Sunteți pe pagina 1din 6

Rolul valorilor personale în activitatea profesională

Valorile personale sunt un instrument puternic ce îți influenteaza viata fără sa stii daca nu
esti constient ca ele exista si daca nu stii care sunt prioritare pentru tine. Ele sunt standardele pe
care si le defineste fiecare pentru a trai conform lor si influenteaza adesea atitudinea si
comportamentul nostru. Ele sunt cele care ne influenteaza deciziile de viata. Si tot ele ne
contureaza unicitatea si ne definesc autenticitatea.
Valorile personale sunt acele standarde pe care ti le definesti pentru a trai conform lor.
Acest proces de definire si redefinire este unul continuu si este influentat de mediul extern. Modul
in care fiecare isi defineste valorile personale este unul propriu. De exemplu: pentru o persoana „sa
nu furi” poate fi o valoare prioritara pe cand pentru altcineva aceasta este una dintre cele 10 porunci
crestine (de neincalcat), iar pentru altcineva este ceva firesc pentru a putea „trai intr-o societate
evoluata”. Daca cei din grupul meu fura iar eu imi doresc sa nu fur si aceasta este valoarea mea
prioritara, voi incerca sa nu o incalc si sa evoluez astfel, sa traiesc dupa alte standarde decat grupul
meu. Daca cei din jurul meu nu fura si acest lucru este de neconceput in cercul meu de cunoscuti,
voi avea o alta valoare prioritara pentru ca acest „standard” este deja ceva firesc. Cu alte cuvinte o
valoare este o valoare personala (un standard de viata pentru mine) doar in conditiile in care este
relevanta pentru mine.
In trecut nu s-a acordat prea multa atentie valorilor, dar la inceputul anilor 1990 cercetatorii
au decis sa le studieze mai mult pentru a le intelege. Unii dintre ei au facut liste de sute de valori
care mai de care mai interesante (totul la nivel teoretic), dar au fost si cativa care au dorit sa afle
cum functioneaza (in practica) pentru fiecare persoana, pentru a putea crea instrumente care sa ne
ajute sa ni le identificam mai usor. In 1992 un cercetator a facut un inventar al valorilor pentru a le
identifica pe cele care apar in mod repetat si mai mult le-au impartit in doua categorii: „valori

vecine” si „valori opuse”1. Este foarte probabil ca o persoana pentru care conteaza mult
„libertatea” sa conteze si „vecina” sa „curiozitatea” sau „creativitatea” si mai putin probabil sa
conteze o valoare „opusa” precum „respectul pentru traditie”. Asadar e probabil sa avem mai multe
valori din aceeasi categorie „la pachet” si mai putin probabil sa ne identificam cu „antonimele” lor.

1
Desi, valorile personale sunt subiective, ele sunt influentate de mediul exterior: de media, de
oamenii- model care apar des la televizor, de reactia celor din jurul nostru la un anumit
comportament. De exemplu: cand un profesor iti da nota 5 cand tu erai de 8 (comportament), cu
convingerea ca asa te motiveaza sa inveti mai mult, te poate face sa crezi ca oricat ai invata nu vei
obtine niciodata o nota buna, poate chiar te face sa crezi ca esti incapabil si iti scade increderea in
tine (atitudine). O persoana
care nu este increzatoare in propriile forte este mai probabil sa nu aiba o directie clara in viata
(valoare).
Valorile ne pot face sa avem prejudecati. De exemplu: daca pentru tine „sentimentul de
apartenenta la un grup” este o valoare importanta, e posibil sa nu ai prea multa ingaduinta pentru o
persoana care apreciaza „solitudinea” si sa pui etichete imaginare dar grele pe fruntea persoanei
respective (ex. „e un ciudat”). Desi, membri ai aceleiasi specii – Homo Sapiens – oamenii se
deosebesc intre ei. Fiecare om este unic, nu sunt doi oameni identici pe Terra. Fiecare persoana este
identica doar cu sine.
Găsirea unui echilibru între viaţa profesională si viața personală a devenit o problemă
semnificativă atât pentru femei cât și bărbați. Cu toate acestea, separarea spaţiului public şi a celui
particular continuă să caracterizeze societăţile dezvoltate care reflectă opinia că spaţiul public de
muncă şi cel privat al familiei constituie doua sfere diferite şi separate, care se identifică cu partea
masculină, respectiv feminină. ”Genul îngrijirii şi al muncii casnice” continuă, într-un grad mare,
să constituie probleme tipic feminine, chiar se vorbeşte despre aşa numita „zi dublă” a femeilor
care constituie o dovadă a legării într-un grad mai mare a acesteia de spaţiul casnic, particular.
Ȋn ciuda faptului că a crescut numărul familiilor cu cariera dublă, care constituie tipul
familiei moderne şi a faptului că s-au produs schimbări în rolurile sociale ale bărbaţilor şi ale
femeilor, ideea de egalitate între sexe în sfera particulară a familiei nu este recunoscută îndeajuns
ca fiind o problemă. Lipsa echilibrului între viaţa profesională şi cea de familie are efecte diferite
asupra celor două sexe, întrucȃt pentru femeia mamă este legată direct de sectorul muncii şi
înseamnă dificultatea participării totale pe piaţa forţei de muncă, în timp ce pentru bărbatul tată este
legată de familie şi se traduce prin dificulatea găsirii timpului de a se dedica familiei şi
gospodăriei.

2
Demnitatea este o valoare morala care dainuie. Ea a fost promovata de toate societatile, de
la cele antice pana la cele contemporane. In vorbirea curenta, a fi demn înseamna a avea autoritate
morala, adica a fi correct, onest, a-I respecta pe ceilalti si a te bucura in acelasi timp de respectul
lor.
Premisele demnitatii umane sunt libertatea si egalitatea sanselor. Istoria a demonstrat ca nu
toate societatile au asigurat conditii pentru manifestarea demnitatii umane. In societatile
caracterizate prin oprimarea unei clase sociale de catre o alta, demnitatea era doar privilegiul celor
care detineau puterea. De exmplu, in societatea sclavagista, sclavii nu erau tratati ca fiinte umane
demne. Ei reprezentau simple instrumente de folosinta, aflate oricand la dispozitia stapanilor de
sclavi.
Motivați fie de răsplata financiară, privilegii și funcții sau mânați de impulsuri mai adânci
precum dorința de împlinire profesională, oamenii sunt prinși astăzi într-o cursă contra-cronometru
și nevoiți să se împartă între muncă și viața personală.
Au existat perioade în care angajaţii munceau de luni pȃnă vineri, 8 ore pe zi, iar graniţa
dintre serviciu şi familie era cȃt se poate de clar delimitată. Ȋnsă regulile jocului s-au schimbat între
timp şi limitele s-au amestecat pentru foarte mulţi dintre angajaţi. Motivele pentru care s-a ajuns la
acest lucru sunt variate:
Economia globală. Pe măsură ce tot mai mulţi profesionişti intră pe piaţa internaţionala a
muncii şi companiile încearcă să renunţe la unele posturi pentru a-si reduce cheltuielile, oamenii se
simt presaţi să lucreze tot mai mult, peste program, şi să producă mai mult, pentru a-şi proteja
locurile de muncă.
Afacerile internaţionale. Ȋn întreaga lume, "serviciu" înseamnă pentru unii oameni 24 de
ore pe zi. Dacă eşti angajat al unei companii sau a unei organizaţii internaţionale, ţi se poate cere
să fii la dispoziţia superiorilor 24 de ore din 24, timp de şapte zile pe săptămȃna, pentru consultare
sau pentru rezolvarea anumitor sarcini.
Tehnologia avansată. Ȋn prezent, oamenii au posibilitatea de a lucra de oriunde - fie de
acasă, fie din maşina personală şi chiar în timp ce se află în vacanţă. Ȋn plus, unii manageri se
aşteaptă la acest lucru, fără a ţine cont (şi) de drepturile angajatului.
Acest lucru merită? Depinde şi de compensaţiile oferite. Dacă acestea există...

3
Dacă munceşti peste program din motive financiare sau pentru a avansa în carieră, fă acest
lucru cu moderaţie. Cel mai important lucru, refuză atunci cȃnd eşti obosit, cȃnd acest lucru îţi
afectează starea de sănătate sau cȃnd ai obligaţii familiale cruciale.
Echilibrul dintre viaţa profesională și viața personală este un subiect mult prea important
pentru fiecare dintre noi pentru ca altcineva să ia decizii în locul nostru. Pentru a putea păstra
echilibrul este esențial să ne gestionăm timpul astfel încât să existe un timp pentru muncă, un timp
pentru familie, un timp pentru prieteni și un timp pentru noi înșine. Sentimentul de împlinire şi
satisfacţie pe care îl dă armonia dintre muncă şi relaxare vine nu doar dintr-un management eficient
al timpului, ci şi din atitudinea faţă de muncă, faţă de viaţă şi faţă de sine, din înţelegerea faptului
că tot ceea ce se face într-o parte alimentează cu energie cealaltă parte. Câtă vreme, conştient sau
inconştient, munca este percepută ca un domeniu exterior vieţii, ca o obligaţie, ca o corvoadă,
şansele de a echilibra balanţa se răresc considerabil, generând conflictul dintre muncă şi viaţa
personală, cu efecte asupra sănătăţii fizice şi psihice a angajatului.
Ne orientam in viata dupa anumite valori. Puteam alege diferite alternative in functie de
valorile la care aderam, acestea fiind diferite de la un individ la altul.
Sistemul nostru de valori este coloana noastra vertebrala, in sens moral, “sistemul nostru
nervos”, “programul” personalitatii noastre. Fără el, am fi dezorientai. Acceptam cu dificultate
faptul ca ceilalti vad (percep) realitatea altfel decat noi. Avem tendinta sa absolutizam sistemul
nostru de valori, uitand ca valorile proprii sunt relative in timp si in spatiu.
La aceste dificultati, trebuie sa mai adaugam si fenomenele selectiei si ale interpretarilor sau
axtrapopularilor : fiecare recompune mesajul pe care il primeste din afără dupa criterii diferite; unii
retin ceea ce ii bucura, altii, dimpotriva, ceea ce ii raneste; unii cred ca aud ceea ce ar vrea sa auda,
altii ceea ce se tem sa auda etc. in recompunerea mesajului, intervin : varsta, cultura, religia,
educatia, stilul personal, categoriile sociale si grupurile de apartanenta, opiniile si conceptiile
personale etc.
Privind in jurul nostru, constatam ca diferentele dintre oameni sunt legate nu numai de obiceiuri,
mosul de a gandi etc. Ele pot fi si diferenta de sansa, de reusita in viata. Chiar daca oamenii sunt
egali in fata legilor, sansele lor ed a se realiza, de a reusi nu sunt egale : unii se nasc in familii
sarace, altii in familii bogate, unii se bucura de afectiunea si protectia ambilor parinti, altii sunt
orfani, unii sunt sanatosi, altii sunt handicapati etc.

4
O societate dreapta, o societate democratica este preocupata de asigurarea egalitatii sanselor
pentru toti membrii sai. In acest sens, ea trebuie sa elaboreze legi menite sa-i sprijine pe cei
defavorizati, menite sa atenueze discrepantele dintre sansele unora si sansele altora.
De multe ori, diferentele dintre oameni dau nastere la neintelegeri, la conflicte. Depasirea
conflictelor intr-o maniera umana, civilizata presupune inaite de toate cunoasterea, intelegerea,
constientizare si acceptarea diferentelor.
Conflictele sunt preferabile apatiei si indiferentei. Acestea sunt sterile si daunatoare.
Discriminarea este o forma de incalcare a dreptului de egalitate a sanselor, de afirmare si dezvoltare
a personalitatii. Rasismul, sexismul, nationalismul sovin, antisemitismul, xenophobia sunt forme de
nerespectare a diferentelor, de intoleranta. Discriminarea este favorizata de urmatoarele situatii:
etnocentrismul, generalizarea propriei experiente de viata, dezvoltarea prejudecatilor, cunoasterea
insuficienta a celorlalti.
In societatile democratice, din punct de vedere legal, este interzisa orice forma de
discriminare in raport cu sexul, rasa, apartenenta etnica si religioasa. Acest lucru nu înseamna ca in
practica sociala sunt respectate intotdeauna prevederile constitutionale. Discriminarea poate fi
intalnita in anumite circumstante si in aceste societati. Ea este practicata nu numai de indivizi, ci si
de catre institutii, campanii, scoli, spitale, organizatii guvernamentale.
Exista cateva reguli generale pentru solutionarea unor conflicte:
- Descoperirea, cunoasterea factorului care genereaza dezacordurile. Un conflict poate fi
cauzat de lipsa comunicarii intre doua personae, de dezinformarea uneia sau a celeilalte, de
interpretarea eronata a unor fapte etc.
- Rezolvarea conflictului de catre cele doua parti, fără interventia celei de a treia persoana.
Este mult mai bine ca persoanele in cauza sa-si resolve singure dezacordul decat sa hotarasca
pentru ele o terta persoana. In felul acesta, ele detin controlul asupra situatiei. Cand apeleaza la sefi,
la tribunal, la diriginte, nici una dintre ele nu mai este stapana pe situatie. Controlul situatiei este
exercitat de a treia perosana, care poate sa solutioneze conflictul in detrimentu; ambelor parti.
- Este important ca fiecare sa fie capabil sa accepte un punct de vedere diferit de al lui.
- Rezolvarea pasnica a conflictului presupune o buna comunicare, eficienta pentru cei aflati
in conflict. Intr-o comunicare, este complet inefficient sa dam vina pe alta persoana, sa evitam
problema, sa tinem cont doar de sentimentele personale sau, intr-o discutie, sa intrerupem mereu
intelocutorul.
5
Valorile omului reprezinta principalele conditii care permit fiecarei persoane sa-si dezvolte
si sa-si foloseasca cat mai efficient calitatile: fizice, intelectuale, socio-afective, morale si spirituale.
Ele decurg din aspiratia – tot mai mare – a omenirii la o viata in care demnitatea si valoarea
fiecaruia este respectata si protejata. Valorile omului au un caracter universal: ele se refera la toate
fiintele umane de pe tot globul. Incalcarea valorilor omului a constituit sursa unor tragedii si a unor
mari conflicte sociale si politice, a violentelor dintre natiuni si in interiorul acesteia.
Cultivarea valorilor personale la nivel de institutie
La fel cum familia cultiva un set de valori si scoala (spatiul, profesorii si orele de curs)
poate cultiva valori. De exemplu o ora deschisa in care elevul este incurajat sa isi exprime parerea
si sa lucreze in echipa cultiva valori precum „deschidere”, „non-conformism”, „creativitate” si
„incredere in sine”. O ora in care elevul este incurajat sa asculte si sa pastreze ordinea si linistea
cultiva valori precum „traditionalism”, „securitate”, „autoritate”, „conformitate”. Daca valorile tale
nu coincid cu cele cultivate de scoala la care inveti, pentru a echilibra balanta, te poti implica in
afără programului scolar, in activitati extracurriculare. De asemenea, la viitorul tau loc de munca te
poti identifica sau nu cu valorile companiei, cu valorile cultivate de mediul din companie.
Si la nivel de tara se pot identifica si cultiva anumite valori in functie de oamenii-model
mediatizati si de legile statului. De exemplu: o lege sociala ce acorda o sustinere financiara
motivanta tinerelor mame, va cultiva valori precum „familia” si va incuraja cresterea natalitatii.
Mediatizarea preocuparii pentru aspectul fizic va cultiva valori precum „imaginea” ce poate genera
probleme de alimentatie incorecta din dorinta de conformare aceasta valoare sociala mediatizata.
La randul lor valorile personale, prin atitudini si comportamente, pot influenta, de exemplu
adoptarea unei legi

Bibliografie:
Cucoş Constantin - Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2002
Tudorică Roxana - Managementul educaţiei în context european, Editura Meronia, Bucureşti, 2007