Doina populară este o creație lirică vocală sau intrumentală în care se exprimă sentimente intense de dor, de jale, de dragoste, de revoltă, de înstrăinare, de tristețe.
Doina se clasifică în funcția de sentimentele transmise. Astfel, doinele sunt:
de dor; de dragoste; de haiducie; de revoltă; de înstrăinare.
Trăsături:
exprimarea directă a sentimentelor, prin intermediul vocii eului liric;
prezența mărcilor subiectivității: fome pronominale la persoanele I și a II-a, substantive în vocativ, interjectii, propoziții exclamative și interogative;
prezentarea gradată a sentimentelor;
limbajul este artistic, fiind utilizate procedee de expresivitate (figuri de stil și imagini artistice); dezvoltarea unei idei-simbol, mijloc de transmitere a sentimentelor; teme și motive populare (secerișul, recolta); expresii și formulări populare; muzicalitate sporită realizată prin: repetiții și versuri refren, inversiuni, figuri de stil sonore (aliterații și asonanțe), paralelism sintactic (două versuri construite după aceeași structură gramaticală). ipostaza eului liric este de obicei confesivă. Pentru a argumenta că un text este o doină populară, vei avea nevoie de două trăsături. Acestea pot fi:
1. subiectivitatea crescută (sentimentele eului liric, mărcile lexico-gramaticale ale eului
liric, ipostaza euui liric); 2. limbajul artistic (evidențierea imaginilor artistice și a figurilor de stil care asigură muzicalitate; de asemenea, versificația este un mijloc de redare a muzicalității).
