Scară la cer- Marin Sorescu.

"Un fir de Păianjen

Atârnat de tavan.

Exact deasupra patului meu.

În fiecare zi observ

Cum se lasă tot mai jos.

Mi se trimite şi

Scara la cer zic,

Mi se aruncă de sus.

Deşi am slăbit îngrozitor de mult

Sunt doar fantoma celui ce am fost

Mă gândesc că trupul meu

Este totuşi prea greu

Pentru scara asta delicată.

-Suflete, ia-o tu înainte.

Pâş! Pâş!"

Este o elegie scrisă pe patul de moarte din spital de către Marin Sorescu şi inclusă în ultimul
volum de poezii, intitulat sugestiv "Puntea".

Tema literară o constituie moartea şi gândul ajungerii din trup cu sufletul undeva. Poeziile scrise
în agonie de către Sorescu au fost dictate soţiei, el presimţind "Puntea" care leagă viaţa aceasta,
prin pragul morţii, de cealaltă viaţă, aşteptată, cea adevărată. Eul liric din "Scară la cer" acceptă
cu mult curaj ideea sfârşitului vieţii de pe pământ şi doreşte o ascensiune contemplând un fir
imaginar, dar nefragil, abia ţesut de păianjen, în salonul din spital. Eul liric întrezăreşte în ultimul
vers al strofei 2 o poartă de ieşire din marea suferinţă, din moartea care avea să îi aresteze
pentru totdeauna trupul.: afirmă că i se trimită în chip miraculos chiar lui "Şi/ Scara la cer"
precizează imediat, tot printr-o metaforă : Mi se aruncă de sus.

Trăsături neomoderniste.

1. Este folosit verslibrismul, renunţându-se la versificaţia clasică (Fără rimă, ritm şi măsură).

2.Limbajul artistic este depoetizat, ba chiar puţin epicizat.

3. Atitudinea este autoironică: "Sunt doar fantoma celui ce am fost"

4. Motivele literare neomoderniste sunt: spitalul, boala incurabilă, agonia, trupul slăbit,
îngrozirea artistului muribund, cerul, ţintuirea în pat, greutatea de a se mai ridica, sufletul uşor.

5. Tehninca ingambamentului- Este procedeul poeticprin care se trece o parte de frază ori
propoziţie (unele cuvinte) dintr-un vers în versul următor astfel sunt scoase în evidenţă anumite
cuvinte: "Mă gândesc că trupul meu/ este totuşi prea greu pentru scara asta delicată.".