Sunteți pe pagina 1din 8

27 Reactia la stress sever (acuta si posttraumatica) si tulbrarea de

adaptare
Nevroza traumatica este o afectiune produsa frecvent in urma unei experiente
traumatizante de o exceptionala intensitate ce survine in conditii particulare, mai ales in
timpul razboiului sau a marilor catastrofe sub forma unei stari nevrotice organizate si
durabile. CIM 10 considera ca starile de stress posttraumatic se caracterizeaza prin
existenta a doi factori etiologici: un eveniment in mod particular stresant care antreneaza
o reactie acuta la un factor de stres, sau o schimbare in mod particular marcanta in viata
persoanei respective, comportand consecinte dezagreabile si durabile si dezvoltand o
tulburare de adaptare. CIM 10 clasifica aceste tulburari in trei tipuri: reactia acuta la un
factor de stress, starea de stress posttraumatica si tulburarea de adaptare.
Reactia acuta la un factor de stress (Stresul acut)
Termenul se foloseste pentru tulburari care se remit in interval de ore sau cateva zile.
Reactiile mai prelungite ar trebui descrise ca reactii de adaptare, daca sunt usoare, sau ca
tulburari de stress posttraumatice (sechele tardive ale stresului), daca sunt severe
Aspectele clinice - Reprezinta o tulburare tranzitorie dispare de obicei in cateva ore sau
in cateva zile. Aparitia si gravitatea unei reactii la un factor de stress sunt influentate de
factorii de vulnerabilitate individuala si de capacitatea persoanei de a face fata unui
traumatism. Mecanismul psihopatologic fundamental este reprezentat de care reactia de
scurt circuit. Simptomatologia clinica poate evolua sub forma unei stari stuporoase in
care predomina inhibitia functiilor psihice sau sub forma unei stari de agitatie cu
hiperactivitate ( fight or flight responselupta sau fugi). Aceste tablouri clinice se
insotesc de simptome neurovegetative de intensitate variabila, uneori sub forma anxietatii
,panica (tahicardie, transpiratie, bufeu de caldura). Simptomatologia apare la cateva
minute dupa impactul cu evenimentul stresant si dispare intr-un timp de 2-3 zile (deseori
in cateva ore).
Diagnostic Criteriul de diagnostic dupa DSM IV
A. Persoana a fost expusa unui eveniment traumatic in care ambele din urmatoarele sunt
prezente: 1. persoana a experimentat, a fost martora ori a fost confruntata cu un
eveniment sau cu evenimente care implica moartea sau vatamarea grava, efectiva sau
amenintatoare, ori o amenintare a integritatii sale sau a altora. 2. raspunsul persoanei
implica frica intensa, neputinta sau oroarea.
B. Fie in timpul experimentarii, fie dupa experimentarea evenimentului stresant, individul
are trei (sau mai multe) din urmatoarele simptome disociative: 1. sentimentul subiectiv de
insensibilitate, de detasare sau de absenta a reactivitatii emotionale. 2. o reducere a
constiintei ambiantei; 3. derealizare; 4. depersonalizare; 5 amnezie disociativa
(incapacitatea de a evoca un aspect important al traumei).
C. evenimentul traumatic este reexperimentat pesistent in cel putin unul din urmatoarele
moduri: imagini, ganduri, vise, iluzii, episoade de flashback recurente sau sentimentul de
retraire a experientei ori detresa la expunerea la lucruri care amintesc evenimentul
traumatic.
D. Evitarea evidenta a stimulilor care desteapta amintiri ale traumei (de ex: ganduri,
sentimente, conversatii, activitati, locuri, oameni).

E. Simptome notabile de anxietate sau de excitatie crescuta (de ex: dificultate de


adormire, iritabilitate, capacitate de concentrare redusa, hipervigilitate, raspuns de
tresarire exagerat, neliniste).
F. Perturbarea cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social,
profesional sau in alte domenii importante de functionare ori deteriorarea capacitatii de a
indeplini unele sarcini necesare, cum ar fi obtinerea asistentei medicale ori mobilizarea
resurselor personale pentru a vorbi membrilor familiei despre experienta traumatica.
G. Perturbarea dureaza minim 2 zile si maxim 4 saptamani de la evenimentul traumatic.
H. Perturbarea nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante (de ex un
drog de abuz, un medicament) ori ale unei conditii medicale generale, nu este explicata
mai bine de tulburarea psihotica scurta, si nu este pur si simplu o exacerbare a unei
tulburari preexistente de pe axa I sau II.(1)
ICD10
Reactia acuta la stres
Este o tulb tranzitorie semnificativa ce se dezvolta la un individ fara nici o alta tulb
mentala aparenta ca raspuns la un stress fizic si-sau mental exceptional care de obicei
dispare dupa ore sau zile.Agentul de stress poate fi o experienta traumatica
coplesitoare,implicand o amenintare serioasa la securitatea sau integritatea fizica a
subiectului sau a unei persoane iubite (de ex: catastrofe naturale,accident,atac
criminal,viol,etc), sau o schimbare neobisnuit de brusca si amenintatoare in pozitia
sociala si/sau reteaua sociala a individului ,de ex:pierderi multiple a unor persoane
apropiate,incendiul locuintei,etc.Riscul dezvoltarii acestei tulb este crescut daca mai sunt
prezente si epuizarea fizica sau factori organici(batranetea). Un rol important il joaca
vulnerabilitatea individuala si capacitatea de a face fata evenimentelor ,nu toate
persoanele expuse la un stress exceptional dezv tulburarea. Simpt manif o mare
variabilit :de la un stadiu initial de perpelxitate(uluire) cu ingustari ale camp de constiinta
si ale atentiei,incapacit de aintegra stimuli ext si dezorientare.Ulterior,retragere din
situatia inconjuratoare(pana la gradul unui stupor disociativ) sau agitatie si
Hreactivitate,cu semne veget de panica(tahicard,transpir,inrosirea fetei).Poate sa fie
prezenta amnezia partiala sau completa pt episod respectiv
Trebuie sa existe o legatura temporala,imediata si clara intre impactul cu un stressor
emotional si debutul simptomelor .In plus ,simptomele:
a) manifesta un tablou mixt ,si de obicei schimbator ;pe langa starea initiala de
perplexitate mai pot fi observate si depresia, anxietatea,mnia, disperarea ,
hiperactivitatea si retragerea ,dar nici un simpt nu predomina timp indelungat
b) se remit rapid (cateva ore) ,in acele cazuri in care e posibila indepartarea de
ambianta stresanta;in cazurile in care stresul continua sau nu poate fi inlaturat
.simptomele,prin natura lor ,incep sa se diminueze dupa 24-48 h si sunt de obicei
minime dupa aprox 3 zile.
Include:starea de criza
Reactia de criza acuta
Oboseala de lupta
Socul psihic
Diagnostic diferenial

1.tulburare mental datorat unei condiii medicale generale (de ex., un traumatism
cranian) si de o tulburare indus de o substan (de ex., in legtur cu intoxicaia cu
alcool);
2. simptome psihotice dup un stresor extrem;
3. un episod depresiv major;
4. tulburare de adaptare;
5. Simularea;
6. tulburri mentale preexistente;
Pentru indivizii cu diagnosticul de stres acut ale cror simptome persist mai mult de l
lun, trebuie luat in consideraie diagnosticul de stres posttraumatic.
Evoluie
Simptomele stresului acut sunt experientate in timpul sau imediat dup traum, dureaz
cel puin 2 zile si, fie se rezolv in decurs de 4 sptm ani dup terminarea evenimentului
traumatic, fie diagnosticul este schimbat. Cand simptomele persist peste o lun, poate fi
indicat diagnosticul de stres posttraumatic, dac sunt satisfcute criteriile complete pentru
stresul posttraumatic. Severitatea, durata i proximitatea expunerii individului la
evenimentul traumatic sunt cei mai importani factori in stabilirea probabilitii de
apariie a stresului acut.
Tratam-medicam:victimele pot fi sedate in primele ore dupa trauma cu DZP 10-20mg
im,sau Alprazolam3mg,Lorazepam imetc;-psiholog=terap suportiva(intarirea si fav
capacit de coping),=oferirea de informatii asupra circumstantelor traumei;=interventie in
criza;=prim ajutor emotionl-acceptarea reactiilor,sentim,realitatii,recun fenom psihol
perturbatoare,deculpabilizare,identificarea resurselor person,cultivarea unei atitud
optimiste
Reactia de adaptare
Tulburari de adaptare pg293 Kaplan
Def :simptome emotion/comportam semnific clinic care apar ca rasp la stresori psihosoc
identificabili-din
gama
experientelor
N(nast
unui
copil,plecarea
la
scoala/studii,casatorie,divort,boala)Reactia treb sa fie disproportionata fata de natura
stresor sauf ct soc/ocupationala afectata semnific
CRITERII DSM :
A.Dezv unor simpt emotion/comportam ca rasp la un stresor identificabil(sau mai
multi),manifestandu-se in decurs de cel mult 3luni de la debutul stresor.
B.Aceste simpt sunt semnific clinic,dovedit de oricare din urmat :
1)suferinta marcata,in exces fata de ceea ce ar fi de asteptat de la expunearea la stresor
2)alter semnific a fct soc/ocupation(academice)
C.Perturb nu indeplin criteriile pt alta tulb specif de pe AxaI si nu e doar o exacerbare a
unei tulb preexist de pe AxaI/II
D.Simpt nu constituie doliu
E.Odata ce stresor(consecintele sale)s-au terminat,simptomele nu persista pt mai mult de
inca 6luni
Se specifica :Acut-tulb dureaza<6luni ;Cronic-tulb dureaza >/= 6luni
Cu simpt predomin :-cu disp depresiva;-cu anxiety;-cu dispoz mixta depresiv anxioasa;cu perturb a conduitei;-cu tulb mixta a conduitei si emotiilor;-nespecif
Epidemio-frecv max in adolesc,dar pota parea la orice vs

Etiol:1.fact genet=temperamentele cu anxiet ridicata sunt inclinate catre Hreactie la un


evenim stresant 2.fact boil=vulnerabil mai> la cei cu istoric de boala/dizabilit medic
severa 3.fact psihosoc= vulnerabil mai> la cei care au pierdut un parinte in prima
copilarie sau au avut experiente nefav de ingrjire parentala;capacit de a tolera frustrarea
in viata adulta corel cu gratificarea nevoilor bazale in prima copilarie
Diagn # :1)PTSD/React acuta la stres-stresorul e cel care stabileste diagn(e in afara
experientei omenesti normale-razboi,viol,catastrofa etc)2)Tulb psihotica scurta-halucin si
deliruri 3)Doliul necomplicat-fct soc/ocupation este alterata in limite expectate si se
remite spontan
Evol si progn :-majorit simpt diminua cu timpul fara tratam,in special dupa inlaturarea
stresor ;un subgrup de pac isi mentin evol cron cu risc de apar sec a depresiei,anxiet,uz de
subst
Tratam :1)Psihol :psht de electie ;suportiva,tenici de relax si hipnozainterv in crizatehnici
suportive,reasigurare,modific
de
mediu,spitalizare2)Farmacol :anxiolitice,antidepres(risc de depend medicam in special daca se folos BZD)
Sunt stari de suferinta subiectiva si de afectare emotionala ,interferand de obicei cu
performantele si functionarea sociala ,si luand nastere in perioada de adaptare la o
schimbare semnificativa de viata ,sau ca o consecinta a unui eveniment stressant de viata
(incluzand prezenta sau posibilitatea unei boli fizice grave)
Diagnosticul depinde de o evaluare amanuntita a relatiei dintre :
a) forma,continutul si severitatea simptomelor
b) istoricul anterior si personalitatea
c) evenimentul,situatia stressanta sau criza existentiala
include:socul cultural
reactia de doliu
hospitalismul la copii
Acest termen este folosit pentru a desemna tulburari usoare sau tranzitorii care dureaza
mai mult decat reactiile acute la stress si apar la subiecti sanatosi mintali. Simptomele
sunt variate, cu o combinatie de ingrijorare, anxietate, depresie, concentrare deficitara,
iritabilitate si comportament agresiv. Aceste tulburari sunt in general reversibile si
dureaza de obicei cateva luni. Ele sunt legate strans, in timp si prin continut, de stresor,
exemple fiind doliul, emigrarea sau despartiea. Diagnosticul poate fi de asemenea aplicat
reactiilor emotionale fata de o invaliditate recenta, de ex dupa un AVC sau dupa un
accident rutier. Tratamentul consta in psihoterapie scurta destinata sa ajute pacientul sa se
obisnuiasca cu noua situatie si sa foloseasca pe deplin calitatile restante.
Starea de stress posttraumatica (PTSD)
Acest termen indica o reactie intensa si de obicei prelungita la stresori intensi, precum
catastrofe naturale (cutremure, inundatii, incendii), dezastre provocate de oameni
(efectele razboiului sau persecutiilor) sau agresiuni asupra persoanei (talharia, violul).
Manifestari clinice aceasta tulburare reprezinta nevroza traumatica propriu-zisa si
constituie un raspuns diferit sau prelungit la o situatie sau la un eveniment stresant (de
scurta sau de lunga durata), in mod exceptional, amenintator sau catastrofic si care ar
provoca simptome evidente de disperare la majoritatea persoanelor. Factorii predispozanti
cum ar fi: unele trasaturi de personalitate (de ex: compulsive, astenice, instabile) sau

antecedente de tip nevrotic pot favoriza aparitia sindromului sau agrava evoutia sa.
Simptomele tipice constau din renasterea si retrairea repetata a evenimentului traumatic,
din amintiri invadante (flashbacks), vise sau cosmaruri, ce survin intr-un context
durabil de anestezie clinica si slabire emotionala, de detasare in raport cu altii, de
areactivitate la mediu, anhedonie si evitarea activitatilor sau situatiilor (acestea pot
redestepta amintirea traumatismului). Simptomele precedente se insotesc de o exacerbare
neurovegetativa cu hipervigilenta, insomnie, anxietate sau depresiesi uneori idei de
autoliza. Intervalul dintre impactul cu traumatismul si aparitia tulburarii poate varia de la
cateva saptamani la cateva luni. Evolutia este fluctuanta, dar merge spre vindecare in cele
mai multe cazuri. Uneori tulburarea poate prezenta o evolutie cronica pe o durata
indelungata (ani) si sa antreneze o modificare durabila a personalitatii.
In ceea ce priveste debutul si durata simptomelor stresului posttraumatic DSM IV le
clasifica in: stress posttraumatic cu debut acut (durata simptomelor < de 3 luni), cronic
(simptomele dureaza peste 3 luni), tardiv (durata cel putin 6 luni).
Tulbrarea de stress posttraumatica este socotita ca fiind mai frecventa in copilarie si la
varsta inaintata decat in alte momente ale vietii si la persoanele cu tulburare psihica
anterioara fata de cele fara astfel de antecedente.
Criterii de diagnostic: dupa DSM IV
A. Persoana a fost expusa unui eveniment traumatic in care in ambele din cele care
urmeaza sunt prezente:
1.Persoana a experimentat, a fost martora sau a fost confruntata cu un eveniment sau
evenimente care au implicat moartea efectiva, amenintarea cu moartea ori o vatamare
serioasa sau o periclitare a integritatii corporale proprii ori a altora.
2. Raspunsul persoanei a implicat o frica intensa, neputinta sau oroare. La copii, aceasta
poate fi exprimata, in schimb, printr-un comportament dezorganizat sau agitat.
B. Evenimentul traumatic este reexperimentat persistent intr-unul (sau mai multe) din
urmatoarele moduri:
1. Rememorari recurente dureroase si intruzive ale evenimentului, incluzand imagini,
ganduri sau perceptii. La copii mici, poate surveni un joc repetitiv in care sunt exprimate
teme sau aspecte ale traumei.
2. Vise tulburatoare recurente ale evenimentului. La copii, pot exista vise terifiante fara
un continut recognoscibil.
3. Actiuni sau sentimente, ca si cum evenimentul traumatic s-ar repeta (include
sentimentul retrairii experientei,iluzii, halucinatii, si episoade disociative de flashback,
inclusiv cele care survin la desteptarea din somn sau cand este intoxicat). La copii mici
poate surveni reconstituirea traumei specifice(reenactment).
4. Suferinta psihologica intensa la expunerea la stimuli interni sau externi care
simbolizeaza sau seamana cu un aspect al evenimentului traumatic.
5. Reactivitate psihologica la expunerea la stimului interni sau externi care simbolizeaza
sau seamana cu un aspect al evenimentului traumatic.
C. Evitarea persistenta a stimulilor asociati cu trauma si paralizia reactivitatii generale
(care nu este prezenta inaintea traumei), dupa cum este indicat de trei (sau mai multe) din
urmatoarele:
1. Eforturi de a evita gandurile, sentimentele sau conversatiile asociate cu trauma.
2. Eforturi de a evita activitati, locuri sau persoane care desteapta amintiri ale traumei.
3. Incapacitatea d a evoca un aspect important al traumei.

4. Diminuarea marcata a interesului sau participarii la activitati semnificative.


5. Sentimentul de detasare sau de instrainare de altii.
6. Gama restransa a afectului (de ex este incapabil sa aiba sentimente de iubire).
7. Sentimentul de viitor limitat (de ex- nu spera sa-si faca o cariera, sa se casatoreasca, sa
aiba copii ori o durata normala de viata).
D. Simptome persistente de Hexcitabilit (care nu erau prezente inainte de trauma), dupa
cum este indicat de doua (sau mai multe) din urmatoarele: 1. dificultate in adormire sau
in a ramane adormit, 2. iritabilitate sau accese coleroase, 3. dificultate in concentrare. 4.
hipervigilitate. 5. raspuns de tresarire exagerat.
E. Durata perturbarii (simptomele de la criteriile B,C,D) este de mai mult de 1 luna.
F. Perturbarea cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social,
profesional sau in alte domenii importante de functionare.
De specificat daca: acut (durata simptomelor este < de 3 luni), cronic (durata
simptomelor este de 3 luni sau mai mult), cu debut tardiv (daca debutul simptomelor
servine la cel putin 6 luni dupa stresor) (1)
Tulburarea de stress post-traumatica-ICD 10
Aceasta apare ca un raspuns intarziat si/sau prelungit la un eveniment sau o situatie
stresanta de natura amenintatoare sau catastrofica exceptionala ,care e probabil sa
cauzeze o suferinta profunda la aproape oricine(dezastru natural sau cauzat de om
,lupta,accident serios ,martor la moartea violenta a altora ,victima a torturii ,violului sau
altor acte criminale).Daca sunt prezenti factori predispozanti ,cum ar fi trasaturile de
personalitate sau istorie anterioara de boala nevrotica ,pragul de dezvoltare a simptomului
poate fi diminuat ,sau poate fi agravat in cursul evolutiei ,dar ei nu sunt nici necesari nici
suficienti pt a explica aparitia simptomului.
Simptomele tipice include episoade de repetate rememorari ale traumei in amintiri
tulburatoare(flashback-uri),vise sau cosmaruri ,care apar pe un fundal persistent de
sentiment de amortire si tocire emotionala ,detasare de alti oameni,nereactivitate la
ambianta,anhedonie si evitarea activitatilor si situatiilor care reamintesc trauma.Rar poate
exista o explozie de teama dramatica acuta,panica sau agresiune declansata de stimuli ce
amintesc brusc/reactualizeaza trauma
Exista de obicei o stare de hiper-activare vegetativa cu hiper-vigilenta ,o reactie de
surpriza crescuta si insomnie.Anxietatea si depresia sunt frecvent associate iar ideile
suicidare nu sunt rar intalnite.Complic :utiliz excesica de drog sau alcool.Debutul poate
aparea dupa o per de latenta(sapt-luni),evolutia e oscilanta,dar vindecarea e asteptata in
majorit caz ;la o mica proportie se poate manif sub forma cron=>schimbare durabila de
personalit
Indreptar diagnostic
Ac tulb nu va fi diagnosticata decat daca exista dovada ca a luat nastere in mai putin de 6
luni de la un eveniment traumatic de o exceptionala severitate
Include:nevrozele traumatice
Diagnosticul diferential: in primul rand trebuie facut cu tulburarea de adaptare, in care
stresorul poate fi de severitate variata. O alta afectiune este stresul acut, al carui pattern
simptomatologic apare si se remite in decurs de 4 saptamani de la evenimentul traumatic.
In tulburarea obsesiv-compulsiva exista ganduri intruzive recurente dar acestea sunt
traite ca inadecvate, nefind in legatura cu un eveniment traumatic major. De asemenea
flash-backurile din stresul posttraumatic trebuie deosebite de tablourile halucinator

delirante ce pot aparea in schizofrenii, in tulburarile afective cu elemente psihotice,


delirium, tulburarile induse de o substanta si tulburarile psihotice datorate unei
conditii medicale generale. In situatia in care exista remuneratia financiara si
posibilitatea unui beneficiu secundar si deciziile psihiatrico-legale pot avea importanta,
trebuie exclusa si simularea. (1)
Etiopatogenie aparitia stresului posttraumatic implica cunoasterea reactiei de stres si
factorului de traumatic. Un rol important in aparitia acestor stari il a sentimentele de
izolare, pierderea increderii in lideri, lipsa de coeziune a grupului, de somn, de hrana,
oboseala fizica. Patogenia nevrozei traumatice consta dintr-un moment initial determinat
de reactia de spaima secundara fata de surpriza si lipsa de pregatire fata de pericolul
investit de traumatism. Acest traumatism ramane in organism ca un corp strain, desi
pacientul face eforturi inutile pentru a-l expulza. Simptomele de repetitie constituie
stigmatul eforturilor zadarnice si ineficace pentru eliminarea traumatismului. Este un
model explicativ biologic argumentat prin prezenta perturbarii sistemului GABA, al
sistemului glutamat, in mod direct si in mod indirect prin scaderea serotoninei si
norepinefrinei la nivelul creierului. Este afectat in special circuitul putativ (amigdala,
hipocampul, cortexul si aria cenusie periapeductala). S-a mai constatat reducerea
volumului hipocampului. Echilibrul initial intre afect, cognitie, corp, si sfera
interpersonala este rupt.
Tratamentul este un tratament preventiv (se utilizeaza tehnici psihoterapeutice de
sustinere si de grup in asociere cu o medicatie anxiolitica). Tratamentul propriu-zis consta
in administrarea de neuroleptice incisive si sedative in asociere cu anxiolitice si
timoreglatoare in formele clinice productive, halucinator delirante. In manifestarile
clinice cu o coloratura depresiva se administreaza antidepresive triciclice inhibitori ai
recaptarii presinaptice si serotoninei si IMAO. Pentru combaterea insomniilor se prefera
hipnotice nonbenzodiazepinice. In starile cu excitatie psihomotorie predominanta se pot
asocia anticonvulsivante si Clonidina. Tratamentul este de dorit sa se administreze cel
putin 12 luni. Tratamentul psihoterapeutic acest tratament are ca scop constructia unei
relatii terapeutice precoce bazata pe atitudinea incurajatoare a terapeutului, tendinta de a
incita pacientul, de a favoriza evenimentele vietii cotidiene in raport cu traumatismul sau,
controlul sensibilitatii generate de fenomenele de transfer si contratransfer, evaluarea si
intelegerea beneficiilor secundare. Ca tehnici se folosesc cele de tip abreactiv; sunt
eficiente terapiile analitice scurte, terapiile de grup si terapiile comportamentale. Terapiile
comportamentale sunt indicate in special la pacientii care prezinta tulburari fobice, mai
ales dupa accident. Se folosesc tehnici de desensibilizare sistematica, desensibilizare prin
imaginatie, de imersiune prelungita (flooding). Se pot asocia cu terapiile cognitive de
tipul oririi gandirii, mai ales celor ce au suferit de agresiuni sexuale (violuri). Terapiile de
relaxare permit o reducere a tensiunii fizice, a tulburarilor de somn, a anxietatii si a
manifestarilor hiperadrenergice. Psihoterapia trebuie continuata cel putin 6 luni.
Trat tratat :-reducerea acuzelor ;-recunoasterea resurselor personale si incurajarea capacit
de coping ;-ameliorarea calit vietii ;-reducerea dizabilitatilor ;-preven complic si
comorbid ;=medicamde electie SSRI-care se titreaza pana la dozele efic in
depresii(fluoxetine 10-6-mg,paroxetine 10-60mg,sertraline 50-200mg)in caz de
neresponsivit se comuta pe un alt antidepresiv din aceeasi clasaATCimipramina,amitriptilina pana la300mg/o strategie de augumentare cu Li(3001200mg)sau anticonvuls(CBZ200-1500mg,acid valproic pana la 2000mg,lamotrigina 50-

200mg)cu efect benefice asupra intruzivitatii rememorarilor,descarcarilor impetuoase de


furieBZD-trat de scurta durata(clonazepam 0,5-6mg,alprazolam 0,25-4mg,buspirona 560mg)fenom veget-clonidina pana la 0,4mg,propranolol 20-160mgpt pac psihotice,pt
reglarea
somn
pe
per
scurte :antipsihot(haloperidol
5-10mg,risperidona
6mg ;quetiapina)antidepresive duale :mirtazapina30mg ;venlafaxina375mg ;terapia de
atac se intande la doze optime pe 12sapt,iar intretinerea pe timp de 1an cu renuntarea
treptata daca pac este asimpt
Evoluie
Stresul posttraumatic poate surveni la orice etate, inclusiv in copilrie. Simptomele apar
de regul in primele 3 luni dup traum, sau cu intarziere de luni /ani pan la apariia lor.
Severitatea, durata si proximitatea expunerii la evenimentul traumatic a unui individ sunt
cei mai importani factori care afecteaz probabilitatea apariiei acestei tulburri.

S-ar putea să vă placă și