Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
adaptare
Nevroza traumatica este o afectiune produsa frecvent in urma unei experiente
traumatizante de o exceptionala intensitate ce survine in conditii particulare, mai ales in
timpul razboiului sau a marilor catastrofe sub forma unei stari nevrotice organizate si
durabile. CIM 10 considera ca starile de stress posttraumatic se caracterizeaza prin
existenta a doi factori etiologici: un eveniment in mod particular stresant care antreneaza
o reactie acuta la un factor de stres, sau o schimbare in mod particular marcanta in viata
persoanei respective, comportand consecinte dezagreabile si durabile si dezvoltand o
tulburare de adaptare. CIM 10 clasifica aceste tulburari in trei tipuri: reactia acuta la un
factor de stress, starea de stress posttraumatica si tulburarea de adaptare.
Reactia acuta la un factor de stress (Stresul acut)
Termenul se foloseste pentru tulburari care se remit in interval de ore sau cateva zile.
Reactiile mai prelungite ar trebui descrise ca reactii de adaptare, daca sunt usoare, sau ca
tulburari de stress posttraumatice (sechele tardive ale stresului), daca sunt severe
Aspectele clinice - Reprezinta o tulburare tranzitorie dispare de obicei in cateva ore sau
in cateva zile. Aparitia si gravitatea unei reactii la un factor de stress sunt influentate de
factorii de vulnerabilitate individuala si de capacitatea persoanei de a face fata unui
traumatism. Mecanismul psihopatologic fundamental este reprezentat de care reactia de
scurt circuit. Simptomatologia clinica poate evolua sub forma unei stari stuporoase in
care predomina inhibitia functiilor psihice sau sub forma unei stari de agitatie cu
hiperactivitate ( fight or flight responselupta sau fugi). Aceste tablouri clinice se
insotesc de simptome neurovegetative de intensitate variabila, uneori sub forma anxietatii
,panica (tahicardie, transpiratie, bufeu de caldura). Simptomatologia apare la cateva
minute dupa impactul cu evenimentul stresant si dispare intr-un timp de 2-3 zile (deseori
in cateva ore).
Diagnostic Criteriul de diagnostic dupa DSM IV
A. Persoana a fost expusa unui eveniment traumatic in care ambele din urmatoarele sunt
prezente: 1. persoana a experimentat, a fost martora ori a fost confruntata cu un
eveniment sau cu evenimente care implica moartea sau vatamarea grava, efectiva sau
amenintatoare, ori o amenintare a integritatii sale sau a altora. 2. raspunsul persoanei
implica frica intensa, neputinta sau oroarea.
B. Fie in timpul experimentarii, fie dupa experimentarea evenimentului stresant, individul
are trei (sau mai multe) din urmatoarele simptome disociative: 1. sentimentul subiectiv de
insensibilitate, de detasare sau de absenta a reactivitatii emotionale. 2. o reducere a
constiintei ambiantei; 3. derealizare; 4. depersonalizare; 5 amnezie disociativa
(incapacitatea de a evoca un aspect important al traumei).
C. evenimentul traumatic este reexperimentat pesistent in cel putin unul din urmatoarele
moduri: imagini, ganduri, vise, iluzii, episoade de flashback recurente sau sentimentul de
retraire a experientei ori detresa la expunerea la lucruri care amintesc evenimentul
traumatic.
D. Evitarea evidenta a stimulilor care desteapta amintiri ale traumei (de ex: ganduri,
sentimente, conversatii, activitati, locuri, oameni).
1.tulburare mental datorat unei condiii medicale generale (de ex., un traumatism
cranian) si de o tulburare indus de o substan (de ex., in legtur cu intoxicaia cu
alcool);
2. simptome psihotice dup un stresor extrem;
3. un episod depresiv major;
4. tulburare de adaptare;
5. Simularea;
6. tulburri mentale preexistente;
Pentru indivizii cu diagnosticul de stres acut ale cror simptome persist mai mult de l
lun, trebuie luat in consideraie diagnosticul de stres posttraumatic.
Evoluie
Simptomele stresului acut sunt experientate in timpul sau imediat dup traum, dureaz
cel puin 2 zile si, fie se rezolv in decurs de 4 sptm ani dup terminarea evenimentului
traumatic, fie diagnosticul este schimbat. Cand simptomele persist peste o lun, poate fi
indicat diagnosticul de stres posttraumatic, dac sunt satisfcute criteriile complete pentru
stresul posttraumatic. Severitatea, durata i proximitatea expunerii individului la
evenimentul traumatic sunt cei mai importani factori in stabilirea probabilitii de
apariie a stresului acut.
Tratam-medicam:victimele pot fi sedate in primele ore dupa trauma cu DZP 10-20mg
im,sau Alprazolam3mg,Lorazepam imetc;-psiholog=terap suportiva(intarirea si fav
capacit de coping),=oferirea de informatii asupra circumstantelor traumei;=interventie in
criza;=prim ajutor emotionl-acceptarea reactiilor,sentim,realitatii,recun fenom psihol
perturbatoare,deculpabilizare,identificarea resurselor person,cultivarea unei atitud
optimiste
Reactia de adaptare
Tulburari de adaptare pg293 Kaplan
Def :simptome emotion/comportam semnific clinic care apar ca rasp la stresori psihosoc
identificabili-din
gama
experientelor
N(nast
unui
copil,plecarea
la
scoala/studii,casatorie,divort,boala)Reactia treb sa fie disproportionata fata de natura
stresor sauf ct soc/ocupationala afectata semnific
CRITERII DSM :
A.Dezv unor simpt emotion/comportam ca rasp la un stresor identificabil(sau mai
multi),manifestandu-se in decurs de cel mult 3luni de la debutul stresor.
B.Aceste simpt sunt semnific clinic,dovedit de oricare din urmat :
1)suferinta marcata,in exces fata de ceea ce ar fi de asteptat de la expunearea la stresor
2)alter semnific a fct soc/ocupation(academice)
C.Perturb nu indeplin criteriile pt alta tulb specif de pe AxaI si nu e doar o exacerbare a
unei tulb preexist de pe AxaI/II
D.Simpt nu constituie doliu
E.Odata ce stresor(consecintele sale)s-au terminat,simptomele nu persista pt mai mult de
inca 6luni
Se specifica :Acut-tulb dureaza<6luni ;Cronic-tulb dureaza >/= 6luni
Cu simpt predomin :-cu disp depresiva;-cu anxiety;-cu dispoz mixta depresiv anxioasa;cu perturb a conduitei;-cu tulb mixta a conduitei si emotiilor;-nespecif
Epidemio-frecv max in adolesc,dar pota parea la orice vs
antecedente de tip nevrotic pot favoriza aparitia sindromului sau agrava evoutia sa.
Simptomele tipice constau din renasterea si retrairea repetata a evenimentului traumatic,
din amintiri invadante (flashbacks), vise sau cosmaruri, ce survin intr-un context
durabil de anestezie clinica si slabire emotionala, de detasare in raport cu altii, de
areactivitate la mediu, anhedonie si evitarea activitatilor sau situatiilor (acestea pot
redestepta amintirea traumatismului). Simptomele precedente se insotesc de o exacerbare
neurovegetativa cu hipervigilenta, insomnie, anxietate sau depresiesi uneori idei de
autoliza. Intervalul dintre impactul cu traumatismul si aparitia tulburarii poate varia de la
cateva saptamani la cateva luni. Evolutia este fluctuanta, dar merge spre vindecare in cele
mai multe cazuri. Uneori tulburarea poate prezenta o evolutie cronica pe o durata
indelungata (ani) si sa antreneze o modificare durabila a personalitatii.
In ceea ce priveste debutul si durata simptomelor stresului posttraumatic DSM IV le
clasifica in: stress posttraumatic cu debut acut (durata simptomelor < de 3 luni), cronic
(simptomele dureaza peste 3 luni), tardiv (durata cel putin 6 luni).
Tulbrarea de stress posttraumatica este socotita ca fiind mai frecventa in copilarie si la
varsta inaintata decat in alte momente ale vietii si la persoanele cu tulburare psihica
anterioara fata de cele fara astfel de antecedente.
Criterii de diagnostic: dupa DSM IV
A. Persoana a fost expusa unui eveniment traumatic in care in ambele din cele care
urmeaza sunt prezente:
1.Persoana a experimentat, a fost martora sau a fost confruntata cu un eveniment sau
evenimente care au implicat moartea efectiva, amenintarea cu moartea ori o vatamare
serioasa sau o periclitare a integritatii corporale proprii ori a altora.
2. Raspunsul persoanei a implicat o frica intensa, neputinta sau oroare. La copii, aceasta
poate fi exprimata, in schimb, printr-un comportament dezorganizat sau agitat.
B. Evenimentul traumatic este reexperimentat persistent intr-unul (sau mai multe) din
urmatoarele moduri:
1. Rememorari recurente dureroase si intruzive ale evenimentului, incluzand imagini,
ganduri sau perceptii. La copii mici, poate surveni un joc repetitiv in care sunt exprimate
teme sau aspecte ale traumei.
2. Vise tulburatoare recurente ale evenimentului. La copii, pot exista vise terifiante fara
un continut recognoscibil.
3. Actiuni sau sentimente, ca si cum evenimentul traumatic s-ar repeta (include
sentimentul retrairii experientei,iluzii, halucinatii, si episoade disociative de flashback,
inclusiv cele care survin la desteptarea din somn sau cand este intoxicat). La copii mici
poate surveni reconstituirea traumei specifice(reenactment).
4. Suferinta psihologica intensa la expunerea la stimuli interni sau externi care
simbolizeaza sau seamana cu un aspect al evenimentului traumatic.
5. Reactivitate psihologica la expunerea la stimului interni sau externi care simbolizeaza
sau seamana cu un aspect al evenimentului traumatic.
C. Evitarea persistenta a stimulilor asociati cu trauma si paralizia reactivitatii generale
(care nu este prezenta inaintea traumei), dupa cum este indicat de trei (sau mai multe) din
urmatoarele:
1. Eforturi de a evita gandurile, sentimentele sau conversatiile asociate cu trauma.
2. Eforturi de a evita activitati, locuri sau persoane care desteapta amintiri ale traumei.
3. Incapacitatea d a evoca un aspect important al traumei.