Introducere în etică

Concepte şi teorii etice fundamentale. Meta-etică şi etică normativă. Ce înseamnă un

argument etic?
 “singura autoritate pe care conştiinţa individuală nu şi-o pune niciodată sau
aproape niciodată la îndoială e autoritatea morală. Capacitatea de a distinge
între bine şi rău, între viciu şi virtute, dreptate şi nedreptate e la îndemîna
tuturor”
Andrei Pleşu
 “Secolul XXI va fi etic sau nu va fi deloc”
G. Lipovetsky
 [Etica nu trebuie să fie] “tratată drept ceva îndepărtat de viaţa reală, o disciplină
al cărei studiu le este încredinţat unor savanţi închişi în turnurile de fildeş ale
universităţilor. Etica vorbeşte despre valori, despre bine şi rău. Nu putem evita
implicare în etică, întrucît ceea ce facem – şi ceea ce nu facem – poate fi oricînd
subiectul unor evaluări de natură etică. Orice persoană care se gîndeşte la ceea
ce trebuie sau ceea ce nu trebuie să facă este, în mod conştient sau nu, implicată
în etică”
Peter Singer
Terminologie

 Etică – ethos (Lat.), ethike (Gr.) – obicei, caracter, mod habitual de viaţă
 Morală – mos, mores (Lat.) – moravuri
 “Etica – termen generic pentru a desemna modurile variate de înţelegere şi
examinare a vieţii morale” (Beauchamp, 1994)
 “Etica are conotaţia unei rubrici academice şi, ca atare, poate face obiectul unei
profesionalizări savante. Morala e aspectul circumstanţial al eticii, etică
particulară, prelucrare subiectivă a moralităţii generice de care se ocupă etica”
(Pleşu, 1994)

Etica – disciplină paradoxală?

 Jankelevitch, Paradoxul moralei
 “Filosofia morală ne apare ca o culme a ambiguităţii şi a insesizabilului; ea
reprezintă insesizabilul insesizabilităţii”
 “Problematica morală este în acelaşi timp prevenitoare şi înglobantă; în mod
spontan ea devansează reflecţia critică, care se preface că ar contesta-o... În mod
paradoxal, fiecare dintre cele două este una mai rapidă decît cealaltă”
 “Fiinţa morală este ea morală în sens ontologic – morală din cap pînă în picioare
şi parte cu parte? Morală tot timpul şi în toate clipele acelui timp? Morală chiar şi
atunci cînd îşi mănîncă supa şi joacă domino?”

O ipoteză neliniştitoare? A. MacIntyre

  “Cea mai izbitoare trăsătură a discursului moral contemporan este că, în mare
parte, e folosit pentru a exprima dezacorduri; iar cea mai izbitoare trăsătură a
disputelor prin care se exprimă aceste dezacorduri este caracterul lor interminabil”
 “în lumea reală în care trăim limbajul moralei se află în aceeaşi stare de dezordine
gravă ca şi limbajul ştiinţelor naturii în lumea imaginară pe care am descris-o...
Deţinem simulacre de morală, continuăm să folosim o mulţime de expresii-cheie.
Dar am pierdut – în mare parte, dacă nu chiar în întregime – înţelegerea practică şi
teoretică a moralei
“Există o competenţă etică reală?” (Pleşu)

“nu devii o autoritate morală întrucît i-ai citit pe Aristotel, pe Spinoza sau pe
Kant. Erudiţia etică – nedublată de vocaţie etică – e una din cele mai ridicole
forme de erudiţie: căci în nici un domeniu simpla ştiinţă de carte nu e mai
inoperantă, mai inconsistentă, mai vinovată”.
 Competenţă etică sau morală?

Perimetrul competenţei morale

 a) competenţa morală a omului ireproşabil, irelevantă etic;

 b) competenţa morală a simţului comun, care legiferează mecanic, neputînd
avansa decît pe drumuri dinainte marcate;
 c) competenţa morală propriu-zisă, definită prin conştiinţa dezorientării şi, în
acelaşi timp, prin incapacitatea de a consimţi unor marcaje prestabilite;
 d) incompetenţa morală propriu-zisă, echivalentă cu dezorientarea inconştientă de
sine, nereflectată (Pleşu, 1994)

Perimetrul competenţei etice

Peter Singer: condiţii pentru a fi „expert în etică”:

 capacitatea de a raţiona logic, de a evita sofismele şi de a le recunoaşte în
discursurile altora.
 o anumită înţelegere a naturii etice şi a semnificaţiilor conceptelor morale;
 familiarizare cu teoriile etice majore.
 o cunoaştere a problemelor factuale relevante pentru situaţiile în chestiune;
 timp pentru a se putea gîndi la aceste probleme etice

Roluri ale eticianului (G. Lantz)

 “agent de circulaţie” în materie de morală (veghind la respectarea regulilor
existente)
 „expert în eficacitate” (calculînd raporturile cost/eficacitate în diverse situaţii
problematice).
 „profet” (cel ce participă la dezbaterea publică şi spune lucruri adesea incomode),
 „filosof al vieţii” (avînd un rol în reconstituirea moralităţii prezente şi în
investigarea surselor sale)
  „mentor” (restrîns la relaţiile personale, unde însumează sarcinile de prieten, de
profesor şi de îndrumător)
Etica – contingenţă şi universalitate

 “Fapta morală nu poate fi obiectul unei cunoaşteri exacte, întrucît ea nu e

necesară, nu are loc mereu în acelaşi fel. Pe de altă parte, fapta morală nu e nici
accidentală, în aşa măsură încît să nu dea nici o şansă raţiunii investigatoare. Ea
face parte din categoria faptelor generale, adică a faptelor care au loc de cele mai
multe ori în acelaşi fel. De cele mai multe ori, dar nu întotdeauna.” (Pleşu, 1994)

Metaetică, etică normativă, etică descriptivă, etică aplicată

 METAETICA – priveşte înţelesul judecăţilor etice, proprietăţile acestora,
valoarea lor de adevăr
 ETICA NORMATIVĂ – partea eticii ce se ocupă cu studiul normelor
(standardele morale care ne spun ce e bine şi ce e rău)
 ETICA DESCRIPTIVĂ – modul în care se comportă în realitate oamenii în
chestiuni morale
 ETICA APLICATĂ – folosirea teoriei şi metodelor etice pentru a examina
probleme şi practici morale contemporane

Richard Lindley (1993)

 Natura filosofiei morale este controversată într-un mod în care natura altor
domenii ale filosofiei nu este
 Ex. Filosofia ştiinţei – teoriile substanţiale ale ştiinţei – “teorii de ordinul I”,
teoriile filosofice despre natura ştiinţei – “teorii de ordinul II”
 În privinţa filosofiei morale, nu există teorii de ordinul I, deoarece nu există o
ştiinţă stabilită a moralei cu propria sa comunitate de specialişti. Nu există o
metodologie general acceptată pentru rezolvarea problemelor morale

FILOSOFIA MORALĂ

 METAETICA
 Pune întrebări de tipul: există adevăruri obiective ale moralităţii? Ce anume
deosebeşte motivele morale ale acţiunii de alte justificări?
 A evoluat de la încercarea de clarificare a termenilor morali la căutarea naturii
adevărului moral, a investigării relaţiei dintre credinţă şi motivaţie, etc.
 ETICA NORMATIVĂ
 Preocupată de modul în care oamenii ar trebui să-şi conducă viaţa
 Există diverse niveluri ale eticii normative, de la rezolvarea unor întrebări practice
despre ce să faci într-o dilemă morală concretă, pînă la încercări de a justifica
teorii morale
 Rolul “experimentelor gîndirii”