Informaţia ereditară se transmite în succesiunea generaţiilor – de celule şi organisme – în două

etape:

replicare semiconservativă = biosinteza unor noi molecule de ADN identice cu molecula

iniţială → dublarea cantităţii de ADN;

Informaţia ereditară se transmite în succesiunea generaţiilor – de celule şi organisme – în două

etape:

diviziune celulară = distribuţia egală, totală şi precisă a materialului genetic dublat.

 Ambele procese:

 riguros controlate → se desfăşoară de obicei cu mare exactitate → stabilitatea

proceselor ereditare;

 Se pot produce însă erori de replicare sau erori de distribuţie → BOLI

Mecanismul de copiere şi transmitere a informaţiei genetice a fost intuit de Watson şi

Crick :

 Fiecare catenă a ADN serveşte drept matriţă sau tipar pentru formarea unei noi catene:

 Dezoxiribonucleotidele activate se aranjează complementar (A-T, G-C), în direcţia

5’→3’, şi sunt polimerizate, sub acţiunea ADN polimerazei.

 Sinteza a două molecule de ADN identice prin copierea unei molecule de ADN iniţiale
(parentale) = replicare.

 Pentru că cele două catene ale ADN parental se separă şi fiecare moleculă sintetizată are o
catenă parentală şi o catenă neoformată – replicarea este semiconservativă.

 Replicarea – proces fundamental pentru toate organismele vii = esenţa eredităţii.

 S Ochoa şi A. Kornberg – Premiul Nobel (1959).

 Descifrarea mecanismului replicării → obţinerea celor mai puternice antibiotice şi antivirale

– prin blocarea replicării genomului procariotelor

 Procesul de replicare la eucariote:

 foarte complex – datorită structurii genomului:

 enorm (+ fragmentat în cromozomi)

 asociat cu proteine,

 compactat în fibre de cromatină

 se desfăşoară în condiţii stricte:

 în faza S a ciclului celular, înaintea diviziunii,

 rapid (faza S = 8 ore),

 impecabil, cu foarte mare fidelitate – deoarece erorile = mutaţii.

 ADN polimerazele:
  Familie de enzime implicate în toate formele de replicare.

 Sintetizează o catenă nouă de ADN, în direcţia 5’→3’.

 ADN polimerazele NU POT să înceapă sinteza unei catene, ci numai să o

alungească, adăugând câte un nou nucleotid (complementar c. matriţă) la
gruparea 3’OH a nucleotidului deja încorporat;

 Sinteza unei catene noi de ADN începe cu sinteza unei amorse (“primer”) de
ARN (primază) pe care ADN polimeraza o va extinde;

 în final amorsele vor fi îndepărtate şi înlocuite cu ADN

 Iniţierea replicării.

 Elongaţia.

 Terminarea replicării.

 Replicarea începe în mai multe puncte, bine definite, ale genomului = origini ale replicării
(“ori”),

 Ele sunt recunoscute de proteinele ce iniţiază replicarea (complexul pre-RC) care

facilitează:

 despiralizarea ADN ← topoizomeraze;

 desfacerea catenelor ← helicaze → “furci” de replicare;

 menţinerea separată a catenelor ← proteinele SSB (sau RPA) → prevenirea

respiralizării