Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Auzul Fonematic
Auzul Fonematic
auzului fonematic
DE LOGOPEDVIORICA
Fiecare individ, când pronunţă, face o comparaţie între pronunţia sa şi cea a persoanelor din
jurul său;de asemenea trebuie să realizeze un autocontrol permanent cu ajutorul auzului
asupra tuturor emisiilor sale.Un auz fonematic deficitar face imposibil acest lucru ceea ce
duce la apariţia unor tipuri de dislalii ,tulburări de voce, rinolalii.Pe lângă faptul că logopatul
respectiv nu este conştient de tulburările sale, el are dificultăţi şi în recepţia vorbirii, chiar a
sensului acesteia.
Cel mai defavorizant dintre factorii determinanţi ai tulburărilor de auz fonematic este lipsa
comunicării susţinute cu copilul încă din primele luni de viaţă.Lipsa unui mediu natural de
vorbire şi neexersarea capacităţii de identificare şi discriminare a fonemelor sunt incriminate
în legătură cu aceste tulburări (cazurile determinate de factori care ţin de structura intelectului
sunt mult mai puţine decât s-ar putea crede).
Dacă se începe şcolarizarea fără a fi înlăturate deficienţele auzului fonematic acestea vor
determina dificultăţi nu numai de emisie dar şi de discriminare a literelor şi rtepărezentării lor
în plan grafic.
Se impune examinarea auzului fonematic ori de câte ori suntem confruntaţi cu dificultăţi de
achiziţie a limbajuluivorbit şi scris.
Putem constata dacă sunt probleme cu auzul fonematic urmărind comportamentul şi reacţiile
spontane ale copilului în timpul examinării:
-dacă s-a aţezat în aşa fel încăt una din urechi să fie îndreptată către examinator;
-cum reproduce sunetele perechi, cuvintele paronime, şi cele cu punct de articulare apropiat;
Poibilităţile lingvistice specifice SNC trebuiesc solicitate şi exersate încă din prima copilărie.
Redau în continuare câteva modalităţi concrete de dezvoltare a auzului fonematic;se pot folosi
exerciţii şi jocuri de reproducere corectă a onomatopeelor(exemplu:zborul
albinei,telefonul,soneria,scârţitul uşii,etc), jocuri senzoriale cuprinse în programa de
învăţământ, jocuri hazlii,exerciţii de analiză fonetică şi exerciţii de pronunţare ritmică şi
melodică.
La preşcolarii mici dezvoltarea auzului fonematic sepoate realoza mai ales prin joc:ghicirea
vocii celor care-l strigă, diferenţierea unor sunete de altele, recitarea cu intonaţie a unor
poezii; la preşcolarii mari se pot iniţia şi diferite activităţi de diferenţiere ţi identificare a
cuvintelor paronime şi sinonime.
Jocurile didactice prin care se solicită perceperea corectă a sunetelor, descifrarea compoziţiei
sonore sau semnalarea prezenţei sau absenţei unui anumit sunet într-n cuvânt aaaau un rol
deosebit, pe lângă valenţele instructiv-educative, în dezvoltarea auzului fonematic.
Printre jocurile recomandate sunt: „Ce se aude ?”, „Cine vine la noi?”, „Am spus bine, n-am
spus bine?”, „Repetă ce spun eu”, „Al cui este acest glas?”, „Deschide-ţi urechea bine!”,
„Telefonul fără fir”, etc. Rolul acestor jocuri în corectarea pronunţiei defectuoase şi în
perceperea corectă şi clară a sunetelor a fost de atâtea ori probat.
b. „Cine face aşa?”(se pot folosi sunete scoase de diferite animale sau zgomote din
natură înregistrate pe CD sau casete audio); copiii pot fi puşi ei înşişi să emită diferite
onomatopee .
c. Jocul silabelor;se pronunţă serii de silabe paronime în ritmul bătăilor din palmă sau
după un metronom.Exemplu:
pată-bată fac-fag
vatră-vadră trac-trag
clătite-clădite
a clăti-a clădi
fază-vază sar-zar
facă-vacă sărit-zărit
fulg-vulg
fină-vină
pişc-pisc roz-
loz
b.diferenţierea unor cuvinte diferite (ca semnificaţie) cu punct de articulare
apropiat:
bardă-barcă-barză
rece-lege.rege
top-ţop-dop
duduie-gutuie
cer-ger
clonţ-glonţ
mânca-re
b.Formează cuvinte care încep cu: sa, ja, za, şe, re, etc.
spate.
negândite.
frumuşei.
vocii colegilor.
* * *