Sunteți pe pagina 1din 4

Tema 10: SISTEMATIZAREA PE VERTICALĂ A TERITORIULUI

10.1 Noțiuni generale privind sistematizarea teritoriului.


10.2 Organizarea evacuării apelor pluvial de pe suprafața teritoriului.
10.3 Metodele sistematizării pe verticală.

10.1 Noțiuni generale privind sistematizarea teritoriului

Sistematizarea teritoriului are ca scop modificarea reliefului existent și amplasarea pe el a


construcțiilor, fără careva dificultăți. În timpul amplasării construcțiilor este necesar de a lua în
considerație cerințele tehnice de amplasare a clădirii, condițiile locale etc.
Prin sistematizarea pe verticală se determină cotele de proiect în raport cu cele existente
ale teritoriului și se evaluază volumele lucrărilor de terasament necesare. Prin intermediul
sistematizarii pe verticală se stabilesc soluțiile cele mai optime pentru echilibrarea rambleelorși
dembleelor.
În sensul amenajării tehnice a terenului, sistematizarea pe verticală ține cont de condițiile
geologice , hidrologice, hidrogeologice și urmărește în special adaptarea suprafeței terenului la
cea mai rațională aranjare a construcțiilor fără a se neglija aspectul estetic, asigurarea scurgerii
apelor, determinarea pantelor admisibile, determinarea măsurilor de prevenire a inundării,
asanarea apelor stagnate, sistematizarea rețelelor subterane, determinarea lucrărilor de
terasament, stabilirea cotelor zero pentru construcții etc.
Pentru amplasarea clădirilor în teren se pornește de la premisa că suprafața pardoselei
parterului să fie apropiată de suprafața terenului la o înălțime de 0,15-0,2. Astfel:
- Terenurile cu panta între 0-0,2 % permit amplasarea clădirilor în orice direcție indiferent de
dimensiunile în plan orizontal,
- Terenurile cu panta 2-5 % permit așezarea clădirilor în lungime, paralel curbelor de nivel și
limitează lungimea clădirii în curmeziș sau impugn proiectarea tronsoanelor de proiectare,
- Terenurile cu panta 5-8 % permit așezarea clădirilor în lungime, paralel curbelor de nivel,
- Terenurile cu panta de 8 % impun limitarea înălțimii clădirii.
Clădirile cu dimensiuni mici pot fi amplasate pe terenuri cu pante 10-12 %, terenurile cu
panta 0 % trebuie ușor modificate.
10.2 Organizarea evacuării apelor pluvial de pe suprafața teritoriului

Pentru a utiliza un teren pentru construcții este necesar de a schimba situația reală a
reliefului. De exemplu pentru a proiecta un tronson (segment) de drum, se i-a în considerare
panta longitudinal și cea transversal admisibilă. În cazul amplasării clădirilor, construcțiilor e
necesar de a efectua calculi în ceea ce privește platform orizontală, metodele de evaluarea a
apelor etc.
Relieful unei localități trebuie să satisfacă următoarele condiții:
1.Tehnice (inginerești);
2.Sanitare;
3.Arhitecturale.
Însă în majoritatea cazurilor relieful nu satisface condițiile necesare și din aceste
considerente ele se completează cu hotărîri inginerești și anume sistematizarea pe vertical.
Transformarea reliefului în scopul transformării în timp reprezintă lucrări inginerești în
ceea ce privește modificarea suprafeței topografice. În componența problemelor transformării
reliefului se includ:
1. Problema evacuării apei de suprafață;
2. Circulația transportului fără dificultăți;
3. Respectarea cerințelor sanitare.

În majoritatea cazurilor sistematizarea pe verticală ne impune necesiatea modificării unor


hotărîri a sistematizării pe verticală și anume: schimbarea poziției axelor străzilor, clădirilor etc.
Proiectul sistematizării pe verticală ne dă posibilitatea de a determina cotele temeliilor clădirii.
Trasarea rețelelor inginerești la cotele recomandate, definitivarea traseului străzilor și poziției
piețelor. Multe hotărîri în schemele sistematizării pe verticală sunt propuse pentru realizare, însă
pe parcurs ele pot fi îndeplinite parțial în timpul amenajării teritoriului. Pentru a efectua
sistematizarea pe verticală se întreprind diferite măsuri în ceea ce privește modelarea reliefului
prin săpare, astupare, tasare etc. Toate aceste lucrări necesită efort suplimentar, ceea ce din punct
de vedere economic este neavantajos.

10.3 Metodele sistematizării pe verticală

Pe parcursul proiectării localității se utilizează unele metode de sistematizare pe verticală


și anume:
1. Metoda anaitică
2. Metoda grafo-analitică
3. Metoda polară
4. Metoda profilelor
5. Metoda curbei roșii (curbei de nivel proiectate)

În practica proiectării mai frecvent sunt folosite metoda profilelor și metoda curbelor
roșii. Sistematizarea străzilor, trecerilor, drumurilor se efectuază după ambele metode iar
teritoriul cartierelor , piețelor etc. prin metoda curbelor roșii. Profilele longitudinale se întocmesc
pe axele străzilor, iar uneori și pe rigole (canale). Pe profil se trasează linia de proiect cu panta
recomandată și după acesta se calculează cotele roșii (de proiect), cotele de lucru și cotele
lucrărilor zero.

În cazul cînd se utilizează sistematizarea prin metoda curbelor roșii – ea oferă o vedere
geometrică a suprafeței proiectate a terenului pentru străzi, intersecții de străzi și interiorul
cartierului. Curba de nivel proiectată precizează cum va terenul după sistematizarea pe verticală
în fiecare punct din zonă și este posibilă calcularea cotelor de execuție. Cotele proiectate se
calculează prin interpolarea curbelor de nivel proiectate , iar cotele terenului se obțin prin
interpolarea curbelor de nivel reale.
Curbele de nivel proiectate po avea echidistanța de 10 cm - scara 1:500 sau 20 cm - scara
1:1000, 1:2000. Sistematizarea pe verticală de detaliu se amplică mai frecvent pentru interiorul
cartierelor și intersecții.
Schema pe verticală a unei străzi este redată mai jos.

Din sistematizarea pe verticală se extrag cotele punctelor de intersecție ale străzilor,


pantele și distanța dintre punctele de intersecție. În baza acestor date se determină:
- distanța dintre curbele de nivel proiectate,
- diferența de nivel dintre punctele din axă de cotă cunoscută și punctele de pe rigolă se
calculează distanța în sensul coborîrii pantelor longitudinale și distanța ce se trasează pentru a
fixa linia fațadei.
Pentru străzile în interiorul cartierului se admit pante cuprinse între 1-10 %. După
determinarea cotelor la limita cartierului se trasează curbele de nivel proiectate în interiorul
acestuia. Se stabilesc cotele zero ale construcțiilor mai sus cu 15-20 cm decît cota curbei de nivel
cea mai mare din cartier. De obicei apele din interiorul cartierelor trebuie să se evacueze spre
exterior și nu se admite teren orizontal în mijlocul cartierului, deoarece nu este posibilă scurgerea
apelor.
Sistematizarea pe verticală a intersecțiilor joacă un rol important în ceea ce privește
evacuarea apelor de pe străzi. În cazul intersecției străzilor, curbele de nivel proiectate pot avea
următoarele aspecte.