UNIVERSITATEA DE VEST „VASILE GOLDIŞ” ARAD

FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO-UMANE ȘI EDUCAȚIE

FIZICĂ ȘI SPORT
Specializarea PSIHOLOGIE CLINICĂ ȘI PSIHOTERAPII

SĂNĂTATEA ȘI BOALA,
ADAPTAREA LA STRES

Matserand
Bugariu (Bițiș) Corina Flavia
An I

Arad
2019

1
 In viata de zi cu zi cu totii intampinam experienta stresului. Cu ritmul sau alert,
societatea de astazi creeaza stres pentru fiecare dintre noi. Ne aflam in mod constant sub
presiunea de a realiza cat mai mult, in cat mai putin timp.Poluarea sonora dar si ceea a
aerului ,blocaje de trafic ,infractiuni si sarcini de seviciu excesive sunt din ce in ce mai
prezente in viata noastra de zi cu zi .Ne putem afla si in fata unor evenimente stresante
majore ,cum ar fi moartea unui parinte sau a unui dezastru natural.Expunerea la stres
poate duce la emotii dureroase cum ar fi anxietetea sau depresia.Poate deasemenea duce
si la boli fizice atat minore cat si grave .Reactiile oamenilor care in fata unui eveniment
stresant dezvolta serioase probleme psihice sau fizice ,pe cand altii,in fata aceluiasi
eveniment stresant nu cunosc nici o problema si chiar il pot gasi interesant si stimulator.
Stresul a devenit subiect popular de discutie .Mass-media atribuie deseori
stresului sau unei caderi nervoase produse de stres ,comportamente sau boli neobisnuite
ale populatiei .In viata de zi cu zi,, la cursuri studentii vorbesc adesea despre nivelurile
de stres din vietile lor .”Sunt atat de stresat!”este o afirmatie care se aude foarte frecvent.
Sresul apare atunci cand oamenii se confrunta cu evenimente pe care la percep ca
fiind periculoase pentru bunastarea lor fizica sau psihologica .Aceste evenimente sunt
considerate ca stresori ,iar reactiile oamenilor la ele sunt denumite raspunsuri de stres.
Nenumarate evenimente creeaza stres .Unele reprezinta modificari
majore,afectand un numar mare de oameni cum ar fii razboaiele,cutremurele de
pamant.Altele sunt modificari majore in viata individului cum ar fi de exemplu mutarea
intr-un loc nou, oras, schimbarea serviciului ,casatoria,pierderea unui prieten,suferinta
cauzata de o boala grea .Problemele minore zilnice pot fi si ele resimtite ca stresori
:pierderea portofelului, blocarea traficului auto, o cearta cu profesorul.Sursa stresului
poate fii interna individului ,sub forma unor motive sau dorinte conflictuale.
Cele mai evidente surse de stres sunt evenimentele traumatice, situatii de pericol
extrem care se situeaza in afara domeniului experientei umane obisnuite.Acestea include
dezastre naturale, cum ar fi cutremurele si inundatiile, dezastre produse de om, ca
razboaiele si accidentele nucleare, accidentele catastrofale cum ar fi cele de masina sau
de avion,agresiunile fizice, ca si violurile si tentativele de crima. Desi reactiile omenesti
la evenimente traumatice variaza extrem de mult, se poate observa un model
comportamental comun – sindromul catastrophic.
Sănătatea şi condiţiile menţinerii ei constituie una din problemele centrale ale
psihologiei sociale, în masura în care această stare a membrilor societăţii influenţează în
mod esenţial raporturile interpersonale, activitatea în cadrul grupurilor şi organizaţiilor
sociale, performanţele obţinute de către acesta, climatul social, şi nu în utimă instanţă,
însăşi calitatea vieţii. Starea de sănătate fizică şi psihică a unei comunităţi reprezintă cel
mai relevant indicator asupra gradului său de cultură şi civilizaţie: este măsura
potenţialului său de supravieţuire şi dezoltare.

Conceptul de sănătate din perspectivă psihosocială

Deosebita dezvoltare a stiinţelor sociale din ultima jumătate de secol a condus la
apariţia unei noi concepţii asupra bolii, respectiv asupra sănătăţii ca revers acesteia. Prin
impunerea unei viziuni sistemice asupra raportului dintre microcosmos şi macrocosmos,
dintre organism şi mediu, şi mai ales, a unei neînţelegeri a raportului dintre biologic-
psihologic-social, boala apare ca un fenomen disfuncţional condiţionat de interacţiunile
specifice dintre factorii aparţinând fiecaruia dintre subsistemele menţionate.
Multe sute de ani boala a fost considerată ca fiind cauzată exclusiv de factori
biologici, deşi unele observaţii disparate veneau în contradicţie cu această concepţie.

2
Cercetările iniţiate de A. Meyer încă din anii 40 au evidenţiat însă, fapt surprinzator pt.
acea vreme: starea de sănătate a unei persoane, precum şi evoluţia unei eventuale boli
contractată de aceasta sunt în strânsă legătură cu viaţa ei socială. Sistemul biologic, cel
psihic, relaţional şi social se află într-o strânsă interdependenţă, fapt uşor observabil în
cazul maladiilor psihice, dar mai ales al celor somatice. Cercetările sistemice ulterioare
au evidenţiat natura exactă a acestor condiţionări, astfel punându-se bazele unei concepţii
asupra sănătăţii, bolii şi videcării, ce susţine importanţa ascendentă a relaţiilor dintre
factorii respectivi, în pofida existenţei lor luată separat 1.
Astfel, mediul social prin influenţa pe care o exercită asupra membrilor săi, joacă un rol
marcant în dezvoltare unor maladii, dar pe de altă parte poate ajuta la evitarea sau chiar
vindecarea acestora. Amintim între aceşti factori: stresul, violenţa socială, insecuritatea,
climatul social general, calitatea vieţii, densitatea demografică, asistenţa medicală şi
socială.
Pe de altă parte factorii psihologici şi psihosociali pot interveni ca mediatori
importanţi ai oricărei patologii, putând potenţa factorii nocivi care au determinat maladia,
sau, din contră putându-o contracara. Astfel s-a ajuns la principiul conform careia nu
există boli, ci numai bolnavi, adică pesoane care au o anumită percepţie faţă de propriile
lor probleme de sănătate, şi ale căror organisme reacţionează diferenţiat faţă la acţiunea
unor factori patogeni, , tocmai datorită unor trăsături psihice sau de personalitate care în
mod firesc intervin în această ecuaţie.
Starea de sănătate a membrilor unei comunităţi afectează profund climatul
psihosocial, calitatea relaţiilor interpersonale, precum şi performanţa individuală şi
specială în toate domeniile de activitate2.
Pt. a evidenţia condiţionarea reciprocă foarte profundă dintre factorii biologici, psihici şi
cei sociali, vom oferi exemplul unei bolnave internate intr-o clinică timp de aproape 10
ani pt. o afazie drastică. Din cauza gravităţii bolii era plasată într-o secţie consacrată
bolnavilor cronici, fară speranţă. Datorită unor lucrări ce se faceau în acel spital, bolnava
a fost mutată intr-o altă secţie, unde avea posibilitatea să stea alături de cei a caror boală
nu era într-un stadiu avansat, şi aveu posibilitatea de a fi într-un mediu relaţional posibil.
De asemenea aveau posibilitatea de mişcare liberă, şi de petrecere a timpului liber. În
acest context, într-un climat relativ scurt pacienta a făcut progrese remarcabile, devenind
sociabilă şi începănd chiar să vorbească.
O dată cu terminarea lucrărilor de renovare , bolnavii au fost mutaţi în secţiile
iniţiale, fapt cea determinat pt respectiva pacientă o deteriorare inexplicabilă a sănătăţii,
care a şi decedat într-un timp foarte scurt. Autopsia realizată ulterior nu a adus lumină în
ceea ce priveşte cauza decedării, negăsindu-se nici o cauză organică, analizele efectuate
înainte mutării arătând o stare fizică bună a pacientei. Astfel s-a emis ipoteza că sigura
explicaţie posibilă este de natură psihologică, starea de deznădejde provocată de
revenirea la vechile condiţii şi limitări fiind cauza care a provocat decesul.
De altfel, numeroase studii de caz au demonstrat ca unii factori psihologici au un afect
foarte puternic asupra unor boli organice, aceştia putând să acţioneze fie in sens pozitiv,
fie în sens negativ, accentuând boala 3.
Dintre factorii de natură psihică, psihosocială şi culturală care pot afecta starea de
sănătate în contextul civilizaţiei contemporane, amintim stresul, calitatea relaţiilor

1
Dumitru Cristea, Tratat de psihologie socială, Ed. ProTransilvania, p 443
2
ibidem, p 443
3
ibidem, p 444

3
interpersonale în cadrul grupurilor de bază, reactivitatea personală, climatul social şi
organizaţional, anomia, armonia ambientală şi echilibrul ecologic. Aceşti factori au un
caracter coplex, implicându-se reciproc într-un lanţ de cauzalitate şi condiţionări
circulare.
Stresul este considerat factorul cu cel mai înalt potenţial patogen, fiind incriminat
de producerea a numeroase tulburări somatice, psihice şi relaţionale.
De origine engleză, cuvântul stres circumscrie o serie de substantive înrudite ca înţeles,
dar ce au totuşi nuanţe uşor diferite: presiune, apăsare, efort, solicitare, tensiune,
constrângere, încordare nervoasă. În limba română, termenul de stres a fost preluat iniţial
cu ortografia din limba engleză (stress) pentru ca mai apoi ortografia să fie adaptată, cu
un singur “s”(stres) atunci când au apărut derivatele adjectivale (stresant), substantivale
(stresor) şi verbale (a stresa).
Conceptul de stres a fost introdus de H. Selye în legătura cu teoria sa asupra sindromului
general de adaptare, care presupune 3 faze:
-faza de alarmare în care organismul încearcă să se apere împotriva acţiunii unui factor
nou prin o puternică reacţie endocrină(secreţii de adrenalină şi de steroizi)
-faza de revenire sau de rezistenţă specifică, în care organismul pare că adaptează situaţia
tensională, comportându-se relativ normal
-faza de epuizare, care apare după o acţiune mai îndelungată a stimulului nociv, timp în
care au loc importante modificări hormonale care pun organismul într-o situaţie
fiziologică şi psihică precară şi vulnerabilă, care se accentuează dacă în această perioadă
mai intervin şi alţi factori nocivi4.
Conform concepţiei lui Selye, tensiunile care produc stresul fac parte din viaţa
cotidiană. Stresul5 caracterizează o reacţie psihologică complexă extrem de intensă şi
relativ durabilă a individului confruntat cu noi şi dificile situaţii existenţiale
Stresul este definit ca starea specială în care se află organismul atunci cand e sub
influenţa unor factori exteriori agresivi care, producând şocuri emoţionale, dezechilibre
psihice şi fiziologice sau traume, îl pun în imposibilitatea de a reacţiona în mod adecvat.
Situaţia stresantă este cea în care se produc agresiuni asupra organismului, iar stresul
desemnează starea în care se găseşte organismul supus agresiunii. Dintre cei mai
importanţi factori stresanţi, amintim: emoţiile puternice şi prelungite, solicitările fizice şi
psihice excesive, solicitările de orice natură, stările de frustraţie, agenţi fizico-chimice,
capabile să producă efecte nocive sau traume asupra organismului, starea de oboseală
accentuată, şocurile psihice sau fizice, stările de profundă situaţii problematice
considerate fără ieşire, bolile de orice natură ş.a. În toate aceste cazuri mecanismele de
apărare ale organismului sunt puternic afectate făcând dificilă- dacă nu imposibilă-
adaptarea eficientă nu numai la sitaţia stresantă, ci şi la oricare alte noi solicitări ale
mediului. Stresul produce efecte atât la nivel fiziologic cât şi la nivel psihic, cele două
categorii de efecte potenţându-se reciproc şi mărind astfel incapacitatea de adaptare a

4
ibidem , p 445
5
După H. Selye, stresul este o caracteristică a materiei vii, lipsa totală a stresului fiind echivalentă cu
moartea. Selye a introdus distincţia între stres şi distres (termen din engleza medievală care semnifică
necaz, dificultate, situaţie neplăcută) şi a identificat trei stadii în dinamica stresului.

4
individului6. Definirea stresului este îngreunată de faptul că această noţiune cunoaşte
numeroase accepţiuni. J.B.Stora le-a menţionat7:
 stresul, în sensul său activ, este o forţă care produce o tensiune: este vorba de un
stimul extern, fie fizic (zgomot, căldură, frig), fie psihologic (necaz, tristeţe);
 stresul este înţeles ca rezultatul acţiunii exercitate de un stresor, agent fizic şi/sau
psihologic şi/sau social, asupra sănătăţii unei persoane (consecinţele biologice,
mentale şi psihice ale acţiunii acestui agent asupra sănătăţii persoanei);
 stresul este concomitent agentul stresor şi rezultatul acestei acţiuni, în diversele
sale dimensiuni particulare; această semnificaţie este reţinută în numeroase lucrări
apărute după Hans Selye;
 stresul nu mai este luat în considerare ca reprezentând consecinţele somatice, ci ca
apărare a funcţionării psihicului faţă de stimulările senzoriale şi motrice.
Bazându-se pe diverse lucrări, Jonas şi Crocq propun următoarea definiţie: “Stresul este
o reacţie fiziologică şi psihologică de alarmă, de mobilizare şi de apărare a
organismului (sau, mai bine, a individului, a persoanei) faţă de o agresiune, o
ameninţare sau chiar – s-ar putea spune – faţă de o situaţie trăită neobişnuită”.8
Deosebit de interesantă este noţiunea de stres cibernetic, care desemnează situaţia
disfuncţională în care este pus un sistem de autoreglare în urma unor factori perturbatori
sau a căror intensitate depăşeşte capacitatea de prelucrare a sistemului, rezultatul este fie
blocarea sistemului, fie manifestarea inadecvată în raport cu solicitările normale la care
este supus în timpul consecutiv acţiunii factorilor perturbatori în acest caz.
În urma analizei diferitelor categorii de factori stresanţi, precum şi efectele
specifice pe care le produc în diferite planuri ale existenţei individuale şi sociale, s-au
identificat mai multe categorii de stres:
1. psihofiziologic, care afecteză întregul organism, însă cu efecte mai vizibile în plan
somatic, neurovegetativ şi hormonal.
2. psihic, în care acţiunea factorilor stresanţi se adresează sferei cognitive,
emoţionale şi motivaţionale individuale, producând efecte în plan psihologic.
3. psihosocial, care apare în sfera interacţiunilor umane, a convieţuirii în grup şi a
tipurilor de relaţii stabilite între membrii unei comunităţi.
4. organizaţional, generat cel mai adesea de următorii factori: ambiguitatea rolurilor
, conflictele de rol, rigiditatea structurilor formale, alterarea canalelor de
comunicaţie, inadecvarea structurilor de conducere, caracterul disfuncţional al
normelor interne, ineficienţa activităţilor organizaţionale.
5. cultural, generat de inconsistenţa axiologică a unei comunităţi, încălcarea
sistematică a tradiţiilor şi obiceiurilor, subculturaţiei şi anonimie.
Ultimele trei categorii sunt reunite adesea sub denumirea generică de „ stres social”,
prin care se înţelege ansamblul modalităţilor de acţiune prin care mediul social are o
influenţă agresivă şi nefavorabilă asupra psihicului şi organismului. Factorul

6
Serge Moscovici, Psihologia socială sau maşina de fabricat zei, Polirom, Ed.Universităţii Al.I.Cuza, Iaşi,
1997, p 206
7
Dumitru Cristea, idem, p 445 apud J.B. Stora, Le stress, colecţia “Que sais-je?”, nr.2575, Paris, PUF, a 3-a ediţie,
1997.

8
Dumitru Cristea, idem,p 446 apud C. Jonas, L. Crocq, Les conséquences cliniques du traumatisme psychique,
Nervure, vol.9, nr.6, 1996, p.23–28.

5
 psihologic cel mai semnificativ care se manifestă în urma oricărei influenţe stresante
este emoţia, considerată de Sidavon o punere sub tensiune a întregului organism în
vederea apăsării sale în faţa unei agresiuni, reale sau imaginare. În producerea
acesteia sunt determinate următoarele categorii de factori
a) specificul cultural, care constă din tipurile de interdicţii şi constrângerile sociale,
saturaţia axiologică sau dimpotrivă anomia cvasi-generalizată, amploarea
deprivărilor de rol acceptate de instituţiile socioculturale, modelele emoţionale
promovate de societate şi forma de exprimare a acestora acceptată cultural,
particularităţile structurii de bază a personalităţii, forţa motivaţională a idealurilor
spirituale etc.
b) Caracteristicile organizării sociale, constând din dispariţia, slăbirea sau
dimpotrivă, rigidizarea excesivă a normelor sociale şi organizaţionale , amploarea
stereotipurilor, prejudecăţilor şi discriminărilor de orice fel, forma de manifestare
a acestora şi gradul de toleranţă faţă de deviaţa şi nonconformismul, tranzienţa
organizaţională ş.a.
c) Dinamica socială , exprimată în ritmul schimbărilor, frecvenţa evenimentelor
conflictuale sau revoluţionare, mobilititatea profesională, rezidenţială şi
relaţională etc. Subliniem faptul că numai excesele, inadecvările, presiunile
dispropoţionale sau „şocurile” sociale dizarmonice sunt acelea care au efecte
disfucţionale asupra stării de sănătate a membrilor comunităţilor şi grupurile
sociale. Aflate între limitele rezonabile de intensitate şi extensiune, factorii
socioculturali mai sus menţionaţi au o funcţie stimulativă, favorizând efectul
pozitiv spre adaptare şi creaţie 9.
Însă , în toate cazurile, stresul trebuie înţeles ca o interacţiune specifică dintre
individ şi situaţie, existând mari diferenţe interpersonale în ceea ce priveşte reacţiile la
factori stresanţi şi la efectele psihologice şi fiziologice pe care aceştia le generează.
Efectele stresului ţin de o serie complexă de factori, cu ponderi dintre cele mai variate de
la o situaţie la alta: contextul social în care se produce acţiunea, semnificaţia
socioculturală şi individuală a factorilor stresanţi, motivaţiile individuale şi de grup care
susţin atitudinile şi acţiunile subiectului, experienţa de viaţă, vâstra, sexul, profesia şi
particularităţile temperamentale ale acestuia, caracteristicile grupurile cărora le aparţine
ş.a.
Sursele de stres
Stresul poate fi generat de către o diversitate de situaţii sau evenimente, de la
modificarea comportamentului, a obiceiurilor de somn sau de hrănire până la decesul
partenerului de căsătorie, a părinţilor sau a copiilor. Volumul de stres indus de aceşti
stresori depinde nu doar de percepţia individului, cât şi de factori precum tipul de stresori
şi, intensitatea şi durata acestora.J. Weitz consideră că o situaţie poate deveni stresantă în
următoarele condiţii10:

9
Dumitru Cristea, idem, p 445-446
10
. Dumitru Cristea, idem, p 447 apud Weitz, Psychological research needs on the problems of human
stress, în J. McGrath, Social and psychological factorus in stress, New York, Holt, Rinehart and
Winston, 1970.

6
 a) solicitările sunt atât de numeroase încât împiedică prelucrarea adecvată a
informaţiei, supraîncărcarea traducându-se de cele mai multe ori prin degradarea
performanţelor;
b) situaţia este percepută ca fiind potenţial periculoasă, motiv pentru care
subiectul se simte ameninţat;
c) în cazul în care subiectul este izolat, acesta resimţind restrângerea libertăţii;
d) când subiectul este împiedicat să-şi desfăţoare activitatea şi are sentimentul de
frustrare;
e) când presiunea grupului se exercită de aşa natură încât trezeşte teama de eşec,
de dezaprobare.
La toate acestea se pot adăuga şi situaţiile caracterizate prin acţiuni cronice ale agenţilor
fizici (temperaturi extreme, umiditate, zgomot) sau alte împrejurări care slăbesc rezistenţa
organismului (boală, lipsă de somn).Agenţii stresori sunt factori nocivi sau stimuli psihici
cu semnificaţie afectivă puternică. Multitudinea acestor factori provocatori de stres a
impus clasificarea lor în funcţie de anumite criterii, astfel11:
a) În funcţie de numărul agenţilor stresori în acţiune, aceştia pot fi: stresori unici,
precum un zgomot puternic cu tendinţa de a se prelungi sau un zgomot puternic survenit
brusc în plină noapte şi stresori multiplii, de exemplu zgomotul asociat cu căldura şi cu
noxele.
b) După numărul persoanelor afectate, pot fi identificaţi:
 stresori cu semnificaţie strict individuală. Aceştia sunt regăsiţi în insatisfacţia
prelungită a unor trebuinţe fiziologice, cum ar fi: setea intensă şi lipsa
perspectivei de a o potoli, foame, somn.
 stresori cu semnificaţie colectivă, “de grup” familial sau profesional. Sunt
evenimente precum: nereuşita unui copil la examen, decesul părinţilor, divorţul,
perspectiva şomajului într-o organizaţie etc. Aceşti stresori forţează într-o mare
măsură capacitatea de adaptare a persoanei.
 stresori cu semnificaţie generală care afectează orice individ. În această
categorie sunt incluse evenimentele subite dezastruoase specifice unor situaţii de
calamitate naturală, şi anume: inundaţie, cutremure, război, etc.. Ca exemplu ne
putem referi la cutremurul din martie 1977, soldat cu foarte multe decese, răniri,
distrugeri materiale. Astfel de evenimente întrerup viaţa unei persoane făcând-o
să se simtă neputincioasă, inutilă. Deoarece cataclismele afectează populaţii
întregi în acelaşi timp, astăzi în lume tind să se formeze adevărate reţele de lucru
ce îşi propun pregătirea populaţiei în faţa acestui gen de stres.
c) După natura lor, agenţii stresori pot fi clasificaţi în:
 stresori fizici. Stresorii ce induc oamenilor un disconfort fizic forţând organismele
să se adapteze. Zgomotele, vibraţiile, radiaţiile, efortul fizic prelungit,
traumatismele, hemoragiile externe, arsurile, stimulii luminoşi, boala, durerile de
cap cronice, temperaturile extreme, cât şi umiditatea, sunt doar câteva exemple.

11
T. Zorlenţan, E. Burduş, G. Căprărescu, Managementul organizaţiei, Bucureşti, Ed.Holding Reporter,
1995, p134

7
 Aceştia cât şi alţi stresori fizici pot deteriora performanţele şi productivitatea
persoanei cât şi sănătatea şi bunăstarea acesteia.
 stresori chimici. Aceştia sunt noxele chimice ce au acţiune toxică asupra
organismului şi care pot induce si un stres psihic atunci când sunt percepute ca un
pericol iminent pentru sănătatea persoanei.
 stresori biologici. Din această categorie fac parte viruşii, bacteriile, paraziţii prin
care se instalează diferite boli, stresori ce sunt conştientizaţi ca surse de pericol
pentru funcţionarea organismului.
 stresori psihologici. Sunt stimuli cu o semnificaţie nocivă, interpretaţi subiectiv
de psihicul uman la nivelul operaţiilor gândirii.
d) În funcţie de conexiunea cu problemele vieţii, putem vorbi de:
 stresori periferici, ce sunt materializaţi în dificultăţi trecătoare, cum ar fi: vremea
urâtă, aglomeraţia, blocajele rutiere, etc.
 stresori centrali. Aceştia sunt cei regăsiţi în problemele importante ce pot provoca
perturbări în viaţa unei persoane.
Trei caracteristici ale evenimenteleor le fac sa fie percepute ca
stresante:controlabilitatatea lor ,predictibilitatea si masura in care ele pun la incercare
limitele capacitatii noastre si imaginea de sine.Nivelul la care un eveniment devine
stresant difera de la individ la individ.Putem spune ca oamenii difera prin nivelul la care
ei evalueaza acelasi eveniment ca predictibil ,controlabil si ca o provocare la adresa
limitelor capacitatilor si propriei imagini si in mare masura tocmai aceste evaluari sunt
cela care influenteaza perceptia nivelului de stres al evenimentului.(Lazarus si
Folkman,1984)
Cu cat pare mai incontrolabil un eveniment ,cu atat el este mai probabil sa fie
perceput ca stresant.Evenimentele incontrolabile majore includ moartea unei persoane
iubite ,pierderea locului de munca sau o boala grava.Evenimentele incontrolabile minore
sunt de exemplu refuzul unui prieten de a-ti accepta scuzele pentru o greseala.Un motiv
evident pentru care evenimentele incontrolabile sunt stresante este imposibilitatea de a le
controla ,de ale impiedica sa aiba loc .Perceptia noastra asupra controlabilitatii unui
asemenea eveniment este tot atat de importanta in evaluarea pe care o facem ,pe cat este
de importanta controlabilitatea afectiva a acestor evenimente.Un studiu arata ca
subiectilor le sunt aratate fotografii vii color ale victimelor unor morti violente.Grupul
experimental isi poate incheia examinarea apasand un buton.Subiectii de control au privit
aceleasi fotografii pe duarata de timp determinata de grupul experimental ,dar ei nu au
dispus de un buton prin care sa poata controla terminarea expunerii.Nivelul de activare
sau anxietate in ambele grupuri afost masurat prin raspunsul galvanic al pielii –
RGP(galvanic skin response-GSR)o scadere a rezistentei electrice a pielii ,larg folosita ca
indicator al unei stimulari vegetative.Grupul experimental a prezentat mult mai putna
anxietate in raspunsul la fotografii decat a facut-o grupul de control ,chair daca ambelor
grupuri le-au fost expuse fotografiile aceeiasi perioada de timp(Geer si Maisel,1927)
Capacitatea de a prezice aparitia unui eveniment stresant ,chiar dacaindividul nu il
poate controla ,reduce de obicei severitatea stresului .Experimentele de laborator arata ca
atat oamenii cat si animalele prefera evenimente neplacute prdictibile unora
impredictibile.Intr-un studiu soarecilor li s-a oferit posibilitatea sa aleagaintr-un soc
semnalat si un soc nesemnalat.Daca soarecele apasa o bara la inceputul seriei de socuri,

8
fiecare era precedat de un semnal de avertizare. Daca soarecele nu reusea sa apese
bara,nici un semnal de avertizare nu se emitea pe parcursul seriei de teste.Toti soarecii au
invatat rapid sa apese bara ,manisfestand o preferinta importanta pentru socurile
predictibile(Abbott,Schoen si Badia,1984).
Pornind de al aceste considerente, şi în urma unei atente etalomări, Th. J. Holmes
a alcătuit o scală celebră cuprinzând lista celor mai importanţi factori stresanţi din viaţa
socială, precum şi cu intensitatea stresului pe care îl induc 12. Astfel:

Evenimente stresante Intensitatea stresului indus(puncte)

-moartea unuia dintre soţi 100
-divorţul 73
-separarea dintre soţi 65
-închisoare 63
-moartea unui membru al familiei 63
-accident personal sau boală 53
-căsătorie 50
-concediere 47
-împăcarea după certuri în familie 45
-pensionare 45
-boală în familie 40
-graviditate 39
-dificultăţi sexuale 39
-naşterea unui copil 39
-îmbunătăţirea afacerilor 39
-schimbarea situaţiei financiare 38
-moartea unui prieten apropiat 37
-schimbarea serviciului 36
-certuri familiale 35
-pierderea a peste 10.000 dolari 31
-lichidarea unor datorii 30
-schimbări profesionale 29
-părăsirea familiei de către un copil 29
-neplăceri cu socrii 29
-rate, datorii neplătite 28
-soţia începe/încetează lucrul 26
-începerea/sfârşitul şcolarizării 26
-schimbarea locuinţei 25
-schimbarea obiceiurilor 24
-neplăceri cu şefu 24
-schimbarea orarului de muncă 20
-schimbari de domiciliu 20
-schimbarea şcolilor 20
-schimbarea programului liber 19
-schimbarea activităţilor religioase 20
-schimbarea activităţilor sociale 18
-pierderi sau datorii sub 10.000 19

12
Adrian Neculau, Psihologie socială, Polirom, Iaşi, 1996, p 444

9
-schimbarea orarului de somn 16
-schimbarea unor relaţii familiale 17
-schimbarea obiceiurilor de alimentaţie 15
-vacanţă 15
-sărbătorile de iarnă 12
-încălcări minore ale legii 13
-întâmplare banalăpe stradă 4

După cum se observă din tabelul de mai sus, evenimentul cel mai stresant pentru
un om constă în pierderea tovarăşului de viaţă. Conform teoriei acest fapt ar trebui să
determine o puternică influenţă asupra sănătăţii soţului supravieţuitor şi chiar asupra
indicelui de mortalitate la acestă categorie socială. Statisticile din mai multe ţări
occidentale confirmă întru totul această supoziţie: indicele de mortalitate în rândul soţilor
supravieţuitori este de cel puţin 1,5-4 ori mai mare comparativ cu persoanele de aceaşi
vârstă, dar care nu a suferit pierderea partenerului. Acest fapt este numit „efect de doliu”
si este mult mai accentuat la bărbaţi decât la femei, cu diferenţe sesizabile de la o ţară la
alta, în funcţie şi de metodele cultural-familiale care reglează reporturile afective din
cadrul familiei extinse, precum şi dintre acesta şi mediu social imediat. Astfel, în timp ce
în SUA şi Anglia acest coeficient este în medie de 1,5-2,5 în Germania şi Japonia ajunge
până la 4,5. Mai mare la categoria de vârstă de 35-45, şi mai mic la categoria al 55-65
ani13.
Influenţa stresului aupra sănătăţii depinde şi de tipul de personaliatate, A sau B.
Primul tip se caracterizează printr-un activism orientat spre obţinerea imediată a cât mai
multor beneficii materiale sau sociale, printr-o activitate intensă, competitivă, agresivă şi
ostilă, aflată sub semnul unei maxime urgenţe. Valoarea absolută pt această categorie
persoane este performanţa cu orice preţ şi ostilitatea pt tot ceea ce le poate bloca
realizarea intenţiilor. În consecinţă, personalităţile de tip A sunt mult mai susceptibile de
a se îmbolnavi sub influenţa stresului pe care îl suportă, fapt evidenţiat de procentul mult
mai mare de boli coronariene la această categorie.
Personalităţile de tip B sunt orientate preponderent asupra relaţiilor şi activităţilor
sociale, sunt mai puţin competitive, preferă armonia relaţională faţă de ostilitate, având
un control mai puternic asupra propriilor acţiuni. Aceste tipuri de personalitate se
determină prin observaţie şi printr-un test-chestionar care vizează trăsăturile mai sus
menţionate14.
Sentimentul pierderii controlului este un factor psihosocial a carei importanţă în
afectarea stării de sănătate a fost demonstrată pe cale teoretică şi experimentală.
Echilibrul psihic, condiţiile de bază pt menţinerea stării de sănătate fizică şi psihică,
implică în mod necesar existenţa unui sentiment că persoana are un minim control asupra
mediului său şi asupra a ceea ce i se întâmplă. Apariţia sentimnetului că totuşi se petrece
în afara zonei de control personal poate determina instalarea resemnării, depresiei,
letargiei, indiferenţei şi chiar abuliei. Pe acest fond, acţiuea unor factori agresivi nu
întâmpină nici o reacţie de mobilizare psihofizică sau de apărare din partea persoanei,
ceea ce îi poate afecta grav sănătatea15.

13
Dumitru Cristea, idem, p 447
14
ibidem, p 448
15
ibidem, p 448

10
 Experienţa arată că în aceste condiţii scade capacitatea biologică a organismului
de a face faţă agresiunilor de orice fel, pragul de toleranţă la stres se diminuează
dramatic, iar stările patologice se agravează sau instalează cu multă usurinţă.
Efectele sentimentului de neputinţă sunt deseori resimţite şi de cei care nu fac
altceva decât să observe la alţii incapacitatea de a reacţiona la anumite situaţii agresive:
are loc un proces de învăţare negativă în urma caruia preiau modelul pasivităţii si
resemnării.
Efectul învăţării negative asupra capacităţii de iniţiativă şi control a fost
demonstrat de M. Soligman şi colaboratorii săi, printr-un experiment desfăşurat pe
animale. Într-unul de experimente o serie de câini au fost imobilzţi cu nişte hamuri pt a
nu se putea mişca, după care au fost supuşi unor impulsuri electrice dureroase, aleatorie
ca frecvenţă şi durată. Astfel ei au învăţat că nu se pot opune acestei forme de agresiune
externă.
În a doua parte a experimentului, câinii au fost introduşi într-o cuşcă cu 2
compartimente, dar care permitea trecerea cu usurinţă dintr-o parte în cealaltă. În primul
compartiment în care au fost puşi exista o podea care facea posibilă aplicarea unor şocuri
electrice durereroase. .În al doilea compartiment acest dispozitiv lipsea. Care a fost
reacţia acestor câini supuşi unei învăţări negative în raport cu alţii care nu suportaseră
prima parte a experimentului? Deşi se chirceau de durere, ei pareau resemnaţi,
neîncercând să treacă prin compartimentul în care ar fi putut evita durerile. Învăţaseră că
nu-şi pot controla destinul. Spre deosebire de aceştia, ceilalţi câini reacţionau imediat
după primele şocuri, trecând cu uşuriţă în celălalt compartiment 16.
Acest efect al neputinţei a fost observat şi la oameni, unde resemnarea dobândită în urma
sentimentului că nu au nici un control asupra mediunlui şi destinului lor generează stări
depresive accentuate şi persistente, având ca rezultat imediat o mai mare vulnerabilitate a
organismului la îmbolnăviri.

Efectele stresului
În condiţii de normalitate, oamenii trebuie să-şi găsească echilibrul şi răspunsuri
noi faţă de situaţii noi. Stresul nu este neapărat un fenomen negativ şi, de aceea poate
constitui o greşeală concentrarea doar asupra efectelor sale patologice. Un nivel moderat
de stres poate fi chiar un important factor motivaţional sau poate fi un instrument în
dobândirea unei adaptări dinamice la noi situaţii.Dacă sănătatea este considerată un
echilibru dinamic, stresul este o parte a acestuia. Nu există stare de sănătate fără o
interacţiune cu alţi indivizi sau cu alte medii. Doar stresul excesiv devine patologic.De
aceea, unele tipuri de stres sunt chiar ceva normal şi necesar, atât la serviciu cât şi în
afara lui. În cazul în care stresul este intens, continuu sau repetat, atunci acesta poate
deveni un fenomen negativ ce poate conduce la îmbolnăvire fizică şi tulburări
psihologice. În contextul organizaţional, aceasta generează adesea adaptări inadecvate la
situaţii.
Din timpuri străvechi, fiinţele umane au dezvoltat genetic o reacţie la ameninţări şi
presiuni, ca obiectiv primordial în pregătirea lor pentru activităţi fizice intense, de tipul
“luptă sau fugi”.

16
ibidem, p 448

11
 Acest fapt implică o accelerare a ritmului cardiac, cât şi a respiraţiei şi irigarea
accentuată a musculaturii. Eliberarea adrenalinei şi noradrenalinei ridică nivelele de
glucoză şi de acizi graşi liberi în fluxul sanguin, pentru a asigura mai multă
energie.Nivelul ridicat de stres, vătămător, conduce la o varietate de tulburări şi boli.
Acestea includ o plajă largă de consecinţe patologice, ce se întind de la oboseală cronică
la depresie, şi includ: insomnia, anxietatea, migrene, accese emoţionale, alergii, abuz de
alcool şi tutun.Pe termen lung, stresul poate contribui la declanşarea hipertensiunii şi, ca
o consecinţă la dezvoltarea bolilor de inimă şi cerebro-vasculare, cât şi la ulcer peptic,
boli inflamatorii ale vezicii şi probleme musculo-scheletale. De asemenea, poate altera
funcţiile sistemului imunitar care, în cele din urmă, pot facilita dezvoltarea formelor de
cancer. Luate laolaltă, aceste tulburări sunt responsabile pentru o mare parte de boli,
decese, infirmităţi şi spitalizări.
Oamenii cred că ei sunt suficient de bine adaptaţi la stres, dar în lupta de
rezistenţă sau de realizare a adaptării la agentul stres, ei sunt adesea inconştienţi de
compromisurile pe care le fac. Oamenii nu conştientizează stresul generat de situaţii de
genul a ajunge prea târziu la o întâlnire importantă sau a presta o muncă fizică dificilă la
temperatură ridicată. Ei consideră că se pot obişnui la o luminozitate scăzută, gălăgie,
vizibilitate redusă şi la conflicte continue în familie sau la locul de muncă.
Pe termen scurt stresul poate avea efecte negative asupra comportamentului unei
persoane, având ca rezultat incapacitatea de a acţiona în modurile de promovare a unei
stări de sănătate.Pe termen lung, stresul poate afecta în mod serios o perioadă deja
vulnerabilă la boală şi îmbolnăvire.
Există persoane pentru care stresul reprezintă un factor puternic energizant.
Aceste persoane dispun nativ sau şi-au dezvoltat prin antrenament rezistenţa la stres şi
pot fi remarcate după următoarele trăsături: siguranţa de sine în diferite situaţii;
schimbarea este considerată nu ca o ameninţare, ci ca o provocare la competiţie;
capacitatea de a-şi asuma riscuri; implicarea profundă în viaţa profesioanlă şi personală;
flexibilitatea în opinii şi în acţiuni; conştientizarea faptului că nu pot schimba situaţiile
stresante, dar le pot accepta şi depăşi etc.
Efectele potenţiale ale stresului pot fi grupate în cinci mari categorii, şi anume 17:
 efecte subiective: anxietate, agresiune, apatie, plictiseală, oboseală, indispoziţie,
scăderea încrederii în sine, nervozitate, sentimentul de singurătate;
 efecte comportamentale: predispoziţie spre accidente, alcoolism, abuz de cafea,
tendinţa de a mânca şi/sau de a fuma excesiv, comportament impulsiv;
 efecte cognitive: scăderea abilităţii de a adopta decizii raţionale, concentrare slabă,
scăderea atenţiei, hipersensibilitate la critică, blocaje mentale;
 efecte fiziologice: creşterea glicemiei, a pulsului, a tensiunii arteriale, uscăciunea
gurii, transpiraţii reci, dilatarea pupilelor;
 efecte organizaţionale: absenteism, productivitate scăzută, izolare, insatisfacţie în
muncă, reducerea responsabilităţii, reducerea loialităţii faţă de organizaţie, demisii.
Stresul şi comportamentul. Impactul stresului asupra unei persoane se poate
manifesta într-o varietate de forme. După cum am menţionat anterior, stresul poate afecta
17
T. Zorlenţan, E. Burduş, G. Căprărescu, op.cit., p.148.

12
modul în care individul abordează boala şi răspunde la starea de disconfort. De asemenea,
stresul face ca o persoană să devină iritabilă, retrasă, precaută, energică, optimistă,
aceasta depinzând de natura stresului, dacă este negativ sau pozitiv. În timp ce eustresul
poate avea efecte benefice, distresul poate conduce la comportamente cum ar fi: abuzul
de drog şi abordarea unor conduite ce pot duce la vătămări. Aceste comportamente, cât şi
altele asemănătoare reprezintă modalităţi negative de soluţionare a stresului.
Pentru a se elibera de stres, mulţi oameni recurg la droguri, tutun, alcool etc. Totuşi,
stresul nu trebuie să conducă neapărat la abuz. Consumul de băutură este considerat o
reacţie la/sau mijloc de soluţionare a evenimentelor de stres major, tipice unei grupe de
vârstă, cum ar fi: pensionarea sau decesul partenerului de viaţă. Totuşi, observaţii atente
realizate asupra persoanelor sugerează că acelea care au reuşit în general în controlul
stresului, nu recurg la astfel de strategii.
Oamenii care traiesc evenimente dincolo de limita normala a suferintei umane (ca de
exemplu dezastrele naturale,violul,rapirea) dezvolta un set sever de simptome de tip
anxios cunoscut ca tulburare de stres post-traumatic.Simptomele majore includ:atitudinea
inerta fata de lume ,cu o lipsa de interes fata de activitati anterioare si un sentiment de
instrainare fata de ceilalti ;retrairea repetata a traumei in amintiri si in vise ;tulburari de
somn,dificultatide concentrare si hipervigilenta .Unii indivizi au,de asemenea sentimentul
de vinovatie pentru a fi supravietuit ,atunci cand altii nu au reusit.
Tulburarea de stres post-traumatica se poate dezvoltaimedit dupa dezastru sau
poate surveni in urma unui stres minor ,doua saptamani ,luni sau chiar ani.Si poate dura
tmp indeungat .Un sudiu al supravietuitorilor lagarelor de concentrare nazise arata ca
97% aveau inca tulburari anxioase dupa 20 de ani de la eliberarea din lagar .Multi inca
retraiau traumele persecutiei in visele lor si se temeau ca ceva oribil ar sa li se intample
sotiilor sau copiilor ori de cate ori nu erau langa ei(Krystal,1968)
O alta reactie comuna la o situatie stresanta este furia ,care poate duce la
agresivitate.Studiile de laborator arata ca unele animale se comporta agresiv ca raspuns la
o diversitate de stresori incluanzand supraaglomeratia ,electrosocurile si nereusita de a
primi hrana asteptata ca recompense.
Copiii devin uneori furiosi si prezinta un comportament agresiv atunci cand
traiesc o frustrare .Ipoteza frustrare-agresivitate presupune ca totdeauna cand efortul unei
persoane de a realize un anumit scop este blocat se induce o tendinta agresiva care
motiveaza comportamentul de a leza obiectul sau persoana care a provocat frustrarea.
Agresivitatea directa la adresa sursei de frustrare nu este intotdeauna posibila sau
disponibila .Uneori sursa este vaga sau intangibila.Persoana nu stie ce sa atace ,dar se
simte furioasa si cauta un obiect pe care sa isi descarce sentimente.Uneori individul
frustrat are atata putere ,incat atacul asupra lui ar fi periculos.Cand imprejurarile
blocheaza atacul direct asupra cauzei frustrarii ,agresivitatea poate fi deplasata :actiunea
agresiva poate fi directionata impotriva unei persoane nevinovate ,mai degraba decat
asupra cauzei reale a frustrarii .O studenta furioasa pe profesorul ei pentru o nota
nedreapta isi poate lovi colega de camera.
Desi raspunsul comun la frustrare este agresivitatea activa comun este si
raspunsul opus ,al retragerii ,sau apatiei.Daca conditiile stresante continua si individul nu
se poate adapta cu succes la ele apatia se poate accentua in depresie.
Teoria neajutorarii inavatate(Seligman,1975)explica cum poate conduce
experienta evenimentelor stresante, necontrolabile la apatie si depresie.

13
 Unii oameni par sa dezvolte o neajutorare invatata ,caracterizata de apatie
,retatragere si inactivitate ,ca raspuns ,la evenimentele incontrolabile .Teoria initiala a
neajutorarii a trebuit sa fie modificata pentru a lua in considerare faptul ca unii oameni
devin neajutorati in urma unor evenimente incontrolabile pe cand altii sunt invigorati de
provocarea generate de astfel de evenimente (Wortman si Brehm,1975).
Aceasta teorie este utila pentru cane ajutasa intelegem de ce oameni par sa
renunte si o sa o adopte atunci cand sunt expusi unor evenimente dificile.Femeile
implicate in casatorii cu soti care le bat frecvent nu incearca sa scape .Aceste femei spun
deseori case simt neajutoarate in a schimba ceva privind situatia lor,intrucat se tem de
ceea ce le-ar face sotii lor daca ar incerca sa-i paraseasca ,sau pentru ca nu au mijloacele
financiare de a sustine pe ele insele si pe copiii lor.
In plus fata de reactiile emotionale la stres pe care le-am observat se observa si o
deterioarare cognitive substantiala la unii indivizi confruntati cu stresori seriosi.Ei gasesc
ca este greu sa se concentreze si sa-si organizeze gandurile inmod logic.Ei pot fi usor
distrasi ;drept rezultat,performanta obtinuta la indeplinirea sarcinilor ,in special cele
complexe ,tinde sa se deterioreze.Aceasta deterioare cognitiva poate proveni din doua
surse .O activare emotionala intense poate interfera cu procesarea mentala a
informatiei.Astfel cu cat suntem mai anxiosi ,nai furiosi,mai deprimati dupa actiunea unui
stresor cu atat este mai posibila aparitia unei deteriorari cognitive.
Corpul reactioneaza la stresori prin initierea unei secvente complexe de raspunsuri
innascute la o amenintare perceputa .Daca amenintarea este rezolvata rapid ,aceste
raspunsuri de urgenta scad in intensitate si starea fiziologica revine la normal .Daca
situtatia stresanta continua,apare un alt set de raspunsuri interne pe masura ce incercam sa
ne adaptam la un stresor cronic.
In situatii in care corpul este suprasolicitat cum ar primul salt cu parasuta ,sau fie
ca sunteti ingrozit ca o sa cadeti intr-un rau inghetat acesta raspunde in modalitati
similare.Indiferent de stresori coprul se pregateste automat sa faca fata situatiei de
urgenta acesta fiind numit de specialisti raspunsul de ti lupta –sau-fugi.Este nevoie
imediata de energie ,astfel incat ficatul elibereaza zahar in plus (glucoza)pentru a
aproviziona muschii si sunt eliberati hormoni care stimuleaza conversia grasimilor si
proteinelor in zahar.Metabolismul corpului se accelereaza pentru a veni in sprijinul
consumului de energie prin actiune fizica .Frecventa cardiaca ,presiunea arteriala si
ritmul respirator cresc ,iar muschii se incordeaza.In acelasi timp anumite activitati
neesentiale cum ar fi digestia sunt reduse.Saliva si mucusul se usuca ,crescand astfel
dimensiunea coridoarelor aeriene spre .Prin urmare primul semn de stres este uscarea
gurii .Sunt secretate endorfinele ,tranchilizantele naturale ale organismului,iar vasele
sanguine de suprafata se contracta pentru a reduce sangerarea incaz de ranire.Splina
elibereza mai multe hematii pentru a ajuta transportul la oxigen ,iar maduva osoasa
produce mai multe leucocite care participa la reactia de aparare a organismului.
Majoritatea acstor modificari fiziologice rezulta din activarea celor doua sisteme
endocrine controlate de hipotalamus:sistemul nervos simpatic si sistemul
adrenocortical.Hipotalamusul a fost numit centrul cerebral al stresului ,din cauza functiei
sale duale in situatii de urgenta.Sistemul nervos simpatic stimuleaza portiunea medulara a
glandelor suprarenale (medulosuprarenela)pentru a elibera hormonii epinefrina si
norepinefrina in circuitul sanguin .Epinefrina are acelasi efect asupra muschilor si
organelor ca si sistemul nervos simpatic participand la continuarea starii de
activare.Norepinefrina ,prin actiunea sa asupra glandei pituitare ,este responsabila
indirect pentru eliberarea zaharului suplimentar din ficat.

14
 Hipotalamusul executa cea de-a doua functie (activarea sistemului adrenocortical)
regleaza activitatea secretorie a glandei pituitare, situata imediat sub el,favorizand
secretia hormonului adrenocorticotrop (ACTH) “hormonul major de stres”al
corpului.ACTH stimuleaza stratul extern al glandei suprarenale ducand la eliberarea unui
grup de hormoni (cel mai important fiind cortizolul)care regleaza nivelul glucozei din
sange .ACTH stimuleaza deasemenea si activitatea secretorie a altor glande endocrine
eliberandu-se aproximativ 30 de hormoni fiecare jucand un anumit rol in adaptarea
corpului la situatii de urgenta.
Stresul poate afecta şi comportamentul alimentar al persoanei. Unele persoane
tind să mănânce mai puţin, atunci când se simt stresate, în timp ce altele recurg la mese
supradimensionate. Pentru o perioadă de timp aceasta nu constituie o problemă, dar
stresul cronic poate contribui la problemele de greutate cât şi la problemele asociate unei
diete şi alimentaţii sărace. Observaţiile au arătat că unele alimente activează producţia de
endorfine în creier ceea ce diminuează stresul şi disconfortul. Cercetările18 au sesizat că,
cu cât o persoană se situează mai mult timp sub acţiunea stresului, cu atât mai ridicat va fi
nivelul de endorfine în sânge. Natura acestor conexiuni este încă neclară, dar ele
sugerează posibile legături între endorfine şi pofta pentru anumite alimente.
Stresul poate afecta comportamentul şi prin creşterea riscului la accidente. De
exemplu, capacitatea de şofat a unei persoane se poate deteriora dacă persoana se situează
sub un stres sever. În mod similar, lipsa de concentrare poate fi periculoasă în sensul că
aceasta cauzează persoanei neglijarea factorilor de risc în mediul său.Comportamentul
suicidal poate fi corelat cu stresul. Ştirile cotidiene ne semnalează că majoritatea
suicidelor în rândul tinerilor sunt precedate de evenimente stresante, evenimente de genul
problemelor cu legea, întreruperea unei prietenii şi probleme acasă sau la şcoală.
Modalitatile prin care evalueaza evenimentele le poate influenta vulnerabilitatea la boala
,care urmeaza aceste evenimente.De exemplu cei care tind sa explice evenimente
negative prin cauze interne ,stabile si globale,sunt mai vulnerabili la neajutorarea invatata
consecutiva evenimentelor si se pot imbolnavi.
Strategiile de control sunt imparite in stategii centrate pe problema si strategii
centrate pe emotie.Indivizii care intreprind masuri active pentru a-si rezolva problemele
sunt mai putin vulnerabili sa la depresie si boala in urma unor evenimente negative de
viata. Cei care folosesc strategii ruminative si evitante pentru a face fata emotiilor
negative manifesta o tulburare mai accentuate mai durabila in urma evenimentelor
negative .Teoria psihanalitica descrie o serie de strategii inconstiente (mecanisme de
aparare)folosite de oameni pentru a face fata emotiilor negative ;cateva exemple fiind
refularea,formatiunea reactionala ,negarea si protectia.
In general in aceasta perioada oamenii cauta sprijinul social pozitiv ,stresul fiind
mai usor de tolerat cand cauza este impartasita cu ceilalti.
Oamenii pot inavata si alte tehnici pentru reducerea efectelor negative ale
stresului asupra organismului.
Dintre tehnicile comportamentale care au fost utilizate pentru a-i ajuta pe oameni
sa-si controleze raspunsurile fiziologice la situatiile stresante sunt:biofeedback-ul,
antrenamentul de relaxare si exercitiile aerobice.

18
Dumitru Cristea, idem, p 448 apud Paul Raeburn, Eater's High, American Health, (Dec.1987), în
lucrarea Marvin R.Lery, Mark Dignam, Jenet H.Shirreffs, “Targeting Wellness: The Core”, Mc Graw
Hill, Inc, 1992.

15
 In antrenamentul pein biofeedback,indivizii receptioneaza informatia despre un
aspect al starii lor fiziologice si apoi incearca sa isi modifice aceasta stare.
Tehnicile comportamentale cum ar fi antrenamentul de relaxare si tehnicile
cognitive (de exemplu detasarea de gandurile negative) ii ajuta pe oamneni sa reactioneze
intr-o maniera adaptativa la stres .
Cu cat intelegem mai bine modul de actiune a stresului si modul personal de
gandire si control al stresului ,cu atat putem dezvolta mai multe tehnici de imbunatatire a
vietii noastre.

Stresul şi boala
Dacă o persoană are deja o boală, cum ar fi o boală de cord sau o formă de diabet,
atunci accentuarea tensiunii musculare şi creşterea nivelului de zahăr din sânge, generate
de stres, pot agrava aceste suferinţe. Studiile au arătat că stresul prelungit este corelat cu
debutul unei boli sau maladii. Gradul în care stresul contribuie la dezvoltarea bolii este
încă neclară. Aceste probleme rămân încă în studiu.
Dacă cercetările au demonstrat o puternică corelaţie între stres şi anumite
răspunsuri fizice şi fiziologice, totuşi, nu s-a dovedit o relaţie directă de cauză - efect. Aşa
că nu se poate concluziona că stresul însăşi generează de fapt oricare dintre bolile
specifice. Există dovezi consistente că stresul poate elimina capacitatea sistemului
imunitar de a lupta cu boala, ca în cazul infecţiilor virale, a maladiilor în care sistemul
imunitar nu funcţionează la parametri şi astfel sunt atacate ţesuturile (maladii de
autoimunizare şi unele forme de cancer). Mai mult decât atât, se cunoaşte că stresul poate
afecta modul în care indivizii abordează boala, cum ar fi modul lent sau rapid în
recunoaşterea faptului că ceva nu este în regulă sau alterarea modului în care reacţionează
la disconfort.Plecând de la aceste consideraţiuni se pot face unele conexiuni dintre stres şi
diferite maladii.
Hipertensiunea. Deoarece tensiunea arterială a unor indivizi se ridică uneori în
reacţiile la un stresor, cercetătorii au suspectat o posibilă legătură între stres şi
hipertensiune. Hipertensiunea cronică - stare anormală susţinută prin tensiune arterială
înaltă ce poate conduce la boală cardiovasculară - este apreciată ca fiind legată de stres.
Studiile au dezvăluit că indivizii ce au lucrat sub mare presiune psihologică (de exemplu,
piloţii de aeronave) şi acei care sunt expuşi la stresul susţinut al mediului (persoanele care
lucrează în locuri cu nivele ridicate de zgomot) tind să dezvolte o tensiune arterială mai
ridicată decât acele persoane care trăiesc şi muncesc într-o atmosferă mai puţin încărcată
de tensiune.
Bolile de inimă. Se consideră că stresul este un factor ce contribuie la instaurarea
bolii de inimă. S-a identificat prin observaţii sistematice că există legături ce pot fi
explicate între boala de inimă şi anumite comportamente de tip A, ce deja au fost asociate
cu nivele ridicate de stres. Astfel s-ar putea spune că personalitatea predispusă la boală
coronariană este una care suspectează motivele altora, se simte în mod frecvent furioasă
şi îşi exprimă ostilitatea neţinând cont de sentimentele acestora. Unii cercetători nu sunt
convinşi că nu există o legătură între comportamentul de tip A şi boala de cord. Astfel,
studiile19 acestora sugerează că factorii de risc pentru boala de cord nu ar avea legătură cu
19
Adrian Neculau, idem,p 256 apud Liisa Keltikangas Jarvinen, Jaana Jokinen, Type A Behavior, Coping
Mechanisms and Emotions Related to Somatic Risk Reactins of Coronany Heart Disease in Adoloscents,
Journal of Psychosomatic Research 33, 1989.

16
tipul A şi cu agresiunea, ci cu problemele emoţionale cum ar fi: incapacitatea de a
percepe şi verbaliza emoţiile negative (de exemplu, exprimarea furiei) şi de a le soluţiona
în mod eficient.Se pare că, deşi stresul poate fi un factor secundar în incidenţa bolii de
inimă, el totuşi nu trebuie subestimat.
Cancerul. Rolul stresului în dezvoltarea cancerului este foarte mult dezbătut.
Există informaţii că tensiunea psihică poate juca un rol în debutul cancerului la anumite
persoane ce pot fi predispuse să dezvolte această maladie. Deşi unii cercetători nu sunt
încă convinşi că anumite emoţii sau trăsături de personalitate pot accentua riscul
persoanelor pentru cancer, totuşi posibilitatea unei astfel de relaţii este încă în studiu. Alţi
cercetători, de la Centrul de Oncologie din New York, au concluzionat că stările şi
trăsăturile psihologice pot afecta transformarea celulelor normale în celule canceroase. Ei
au identificat trei tipuri de factori de risc: stresul, trăsăturile de personalitate (sau stilurile
de soluţionare) şi obiceiurile personale, de exemplu: fumatul.Este cu totul acceptat că
odată ce individul este diagnosticat ca având cancer, starea emoţională a acestuia se va
constitui într-unul din factorii ce determină reuşita tratamentului. Registrele medicale 20
conţin nenumărate rapoarte ale pacienţilor care consideră că o vor lua de la început sau au
descoperit ceva pentru care să trăiască şi au ajuns în remisie (stare în care
simptomatologia dispare) ori s-au refăcut complet. În alte cazuri, la acei pacienţi care
erau în remisie, traumele emoţionale severe au fost asociate cu reapariţia cancerului.
Bolile infecţioase şi sistemul imunitar. Prin alterarea sistemului nervos şi a celui
hormonal, stresul persistent creează într-un fel climatul fertil pentru maladie. Nu se
cunoaşte mecanismul exact. Stresul poate avea un efect direct asupra sistemului imunitar
- grup de mecanisme din organism ce lucrează laolaltă pentru a lupta cu infecţia - prin
reducerea capacităţii sale de funcţionare eficientă.
De asemenea, stresul poate acţiona în manieră indirectă asupra rezistenţei organismului la
infecţie. Dacă persoana are o alimentaţie săracă îşi neglijează întreţinerea fizică, nu
doarme, fumează sau bea prea mult sau manifestă o conduită prin care îşi poate periclita
sănătatea.Persoanele care au înregistrat stres psihologic pe termen lung ca rezultat al
evenimentelor stresante în viaţă, tind să manifeste modificări imunologice ce pot conduce
la infecţii cât şi la maladii maligne. Chiar dacă cineva s-a îmbolnăvit, evoluţia bolii
depinde totuşi de agenţii vătămători la care persoana a fost expusă şi de starea de sănătate
a persoanei înainte de evenimentul de viaţă stresor.
Formele de diabet şi ulcerul (digestiv). Atât diabetul cât şi ulcerul au conexiuni
directe cu stresul. În cazul formelor de diabet, atunci când stresul generează creşterea
nivelului de glucoză în sânge, celulele pancreatice reacţionează, producând insulină, un
hormon ce ajută la reglarea nivelului de glucoză în sânge. Stresul cronic poate distruge
aceste celule, care nu pot fi înlocuite, eliminând sever capacitatea pancreasului de a
elabora insulina necesară pentru a controla nivelul glucozei în sânge. Acest fapt are ca
rezultat un risc crescut pentru declanşarea diabetului în special la acei indivizi care au
predispoziţie genetică la boală.Ulcerul digestiv este o inflamare în “căptuşeala”
stomacului, cauzată prin secreţia excesivă de acid gastric, producând în mod frecvent
durere severă şi putând genera sângerări dacă peretele stomacului se perforează. Chiar
20
Dumitru Cristea, idem, p 258apud Gotthard Booth, Psychobiological Aspects of Spontaneous
Regressions of Cancer, Journal of the American Academy of Psychoanalysis, 1973 şi, Theodore
R.Miller, Psychophysiologic Aspects of Cancer, Cancer 39, 1977.

17
dacă încă nu se cunoaşte cauza ulcerelor digestive, se acceptă în general că stresul poate
agrava această stare.
Astmul şi alergiile. Deoarece stresul afectează răspunsul imunologic al
organismului, acesta a afost asociat cu astmul şi alte alergii, cum ar fi febra fânului.
Aceste stări rezultă adesea din reacţia sistemului imunitar al organismului la un agent de
invadare. Organismul invadat produce lanţuri de evenimente prin care organismul
produce substanţe denumite anticorpi, care, la rândul lor stimulează eliberarea
substanţelor chimice ce vor genera modificarea fiziologică, multe fiind poate mult mai
iritante şi vătămătoare decât agentul de invadare original.
Dereglări ale pielii. Se consideră că stresul agravează câteva aspecte ale pielii,
cea mai severă fiind eczema. Această stare de inflamare 21 este caracterizată prin înroşire,
mâncărime şi leziuni create de transpiraţie ce devine crustă sau întărită. Eczema poate
dispare sau persista câteva luni sau chiar ani. Medicii au observat că, atunci când nivelul
de stres este ridicat, eczema sau alte tulburări ale pielii se extind.
Tulburări mentale. Stresul generează frământări emoţionale, care pot agrava
dereglările emoţionale existente. Totuşi este dificil de stabilit rolul stresului în producerea
tulburărilor emoţionale şi mentale.În zilele noastre există numeroase teorii despre
posibilele relaţii dintre stres şi disfuncţia mentală. Observaţiile au evidenţiat o incidenţă
ridicată a evenimentelor de stres major din viaţă cu puţin timp înainte de debutul
schizofreniei, depresiei şi tulburărilor non-psihotice. Unele teorii presupun că unii
indivizi se nasc cu predispoziţie la tulburările mentale, care pot transpare sub acţiunea
unui stres neobişnuit.

Stresul şi depresia
În societatea modernă depresia majoră constituie una din cele mai întâlnite
tulburări de natură psihiatrică. Nu numai că depresia are efecte devastatoare asupra
planului afectiv al individului dar, tulburarea însăşi reprezintă o provocare majoră pentru
sistemul de sănătate publică. De aceea, s-au dezvoltat o mulţime de studii pentru
identificarea factorilor de risc ale depresiei majore. Aceste studii au evidenţiat puternica
contribuţie a factorilor constitutivi în dezvoltarea depresiei majore, inclusiv baza
genetică, sexul şi trăsăturile de personalitate.
Ideea unei determinări genetice a depresiei este sprijinită puternic de descoperirile
realizate asupra gemenilor şi adopţiilor cât şi din observaţiile asupra persoanelor cu
depresie în istoricul familiei, fapt care ar conduce la dezvoltarea depresiei. De asemenea,
s-a arătat că femeia manifestă de două ori mai multe şanse faţă de bărbat să dezvolte
depresie majoră iar trăsăturile de personalitate ale nevrotismului predispune la depresie.
Pe lângă dovezile referitoare la predispoziţia constituţională în dezvoltarea depresiei
majore, a fost emis şi rolul predominant al factorilor de mediu în ceea ce priveşte
patogeneza tulburării .
Numeroase studii au investigat relaţia dintre stresul psihosocial şi dezvoltarea
depresiei majore. Multe dintre acestea au conceptualizat stresul psihosocial din prisma
evenimentelor majore ale vieţii într-un cadru de timp dat. Evenimentele majore ale vieţii

21
Adrian Neculau, idem, p 260 apud Dennis G.Brown, Stress as a Precipitant Factor of Eczema, Journal
of Psychosomatic Research 16, 1972

18
pot fi definite ca “momente de cumpănă”care induc modificări în cursul vieţii şi care
implică adaptarea individului. Astfel, evenimentele majore ale vieţii sunt fapte distincte
de frecuşurile zilnice minore cât şi de formele cronice ale stresului psihosocial. Utilizând
scale de evaluare a evenimentelor majore din viaţă, numeroase studii au evidenţiat o
asociaţie între expunerea la evenimentele de viaţă, stresante, şi instaurarea episoadelor de
depresie majoră. Pe lângă descoperirile reliefate din cercetarea evenimentelor vieţii,
anumite studii au înregistrat asociaţii între stresul cronic, cum ar fi stresul organizaţional
şi dificultăţile conjugale şi, instaurarea depresiei.

19
 Bibliografie generală

1. Cristea, Dumitru, Tratat de psihologie socială, Editura ProTransilvania,

Bucureşti, 2000
2. Neculau, Adrian, Psihologie socială, Polirom, Iaşi, 1996
3. Moscovici, Serge, Psihologia socială sau maşina de fabricat zei, Polirom,
Ed.Universităţii Al.I.Cuza, Iaşi, 1997, p 206
4. Zorlenţan,Tudor, Burduş, E., Căprărescu, G., Managementul organizaţiei,
Bucureşti, Ed.Holding Reporter, 1995

20