele limbajului
politic devin inepuizabile. Limbajul discursului politic, în regimul democratic, are ca
miză câştigarea opiniei publice. La rândul ei, opinia publică favorabilă este o
confirmare a prestigiului şi autorităţii liderului politic.
NOTE:
110
BIBLIOGRAFIE
111
1
Cf. www.analiculturolog.ru.
2
România liberă, 20 ianuarie 2009.
3
Gândul, 27 ianuarie 2009.
4
Георгий Почепцов, 2002, Имиджелогия, Киев, Рефл-бук Ваклер, cс. 212-213.
5
Observatorul cultural, nr. 458, 20 ianuarie 2009.
6
Cf. www.BankNews.ro.