„Molia”

de Virginia Woolf

„Molia” este un text plin de emoții pozitive, dar mai multe emoții negative. În text
se povestește despre soarta unei molii care lupta pentru a supraviețui într-o lume atât de
mare pentru ea.
După lectura acestei povestiri despre o viață de molie atât de scurtă, mi-am propus
predarea acestui text atât pentru clasa a 8-a, cât și pentru clasa a 10-a, deoarece pot fi
învățate cuvinte necunoscute, să comenteze imagini poetice din text, să determine starea
personajului personal „Molia” din text, să argumenteze orignalitatea descrierii unei
lupte dintre viață și moarte ceea ce i-ar face pe elevi să înțeleagă prețul vieții.
Petru aceasta, voi aplica câteva metode de predare – învățare– evaluare:

 Voi propune câteva poze cu Molii, ceea ce mă va ajuta să captez atenția

elevilor. Eventual voi da întrebări elevilor: Ce știu despre molie?Unde
locuiește?Ce acțiuni are molia? Ce formă? Ce culoare? Ce sentimente vă
cuprind când vedeți o molie? Care este prima reacție când vedeți o molie? De
ce? (Anexa 1, 2, 3)
 Voi anunța tema lecției, venind cu alte imagini ale autoarei textului care
urmează să fie predat Virginia Woolf și voi accentua atenția elevilor la textul
propus „Molia”. (Anexa 4)
 Le voi povesti elevilor secvențele cele mai importante din viața și activitatea
scriitoarei Virginia Woolf, după care voi lectura textul „Molia”, care elevii îl vor
asculta cu atenție. La finele lecturii textului elevii vor fi întrebați dacă le-a plăcut
textul și de ce? (Anexa 5)
 Clasa se va împărți în 4 grupe. Fiecărui grup le va fi propus câte un abzaț din
text, din care elevii vor extrage cuvintele necunoscute pentru ei și vor identifica
însemnătatea lor din dicționarul explicativ. (Anexa 6)
 Voi propune elevilor, care deja sunt grupați în 4 grupe, să definească cronotopul
prin extragerea expresiilor din text cu ajutorul schemei propuse, în timp de 3
minute: (Anexa 7)
Timpul Spațiu

 Toți elevii vor primi însărcinarea de a rezuma fragmentul propus timp de 3

minute în maxim 3 enunțuri. (Anexa 8)
 Voi propune elevilor să construiască o poveste a lor timp de 5 minute, pe o
jumătate de foaie, cu ajutorul expresiilor fraziologice din textul nostru: zbor
planat, fluturi de zi, palida nuanță,sfâșietor, după o vreme, bătând din aripi,
neființă, triumf marginal, efort gigantic, sfârșit, propunând un alt titlu povestirii
alcătuite.

Nazarco Liubov, gr. DU12M

 Voi propune elevilor să formuleze ipostaza naratorului din text. (Naratorul
devine purtător de voce al autorului. În acest text autorul este un fin observator
al lumii din jur, al lumii moliei).
 Identificați în text cuvintele cheie și plasați-le pe poza unde molia se zbătea la
fereastră. (Anexa 9)
 Elevii vor primi însărcinarea de a identifica în text cum este caracterizată molia
de către naratoare, reprezentând printr-un desen pe o foaie A4.
 Metoda GSPAM ajută elevilor să-și dezvolte imaginația, făcând trimiteri la
posibilele acțiuni ale personajelor din text. (Anexa 10)
Descriere: Elevii formează 5 grupuri. Fiecare gurp are numele său și realizează
însărcinările (Rezultatele le prezintă în ordinea respectivă):
I Grefierul. Relatează biografia personajului principal: locul, timpul și
spațiul, într-o formă eseistică (formă prescurtată până la 0,5 pagină).
II Specialistul. Viața unei molii, din punctul său de vedere, într-o formă
eseistică (formă prescurtată până la 0,5 pagină).
III Procurorul. Este cel care depistează crima sau decesul. De asemenia
pe cel care este vinovat, care trebuie trași la răspundere. Numește cauzele
decesului. Într-o formă eseistică (formă prescurtată până la 0,5 pagină).
IV Avocatul. Este apărătorul. Apără cu toate argumentele posibile pe
criminal, acela care poartă vina că personajul principal a decedat. De asemenea,
după decesul personajului principal, apar noi circumstanțe – 3 copii minori ai
personajului principal, care au rămas în voaia sortei. Care sunt acțiunile
întreprinse de „Avocat”, în privința copiilor decedatei? Argumentează. Într-o
formă eseistică (formă prescurtată până la 0,5 pagină).
V Martorul. Este acea persoană care îl ajută pe procuror și pe avocat:
pe procuror îl ajută să depisteze cauzele decesului personajului principal
și modalitatea pedepsei infractorului;
pe avocat să-l ajute cu rezolvarea noilor circumstanțe cum sunt copii
minori ai personajului principal. Invocând argumente, într-o formă eseistică
(formă prescurtată până la 0,5 pagină).
 Voi propune elevilor să recunoască în raport cu ce text din literatura română se
găsesc astfel de desfășurare a acțiunii? („Amintiri din copilărie” de Ion Creangă,
„Descoperind râul” de F. Neagu). (Anexa 11)
 Prin metoda 6 / 3 / 5, elevii vor primi următoarea însărcinare:
– 6 membri în grupul de lucru, care notează pe o foaie de hârtie câte
– 3 soluții fiecare, la o problemă dată, timp de
– 5 minute (ilustrând 108 răspunsuri, în 30 minute, în fiecare grup)
După explicarea modalității de lucru, elevii primesc câte o foaie de hârtie
împărțită în trei coloane. Tema lucrului în grup este: Căile / metodele de luptă a
moliei între viață și moarte. Aplicarea activităților moliei nu are limită. (Elevul
își poate permite să dea frâu liber imaginației sale și să aplice orice acțiune

Nazarco Liubov, gr. DU12M

 care va facilita lupta moliei. Poate metodele propuse de elevi vor fi mai eficiente
ca cele ale naratorului și până la urmă molia va învinge moartea. (Anexa 12)

 Elevii vor primi pentru acasă o însărcinare pentru a completa portofoliul, dar și
pentru a vedea ce a învățat elevul la această oră de literatură universală: Meditați
asupra textului, determinând care este importanța textului dat. Ce nou ați
descoperit? Propun elevilor să audieze un răspuns succint la însărcinarea
dată, dar elevii vor răspunde dezvoltat pe o foaie A4 după propria părere:
Este un text cu un grad sporit de expresivitate din care am descoperit că molia
este o ființă tot atât de importantă ca și altele cum ar fi și fluturele, albina, dar
fiecare din ele își au și punctele forte și punctele slabe. Am înțeles că moartea
este momentul care nu poate fi evitat de nimeni. Am descoperit o imagine nouă a
acestei ființe miniaturale. Am înțeles că pentru a exista trebuie să lupți. Acest
text ne-a sugerat o lecție privitor la ceea cum trebuie să luptăm pentru viața
noastră.
La finele lecției, elevii cei mai activi, cei care au avut un răspuns mai
original și corect vor fi evaluați.

Nazarco Liubov, gr. DU12M

Anexa 9

Nazarco Liubov, gr. DU12M

Anexa 10

I Grefierul
Relatează biografia personajului principal: locul, timpul și spațiul, într-o formă eseistică
(formă prescurtată până la 0,5 pagină).
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________

II Specialistul.
Viața unei molii, din punctul său de vedere, într-o formă eseistică (formă prescurtată
până la 0,5 pagină).
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________

III Procurorul.
Este cel care depistează crima sau decesul. De asemenia pe cel care este vinovat, care
trebuie pedepsit. Numești cauzele decesului. Într-o formă eseistică (formă prescurtată
până la 0,5 pagină).
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________

Nazarco Liubov, gr. DU12M

Anexa 10

IV Avocatul.
Este apărătorul. Apără cu toate argumentele posibile pe criminal, acela care poartă vina
că personajul principal a decedat. De asemenea, după decesul personajului principal,
apar noi circumstanțe – 3 copii minori ai personajului principal, care au rămas în voaia
sortei. Care sunt acțiunile întreprinse de „Avocat”? Argumentează. Într-o formă
eseistică (formă prescurtată până la 0,5 pagină).
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________

V Martorul.
Este acea persoană care îl ajută pe procuror și pe avocat:
pe procuror îl ajută să depisteze cauzele decesului personajului principal și
modalitatea pedepsei infractorului;
pe avocat să-l ajute cu rezolvarea noilor circumstanțe cum sunt copii minori ai
personajului principal. Invocând argumente, într-o formă eseistică (formă prescurtată
până la 0,5 pagină).
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________

Nazarco Liubov, gr. DU12M

Anexa 1

Nazarco Liubov, gr. DU12M

Anexa 2

Nazarco Liubov, gr. DU12M

Anexa 3

Nazarco Liubov, gr. DU12M

Virginia Woolf

VIRGINIA (ADELINE) WOOLF s-a născut pe 25 ianuarie 1882, la Londra.

Este educată acasă, de tatăl său, Sir Leslie Stephen. La treisprezece ani îşi pierde mama
şi are prima dintr-un lung şir de căderi nervoase. În 1900 începe să scrie articole
în Times Literary Supplement. După moartea tatălui său în 1904, se mută împreună cu
sora ei, Vanessa, şi cu cei doi fraţi, Thoby şi Adrian, în cartierul Bloomsbury, casa lor
devenind locul de întâlnire al Grupului Bloomsbury. Se apropie mai mult de Vanessa şi
de soţul acesteia, criticul de artă Clive Bell. În 1912 se căsătoreşte cu Leonard Woolf,
care avea să-i fie alături întreaga viaţă, şi înfiinţează cu el o editură, Hogarth Press,
unde, pe lângă propriile opere, apar volume de T.S. Eliot, Katherine Mansfield, E.M.
Forster, iar mai târziu cărţile lui Freud. În 1915 publică primul ei roman, Călătorie în
larg (The Voyage Out), urmat de Noapte şi zi (Night and Day, 1919), Camera lui
Jacob (Jacob's Room, 1922) şi Doamna Dalloway (Mrs Dalloway, 1925). În acelaşi an,
îi apare volumul de eseuri The Common Reader. Alături de Doamna Dalloway,
romanele care o consacră printre scriitorii de primă mărime ai modernismului sunt Spre
far (To the Lighthouse, 1927) şi Valurile (The Waves, 1931). De succes comercial se
bucură romanul ei din 1928, Orlando, dedicat Vitei Sackville-West. În 1929 îi apare
volumul de eseuri cu tematică feministă O cameră separată (A Room of One's Own), iar
în 1937, romanul Anii (The Years). Pe 28 martie 1941, după finalizarea romanului Între
acte (Between the Acts), se sinucide înecându-se în râul Ouse. Autoare a numeroase
romane, povestiri şi eseuri, precum şi a unui amplu jurnal, editoare şi feministă
implicată, Virginia Woolf este una dintre personalităţile de marcă ale secolului XX,
stilul inovator al operelor sale influenţând generaţii întregi de scriitori.
Dacă Virginia Woolf s-a născut şi a murit în acelaşi an cu conegenerul ei
modernist James Joyce, drumurile lor s-au despărţit în rest, după cum a constatat Radu
Paraschivescu: dacă Ulise se desfăşoară, pe sute de pagini, dilatând timpul unei singure
zile, Orlando, o carte de 300 de pagini, cuprinde o perioadă de începe de la Elisabeta I
şi ajunge până a doua parte a secolului XX.
Orlando este o carte atipică pentru Virginia Woolf, iar Antoaneta Ralian a explicat de
ce: este o carte intens comică, satirică, naratorul se transformă în biograf (ceea ce este o
parodie la metaficţiunile istorice) şi se consultă permanent cu cititorul – o tehnică total
inedită pentru vremea la care apare romanul, precedând tipul de literatură practicată azi.

Anexa 4

Nazarco Liubov, gr. DU12M

 Virginia Woolf

Moartea moliei

Acele molii ce zboară la lumina zilei nu pot fi numite astfel; pe drept cuvânt; ele nu trezesc acea
senzaţie învăluitoare a nopţilor adânci de toamnă şi a iederii în floare, lucru ce stă, fără tăgadă însă,
în putinţa celui mai neînsemnat fluturaş cu aripa pudrată în galben, dormitând în umbra draperiei.
Ele sunt doar nişte creaturi hibride ce nu au nici vioiciunea fluturilor de zi şi nici tristeţea semenelor
lor. Şi totuşi, exemplarul de faţă cu aripile sale înguste, de culoarea fânului, brodate cu franjuri de
aceeaşi palidă nuanţă, părea să fie mulţumit, cu simplul fapt al vieţuirii. Era o dimineaţă plăcută, de
miez de septembrie, blajină, mângâietoare, dar cu o adiere mai tăioasă decât aceea a lunilor de vară.
Plugul brăzda deja câmpia ce se vedea pe fereastră şi acolo, pe unde trecuse fierul, pământul apărea
zemuind ca de sub teasc şi strălucea uşor aburit. Din câmpuri şi din înălţimile de dincolo de ele,
năvălea atâta forţă de viaţă, încât cu greu puteai să rămâi cu privirea pe filele cărţii. Ciorile de câmp
se strânseseră şi ele pentru una din obişnuitele lor întâlniri; se roteau în zbor planat printre vârfurile
arborilor, dând impresia că o plasă uriaşă cu mii de noduri negre a fost aruncată în văzduh, ca numai
după câteva clipe, să se lase uşor în jos, împânzind copacii ce păreau să aibă câte un moţ la vârful
fiecărei rămurele. Apoi, fără veste, plasa era din nou azvârlită în sus, într-o rotire mai largă de
rândul acesta, într-o larmă şi într-un vacarm din cele mai asurzitoare, de parcă această avântare
înspre cer, urmată de revenirea domoală pe vârfurile copacilor, ar fi fost o experienţă uluitor de
palpitantă.

Aceeaşi energie ce însufleţea ciorile, plugarii, caii, ba chiar – după toate semnele – până şi
înălţimile golaşe şi neroditoare o făcea şi pe molie să se agite, descriind zig-zaguri pe ochiul său de
geam. Nu puteai să n-o urmăreşti cu interes. Într-adevăr, deveneai conştient de un ciudat simţământ
de milă pentru ea. În dimineaţa aceea, ocaziile de a gusta plăcerea păreau atât de multe şi de
felurite, încât a duce doar existenţa unei molii, şi încă a unei molii ce zboară ziua, apărea ca o soartă
nedreaptă, şi însufleţirea cu care ea se bucura din plin de puţinele prilejuri fericite ce i se ofereau,
era patetică. Ea zbura cu îndrăzneală spre un ungher al spaţiului restrâns de joacă şi după un răgaz
de-o clipă se îndreptă în curmeziş spre colţul opus. Ce altceva îi mai rămânea de făcut decât să
zboare spre un al treilea şi apoi spre un al patrulea colţ? Asta era tot ce putea ea să facă, în ciuda
înălţimii colinelor, a imensităţii cerului, a depărtării la care se zărea fumul caselor şi a romanticelor
sirene de vapor, ce se făceau auzite când şi când undeva în larg. Dar făcea şi ea atât cât îi stătea-n
puteri. Urmărind-o, aveai impresia că o fibră extrem de fragilă, dar autentică, din energia
debordantă a universului, fusese implantată în fiinţa ei miniaturală şi şubredă. Ori de câte ori
traversa în zborul ei geamul, mi se părea că văd înfiripându-se o fărâmă de lumină din însăşi esenţa
vieţii. O nimica toată în făptură, dar clocotea de forţă.

Şi totuşi, pentru că era atât de mică şi doar o formă elementară a energiei ce inunda camera prin
fereastra deschisă şi pătrundea pe tot atâtea căi înguste şi întortocheate în propria-mi minte, ca şi în
aceea a atâtor alte fiinţe omeneşti, simţeai că era ceva pe cât de miraculos pe atât de sfâşietor în
legătură cu făptura ei. Era ca şi cum cineva ar fi luat un mărgăritar de viaţă absolută şi
împodobindu-l graţios cu un veşmânt de pufuşor şi fulgi l-ar fi făcut apoi să dănţuiască în zig-

Nazarco Liubov, gr. DU12M

zaguri, ca pentru a ne arăta adevăratul tâlc al vieţii. Şi pricepeai atunci că asişti la un miracol. Eşti
predispus să uiţi cu totul de viaţă, văzând-o aplecată şi cocoşată, împovărată şi stânjenită, trebuind
să se strecoare cu cea mai mare precauţie şi sobrietate. Gândul la ce ar fi putut să însemne viaţa
pentru ea, să fi fost doar plăsmuită în orice altă formă, te făcea să priveşti îndeletnicirile-i modeste
cu un soi de milă.

După o vreme, vădit ostenită de dansul ei, se aşeză pe cerceveaua ferestrei, la soare; ciudatul
spectacol, odată sfârşit, am uitat de existenţa ei. Apoi, ridicând ochii, privirea mi-a fost atrasă din
nou. Încerca să-şi reia dansul, dar era fie prea amorţită, fie prea stângace şi nu putea decât să-şi
zbată aripile, agitată, în partea de jos a geamului; şi atunci când vru să zboare de-a curmezişul lui,
se prăbuşi. Absorbită cum eram de altceva, am urmărit o vreme aceste zbateri zadarnice, fără să
gândesc; aşteptând involuntar, ca ea să-şi reia zborul, aşa cum aştepţi ca o maşinărie ce s-a oprit la
un moment dat, să pornească din nou, fără să te gândeşti la cauzele defecţiunii ei. După a şaptea
încercare, ea alunecă de pe cercevea şi căzu, bătând din aripi, răsturnându-se pe spate pe pervazul
ferestrei. Neputinţa ei în această stare mă dezmetici. Mă fulgeră gândul că era în suferinţă; nu se
mai putea ridica, picioruşele i se zbăteau în van. Şi, pe când întindeam spre ea un creion, vrând să o
ajut să se redreseze, îmi trecu prin minte că sfârşeala şi stângăcia ei erau de fapt apropierea morţii.
Am pus creionul jos.

Picioruşele prinseră a se agita din nou. Am privit în jur, căutând parcă duşmanul nevăzut cu care se
lupta. Am privit afară. Ce se întâmplase acolo? Era amiază şi pe câmp munca încetase. Nemişcarea
şi liniştea luaseră locul însufleţirii dinainte. Păsările zburaseră spre gârlă să-şi caute hrana. Caii
stăteau nemişcaţi. Şi totuşi, forţa aceea imensă era acolo, strânsă laolaltă, indiferentă, impersonală,
neurmărind nimic în mod special. Într-un anume fel ea îi era ostilă micuţei molii de culoarea fînului.
Ar fi fost zadarnic să încerci să faci ceva. Asistam doar – neputincioasă la formidabilele sforţări ale
acelor picioruşe firave, împotriva unui destin implacabil, căruia îi stătea în putere, de ar fi vrut
numai, să scufunde un oraş întreg şi nu numai un oraş, ci mulţimi întregi de fiinţe omeneşti; nimeni
şi nimic – ştiam asta – nu avea nici o şansă împotriva morţii. Cu toate acestea după un răgaz datorat
epuizării, picioruşele se zbătură din nou. Era de-a dreptul sublimă, această ultimă împotrivire şi atât
de frenetică încât ea izbuti în cele din urmă să-şi revină. Desigur, compasiunea noastră omenească
era cu totul de partea vieţii. În plus aici, acum, acest efort gigantic, neîncurajat şi neştiut de nimeni,
venit din partea unei mărunte şi neînsemnate molii şi îndreptat împotriva unei forţe de o asemenea
amploare, pentru a reţine ceea ce nimeni altcineva nu preţuia şi nu ţinea ca să păstreze, îţi umplea
sufletul de o emoţie ciudată. Te aflai din nou în faţa vieţii însăşi, acel mărgăritar pur. Am ridicat
creionul deşi îl ştiam inutil, dar chiar în clipa aceea semnele morţii ce nu puteau fi confundate se
arătară. Corpul se destinse, ca după o clipă numai să înţepenească. Zbaterea luase sfârşit. Mica şi
neînsemnata creatură trecuse în nefiinţă. Priveam la molia moartă. Acest triumf marginal, de mică
importanţă, al unei asemenea forţe uriaşe asupra unui atât de umil adversar, mă umplea de uimire.
După cum viaţa păruse stranie doar cu câteva clipe în urmă, şi moartea era acum la fel de bizară.
Murind, molia îşi regăsise pacea şi stătea întinsă în cea mai deplină decenţă, netulburată în
nemişcarea ei. O, da, părea ea să spună, moartea e mai tare decât mine.

Anexa 5 (În româneşte de Margareta Teodorescu)

Nazarco Liubov, gr. DU12M

Anexa 6

Virginia Woolf
Moartea moliei
I abzaț
Acele molii ce zboară la lumina zilei nu pot fi numite astfel; pe drept cuvânt; ele nu trezesc
acea senzaţie învăluitoare a nopţilor adânci de toamnă şi a iederii în floare, lucru ce stă, fără tăgadă
însă, în putinţa celui mai neînsemnat fluturaş cu aripa pudrată în galben, dormitând în umbra
draperiei. Ele sunt doar nişte creaturi hibride ce nu au nici vioiciunea fluturilor de zi şi nici tristeţea
semenelor lor. Şi totuşi, exemplarul de faţă cu aripile sale înguste, de culoarea fânului, brodate cu
franjuri de aceeaşi palidă nuanţă, părea să fie mulţumit, cu simplul fapt al vieţuirii. Era o dimineaţă
plăcută, de miez de septembrie, blajină, mângâietoare, dar cu o adiere mai tăioasă decât aceea a
lunilor de vară. Plugul brăzda deja câmpia ce se vedea pe fereastră şi acolo, pe unde trecuse fierul,
pământul apărea zemuind ca de sub teasc şi strălucea uşor aburit. Din câmpuri şi din înălţimile de
dincolo de ele, năvălea atâta forţă de viaţă, încât cu greu puteai să rămâi cu privirea pe filele cărţii.
Ciorile de câmp se strânseseră şi ele pentru una din obişnuitele lor întâlniri; se roteau în zbor planat
printre vârfurile arborilor, dând impresia că o plasă uriaşă cu mii de noduri negre a fost aruncată în
văzduh, ca numai după câteva clipe, să se lase uşor în jos, împânzind copacii ce păreau să aibă câte
un moţ la vârful fiecărei rămurele. Apoi, fără veste, plasa era din nou azvârlită în sus, într-o rotire
mai largă de rândul acesta, într-o larmă şi într-un vacarm din cele mai asurzitoare, de parcă această
avântare înspre cer, urmată de revenirea domoală pe vârfurile copacilor, ar fi fost o experienţă
uluitor de palpitantă.

Cuvântul
Însemnătatea cuvântului depistat
necunoscut

Nazarco Liubov, gr. DU12M

Anexa 6

Virginia Woolf
Moartea moliei
II abzaț
Aceeaşi energie ce însufleţea ciorile, plugarii, caii, ba chiar – după toate semnele – până şi
înălţimile golaşe şi neroditoare o făcea şi pe molie să se agite, descriind zig-zaguri pe ochiul său de
geam. Nu puteai să n-o urmăreşti cu interes. Într-adevăr, deveneai conştient de un ciudat simţământ
de milă pentru ea. În dimineaţa aceea, ocaziile de a gusta plăcerea păreau atât de multe şi de
felurite, încât a duce doar existenţa unei molii, şi încă a unei molii ce zboară ziua, apărea ca o soartă
nedreaptă, şi însufleţirea cu care ea se bucura din plin de puţinele prilejuri fericite ce i se ofereau,
era patetică. Ea zbura cu îndrăzneală spre un ungher al spaţiului restrâns de joacă şi după un răgaz
de-o clipă se îndreptă în curmeziş spre colţul opus. Ce altceva îi mai rămânea de făcut decât să
zboare spre un al treilea şi apoi spre un al patrulea colţ? Asta era tot ce putea ea să facă, în ciuda
înălţimii colinelor, a imensităţii cerului, a depărtării la care se zărea fumul caselor şi a romanticelor
sirene de vapor, ce se făceau auzite când şi când undeva în larg. Dar făcea şi ea atât cât îi stătea-n
puteri. Urmărind-o, aveai impresia că o fibră extrem de fragilă, dar autentică, din energia
debordantă a universului, fusese implantată în fiinţa ei miniaturală şi şubredă. Ori de câte ori
traversa în zborul ei geamul, mi se părea că văd înfiripându-se o fărâmă de lumină din însăşi esenţa
vieţii. O nimica toată în făptură, dar clocotea de forţă.

Cuvântul
Însemnătatea cuvântului depistat
necunoscut

Nazarco Liubov, gr. DU12M

Anexa 6

Virginia Woolf
Moartea moliei
III abzaț

Şi totuşi, pentru că era atât de mică şi doar o formă elementară a energiei ce inunda camera prin
fereastra deschisă şi pătrundea pe tot atâtea căi înguste şi întortocheate în propria-mi minte, ca şi în
aceea a atâtor alte fiinţe omeneşti, simţeai că era ceva pe cât de miraculos pe atât de sfâşietor în
legătură cu făptura ei. Era ca şi cum cineva ar fi luat un mărgăritar de viaţă absolută şi
împodobindu-l graţios cu un veşmânt de pufuşor şi fulgi l-ar fi făcut apoi să dănţuiască în zig-
zaguri, ca pentru a ne arăta adevăratul tâlc al vieţii. Şi pricepeai atunci că asişti la un miracol. Eşti
predispus să uiţi cu totul de viaţă, văzând-o aplecată şi cocoşată, împovărată şi stânjenită, trebuind
să se strecoare cu cea mai mare precauţie şi sobrietate. Gândul la ce ar fi putut să însemne viaţa
pentru ea, să fi fost doar plăsmuită în orice altă formă, te făcea să priveşti îndeletnicirile-i modeste
cu un soi de milă.
După o vreme, vădit ostenită de dansul ei, se aşeză pe cerceveaua ferestrei, la soare; ciudatul
spectacol, odată sfârşit, am uitat de existenţa ei. Apoi, ridicând ochii, privirea mi-a fost atrasă din
nou. Încerca să-şi reia dansul, dar era fie prea amorţită, fie prea stângace şi nu putea decât să-şi
zbată aripile, agitată, în partea de jos a geamului; şi atunci când vru să zboare de-a curmezişul lui,
se prăbuşi. Absorbită cum eram de altceva, am urmărit o vreme aceste zbateri zadarnice, fără să
gândesc; aşteptând involuntar, ca ea să-şi reia zborul, aşa cum aştepţi ca o maşinărie ce s-a oprit la
un moment dat, să pornească din nou, fără să te gândeşti la cauzele defecţiunii ei. După a şaptea
încercare, ea alunecă de pe cercevea şi căzu, bătând din aripi, răsturnându-se pe spate pe pervazul
ferestrei. Neputinţa ei în această stare mă dezmetici. Mă fulgeră gândul că era în suferinţă; nu se
mai putea ridica, picioruşele i se zbăteau în van. Şi, pe când întindeam spre ea un creion, vrând să o
ajut să se redreseze, îmi trecu prin minte că sfârşeala şi stângăcia ei erau de fapt apropierea morţii.
Am pus creionul jos.

Cuvântul
Însemnătatea cuvântului depistat
necunoscut

Nazarco Liubov, gr. DU12M

Anexa 6

Virginia Woolf
Moartea moliei
IV abzaț

Picioruşele prinseră a se agita din nou. Am privit în jur, căutând parcă duşmanul nevăzut cu
care se lupta. Am privit afară. Ce se întâmplase acolo? Era amiază şi pe câmp munca încetase.
Nemişcarea şi liniştea luaseră locul însufleţirii dinainte. Păsările zburaseră spre gârlă să-şi caute
hrana. Caii stăteau nemişcaţi. Şi totuşi, forţa aceea imensă era acolo, strânsă laolaltă, indiferentă,
impersonală, neurmărind nimic în mod special. Într-un anume fel ea îi era ostilă micuţei molii de
culoarea fînului. Ar fi fost zadarnic să încerci să faci ceva. Asistam doar – neputincioasă la
formidabilele sforţări ale acelor picioruşe firave, împotriva unui destin implacabil, căruia îi stătea în
putere, de ar fi vrut numai, să scufunde un oraş întreg şi nu numai un oraş, ci mulţimi întregi de
fiinţe omeneşti; nimeni şi nimic – ştiam asta – nu avea nici o şansă împotriva morţii. Cu toate
acestea după un răgaz datorat epuizării, picioruşele se zbătură din nou. Era de-a dreptul sublimă,
această ultimă împotrivire şi atât de frenetică încât ea izbuti în cele din urmă să-şi revină. Desigur,
compasiunea noastră omenească era cu totul de partea vieţii. În plus aici, acum, acest efort gigantic,
neîncurajat şi neştiut de nimeni, venit din partea unei mărunte şi neînsemnate molii şi îndreptat
împotriva unei forţe de o asemenea amploare, pentru a reţine ceea ce nimeni altcineva nu preţuia şi
nu ţinea ca să păstreze, îţi umplea sufletul de o emoţie ciudată. Te aflai din nou în faţa vieţii însăşi,
acel mărgăritar pur. Am ridicat creionul deşi îl ştiam inutil, dar chiar în clipa aceea semnele morţii
ce nu puteau fi confundate se arătară. Corpul se destinse, ca după o clipă numai să înţepenească.
Zbaterea luase sfârşit. Mica şi neînsemnata creatură trecuse în nefiinţă. Priveam la molia moartă.
Acest triumf marginal, de mică importanţă, al unei asemenea forţe uriaşe asupra unui atât de umil
adversar, mă umplea de uimire. După cum viaţa păruse stranie doar cu câteva clipe în urmă, şi
moartea era acum la fel de bizară. Murind, molia îşi regăsise pacea şi stătea întinsă în cea mai
deplină decenţă, netulburată în nemişcarea ei. O, da, părea ea să spună, moartea e mai tare decât
mine.

Cuvântul
Însemnătatea cuvântului depistat
necunoscut

Nazarco Liubov, gr. DU12M

Anexa 7

TIMPUL SPAȚIUL

TIMPUL SPAȚIUL

Nazarco Liubov, gr. DU12M

Anexa 7

TIMPUL SPAȚIUL

TIMPUL SPAȚIUL

Nazarco Liubov, gr. DU12M

Anexa 8

Rezumatul fragmentului I
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
_____________________________________________________________________ .

Rezumatul fragmentului II
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
_____________________________________________________________________ .

Rezumatul fragmentului III

______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
_____________________________________________________________________ .

Rezumatul fragmentului IV
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
_____________________________________________________________________ .

Nazarco Liubov, gr. DU12M

Anexa 12

Tema: Căile / metodele de luptă a moliei între viață și moarte. Aplicarea acțiunilor
moliei în viziunea elevilor nu are limită. (Elevul își poate permite să dea frâu liber
imaginației sale și să aplice orice acțiune care va facilita lupta moliei. Poate metodele
propuse de elevi vor fi mai eficiente ca cele ale naratorului și până la urmă molia va
învinge moartea).

______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________

Nazarco Liubov, gr. DU12M

Anexa 11

„Descoperind râul” de F. Neagu

Era vară. Bănică stătea cu picioarele în râul care îl răcorea. După puțin timp, el vru să
înhațe niște plăci. Tatăl lui îl prinse și îl certa. El seduse înapoi la râu. Puse o placa pe
râu, și se lăsa purtat de râu. Îi plăcu foarte mult. Pe drum, el se întâlni cu niște gâște.
Bănică credea că sunt trimise de zâna apei sa îl întâmpine. Văzând atâtea minunații,el
crezu că este în „Țara minunilor”. După un timp, el fu zărit de o fată care îl întreba de ce
a venit fără voia bunicăi Paraschiva. Acesta îi spuse că nu a vrut sa plece, l-a furat râul.
Fata îl lua, și vru să îl ducă acasă. Pe drum, un berbec, se dădu la el. Fata îi spuse să îl
apuce de coarne. Apoi, Bănică, fiind obosit, adormi în brațele fetei. El visa că gonește
într-o trăsură la care erau înhămați patru iepurași.

„Descoperind râul” de Fănuș Neagu, această operă literară, scriitorul Fănuș Neagu, ne
înfățișează peripețiile unui copilaș care merge împreună cu bunica sa Parascheva la râu.
Bănică o însoțește pe bunica Parascheva la râu, unde fusese luat de râu cu tot cu albie și
a fost dus în „Țara Poveștilor”. Bănică este recunoscut de către fată și scos la țărm. La
apariția berbecului, Bănică se sperie dar fata îl sfătuiește să se împrietenească cu acesta.
Bănică s-a împrietenit cu berbecul și i-a promis în dar clopoțelul de la sania ei. Către
seară, Bănică este dus acasă de către fată și visează că este într-o trăsură trasă de 4
iepuri.

Nazarco Liubov, gr. DU12M

Anexa 11

Scriitorul narează câteva din întâmplările foarte cunoscute ale copilăriei sale: „La
cireșe ”, „Pupăza din tei” și „La scăldat ”

„Amintiri din Copilărie” de Ion Creangă

„La cirese”
Nică se hotăraște să se ducă la vărul său Ion pentru a mânca cireșe. Pretextând ca vrea
să-l ia pe Ion la scăldat. Află de la mătușa Mărioara că acesta nu este acasă. Își ia rămas
bun de la mătușă după care se strecoară în gradină și se urcă în cireș. Mătușa Mărioara îl
zărește, începe să-l amenințe, iar drept urmare Nică sare din cireș și, pentru a scapă,
începe să alerge printr-o plantație de cânepa. Urmărit de mătușă, cei doi reușesc să culce
la pământ toată cânepa cultivată. Nică a reușit să scape sărind gardul, dar seara moș
Vasile împreună cu primarul au venit la părinți pentru a cere daune pentru cânepă și
cireșe. Nică primește „o chelfăneală” zdravănă de la tatăl său pentru stricăciunile
produse de el.

„Pupăza din tei”

Într-o dimineață mama lui Nică, Smaranda, îl trezește pe Nică înainte de răsăritul
soarelui, când era somnul mai dulce, ca să nu-l spurce „cucul armenesc”. Smaranda îl
trimite pe Nică să ducă mâncare oamenilor angajați la prășit. Pe drum, Nică se abate pe
la teiul în care își avea pupăza cuibul cu gândul s-o prindă. Când o vede, se sperie de
creastă ei și îi dă drumul în scorbură. Pune în gura scorburii o lespede și pleacă să ducă
mâncare lingurarilor. La întoarcere prinde pupăza și o ascunde acasă în pod. După doua
zile, de frică să nu fie prins, Nică se duce cu pupăza la iarmaroc să o vândă. Un
moșneag, sub pretext ca vrea sa cumpere pupăza, o dezleagă și îi dă drumul. Nică îi cere
moșneagului să îi plătească pasarea. Moșneagul încearcă sa-l potolească și-l amenință în
final ca-l va duce la taică-său. Speriat, Nică fuge acasă. Ajuns acasă, frații îi spun că
părinții sunt plecați la târg, iar mătușa Măriuca ridicase tot satul din pricina pupezei. Dar
tocmai atunci, se aude pupăza, care canta.

„La scăldat”
Într-o zi, Smaranda îl roagă pe Nică să o ajute. El promite să stea acasă, dar în gândul
lui plănuiește să plece la scăldat. Smaranda văzând că băiatul nu mai este acasă, se duce
la balta și-l vede tolănit în pielea goală pe nisip. Ea așteaptă să intre în apă, apoi îi ia
toate hainele. Nică se gândește cum să ajungă acasă fără haine. O ia prin păpușoi, prin
grădinile oamenilor, îl latră căinii, apoi ajunge, cu chiu cu vai, în ograda casei sale.
După aceasta întâmplare, Nică devine ascultător și harnic, până când, impresionata,
Smaranda îl iartă.

Nazarco Liubov, gr. DU12M

Însemnări didactice

„Moartea moliei”

de Virginia Woolf

Nazarco Liubov, gr. DU12M