DIAGNOSTIC

financiar-contabil

CONF .UNIV. DR
MONICA VIOLETA ACHIM

CLUJ- NAPOCA

2015
 CUPRINS

CAPITOLUL 1
BAZELE TEORETICO-METODOLOGICE ALE DIAGNOSTICULUI
ENTITĂŢII
1. Aspecte teoretice privind activitatea de diagnosticare a entitatii
1.1Abordări conceptuale privind activitatea de diagnosticare a entitatii
1.2. Repere terminologice privind conceptele de: diagnostic/ analiza/controlul/auditul
1.3. Tipologia diagnosticului şi obiective specifice
1.4 Componentele diagnosticului entităţii
1.4.1. Diagnosticul juridic
1.4.2. Diagnosticul pieţei şi concurenţei (comercial)
1.4.3. Diagnosticul de management, organizare şi resurse umane
1.4.4. Diagnosticul tehnic, tehnologic şi de exploatare
1.4.5. Diagnosticul financiar-contabil al entităţii
2. Metodologia diagnosticului financiar
2.1. Metodologia diagnosticului financiar versus metodologia analizei financiare
2.2. Metode specifice diagnosticului financiar
2.2.1. Metoda S.W.O.T.
2.2.2.Metoda grilelor de evaluare
2.2.3. Metode combinate
2.3 Etapele elaborării unui studiu de analiza-diagnostic

CAPITOLUL 2 COMPONENTELE DIAGNOSTICULUI FINANCIAR CONTABIL

1. Diagnosticul lichidităţii şi solvabilităţii financiare
1.1 Diagnosticul lichidităţii financiare
1.2. Diagnosticul solvabilităţii financiare

2. Diagnosticul gradului de îndatorare

3. Diagnosticul gestiunii resurselor controlate
3.1. Diagnosticul resurselor umane
3.2. Diagnosticul resurselor tehnice
3.4. Diagnosticul resurselor materiale
3.5. Diagnosticul indicatorilor de activitate

4. Diagnosticul stării de profitabilitate

4.1. Diagnosticul stării de profitabilitate pe nivele de activitate.
4.2. Diagnosticul ratelor de profitabilitate comercială
5. Diagnosticul stării de rentabilitate
5.1. Diagnosticul ratelor rentabilităţii financiare
5.2. Analiza ratelor rentabilităţii economice

6. Diagnostocul performanţelor bursiere

6.1. Diagnosticul performanţelor bursiere prin rate bursiere
6.2. Analiza performanţei bursiere prin crearea de valoare pentru acţionari
7. Diagnosticul fluxurilor de trezorerie

2
8. Diagnosticul riscurilor
8.1. Diagnosticul riscului economic (de exploatare)
8.2. Diagnosticul riscului financiar
8.3. Diagnosticul riscului de faliment
9. Sinteza diagnosticului financiar-contabil

CAPITOLUL 3 MODELE CONSACRATE DE DIAGNOSTIC

ECONOMICO-FINANCIAR GENERAL
1 Modele statistice
2. Modele bancare (Banca Transalvania, Raiffeisen Bank, Banca Comerciala
Romana, BRD-Group Societe Generale)
3 Modelul CEMMAT.
4 Modelul A.G. (Alexandru Georghiu)
5 Modelul MEFAT
6. Modelul Camerei de Comerţ şi Industrie din România
7. Modelul Ernst & Young

3
 CAPITOLUL 1

Bazele teoretico-metodologice ale diagnosticului entiăţii

1. Aspecte teoretice privind activitatea de diagnosticare a entitatii

1.1Abordări conceptuale privind activitatea de diagnosticare a entitatii

Cuvantul “diagnostic” este de origine greaca si inseamna “apt de a discerne”. Preluat din
medicina umana in management, diagnosticul sugereaza necesitatea consultarii periodice a organizatiei
pentru a-i identifica starea de sanatate, vigoarea si capacitatea de a se adapta unor schimbari previzibile
ale mediului. Spre deosebire insa de diagnosticul medical, diagnosticul managerial nu se limiteaza doar
la cercetarea simptomelor manifestate de pacient si a cauzelor care le genereaza, ci, prescrie si
tratamentul adecvat.
Premisele diagnosticului sunt urmatoarele:
- orice organizatie este un organism economico-social viu care parcurge toate etapele existentei:
nasterea, cresterea, maturitatea si moartea;
- in oricare din etapele parcurse, organizatia se poate confrunta cu disfunctionalitati cauzate de factori
interni si/sau externi;
- pentru cresterea longevitatii si bunastarii organizatiei este necesara supravegherea starii de sanatate
si prevenirea aparitiei unor anomalii functionale.
Diagnosticarea poate fi definita ca o cercetare complexa a aspectelor economice, tehnice,
sociologice, juridice si manageriale ce caracterizeaza activitatea unei organizatii prin care se identifica
punctele forte si slabe, cauzele care le-au generat si se formuleaza recomandari de eliminare sau
diminuare a aspectelor negative si /sau de valorificare a celor pozitive.
Diagnosticul economico-financiar este un instrument la îndemâna managerilor care permite
formularea unor judecăţi de valoare calitative şi /sau cantitative privind starea, dinamica şi
perspectivele unei entităţi.

1.2. Repere terminologice privind conceptele de: diagnostic/ analiza/controlul/auditul

În vorbirea curentă apare deseori confuzia între termenii de diagnostic, analiză şi mai recent audit.
„Diagnosticul nu poate fi confundat cu analiza chiar dacă demersul său se bazează pe aceasta.” (B. Colasse,
1994:5).

Pentru a putea argumenta diferenţele între cele trei procese vom trece la o abordare terminologica
a lor.

Termenul de „analiză” provine din limba franceză şi are un dublu înţeles1:

1
Dicţionar explicativ al limbii române, Copyright (C) 2004-2008 DEX online în www.dexonline.ro

4
  Pe de-o parte, prin verbul „a analiza” se înţelege a cerceta un fenomen sau un întreg parcurgând
fiecare element în parte;
 Pe de altă parte, prin substantivul „analiză” se înţelege o metodă ştiinţifică de cercetare care se
bazează pe studiul sistematic al fiecărui element în parte respectiv examinare amănunţită a unei
probleme.
Analiza, ca metodă generală de cercetare, presupune descompunerea sau desfăşurarea unui
obiect sau fenomen în părţile sale componente, în elemente mai simple. Cu ajutorul metodelor specifice
domeniului se cercetează fiecare componentă, se stabilesc relaţiile de cauzalitate, factorii care le
generează, se formulează concluziile şi se conturează cadrul activităţii viitoare.
Analiza economico-financiară studiază mecanismul de formare şi de modificare a fenomenelor
economice prin descompunerea lor în elemente componente, factori şi cauze ale fenomenului studiat printr-o
analiză structurală, trecând de la factorii cu acţiune indirectă la cei cu acţiune directă până la
descoperirea cauzelor finale (primare). Analiza realizează trecerea de la aparenţă la esenţă, de la general
la particular, de la complex la simplu în scopul de a explica o anumită stare de fapt, un anumit nivel sau
o anumită evoluţie a unui fenomen
Elementele reprezintă părţi componente ale fenomenului (rezultatului) analizat.
Factorii reprezintă forţele motrice care provoacă apariţia unui fenomen.
Cauzele reprezintă împrejurări care în anumite condiţii, explică apariţia unui fenomen (rezultat).
Cauza reprezintă un factor care nu mai poate fi descompus, reprezentând esenţa finală a fenomenului.

Schema desfăşurării procesului de analiză economico-financiară este prezentată în figura de mai

jos:

Fig. nr. 1 Schema desfăşurării procesului de

analiză economico-financiară

Ca atare fenomenul X poate fi abordat ca o rezultantă a acţiunii ansamblului de factori şi cauze sintetizate
mai sus.

B. Termenul de „diagnostic” este de origine greacă şi înseamnă “apt de a discerne”.

Spre deosebire de procesul de analiză în general, procesul de analiză diagnostic presupune, într-o
exprimare sintetică, reperarea simptomelor, disfuncţionalităţilor, stabilirea stării economico-financiare a
entităţii, prescrierea „terapiei” pentru redresarea unei situaţii existente la un moment dat.
Se poate constata că spre deosebire de analiza unui fenomen prin descompunerea sa, diagnosticul
presupune încadrarea aspectelor analizate în anumite tipare, prin raportarea la anumite referinţe, cu alte

5
cuvinte formularea unor judecăţi de valoare privind fenomenul analizat. Scopul final al diagnosticului
este acela de a prescrie „terapii” de redresare şi urmărirea modului în care sunt duse la îndeplinire.
În scopul formulării unui diagnostic este impetuos necesar a te raporta la anumite referinţe. În
sprijinul apelării la comparaţii spaţiale ale diferiţilor indicatori economico-financiari se poate recurge la
informaţiile furnizate de organisme guvernamentale, bănci, firme de consultanţă societăţi de rating, etc.

C. Termenul de „audit” provine din limba latină de la cuvântul audit-auditare, care are semnificaţia „a
asculta”.
Despre audit se vorbeşte de pe vremea asirienilor, egiptenilor, din timpul domniei lui Carol cel
Mare sau al lui Eduard I al Angliei. Activităţi de audit s-au realizat în decursul timpului şi în România,
dar purtau alte denumiri.
Utilizarea termenului de audit în accepţiunea folosită în prezent este însă relativ recentă şi se
plasează în perioada crizei economice din 1929 din Statele Unite ale Americii, când întreprinderile erau
afectate de recesiune economică şi trebuiau să plătească sume importante pentru auditorii externi care
efectuau certificarea conturilor tuturor întreprinderilor cotate la bursă.
Marile întreprinderi americane foloseau deja serviciile oferite de Cabinete de Audit Extern,
organisme independente care aveau misiunea de a verifica conturile şi bilanţurile contabile şi a certifica
situaţiile financiare finale.
Auditul tinde a se generaliza la numeroase domenii care nu au raporturi directe cu situaţiile
financiare ale întreprinderii (social,de calitate ,de mediu, etc...); în acest caz, el desemnează diagnosticul
de organizare si de gestiune si în mod deosebit controlul procedurilor si maniera în care organismul
(întreprinderea) actionează în raport cu atribuţiile si obiectivele acesteia.
Clasificarea auditurilor se face în funcţie de obiectivele urmărite si în funcţie de specialiştii care le
realizează,astfel:

Obiective urmărite Specialişti utilizaţi Denumirea auditului

Verificarea şi certificarea Profesionişti contabili independenti alesi -audit statutar
situaţiilor financiare sau numiţi ,de regulă de actionari
Diagnostic sectorial Experti independenţi numiţi de conducerea -audit fiscal
entităţii -audit social
-audit juridic
-audit al calitatii, et
Diagnostic asupra conturilor şi Compartimente specializate independente -audit intern
diagnostic sectorial de alte servicii ale intreprinderii(de regula
intreprinderi mari, grupuri,holdinguri,etc…)
Sursa: Curs de audit. Financiar CECCAR
Deşi acest termen a fost generalizat ulterior şi în alte domenii, utilizarea corectă a sa presupune în mod
necesar raportarea la anumite referinţe impuse de norme, legi, reglementări ca de exemplu: audit fiscal,
audit social, audit juridic, , auditul calităţii.

4. Termenul de „control” provine din limba franceză de la cuvântul „controlẻ” care înseamnă
conform DEX, „supravegheerea, analiza şi verificarea permanentă sau periodică a unei activităţi sau a
unei situaţii pentru a urmări mersul ei şi pentru a lua măsuri de stăpânire a eventualelor riscuri şi de
îmbunătăţire.” 2

Dat fiind sistemul de referinţe necesar pentru a finaliza concluziile diagnosticului, a apărut de
asemenea o confuzie între termenul de diagnostic şi termenul de audit.

În figura de mai jos realizăm o poziţionare a analizei în raport cu conceptele: diagnostic/auditcontrol

2
Dicţionar explicativ al limbii române, Ed a II-a, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti 1998,

6
 CONTROL AUDIT
Supravegherea, Control de
analiza şi ANALIZĂ conformitate
verificarea
Abateri Descompunere în raport cu un
permanentă Abateri sistem
Reacţii Comparaţii Identificarea de referinţă
sau periodică a
Reglare Interacţiuni responsabilităţilor
unei activităţi

Oportunităţi
Vulnerabilităţi
Forţe
Slăbiciuni

DIAGNOSTIC
Măsuri de remediere
a dezechilibrelor
Identificarea
avantajelor
concurenţiale

Fig. nr 2 Poziţionarea analizei prin raportarea la conceptele:audit, diagnostic, control

Sursa: adaptare după M. Niculescu, 2003: 30

7
 ANALIZĂ
Descompunere
Comparaţii
Interacţiuni

Oportunităţi
Vulnerabilităţi
Forţe
Slăbiciuni

DIAGNOSTIC
Măsuri de remediere a
dezechilibrelor
Identificarea avantajelor
concurenţiale

8
 1.3. Tipologia diagnosticului şi obiective specifice

Analiza diagnostic a entităţii poate fi clasificată in mai multe categorii sau tipuri, in functie de
anumite criterii astfel:

I.După sfera de cuprindere a cercetării, diagnosticul poate fi :

a) Diagnostic general – in care obiectivul investigatiei il reprezinta organizatia in ansamblul ei. De
regula, acest tip de diagnostic, solicita o echipa complexa, cheltuieli ridicate si un timp mai indelungatde
analiza (dar nu mai mare de o luna).Oportunitatea acestui tip de diagnostic apare atunci cand organizatia
se confrunta cu modificari majore ale structurii concurentilor pe piata, cu situatii de exceptie (fuziuni,
sciziuni), etc.
b) Diagnostic partial – presupune investigarea unei activitati sau a unei functiuni, fie ca urmare a
disfunctionalitatilor repetate cu care se confrunta, fie datorita necesitatii de a valorifica anumite
oportunitati.
c) Diagnosticul specializat – are ca obiect al investigarii un aspect al activitatii de ansamblu a
organizatiei ( calitatea, productivitatea, costurile, climatul de munca, etc ). Necesitatea acestui tip de
diagnostic deriva fie din neajunsurile semnalate, in interiorul sau in afara organizatiei, fie din interesul
de a transforma aspectul respectiv intr-un atribut al competitivitatii.

II. Din punct de vedere al obiectivelor urmărite, se remarca urmatoarele tipuri:

a) Diagnostic de sanatate sau de rezultate – are ca obiectiv identificarea puterii globale interne a firmei,
avind in vedere rezultatele obtinute in anii anteriori.
b) Diagnostic de vitalitate sau de perspectiva – urmareste evaluarea capacitatii firmei de a face fata unei
situatii viitoare, total deosebite, generata de patrunderea pe noi piete, fuziuni, modificari majore ale
mediului ambiant (economice, tehnologice, etc).
c) Diagnosticul de climat sau de ambianta – se apreciaza climatul de munca, starea relatiilor inter-
umane din cadrul organizatiei, relatiile cu clientii si alte organizatii din mediu, imaginea firmei pe piata.

III. Dupa structura echipei de diagnosticare, tipurile cele mai frecvente sunt:
a) Diagnosticul intern – realizat de o echipa alcatuita in intregime din specialistii organizatiei. Desi are o
serie de avantaje (cunoasterea aprofundata a problemelor, costuri reduse, timp scurt de elaborare ), acest
diagnostic este, de regula, mai putin obiectiv.
b) Diagnosticul extern – numit si diagnostic propriu-zis, este realizat de consultanti externi organizatiei.
Costurile mai ridicate in comparatie cu diagnosticul intern si perioada mai mare de desfasurare sunt
compensate de obiectivitatea radiografiei si de valoarea solutiilor care poarta girul competentei si
experientei.
c) Diagnosticul mixt – este sustinut de o echipa alcatuita din specialisti interni si externi organizatiei.
Acest tip de diagnostic incearca sa elimine dezavantajele tipurilor precedente, maximizand avantajele.

V. Tot după natura diagnosticului, reţinem atenţiei o altă clasificarea acestuia în următoarele categorii :
a) Diagnosticul mediului concurenţial are în vedere stabilirea punctelor forte şi a punctelor slabe ale
entităţii în raport cu competitorii săi în vederea asigurării unui suport strategic obiectiv; orice diagnostic
economico-financiar trebuie să includă o poziţionare concurenţială a entităţii pe piaţă.
b) Diagnosticul economic are în vedere stabilirea punctelor forte şi a punctelor slabe în ceea ce priveşte
modul de asigurare şi eficienţa utilizării resurselor entităţii precum şi modul de combinare şi substituţie
a acestora în cadrul costurilor de producţie.

9
c) Diagnosticul financiar trebuie să pună în evidenţă punctele forte şi punctele slabe sesizate în starea de
sănătate financiară a entităţii reflectată prin performanţele şi riscurile la care este expusă aceasta.

VI. După tipul diagnosticului, reţinem clasificarea acestuia în :

a) diagnostic juridic;
b) diagnostic comercial;
c) diagnostic tehnic;
d) diagnostic de management si resurse umane;
e) diagnostic financiar-contabil
Analiza diagnostic poate fi delimitata in functie de derularea in timp si conexiunile cu alte
analize diagnostic, în diagnosticare directa si “in cascada”.
Analiza diagnostic este efectuata independent, fara o relatie nemijlocita cu precedentele sau
urmatoarele diagnosticari si se deruleaza intr-o singura etapa.
Analiza diagnostic “in cascada” este alcatuita, de fapt, din mai multe diagnostice partiale ce
deriva unul din altul in functie de conexiunile cauzale identificate.
Acest tip de diagnostic tinde sa fie utilizat din ce in ce mai frecvent in firmele contemporane,
datorita cresterii complexitatii activitatii lor si a intensificarii dependentei eficientei de luarea in
considerare a relatiilor cauza-efect.

1.4 Componentele diagnosticului entităţii

1.4.1. Diagnosticul juridic

-obiective, surse, elemente de investigat, sinteză-

 Obiective
- evidenţierea relaţiilor juridice ce apar între entitate şi agenţii ce acţionează în legătură cu firma
(raporturile cu proprietarii, terţii şi propriii salariaţi etc.)
- aprecierea riscurilor aferente situaţiei juridice a entităţii

 Sursele informaţionale:
-acte/contracte/registre aferente dreptului
societar/comercial/muncii/fiscal/mediului

Elemente de investigat
► Drept societar:
• constituirea: contract de societate, statut
• funcţionarea: registrele AGA, registrul acţionarilor, registrul acţiunilor, registrul Cons.
Administraţie
• asocierea: contracte de asociere în participaţie

►Drept comercial:
• Acte şi contracte privind situaţia imobiliară (acte de proprietate, închiriere, concesiune, leasing)
• Acte şi contracte privind modul de exploatare (licenţe, contracte de franciză)
• Acte şi contracte privind alte imobilizări (titluri de participare, mărci, brevete etc)
• Contractele cu partenerii de afaceri

10
 • Contractele de credit
• Contracte de asigurări
• Litigii cu caracter comercial

► Dreptul muncii
• contractele de muncă colective şi individuale
• actele privind protecţia muncii
• evidenţele privind personalul (evidenţa operativă, state de plată)
• litigii cu salariaţii
• datele ultimului control al organismelor de asigurare şi protecţie socială
• acţiunile sindicatului

► Drept fiscal
• analiza regimului fiscal al entităţii; particularităţi
• respectarea reglementărilor fiscale
• informaţii privind ultimul control fiscal
• litigiile fiscale

► Dreptul mediului
• existenţa autorizaţiilor de mediu
• respectarea legislaţiei de mediu
• litigii pe probleme de mediu cu alte întreprinderi sau cu autoritatea statală

1.4.2. Diagnosticul pieţei şi concurenţei (comercial)

-obiective, surse, elemente de investigat, sinteză-

 Obiective
A. Caracterizarea produselor şi serviciilor firmei
B. Caracterizarea contextului concurenţial (inclusiv a
relaţiilor cu furnizorii şi clienţii precum şi a tuturor aspectelor ce pot avea relevanţă asupra
compartimentelor de aprovizionare şi desfacere ale firmei)

Sursele informaţionale:
- Programe de aprovizionare/producţie/desfacere
- Evidenţa contabilă sintetică şi analitică a clienţilor şi furnizorilor
- Studii de piaţă
- Standarde de calitate

Elemente de investigat

A. Produsele şi serviciile
- Structura de producţie : corespunde cu cererea, omogenizare a producţiei
- Tipurile de activităţi în cadrul cărora se obţin produsele sau serviciile
- Tipurile, volumul şi ponderea diferitelor produse, grupe de produse şi servicii oferite în totalul
producţiei (ofertei)

11
 - Produsele şi serviciile societăţii: competitivate, calitate superioară, gamă diversificată,
garanţii de calitate, calitate, complementaritate, accesibilitate, sezonalitate, grad de
învechire, grad de înnoire, perisabilitate, preţuri
- Promovarea produselor

B. Contextul concurenţial
Potentiali
Noi
concurenti

Sectorul Puterea de
Puterea de de Negociere a
Negociere a activitate clientilor
furnizorilor

Produse de
substitutie
Schema de analiza a mediului concurenţial elaborata de catre M. Porter

B.1.Diagnosticul rivalităţii concurenţiale

Rivalitatea între firme (la nivelul sectorului) se poate manifesta în principal la nivelul preţului,
publicităţii, calităţii, lansării de produse noi, ameliorării serviciilor acordate clienţilor şi în final sub
forma cotei de piaţă deţinute de societate pe piaţa sa.

Cota de piaţă (poziţia pe piaţă)

Poziţia firmei pe piaţă se poate calcula ca un raport procentual între cifra de afaceri netă a acesteia
(CAN) şi cifra de afaceri netă a liderului (CANL) pieţei, adică:
CAN
PF  .100
CAN L
Dacă indicatorul tinde spre 100 înseamnă că poziţia firmei pe piaţă se întăreşte din punctul de vedere al
competiţiei.

Intensitatea rivalităţii între firme rezultă din interacţiunea următorilor factori structurali:
• Gradul de concentrare al concurenţei
• Ritmul de creştere al sectorului
• Gradul de diferenţiere al produselor pe piaţă
• Dimensiunea costurilor de stocare şi a costurilor fixe
• Modificările de capacitate
• Diversitatea concurenţilor
• Barierele de ieşire

B.2. Diagnosticul ameninţării noilor concurenţi potenţiali în sector

12
Mărimea pericolului reprezentat de nou-intraţii pe o piaţă este direct proporţională cu importanţa, natura
barierelor de intrare şi cu reacţia concurenţilor deja instalaţi, la apariţia şi manifestarea unor potenţiali
competitori.

Tipologia barierelor la intrarea pe o piaţă este vastă, drept pentru care discutarea lor se rezumă la
prezentarea următoarelor:

 costurile de transfer sunt cele ocazionate de schimbarea furnizorului la unul sau mai multe produse,
în situaţia în care noul venit este un furnizor la rândul său;
 producţia de masă, care se caracterizează prin tendinţa de scădere a costului unitar al unui produs
fabricat, odată cu creşterea volumului producţiei într-o anumită perioadă de timp.
 fidelitatea clientului, manifestă pentru produsele unei firme care şi-a creat deja în sector o imagine
de marcă.
 volumul capitalului necesar a fi angajat la intrarea în sector
 accesul la reţelele de distribuţie consacrate în sector va fi limitat pentru noii veniţi, constituind
astfel o barieră la intrarea pe piaţă, căci aspirantul va trebui să propună remize, cote-părţi la publicitatea
comună, reduceri şi alte avantaje comerciale pentru a fi acceptat de un circuit de distribuţie.
 efectul de experienţă

B.3. Diagnosticul gradului de ameninţare produselor de substituţie

Cele două categorii de produse de substituţie care prezintă pericole pentru produsele firmei şi care
trebuie luate în consideraţie sunt:

 cele care tind să-şi amelioreze raportul calitate-preţ faţă de cel al produselor din sectorul analizat;
 cele care sunt fabricate în sectoare ce asigură rate medii de profit ridicate;

B.4.Analiza-diagnostic a puterii de negociere a clienţilor

Va evidenţia în principal următoarele aspecte:
 numărul clienţilor;
 repartiţia clienţilor;
 fragilitatea relaţiilor cu clienţii;
 ponderea clienţilor interni faţă de cei externi şi dinamica acesteia pe o perioadă de 3-5 ani;
fidelitatea şi soliditatea financiară a principalilor clienţi
 organizarea distribuţiei

Organizarea distribuţiei
Analiza-diagnostic are ca scop, în acest caz, identificarea reţelelor de distribuţie, eficienţa serviciilor de
vânzare şi performanţele serviciilor după vânzare. Aceste date se reîntregesc cu o serie de informaţii
referitoare la:
 acţiuni promoţionale;
acordarea de servicii postvânzare
 acordarea de discounturi clientelei fidele;
forma juridică a distribuitorului (exclusiv concesionar);
 obiective pentru reţeaua de distribuire;
 obligaţiile reţelei de distribuire şi modul de respectare a acestora (constituirea de stocuri, angajări de
vânzători etc.);
 obligaţiile societăţii faţă de reţeaua de distribuire;
 situaţia conflictuală şi natura litigiilor cu distribuitorii.

13
B.5. Diagnosticul puterii de negociere a furnizorilor
Va evidenţia în principal următoarele aspecte:
 numărul furnizorilor
 structura furnizorilor;
 criteriile care au stat la baza selectării furnizorilor (distanţă, relaţii tradiţionale, preţ, calitate, facilităţi
de plată, facilităţi de transport,garanţii acordate)
 raportul de dependenţă faţă de anumiţi furnizori
 calitatea serviciilor în termenele de garanţie etc.

1.4.3. Diagnosticul de management, organizare şi resurse umane

-obiective, surse, elemente de investigat, sinteză-

 Obiective generale

A. Evidenţierea aspectelor esenţiale privind conducerea societăţii comerciale;

B.Evidenţierea aspectelor esenţiale privind organizarea societăţii comerciale;
C. Asigurarea şi eficienţa folosirii resurselor umane.

Factorul uman reprezintă forţa motrice, factorul cheie care pune în mişcare şi mobilizează toate celelalte
resurse de la nivelul entităţii. De modul de gestionare a factorului muncă depind astfel în mare măsură
performanţele generale realizate de orice entitate.

 Sursele informaţionale:

• Structura organizatorică
• Balanţa de plan a utilizării timpului de lucru (exprimat în ore-om);
• Rapoarte statistice privind utilizarea timpului de lucru a salariaţilor;
• Fişa postului;
• Statele de salarii;
• Informaţiile din situaţiile financiare  Nota 8 „Informaţii privind salariaţii, administratorii şi
directorii”, informaţii privind:
- îndemnizaţiile acordate membrilor organelor de administraţie, conducere şi de supraveghere;
- contractuale cu privire la plata pensiilor către foştii membri ai organelor de administraţie, conducere
şi supraveghere, indicându-se valoarea totală a angajamentelor pentru fiecare categorie.
- valoarea avansurilor şi a creditelor acordate membrilor organelor de administraţie, conducere şi de
supraveghere în timpul exerciţiului: rata dobânzii; principalele clauze ale creditului; suma rambursată
până la acea dată; obligaţii viitoare de genul garanţiilor asumate de entitate în numele acestora;
- salariaţi: număr mediu, cu defalcarea pe fiecare categorie; salarii plătite sau de plătit, aferente
exerciţiului; cheltuieli cu asigurările sociale; alte cheltuieli cu contribuţiile pentru pensii.

 Elemente de investigat

A. Managementul societăţii
 nivelul şi utilizarea potenţialului managerial caracterizat prin:
 structură managerială;
 calitatea echipei manageriale;
 structură organizatorică;
 sistemul informaţional;
 rezultatele financiare înregistrate de societatea comercială;

14
 organigrama de conducere a societăţii comerciale formată din:
 adunarea generală a acţionarilor;
 consiliul de administraţie (condus de un manager sau de directorul general);
 conducerea executivă;
 comisia de cenzori sau auditorii financiari.
 atribuţii şi competenţe ale membrilor echipei manageriale;
 cine stabileşte remunerarea lor? sunt cointeresaţi? au depus garanţiile legale?
 caracterizare: vârstă, formare, experienţă, specializare şi domenii de decizie
 stilul de conducere: colegial sau autoritar, centralizat sau descentralizat,
 relaţiile lor: dependenţă faţă de un grup sau de acţionarii majoritari, de bănci, de mediul economico-
social
 stabilitatea într-un anumit post; ce efecte ar avea schimbarea conducerii asupra activităţii

B. Organizarea societăţii
 Structura organizatorică
structura organizatorică este adaptată la specificul activităţii
 structura organizatorică este flexibilă
 existenţa unui regulament de organizare internă (ROI)
 există delimitarea atribuţiilor, competenţelor şi responsabilităţilor pe nivele organizatorice
 cadrele de execuţie îşi cunosc activităţile, rolul, atribuţiile conform ROI?
 existenţa posibilităţilor de îmbunătăţire a structurii organizatorice actuale

 Sistemul informaţional
 dotare cu echipamente
 personal competent
 insuficient extins în secţiile de producţie

C. Asigurarea şi eficienţa folosirii resurselor umane

1.4.4. Diagnosticul tehnic, tehnologic şi de exploatare

-obiective, surse, elemente de investigat, sinteza-

 Obiective
Privind resursele tehnice
• amplasamentul societăţii comerciale şi al eventualelor sucursale sau filiale;
• utilizarea suprafeţelor productive;
• clădirile, caracteristicile clădirilor, posibilităţile de extindere a clădirilor, evaluarea tehnică a
acestora;
• căile (mijloacele) de acces;
• echipamentele de producţie şi de transport;
• valoare şi structura imobilizărilor corporale.

Privind stocurile de materii şi materiale

• Sistemul de aprovizionare şi corelarea acestuia cu tipul de producţie
• Volumul şi structura stocurilor de materii prime şi materiale
• Tipul de gestiune a stocurilor de materii prime şi materiale
• Gradul de utilizare a materiilor prime şi materialelor

15
 Privind procesul productiv
• Organizarea fluxului de producţie;
• Grad de automatizare a procesului productiv;
• Poluare tehnologică :
• Programarea producţiei:
• Controlul producţiei:
• Metode de organizare a producţiei şi a muncii :
• Eficacitatea organizării producţiei
• Structura producţiei fizice
• Calitatea produselor

 Surse informaţionale
Privind resursele tehnice
– programul tehnic al firmei;
– balanţa timpului de lucru al utilajelor exprimate în ore-utilaje;
– dările de seamă statistice;
– Fişe de cont sintetice şi analitice a imobilizări corporale;
– Balanţă de verificare analitică
– informaţiile din situaţiile financiare în speţă informaţiile cuprinse în Nota 1 „Active
imobilizate”.

Privind stocurile de materii şi materiale

– Fişă de magazie a stocurilor;
– Centralizatorul notelor de recepţie;
– Centralizatorul fişelor de consum;
– Listele de inventariere
– Fişe de cont sintetice şi analitice a stocurilor
– Fişe de cont
– Balanţă de verificare analitică
– informaţiile din notele la situaţiile financiare

Privind procesul productiv

– Programe de producţie;
– Rapoarte de producţie;
– Bonuri de predare-transfer-restituire;
– Proces verbal de constatare rebuturi.

1.4.5. Diagnosticul financiar-contabil al entităţii

-obiective, surse, elemente de investigat, sinteza-

16
Obiective
- Diagnosticul lichidităţii şi solvabilităţii financiare
- Diagnosticul gradului de îndatorare
- Diagnosticul gestiunii resurselor controlate de entitate
- Diagnosticul stării de profitabilitate
- Diagnosticul stării de rentabilitate
- Diagnosticul performanţelor bursiere
-Diagnosticul fluxurilor de numerar
- Diagnosticul riscurilor

 Surse informaţionale - Situaţiile financiare ale întreprinderii

Conţinutul situaţiilor financiare cf. O.M.F.P. Nr. 3055/2009:

Întreprinderile mari sunt obligate la a întocmi:

 Bilanţ
 Cont de profit şi pierdere
 Situaţia modificărilor capitalului propriu
 Situaţia fluxurilor de trezorerie
 Note explicative la situaţiile financiare anuale.

Întreprinderile mici şi mijlocii întocmesc situaţii financiare anuale simplificate care cuprind:
 Bilanţul prescurtat
 Contul de profit şi pierdere
 Note explicative la situaţiile financiare anuale simplificate.

Opţional se pot întocmi situaţia modificărilor capitalului propriu şi/sau situaţia fluxurilor de trezorerie.

■ Alte surse informaţionale !!!

Pentru completarea diagnosticelor parţiale ce compun diagnosticul global al unei entităţi,

informaţii suplimentare se mai pot culege din următoarele surse: 3

a)Datele despre incidentele de plata se pot afla de la banci

Banca Nationala detine o baza de date cu informatii despre toate companiile care au generat incidente de
plata: au emis cecuri si bilete la ordin fara acoperire. Pentru a afla informatii despre o firma, este necesar
să se apeleze la serviciile bancare. BNR
poate verifica orice companie din Romania, indiferent la ce banca are deschis contul Taxa pentru
interogarea bazei de date a Centralei Incidentelor de Plata este de trei lei pentru fiecare companie
verificata. Consultarea bazei de date a CIP poate fi facuta doar prin intermediul unei banci, accesul
direct la aceste informatii fiind interzis atat personalelor fizice cat si companiilor.

Prin consultarea CIP se pot afla atat incidentele de plata in care a fost implicat partenerul de afaceri, cat
si daca seria si numarul cecului pe care acesta l-a emis fac parte dintr-un set de instrumente de plata
avizate de BNR sau daca nu cumva respectivul cec a fost declarat anterior la CIP ca pierdut, furat,
distrus sau retras din circulatie.

3
Guta Marius, Cum verifici dacă o firmă e la un pas de faliment, Revista Capital,, 30 Noiembrie 2009

17
b) Date financiare disponibile gratuit

O alta solutie pentru o verificare succinta a partenerului de afaceri o reprezinta consultarea bazelor de
date publice. Pe site-ul ministerului de Finante pot fi consultate datele financiare ale tuturor
companiilor din Romania, atat cele din bilant, cat si cele din contul de profit si pierdere.

Informatii despre datoriile pe care le are o firma puteti gasi pe arhiva garantiilor mobiliare, unde sunt
postate gajurile, garantiile pe conturi curente sau alte garantii cerute la diferite credite.

De pe www.buletinulinsolventei.ro se poate afla afla daca impotriva unei companii au fost deschise
procedurile de insolventa, precum si stadiul acestora la diferite instante.

Iar de pe site-ul Fiscului, se poate afla afla daca o firma are datorii la bugetul de stat, la cel al
asigurarilor sociale sau nu a platit contributiile la somaj.

c) Site-uri specializate care ofera informatii din mai multe surse

In Romania au aparut site-uri specializate unde se pot gasi informatii financiare despre companii,
agregate din mai multe surse: de exemplu bonitate.ro sau vrajitorul.eu. Informatiile sunt obtinute, in
general, din bazele de date ale Monitorului Oficial, din Arhiva de Garantii Mobiliare, de la Registrul
Comertului sau Buletinul Insolventei.

"Putem oferi atat informatii punctuale, pentru o singura firma, cat si pentru mai multe firme, in baza
unui abonament anual. Accesul se face online fiecarui serviciu fiindu-i alocat un anumit numar de
credite, valaorea unui credit fiind de 1,1 lei, plus TVA. Vreau sa precizez ca noi nu oferim un raport de
bonitate pentru companiile in cauza, ci doar cautam in bazele de date ale diferitelor institutii", a declarat
pentru capital.ro Cristina Nitu, Project Manager "Vrajitorul.eu"

Coface si Eximbank ofera rapoarte cu explicatii despre starea unei firme. Insa si costurile sunt mai
mari.

Obtinerea datelor pentru o singura companie ca costa minimum 40 de euro la Eximbank in cazul
firmelor romanesti, respectiv 45 de euro pentru cele straine, raportul fiind gata in 10 zile lucratoare, in
primul caz si in 15-20 de zile lucratoare, in cel de-al doilea. Pentru 70 de euro perioada de redactare a
raportului se reduce la doua zile.

Abonamentele cele mai ieftine, care includ 25 de rapoarte, costa 1500 de euro, pentru 40 de companii
pretul creste la 1950 de euro iar pentru 2.300 de euro anual obtinesi 60 de rapoarte. Pentru toate cele trei
tipuri de abonament se ofera, gratuit, un raport privind riscul de tara acoperind un numar de 51 de state.

Trebuie sa precizăm că este obligatoriu sa existe un cont deschis la Eximbank pentru a putea obtine
aceste rapoarte.

Raportul despre companii cuprinde:

- datele de prezentare ale firmei (denumire, adresa, telefon etc), istoric,
- date financiare, date de bilant,
- standing financiar calculat pe baza indicatorilor de lichiditate, solvabilitate si rentabilitate,
- informatii despre asociati,
- credite in derulare si credite restante
- recomandari privind nivelul maxim al creditului comercial.

18
Coface Romania ofera rapoarte mai complexe despre companii, care contin inclusiv un "credit rating"
prin care se evalueaza riscul de insolvabilitate al firmei investigate folosind o grila de la 0 (procedura de
insolvabilitate in curs) la 10 (risc inexistent).

Ratingul companiei ia in calcul atat indicatorii financiari ai companiei cat si asa- numitii factori
calitativi, cum ar fi dezvoltarea companiei, regimul platilor, evolutia numaruluii de angajati etc. Este
avut in vedere, de asemenea, modul in care compania si-a onorat obligatiile de plata.

Coface ofera, de asemenea, rapoarte de monitorizare negativa astfel incat se pot observa eventualele
derapaje ale partenerului de afaceri in interiorul perioadei contractuale.

Furnizarea unui raport de evaluare Coface se face doar in baza unui contract anual cu doua variante: 10
companii, respectiv 30 de companii. In primul caz, pretul este de 2.100 lei, iar in cel de al doilea de
5.550 lei. Raportul este furnizat in regim Flash (opt ore lucratoare), Express (24 ore lucratoare) si
Normal (6 zile lucratoare).

2. Metodologia diagnosticului financiar

2.1. Metodologia diagnosticului financiar versus metodologia analizei financiare

Metodologia reprezintă o metodă de cunoaştere cu maximum de generalitate care constă în

totalitatea metodelor de cercetare folosite de o ştiinţă.
Metodologia analizei economico-financiare cuprinde două grupe de metode:
- metode ale analizei calitative;
- metode ale analizei cantitative.
Metodologia analizei calitative are ca scop determinarea structurii unui fenomen, a cauzelor de
intercondiţionare şi a relaţiilor de cauzalitate dintre factori şi fenomene.
Metodologia analizei cantitative are rolul de a comensura acţiunea diverşilor factori, de a pune în
evidenţă rezervele interne din economia entităţii, pentru fundamentarea deciziilor diferitelor categorii
de utilizatori.
Metodologia diagnosticului economico-financiar în special, cuprinde un ansamblu de metode,
tehnici şi procedee cu ajutorul cărora se stabilesc punctele tari şi punctele slabe ale gestiunii financiare
în vederea fundamentării unei noi strategii de menţinere şi dezvoltare într-un mediu concurenţial.
Interacţionarea metodologiei diagnosticului economico-financiar cu metodologia analizei
economico-financiare se face potrivit relaţiei de incluziune reflectate mai jos:

Metodologia Metodologia
ANALIZEI DIAGNOSTICULUI
economico- financiare economico-financiar

19
 Fig nr:
Metodologia analizei ec-fin versus metodologia diagnosticului ec-fin
Într-o exprimare sintetică metodologia analizei economico-financiare se prezintă astfel:

20
 Comparatia
C
A Stabilirea sistemului factorial
L cauzal al explicarii fenomenului
I Modelarea fenomenelor
T Interpretarea rezultatelor
A Generalizarea sau evaluarea
T
METODE I Indicatori economico-financiari
SI TEHNICI V
DE ANALIZĂ
ECONOMICO- A Indicii pentru exprimarea in
FINANCIARĂ
C Coeficienţi de structura
A
N Ratele(ratio,rating)
T Tehnicile scorurilor(scoring)
I Metoda substituirilor in
T
A Metoda calculului matricial
T Metodele cercetarii
I operationale(programare,simular
V

21
 2.2. Metode specifice diagnosticului financiar

Metodologia diagnosticului economico-financiar preia o parte din metodele şi procedeele

specifice analizei economico financiare însă ea deţine în mod suplimentar metode şi procedee de lucru
proprii. Printre aceste metode specifice analizei- diagnostic amintim:
1. Metoda SWOT (strenght, weakness, opportunities, and threats);
2. Metoda grilelor de evaluare;
3. Metoda bazată pe benchmarking;
4. Metoda profilelor;
5. Metode combinate.

2.2.1. Metoda S.W.O.T.

Metoda S.W.O.T. este cea mai utilizată metodă de diagnosticare a unei organizaţii la nivel
mondial, motiv pentru care îi vom acorda o atenţie specială.
Denumirea S.W.O.T. reprezintă acronimul pentru cuvintele englezeşti „Strengthts” (Forte, Puncte
forte), „Weaknesses” (Slăbiciuni, Puncte slabe), „Opportunities” (Oportunitati, Sanse) si „Threats”
(Amenintări). Primele doua privesc firma si reflecta situaţia acesteia, iar următoarele două privesc
mediul si oglindesc impactul acestuia asupra activităţii firmei.
Analiza-diagnostic de tip SWOT prezintă deci două dimensiuni:
 Analiza factorilor interni (a potenţialului intern) adică a punctelor forte (strenghts) şi a punctelor
slabe (weaknesses);
 Analiza factorilor externi (ai mediului ambiant) adică a oportunităţilor (opportunities) şi
ameninţărilor (threats) cu care se confruntă entitatea.

 Punctele forte ale firmei sunt caracteristici sau competente distinctive pe care aceasta le poseda la un
nivel superior in comparaţie cu alte firme, îndeosebi concurente, ceea ce ii asigura un anumit avantaj in
fata lor. Altfel prezentat, punctele forte, reprezintă activităţi pe care firma le realizează mai bine decât
firmele concurente, sau resurse pe care le poseda si care depăşesc pe cele ale altor firme.
Pentru identificarea punctelor forte, pe lângă analiza situaţiilor financiare ale firmei se mai pot
utiliza următoarele întrebări:
• Ce avantaje deţine firma analizată?
• Ce merge bine în firma analizată?
• La ce resurse importante are acces firma analizat?
• Ce puncte forte văd ceilalţi la firma analizată?

Punctele slabe ale firmei sunt caracteristici ale acesteia care ii determina un nivel de
performante inferior celor ale firmelor concurente. Punctele slabe reprezintă activităţi pe care firma nu le
realizează la nivelul propriu celorlalte firme concurente sau resurse de care are nevoie dar nu le posedă.
Cele mai periculoase slăbiciuni sunt cele care se referă la combinaţia de elemente cheie de succes
specifice sectorului de activitate în care acţionează întreprinderea. Ele sunt prezentate sub denumirea de
vulnerabilităţi cheie.
Identificarea celor mai importante puncte slabe ale firmei analizate şi în special a vulnerabilităţilor
cheie cu care se confruntă, a cauzelor care le-au generat şi a acţiunilor ce urmează a fi întreprinse pentru
atenuarea sau eliminarea lor reprezintă una dintre cernitele de bază ale evaluării potenţialului firmei.
Neglijarea acestora poate afecta grav evoluţia în viitor a firmei şi situaţia sa economico-financiară.
Pentru identificarea punctelor slabe ale unei firme se pot utiliza şi întrebările:
 Ce merge foarte prost în firma analizată?
 Ce elemente poate să le îmbunătăţească firma analizată?

22
  Ce etur n să evite firma etur non ?

 Oportunităţile (ocaziile) mediului reprezintă factori de mediu externi pozitivi pentru firma,
altfel spus şanse oferite de mediu, firmei, pentru a-si stabili o noua strategie sau a-si reconsidera
strategia existenta in scopul exploatării profitabile a oportunităţilor apărute.
Oportunităţile pot veni din schimbări în tehnologie şi pieţe, la nivel micro şi macroeconomic;
schimbări în politicile guvernamentale ce afectează domeniul de activitate al firmei analizate; schimbări
ale modelelor sociale, profilurilor populaţiei, ale felului de viaţă etc., evenimente locale.
Ocaziile pot apărea în diferite domenii economice, sociale, politice, tehnologice, etc. ale mediului
larg şi ale celui de competiţie. Un loc important în sfera ocaziilor mediului concurenţial îl deţin
oportunităţile de piaţă care, atunci când firma urmăreşte valorificarea lor, se concretizează în adoptarea
unor strategii de extindere a pieţelor existente sau de pătrundere pe noi pieţe caracterizate prin numite
nevoi primare, similare sau diferite în raport cu cele curente.
Oportunităţi există pentru fiecare firmă şi trebuie identificate pentru a se stabili la timp strategia
necesara fructificării lor sau pot fi create, îndeosebi pe baza unor rezultate spectaculoase ale activităţilor
de cercetare-dezvoltare, adică a unor inovări de anvergura care pot genera chiar noi industrii sau
domenii adiţionale pentru producţia si comercializarea de bunuri si servicii.
Pentru identificarea oportunităţilor se pot pune următoarele întrebări:
• Care sunt tendinţele interesante pe care le identificaţi?
• Unde există oportunităţi ce pot avantaja firma analizată?

 Ameninţările mediului sunt factori de mediu externi negativi pentru firmă, cu alte cuvinte
situaţii sau evenimente care pot afecta nefavorabil, în măsura semnificativă, capacitatea firmei de a-si
realiza integral obiectivele stabilite, determinând reducerea performantelor ei economico-financiare.
O ameninţare include o situaţie nefavorabilă, tendinţă sau schimbare iminenta în mediul unei
organizaţii care prejudiciază sau poate prejudicia ori ameninţa abilitatea organizaţiei de a concura. Poate fi o
bariera, o constrângere care poate provoca probleme, pagube, prejudicii, organizaţiei.
Ca şi in cazul oportunităţilor, ameninţări de diverse naturi şi cauze pândesc permanent firma,
anticiparea sau sesizarea lor la timp permiţând firmei sa-si reconsidere planurile strategice astfel încât sa
le evite sau sa le minimalizeze impactul. Mai mult, atunci când o ameninţare iminentă este sesizată la
timp, prin masuri adecvate ea poate fi transformata in oportunitate.
Pentru identificarea ameninţărilor se poate recurge la următoarele întrebări:
 Care sunt tipurile de obstacole ce care se confruntă firma analizată ?
 Cum acţionează principalii săi competitori ?
 Care sunt specificaţiile produselor sau serviciilor firmei analizate pe cale să se schimbe ?
 Schimbările tehnologice îi afectează poziţia ?
 Are probleme cu datoriile sau cu fluxul de numerar ?
 Vreunul dintre punctele slabe ar putea să-i afecteze în mod serios afacerea ?

Deşi originile analizei SWOT sunt destul de neclare, Ken Andrews este privit, general, ca fiind pionierul
analizei SWOT.
În 1971 el a fost unul dintre primii teoreticieni de strategii care a articulat formal conceptul de concordanţă
strategică între resursele şi potenţialul unei firme şi mediul extern. El a argumentat că aceasta metodologie este
o abordare sănătoasă pentru a determina o strategie-nişă, modul cel mai bun pentru o firma de a-şi folosi punctele
sale forte pentru a exploata oportunităţile, dar şi cea mai eficientă pentru a-şi apăra de diverse ameninţări externe
propriile puncte slabe, dar şi forte.

Etapele de aplicare a analizei SWOT constau în următoarele:

 Evaluarea potenţialului entităţii (analiza punctelor forte, punctelor slabe)
 Evaluarea mediului concurenţial (oportunităţilor şi a riscurilor)
 Formularea alternativelor strategice (situaţii de acţiune)

23
 A.Evaluarea potenţialului entităţii (analiza punctelor forte, punctelor slabe)

Aplicarea analizei SWOT este facilitată daca se foloseşte o listă de probleme care trebuie
urmărite în cadrul analizei şi ale căror răspunsuri sunt relevante pentru evaluarea situaţiei de fapt a
mediului si a firmei. Este recomandabil ca problemele urmărite în ceea ce priveşte punctele forte,
punctele slabe, oportunităţile şi ameninţările să aibă o anvergură necesară pentru a fi cu adevărat
probleme strategice, să aibă legătură cu planurile strategice si sa ofere indicii semnificative pentru
evaluarea judiciozităţii acestora si, la nevoie, pentru reconsiderarea lor.
O parte din principalele probleme de urmărit in cadrul analizei SWOT sunt prezentate in
continuare, ele pot fi folosite drept referinţă pentru efectuarea unei analize, dar pot si este preferabil sa
fie completate cu alte probleme specifice firmei in cauza.

Probleme de urmarit la analiza potenţialului entităţii

Cu privire la „Punctele forte” se vor urmări:
- suficienta resurselor financiare disponibile;
- existenta unei competente distinctive pe unul sau mai multe din planurile:
◘ managerial;
◘ organizatoric;
◘ cercetare-dezvoltare;
◘ calităţii produselor si/sau serviciilor;
◘ pregătirii personalului,
◘ costurilor;
◘ comercial, etc.
- posedarea unor brevete de invenţii de produse si /sau tehnologii care conferă firmei avantaj
competitiv;
- posedarea unor abilităţi deosebite in materie de inovare a produselor si/sau tehnologiilor;
- deţinerea poziţiei de lider sau de vârf de piaţă;
- posedarea unor abilităţi comerciale deosebite;
- existenta unei imagini favorabile despre firma;
- posibilitatea de a practica economia de scara;
- existenta unui sistem bine organizat si eficace de planificare strategica;
- viteza de reacţie decizionala la modificările produse în mediul intern sau extern,
- calitatea culturii de întreprindere.

Cu privire la „Punctele slabe” se vor urmări:

- inexistenta unei directii strategice clare;
- lipsa unor abilitati sau competente deosebite;
- existenta unei infrastructuri neadecvate, uzate fizic sau moral;
- lipsa competentei manageriale;
- deteriorarea continua a pozitiei competitive;
- erodarea imaginii firmei in perceptia detinatorilor de interese;
- vulnerabilitatea la presiunile concurentei;
- reducerea ponderii pe piata;
- existenta unor dezavantaje competitive (handicap tehnologic, costuri ridicate);
- mentinerea unui nomenclator inadecvat de produse si/sau servicii (prea larg sau prea ingust);
- atentie precumpanitoare data problemelor curente in detrimentul celor de perspectiva.

B. Evaluarea mediului concurenţial (oportunităţilor şi a riscurilor)

24
Probleme de urmărit la analiza mediului:
Cu privire la „Oportunităţi” potenţiale se vor urmări:
- creşterea rapidă a pieţei;
- posibilităţi de extindere a nomenclatorului de produse si/sau servicii;
- existenta cererii de noi produse si/sau servicii pe pieţele existente sau pe pieţe noi;
- existenta cererii pe noi pieţe a produselor si/sau serviciilor existente;
- posibilităţi de integrare verticala;
- manifestarea unei stări de stagnare sau regres la firmele concurente;
- posibilităţi de încheiere a unor alianţe, acorduri etc. avantajoase;
- posibilităţi de încheiere a unor contracte de leasing, factoring, franchising.

Cu privire la „Amenintări” potenţiale:

- adoptarea unor reglementari legislative sau normative restrictive cu impact nefavorabil;
- intrarea intr-o perioada de recesiune economica la nivel national sau international;
- schimbări demografice nefavorabile;
- schimbări ale nevoilor, gusturilor sau preferinţelor clienţilor;
- creştere mai lenta, stagnare sau chiar recesiune a pieţei;
- intrarea unor noi competitori pe piaţă;
- cererea crescânda pentru produse de substituţie;
- presiunea crescânda a concurentei;
- puterea crescânda de negociere a furnizorilor si/sau a clienţilor;
- vulnerabilitate la fluctuaţiile mediului de afaceri4.

Analiza SWOT se poate desfăşura la scara ansamblului firmei sau, pentru adâncirea investigatiei
si conturarea unor concluzii mai detaliate, la cea a domeniilor functionale din cadrul firmei: marketing,
vânzari si distributie, cercetare- dezvoltare, productie, financiar si personal – relatii de munca.

C. Formularea alternativelor strategice (situaţii de acţiune)

Pentru formularea strategiei economice ce va fi adoptată de către firmă se propune folosirea unei matrice
prin care se combină concluziile evaluării potenţialului firmei cu cele ale analizei mediului, cunoscută sub
denumirea de matrice SWOT.
În esenţă, caracteristica principală a modelului de diagnosticare strategică SWOT constă în luarea în
considerare pentru formularea strategiei a oportunităţilor şi ameninţărilor mediului, în condiţiile folosirii
punctelor forte şi punctelor slabe identificate la nivelul potenţialului întreprinderii.
După încheierea analizei mediului extern şi a resurselor interne, este posibilă observarea potrivirii sau
nepotrivirii dintre oportunităţi/ameninţări şi puncte forte/slabe. Integrarea analizelor internă şi externă (compararea
analizelor) le permite managerilor să prevadă rezultatele strategiei existente sau ale strategiei viitoare. Dacă între
performanţele anticipate şi obiectivele organizaţionale apar nepotriviri, conducerea organizaţiei va înţelege mai
bine gradul în care trebuie introdusă schimbarea strategică.

Matricea SWOT

Matricea SWOT Factori interni

Puncte forte Puncte slabe

F1 S1
F2 S2
F3 S3
… …

4
Corneliu Russu.”Management strategic” Editura All Beck, Bucureşti, 1999, p. 79-80

25
Factori Oportunităţi Combinaţia puncte forte ale Combinaţia puncte slabe ale
externi ale mediului potenţialului firmei analizate potenţialului firmei analizate şi
O1 în oportunităţi ale mediului oportunităţi ale mediului în care
O2 în care operează firma. operează firma.
O3 Strategie activă, concretizată în
… Strategie activă pe toate măsuri de perfecţionare a
planurile. laturilor negative şi eliminarea
slăbiciunilor.

SITUAŢIE EXCELENTĂ SITUAŢIE RESTRICTIVĂ

Ameninţări Combinaţia puncte forte ale Combinaţia puncte slabe ale
ale potenţialului firmei analizate potenţialului firmei analizate ñ
mediului cu ameninţări ale mediului în ameninţări ale mediului în care
A1 care operează firma. operează firma.
A2 Strategie pasivă, de ocolire a Strategie pasivă, bazată pe o
A3 pericolelor cu care se dezvoltare internă a activităţii
… confruntă firmei în scopul îmbunătăţirii
în cadrul mediului, bazată pe o diferitelor laturi ale acesteia.
stabilitate a posibilităţilor sale
interne.

SITUAŢIE VULNERABILĂ SITUAŢIE CRITICĂ

26
 Avantajele şi limitele analizei SWOT

Printre principalele avantaje ale analizei SWOT amintim:

 Analiza tradiţionala SWOT este cea mai cunoscută şi cea mai utilizată dintre analizele de situaţie.
În decursul timpului a obţinut un statut aproape universal şi a contribuit la obţinerea avantajului
competiţional nu numai în ceea ce priveşte organizaţia, dar şi la nivel personal şi al performanţei
echipei.
 Un mare avantaj al analizei SWOT este aplicabilitatea pe scară largă. Poate fi folosită pentru
analizarea unei varietăţi de unităţiţi, inclusiv, dar nu limitată la directorii individuali sau la cei care
iau deciziile – echipe, proiecte, produse/servicii, departamente funcţionale ale organizaţiei (adică
marketing, contabilitate, producţie şi vânzări), unităţi de afaceri, corporaţii, conglomerate şi pieţe
de produs. Funcţionează la fel de bine pentru organizaţii profit sau non-profit.
 Datorită simplităţii sale (aparente) analiza SWOT este o metoda excelentă pentru ordonarea rapidă
a gândirii organizaţionale referitor la factorii-cheie care stau la baza adecvării organizaţiei la
mediul său extern.
 Analiza SWOT nu necesită multe resurse financiare sau de calcul şi poate fi realizată şi rapid şi
eficient până la un anumit punct, fără a fi nevoie de multe informaţii.

Printre principalele limite ale analizei SWOT amintim:

 Modelul SWOT este un model pur descriptiv, adică nu oferă analistului recomandări strategice
explicite. Analiza SWOT nu va da răspunsuri precise celui care ia deciziile.
 Analiza SWOT are un pronunţat caracter calitativ, permiţând formularea unui diagnostic asupra
condiţiei trecute şi actuale a firmei sau a domeniilor ei funcţionale, pe baza răspunsurilor la
problemele menţionate anterior, conturându-se perspectivele de evoluţie pe termen lung ale
firmei si ale domeniilor respective.
 Este un mod de a organiza informaţia şi de a emite probabilităţi ale evenimentelor potenţiale –
atât bune cât şi rele – ca bază pentru strategia de dezvoltare a afacerii şi pentru planurile
operaţionale. În general sunt oferite însă numai recomandări foarte generale şi evidente de
genul: îndepărtaţi compania din calea ameninţărilor; adecvaţi punctele tari ale companiei cu
oportunităţile sau apăraţi-o împotriva punctelor slabe prin retragere sau susţinere.

Totuşi, analiza SWOT poate fi extrem de subiectivă şi nu trebuie să fie utilizată ca singurul
instrument de analiză şi planificare.
Diagnosticarea în urma utilizării analizei SWOT, poate fi definită ca o cercetare complexa a
aspectelor economice, tehnice, sociologice, juridice si manageriale ce caracterizează activitatea unei
firme, prin care se identifica punctele forte, punctele slabe, oportunităţile, ameninţările si cauzele care le
generează si/sau le va genera, se formulează recomandări de eliminare sau diminuare a aspectelor
negative si /sau de valorificare a celor pozitive.

2.2.2.Metoda grilelor de evaluare

Se foloseşte frecvent în diagnosticarea globală a entităţii, în diagnosticul mediului concurenţial,

al potenţialului intern entităţii precum şi la poziţionarea entităţii într-un mediu dat.
Are avantajul că asigură o abordare cantitativă, măsurabilă a aspectelor analizate. Se utilizează
adesea în combinaţie cu metoda SWOT venind astfel să asigure atât o abordare calitativă cât şi una
cantitativă a aspectelor analizate.
În stabilirea diagnosticului unui anumit aspect urmărit privind o societate, utilizând metoda
grilelor de evaluare, se vor parcurge următoarele etape:

27
 1. Se selectează nivelele de analiză specifice domeniului supus diagnosticării;
2. Se selectază criteriile de apreciere pentru fiecare nivel de analiză;
3. Se stabilesc nivelele de comparaţie ale criteriilor de apreciere (indicatorilor) acolo unde acestea
se cunosc;
4. Se stabileşte şi se parametrizează grila de evaluare a criteriilor după nivelul şi tendinţa
indicatorilor. În practică este foarte des utilizată stabiliea unei scale de evaluare formate din cinci
nivele de evaluare, notate cu note de la 1-5, aşa cum se prezintă în tabelul de mai jos:
Nota (N) 1 2 3 4 5
Stare Critică Slabă Medie Bună Forte
Tendinţă Deteriorare Deteriorare Menţinere Îmbunătăţire Îmbunătăţire5.
bruscă lentă Lentă bruscă 6.
5.Se încadrează indicatorii într-o stare.
- Pentru indicatorii la care se apreciază doar nivelul sau tendinţa, încadrarea se va face în funcţie de
grila de evaluare din etapa anterioară;
- Pentru indicatorii la care se apreciază simultan atât nivelul cât şi tendinţa, încadrarea se va face pe
baza matricei de mai jos:
Tendinţă/Stare Critică Slabă Medie Bună Forte
Îmbunătăţire bruscă 3 3.5 4 4.5 5
Îmbunătăţire lentă 2.5 3 3.5 4 4.5
Menţinere 2 2.5 3 3.5 4
Deteriorare lentă 1.5 2 2.5 3 3.5
Deteriorare bruscă 1 1.5 2 2.5 3

6.Acordarea de punctaje de importanţă (pi) fiecărui indicator „i”cu respectarea relaţiei

n

 pi  1 (100 %) ;
i 1
7. Calculul notei medii obţinute prin agregarea indicatorilor aferenţi fiecărui aspect supus
diagnosticării, după relaţia:
 n
N   pixNi , unde
i 1
- pi reprezintă ponderile de importanţă acordate fiecărui indicator;
- Ni reprezintă nota acordată fiecărui indicator.

8. Se interpretează nota finală a aspectului diagnosticat utilizând tabelul de mai jos:

Grila de interpretare finală a diagnosticului financiar
Starea indicatorului Nota medie Clasificare SWOT
Forte 5
Foarte bun 4.5 PUNCT FORTE
Bun 4
Satisfăcător 3.5 PUNCT TARE
Mediu-acceptabil 3 PUNCT INCERT
Nesatisfăcător 2.5
Slab 2 PUNCT SLAB
Foarte slab 1.5
Critic 1 PUNCT CRITIC

28
 2.2.3. Metode combinate

În practica economică se utilizează adesea un model combinat de analiză diagnostic al acestor

metode.
Cel mai uzuală metodă este cea bazată pe combinarea analizei de tip SWOT bazată pe identificarea
punctelor slabe, a punctelor slabe, a oportunităţilor cu evaluarea acestor aspecte constatae în cadrul aşa
numitor metode sau modele MEFE &MEFI adică matricea de evaluare a factorilor interni în corelaţie cu
matricea de evaluare a factorilor externi.

Tabel nr. Grila diagnosticului mediului extern (concurenţial)

Starea indicatorului Nota medie Clasificare SWOT

Forte 5
Foarte bun 4.5 OPORTUNITATE MAXIMĂ
Bun 4
Satisfăcător 3.5 OPORTUNITATE
Mediu-acceptabil 3 INCERTITUDINE
Nesatisfăcător 2.5
Slab 2 AMENINŢARE
Foarte slab 1.5
Critic 1 AMENINŢARE MAXIMĂ

Tabel nr. Grila diagnosticului mediului intern (economico/financiar)

Starea indicatorului Nota medie Clasificare SWOT

Forte 5
Foarte bun 4.5 PUNCT FORTE
Bun 4
Satisfăcător 3.5 PUNCT TARE
Mediu-acceptabil 3 PUNCT INCERT
Nesatisfăcător 2.5
Slab 2 PUNCT SLAB
Foarte slab 1.5
Critic 1 PUNCT CRITIC

În final se va calcula un punctaj global al puterii globale a entităţii bazat putearea globală internă
corelată cu puterea globală externă a societăţii, determinat ca o medie aritmetică ponderată a celor două
punctaje.
Un astfel de model combinat al diagnosticului pe cele două mari medii in care activează societatea
(extern şi intern ) vom dezvolta în continuare în cadrul lucrării, cu detalierea mediului intern pe cele
două substări:starea economică şi respectiv starea financiară.

2.3 Etapele elaborării unui studiu de analiza-diagnostic

Folosirea metodei diagnosticării, ca a oricărei metode de management de complexitate medie sau

ridicata, implică, de regula, o etapa preliminara, pregătitoare numită etapă de PREDIAGNOSTIC. In
cadrul acesteia se definitivează premisele necesare trecerii la utilizarea eficace a diagnosticării. Dintre
acestea amintim:

1. Planificarea analizei-diagnostic care cuprinde: stabilirea obiectivelor concrete urmarite, desemnarea

componentilor echipei de investigare, inclusiv a responsabilului acesteia; Fixarea tipului de diagnostic
ce va fi realizat, a perioadei de desfasurare si finalizare a utilizarii metodei; Elaborarea planului de
munca ce cuprinde sarcini si termene precise pentru fiecare membru al echipei de diagnosticare;

29
2. Culegerea şi selectarea informaţiilor necesare analizei care presupune stabilirea bazei informaţionale
utilizate în diagnosticul economico-fiscop nanciar. În acest se pot utiliza ca bază informaţională atât
informaţii interne cât şi informaţii externe entităţii astfel:
- Principalele surse informaţionale ale analizei sunt reprezentate de sursele interne reflectate prin:
contabilitate, control şi audit intern, informaţii statistice, informaţii culese de la departamentele
organizatorice aferente realizării circuitului economic general de activitate (aprovizionare-producţie-
desfacere) etc.
- Vin să întregească valoarea informativă a surselor informaţionale interne, sursele externe ale
entităţii cum ar fi cele referitoare la: opinia auditorului financiar care transmite încrederea sa în
informaţiile cuprinse în situaţiile financiare întocmite de entitatea în cauză, Centrala Riscurilor de Plăţi
care „centralizează” lista clienţilor bancari rău platnici, constatările directe de pe teren, materiale de
profil economic, norme legale elaborate de Ministerul de Finanţe sau norme profesionale elaborate de
organisme profesionale (de exemplu, normele elaborate de Camera Auditorilor Financiari din România
referitoare la efectuarea auditului financiar), sesizări ale clienţilor.
Analistul economico-financiar va trebui să selecteze cele mai reprezentative surse de date şi să le
grupeze şi selecteze în mod corespunzător scopului urmărit.

3.Verificarea informaţiilor culese are menirea de a asigura baza informaţională în concordanţă cu

realitatea din economia entităţii. La finalul acestei etape analistul financiar poate să stabilească pe ce
surse de informaţii „se poate baza” în analizele ce urmează a le efectua şi ce informaţii trebuie eliminate,
pe motiv că încorporează elemente eronate sau au un prag de semnificaţie scăzut. În acest sens două
tipuri generale de verificări trebuie avute în vedere şi anume:
- Verificarea formei de prezentare a purtătorilor de informaţie (documente contabile, dări de seamă
statistice, plan de aprovizionare/producţie/desfacere) vizează ca acestea să fie întocmite conform
reglementărilor legale în vigoare, la termenele stabilite, să conţină toate semnăturile şi ştampilele
necesare.
- Verificările de fond se referă la controlul realităţii şi veridicităţii operaţiunilor consemnate de
documentele contabile sau cuprinse în alte surse informaţionale, la evaluarea corectă a unor indicatori
financiari, la asigurarea comparabilităţii informaţiilor cuprinse în situaţiile financiare pe mai multe
exerciţii financiare.
În cazul cel mai des întâlnit în elaborarea unui diagnostic economic financiar şi anume atunci când
la baza analizei efectuate stau situaţiile financiare, o asigurare rezonabilă asupra modului în care
situaţiile financiare reflectă în mod fidel realitatea economică desfăşurată în interiorul entităţii este dată
de opinia exprimată de auditorul financiar.

4. Analiza-diagnostic propriu zisă care presupune prelucrarea informaţiilor economice aplicând

metodologia specifică analizei diagnostic.

5.Întocmirea raportului de diagnostic presupune sintetizarea rezultatelor analizei-diagnostic

corespunzătoare obiectivelor urmărite, stabilirea punctelor forte şi a punctelor slabe analizei, stabilirea
abaterilor, elaborarea măsurilor, recomandărilor de către diferite categorii decizionale implicate în
respectiva analiză-diagnostic (guvernanţa corporativă a entităţii, bănci, investitori, parteneri de afaceri,
stat etc.). Orice diagnostic nu trebuie privit ca un scop în sine ci ca un mijloc de acţiune, de ameliorare a
rezultatelor prin elaborare de propuneri în vederea elaborării terapiei de redresare.

Raportul de diagnostic global al unei entităţi va trebui să parcurgă şi să explice sintagma C.P.S. adică
Concurenţă/Potenţial/Strategie, în modul următor:

30
 A.Concurenţa?
Care este poziţia entităţii analizate în raport cu competitorii săi ? Care este contextul concurenţial ?
Care sunt sursele de avantaj concurenţial pe care le-ar putea utiliza entitatea ? În acest context care sunt
oportunităţile oferite de piaţă şi care sunt ameninţările care ar putea afecta activitatea entităţii ?

În acest sens se identifică oportunităţile şi ameninţările implicate de mediul economic în care
acţionează entitatea, adică acele simptomele semnificative constând în situatii care reprezinta diferente
importante fata de situatiile similare din alte societati comerciale si care se considera ca ofera indicii
importante asupra continutului si eficacitatii domenilui diagnosticat.
Rezultatele acestei etape se inscriu intr-un tabel sintetizator, prezentat in continuare:

Tabelul nr.
Nr.crt. Oportunităţi Ameninţări Observatii
(Simptome pozitive) (Simptome negative)
0. 1 2 3


B.Potenţial ?
Care este potenţialul entităţii concretizat în potenţialul economic şi cel financiar ? Cu alte cuvinte
care sunt punctele forte şi punctele slabe sesizate în activitatea economico-financiară a entităţii ?
În acest scop se identifică punctele forte şi punctele slabe precum şi cauzele care le generează:

 Evidentierea punctelor “slabe” si a cauzelor care le-au generat

Aceasta etapa are la baza ipoteza potrivit careia simptomul negativ nu este altceva decit
manifestarea exterioara a unei cauze mai profunde. Punctele negative pot fi determinate de o serie de
cauze interne dar si externe organizatiei. Pentru identificarea cauzelor finale care genereaza punctele
forte si slabe este recomandabila efectuarea unei analize de tip cauza-efect, ceea ce reprezinta, in esenta,
metoda diagnosticării.
Rezultatele analizei deficientelor se inscriu intr-un tabel cu urmatoarea structura:

Nr. Deficiente/ Termenul de Cauze Efecte Observatii

crt. Puncte slabe comparaţie Principale

0 1 2 3 4 5

Evidentierea punctelor “forte” si a cauzelor care le-au generat

Stabilirea atat a punctelor “forte” cat si a cauzelor care le-au generat sunt asemanatoare cu etapa
precedenta, singura diferenta este ca, de aceasta data, elementele sunt pozitive.
În tabelul urmator se prezinta modul in care se sintetizeaza rezultatele acestei etape:

Tabelul nr.
Nr. Puncte Termenul de Cauze Efecte Observatii
crt. forte comparatie principale
0 1 2 3 4 5


C.Strategii / recomandări/?

31
 Care sunt recomandările respectiv opţiunile strategice de acţiune în contextul analizei celor trei
domenii importante de activitate: concurenţial, economic şi financiar ?
Aceasta problemă la care trebuie să răspundă analiza diagnostic se concretizeaza in propunerile
echipei de diagnosticare prin care se urmareste: eliminarea cauzelor generatoare de puncte slabe si
implicit, a simptomelor negative; amplificarea cauzelor generatoare de puncte forte si, respectiv, a
simptomelor pozitive; valorificarea oportunitatilor, diminuarea pericolelor, cresterea puterii globale
interne, cresterea capacitatii de raspuns a firmei la provocarile mediului.
Recomandarile trebuie insotite de evaluarea eforturilor necesare aplicarii lor ca si efectele economice
si functionale preconizate.
Pentru a cuprinde toate elementele necesare valorificarii recomandarilor, acestea se
centralizeaza ca in tabelul urmator:

Tabelul nr.
Nr. Cauza Resursele Efecte Observatii
crt. Recomandare avuta in suplimentare principale
vedere necesare
0 1 2 3 4 5

Resursele suplimentare necesare (coloana 3) se completeaza doar atunci cand operationalizarea

recomandarii din prima coloana este conditionata de alocarea unor fonduri speciale, de achizitionarea de
noi utilaje sau tehnologii, angajarea de personal.

6. Postdiagnosticul
În această etapă se întreprind următoarele acţiuni mai importante:
-difuzarea studiului elaborat către organele conducerii participative, către conducerea de vârf individuală
şi compartimentele vizate în studiu de analiza diagnostic;
-discutarea şi definitivarea studiului;
-stabilirea priorităţilor în aplicarea diferitelor măsuri etur non ;
-întocmirea programului de etur non a măsurilor etur non , cu precizarea termenelor şi a
responsabilităţilor;
-aprobarea studiului definitivat şi a programului de implementare a acestuia de către organul investit cu
competenţa decizională.

32
 CAPITOLUL 2 COMPONENTELE DIAGNOSTICULUI FINANCIAR CONTABIL
1. Diagnosticul lichidităţii şi solvabilităţii financiare

O primă formă de realizare a echilibrului financiar al entităţii este realizată prin asigurarea
permanentă a capacităţii de plată a firmei, atât pe termen scurt cât şi pe termen lung.
În sens general, lichiditatea şi solvabilitatea financiară reprezintă capacitatea entităţii de a face
faţă plăţilor scadente. Lichiditatea vizează capacitatea de plată pe termen scurt în timp ce solvabilitatea
vizează coordonatele pe termen lung.

1.1 Diagnosticul lichidităţii financiare

Într-o formulare foarte simplă, lichiditatea financiară reprezintă capacitatea elementelor de active
curente de a se transforma în lichidităţi pentru a face faţă datoriilor imediat scadente.
Conform IFRS, „lichiditatea se referă la disponibilităţile de numerar în viitorul apropiat, după
luarea în calcul a obligaţiilor financiare aferente acestei perioade”.(IFRS 2007, Cadrul general pentru
întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare, par. 16).
Principalele forme ale lichidităţii financiare sunt:
1. Rata lichidităţii curente;
2. Rata lichidităţii imediate;
3. Rata lichidităţii efective;
4. Capitalul de lucru;
5. Rata capitalului de lucru.

Tabel nr
Modul de calcul şi semnificaţia indicatorilor de lichiditate

Nr. Indicatori Formulă de calcul Explicaţii

Crt.
1. Rata lichidităţii curentă (RLC) Reprezintă capacitatea activelor
RLC = ACR x100
sau Current Liquidity curente (ACR) de a face faţă
DCR
datoriilor curente ale entităţii
(DCR).
2. Rata lichidităţii imediate (RLI) RLI = ACR - S x100 Evidenţiază capacitatea activelor
sau Quick Ratio/ Acid Ratio DCR curente cu lichiditate crescută şi
medie de a face faţă datoriilor
curente ale entităţii.
3. Lichiditatea efectiva ă (RLE) RLE = TR x100 Măsoară gradul în care trezoreria
sau Cash Ratio: DCR (TR) acoperă datoriile imediat
scadente-datoriile curente (DCR).
4. Capitalul de lucru (CL) CL = ACR - DCR Reprezintă activele curente
rămase permanent la dispoziţia
entităţii adică acele active curente
(ACR) care rămân după achitarea
obligaţiilor curente ale entităţii
(DCR).
5. Rata capitalului de lucru (RCL) Reflectă ponderea capitalului de
(în engl. Net working capital to RCL = CLx100 lucru (CL) în totalul activelor
total asset) AB bilanţiere (AB).

Alte informaţii
Activele curente (ACR) ACR = Active circulante Sunt reprezentate de activele
(AC) +Cheltuieli în avans aferente ciclului de exploatare sau
(Cav) utilizate de entitate într-o perioadă
de maxim 1 an

33
 Datoriile curente (DCR) DCR= Datorii curente
(DCR) +Venituri
înregistrate în avans
(Vîav)
Sunt reprezentate de datoriile care
se aşteaptă să fie decontate în
cursul normal al ciclului de
exploatare al entităţii sau sunt
exigibile într-o perioadă de
maxim 1 an

Diagnosticul stării de lichiditate vizează identificarea punctelor forte şi a punctelor slabe în ce

priveşte capacitatea activelor de a acoperi obligaţiile de plată precum şi evaluarea acestora, în modul
prezentat în tabelul de mai jos:

Tabel nr.
Grila diagnosticului stării de lichiditate
Nivel mediu- Diagnostic Punctaj**
Nr.
Indicatori de lichiditate /Tendinţe SWOT**
crt.
favorabile
1. Rata lichidităţii curentă (RLC) [150%—250% ],
sau Current Liquidity
2. Rata lichidităţii imediate (RLI) [50%—100% ], 
sau Quick Ratio/ Acid Ratio Stare slabă/
3. Lichiditatea efectiva ă (RLE) [20%—60 % ],  Stare Forte/ 1-5
sau Cash Ratio: Deteriorare/
4. Capitalul de lucru (CL) >0,  Îmbunătăţire

5. Rata capitalului de lucru (RCL) 5 %, 

(în engl. Net working capital to
total asset)
** În funcţie de încadrarea indicatorilor în intervalele de siguranţă şi tendinţele acceptate se acordă aprecieri SWOT şi punctaje conform
matricei grilei de evaluare

În ce priveşte capitalul de lucru, apreciarea calitativă şi cantitativă se realizează, detaliat conform

grilei de mai jos:

Tabel nr.
Grila diagnosticului capitalului de lucru
Diagnostic Punctaj
Nr. Indicatori- SWOT*
Interpretare/Cauze
crt. Corelaţii
Entitatea se află în echilibru financiar Stare forte/
pe termen scurt în creştere, situaţie Îmbunătăţire 4.5 – 5
CL > 0
1. foarte favorabilă în ceea ce priveşte
ICL>100
realizarea echilibrului financiar pe
termen scurt.
Entitatea se află în echilibru financiar Stare forte/ 4
CL > 0
2. pe termen scurt care se menţine în menţinere
ICL = 100
timp.
Entitatea se află în echilibru financiar Stare forte/
CL > 0
3. pe termen scurt care se deteriorează Deteriorare 3 – 3.5
ICL<100
însă în timp.
Entitatea se află într-o stare de
echilibru financiar pe termen scurt Stare medie/
precar deoarece orice disfuncţie ce Menţinere 3
4. CL = 0 afectează realizarea activelor curente
poate afecta starea de echilibru a
entităţii. În practică însă, această
situaţie se întâlneşte destul de rar.

34
 Entitatea se află în stare de
dezechilibru pe termen scurt adică
datoriile curente finanţează atât Stare critică/ 2.5-3
activele curente cât şi o parte din Îmbunătăţire
activele imobilizate. Această situaţie
CL < 0 produce dificultăţi majore dacă
privim prin prisma termenului de
5.
I CL  100 exigibilitate al datoriilor curente mai
mic decât termenul de lichiditate al
activelor imobilizate şi deci o
necorelare a raportului de încasări şi
plăţi. Situaţia se ameliorează însă în
timp, dezechilibrul diminuându-se în
timp.
CL < 0 Entitatea se află în stare de Stare critică/ 2
6. ICL = 100 dezechilibru pe termen scurt care se Menţinere
menţine însă în timp.
CL < 0 Entitatea se află în stare de Stare critică/ 1-1.5
I  100 dezechilibru pe termen scurt , mai Deteriorare
7. CL
mult o dezechilibrul se accentuează în
timp situaţia devenind critică.
* Vezi matricea de evaluare pe baza evaluării simultate atât a nivelului cât şi a tendinţei indicatorilor

În scopul aplicării „terapiei” pentru ameliorarea stării de lichiditate financiară, este necesar a se
cunoaşte factorii asupra cărora trebuie acţionat. După părerea noastră starea de lichiditate financiară este
influenţată de o serie de factori cum ar fi de exemplu:
 creşterea rentabilităţii activităţii de exploatare;
 accentuării gradului de participare al activelor la circuitul economic;
 creşterii ponderii elementelor de numerar şi echivalente de numerar în totalul activelor curente
ale entităţii;
 o viteză de rotaţie a creanţelor în creştere;
 o viteză de rotaţie a creanţelor care depăşeşte viteza de rotaţie a datoriilor;
 o viteză de rotaţie a stocurilor în creştere;
 fluxuri de numerar pozitive din activitatea de exploatare, investiţii şi finanţare.

35
 Tabel nr
SINTEZA DIAGNOSTICULUI LICHIDITĂŢII

Indicatori Observaţii Diagnost Punctaj Pondere Punctaj Măsuri

Constatări la societatea analizată- ic de agregat necesa
Lichiditate/
Tendinţe SWOT importanţ re
ă

1.Lichiditate … … n1 p1 = 20% n1xp1 …

curentă
2.Lichiditate … … n2 p2 = 20% n2xp2 …
imediată
3.Lichiditate … … n3 p3 = 20% n3xp3 …
efectivă
4. Capitalul de … … n4 p4 = 20% n4xp4 …
lucru
5. Rata … … n5 p5= 20% n5xp5 …
capitalului de
lucru
Diagnosticul PUNCT SLAB- 100 %  n
N pixni
lichidităţii-punctaj PUNCT FORTE i1

total

1.2. Diagnosticul solvabilităţii financiare

Într-o accepţie generală, solvabilitatea financiară reprezintă capacitatea

elementelor de active de a onora datoriile entităţii indiferent de exigibilitate.
Riscul de insolvabilitate trebuie apreciat în strânsă legătură cu riscul de
faliment sau de insolvenţă al entităţii.
Conform IFRS „solvabilitatea financiară se referă la disponibilităţile de
numerar pe o perioadă mai lungă de timp în care urmează să se onoreze
angajamentele financiare scadente”. (IFRS 2007, Cadrul general pentru
întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare, par. 16).
Principalele modele ale solvabilităţii generale sunt:
1. Rata solvabilităţii financiare generale;

36
2. Rata solvabilităţii financiare generale pe termen lung;
3. Capacitatea de rambursare a datoriilor
4. Gradul de acoperire al serviciului datoriei
5. Rata de acoperire a dobânzilor din rezultat (TIE) (din engl. Time interest
Earned)
6. Rata de acoperire a dobânzilor din cash (CCR) (din engl.Cash coverage
ratio)

Tabel nr
Modul de calcul şi semnificaţia indicatorilor de solvabilitate

Nr. Indicatori Formulă de calcul/Simbol Explicaţii

crt
1 Rata solvabilităţii AB Arată în ce măsură activele
generale ( R SG ) R SG  x100 entităţii (AB) pot acoperi
DT datoriile totale (DT).
2. RSG= AB - DCR x100 Rreprezintă capacitatea entităţii
Rata solvabilitatăţii DFBL de a rambursa datoriile pe
generale pe termen termen lung contractate faţă de
lung (RSGL) instituţii financiar-bancare
(DFBL) din activele entităţii
(AB) rămase după achitarea
datoriilor curente (DCR).

3. Capacitatea de CAFN Reprezintă măsura în care

C rd  datoriile totale (DT) pot fi
rambursare a DT acoperite pe seama sursele
datoriilor ( C rd ) proprii de autofinanţare nete
(CAFN).
4. Gradul de acoperire CAFN Arată măsura în care societatea
al serviciului datoriei G asd  îşi acoperă rata de rambursare a
RDFBL  CHDL creditului pe termen lung
( G asd ) (RDFBL) plus dobânda aferenta
acestuia (CHDL) din sursele
proprii de autofinanţare nete
(CAFN).

5 Rata de acoperire a EBIT Exprimă capacitatea entităţii de

dobânzilor din TIE  a-şi acoperi dobânzile bancare
rezultat (TIE) (din CHD din rezultat
engl. Time interest
Earned)
6. Rata de acoperire a CAFN Reprezintă o altă formă de
dobânzilor din cash CCR  exprimare a măsurii gradului de
(CCR) (din engl.Cash CHD acoperire a dobânzii.
coverage ratio)

37
Tabel nr.
Grila diagnosticului stării de solvabilitate
Nr. Nivel mediu- Diagnostic Punctaj**
Indicatori de solvabilitate /Tendinţe favorabile SWOT**
crt.
1 Rata solvabilităţii generale 150%, 300 % , 
( R SG )
2. Rata solvabilitatăţii generale pe 80 %, 180 % , 
termen lung (RSGL) Stare slabă/
3. Capacitatea de rambursare a > 0,25,  Stare Forte/ 1-5
Deteriorare/
datoriilor ( C rd )
Îmbunătăţire
4. Gradul de acoperire al serviciului 2, 
datoriei ( G asd )
5 Rata de acoperire a dobânzilor > 2,4 , 
din rezultat (TIE) (din engl. Time
interest Earned)
6. Rata de acoperire a dobânzilor > 2,6 , 
din cash (CCR) (din engl.Cash
coverage ratio)
** În funcţie de încadrarea indicatorilor în intervalele de siguranţă şi tendinţele acceptate se acordă
aprecieri SWOT şi punctaje conform matricei grilei de evaluare

În scopul aplicării „terapiei” pentru ameliorarea stării de solvabilitate

este necesar a se cunoaşte factorii care influenţează starea de solvabilitate.
Aceştia sunt mult mai variaţi şi mai complecşi decât cei menţionaţi la
starea de lichiditate deoarece în această categorie se includ pe lângă factorii
menţionaţi pentru starea de lichiditate şi alţi factori cu caracter mai general,
care vizează orizontul de activitate pe termen lung al entităţii dar chiar şi
mediul economic şi socio-politic al ţării respective. Printre aceştia putem
menţiona:
 viteza de rotaţie a activelor imobilizate;
 politica monetară a creditorilor;
 stabilitatea economică şi politică.

38
 Tabel nr
SINTEZA DIAGNOSTICULUI SOLVABILITĂŢII

Indicatori Observaţii Diagnostic Punctaj Pondere Punctaj Măsuri

Constatări la societatea SWOT de agregat necesare
analizată- Solvabilitate/
Tendinţe imp*

1. Rata solvabilităţii … … n1 p1 = 20 % n1xp1 …

generale ( R SG )
2.Rata solvabilitatăţii … … n2 p2 = 16% n2xp2 …
generale pe termen
lung (RSGL)
3. Capacitatea de … … n3 p3 = 16% n3xp3 …
rambursare a
datoriilor ( C rd )
4. Gradul de … … n4 P4 = 16% n4xp4 …
acoperire al
serviciului datoriei
( G asd )
5. Rata de acoperire … … n5 P5 = 16% n5xp5 …
a dobânzilor din
rezultat (TIE) (din
engl. Time interest
Earned)
6. Rata de acoperire … … n6 P6 = 16% n6xp6 …
a dobânzilor din cash
(CCR) (din engl.Cash
coverage ratio)
PUNCT FORTE-PUNCT SLAB 100 %  n

Diagnostic N   pixni
i 1
solvabilitate-punctaj
total
* Aprecieri ale autorului

39
 Tabel nr
SINTEZA DIAGNOSTICULUI LICHIDITĂŢII ŞI SOLVABILITĂŢII
Indicatori Observaţii Diagnostic Punctaj Pondere Punctaj Măsuri
Constatări la societatea SWOT de importanţă* agregat necesare
analizată- Lichiditate,
Solvabilitate/
Tendinţe
… … n1 p1= 50 % n1xp1 …
1.Lichiditate
… … n2 p2= 50 % n2xp2 …
2. Solvabilitate
100 %  n

Diagnosticul total al N   pixni

i 1
lichidităţii şi
solvabilităţii

* Aprecieri ale autorului

40
 2. Diagnosticul gradului de îndatorare

Gradul de îndatorare al entităţii în relaţia cu terţii este pus în evidenţă cu

ajutorul ratelor de dependenţă financiară, care reflectă măsura în care
societatea se finanţează pe seama surselor proprii sau pe seama surselor atrase
din diverse direcţii

Modul de calcul şi semnificaţia ratelor de dependenţă financiară

Nr. Indicatori Formulă de calcul/Simbol Explicaţii

crt

I. Ratele generale de
structură ale
datoriilor și
capitalurilor proprii
1.1. CPR Pune în evidenţă gradul în care
Rata autonomiei R AF  x100 entitatea îşi finanţează activitatea din
PB
financiare (RAF) surse proprii
1.2. DT Pune în evidenţă gradul în care
R DT  * 100
2.Rata de îndatorare PB entitatea îşi finanţează activitatea din
globală (RDT) surse atrase
II. Ratele combinate
de structură ale
datoriilor și
capitalurilor proprii
2.1. Rata stabilităţii CPM Pune în evidenţă capacitatea
R SF  x100 investiţională a entităţii
financiare (RSF) PB
2.2. Rata autonomiei CPR Pune în evidenţă gradul de finanţare
financiare la termen R AFL  x100 al entităţii pe seama resurselor pe
CPM termen lung
lung (RAFL)
2.3. Rata îndatorării DFB Pune în evidenţă gradul de
financiar-bancare R DFB  x100 îndatorare al entităţii din surse
CPR financiar-bancare:
(RDFB)
2.4. DFBL Pune în evidenţă gradul de
R DFBL1  x100 îndatorare al entităţii din surse
CPR financiar-bancare la termen lung
sau
Rata îndatorării DFBL
R DFBL2  x100
financiar-bancare la CPR  DFBL
termen (RDFBL)
2.5. Rata pârghiei DT Arată în ce măsură resursele
RPFCPR  x100
financiare-capitaluri CPR economice ale firmei sunt procurate
proprii –Debt to din capital străin.
Equity Ratio
(RPFCPR)

41
Grila diagnosticului gradului de îndatorare
Nr. Nivel mediu/Tendinţe Diagnostic Punctaj**
Indicatori de solvabilitate favorabile SWOT**
crt.
I Ratele generale de structură
ale datoriilor și capitalurilor
proprii
1..1 1.Rata autonomiei financiare
totale (RAF) [30%-100%], ↑
1.2. 2.Rata de îndatorare globală
(RDT) [0%-70%],↓
II Ratele combinate de structură Stare slabă/
ale datoriilor și capitalurilor Stare Forte/
proprii Deteriorare/ 1-5
2.1. Rata stabilităţii financiare (RSF) [60%-100%],↑ Îmbunătăţire
2.2. Rata autonomiei financiare la
termen lung (RAFL) [50%-100%],↑
2.3. Rata îndatorării financiar-
bancare (RDFB) [0%-50%],↓
2.4. Rata îndatorării financiar-
bancare la termen (RDFBL) [0%-40%],↓
2.5. Rata pârghiei financiare-
capitaluri proprii –Debt to Equity <200%,↓
Ratio (RPFCPR)

42
 SINTEZA DIAGNOSTICULUI GRADULUI DE INDATORARE

Indicatori Observaţii Diagn Punct Pondere Punctaj Măsuri

Constatări la societatea ostic aj de agregat necesare
analizată- Solvabilitate/
Tendinţe SWO importanţă
T *
Ratele generale de … … N1 P1 = 50 % n1xp1 …
structură ale
datoriilor și
capitalurilor proprii
1.Rata autonomiei … … n1 p2 =50% n2xp2 …
financiare totale (RAF)
2.Rata de îndatorare … … n2 p2 =50% n2xp3 …
globală (RDT)
Ratele combinate de N2 P2 = 50 %
structură ale
datoriilor și
capitalurilor proprii
Rata stabilităţii ... p1=20 %
financiare (RSF)
Rata autonomiei 20 %
financiare la termen
lung (RAFL)
Rata îndatorării 20 %
financiar-bancare
(RDFB)
Rata îndatorării 20 %
financiar-bancare la
termen (RDFBL)
Rata pârghiei 20 %
financiare-capitaluri
proprii –Debt to
Equity Ratio
(RPFCPR)
PUNCT FORTE-PUNCT SLAB 100 % 
Diagnostic n
N   pixni
îndatorare- i 1

punctaj total

43
 3. Diagnosticul gestiunii resurselor controlate

3.1. Diagnosticul resurselor umane

Factorul uman reprezintă forţa motrice, factorul cheie care pune în

mişcare şi mobilizează toate celelalte resurse de la nivelul entităţii. De modul
de gestionare a factorului muncă depind astfel în mare măsură performanţele
generale realizate de orice entitate.
În stabilirea unui diagnostic corect în ceea ce priveşte asigurarea
activităţii cu personal de calitate, a performanţelor realizate de acesta în
contextul exigenţelor actuale impuse de competitivitatea crescută a produselor
se impune dezvoltarea unei metodologii de analiză atât cantitativ dar şi
calitative, acestea din urmă referindu-se la aspecte mai greu de comensurat dar
cu impact direct asupra activităţii economice a societăţii.

A. Diagnosticul asigurării cu resurse umane

Acest tip de diagnostic vizează atât aspecte cantitative cât şi calitative

în ceea ce priveşte asigurarea societăţii cu forţa de muncă necesară
desfăşurării activităţii, investigând aspecte legate de număr de salariaţi,
structura acestora după diverse criterii cât şi calificarea acestora.
Sursele informaţionale privind diagnosticarea aspectelor financiar-
contabile legate de managementul şi resursele umane ale entităţii sunt
reprezentate de:
 Informaţiile din situaţiile financiare în speţă informaţiile cuprinse în
Nota 8 „Informaţii privind salariaţii, administratorii şi directorii”,
entităţile vor face menţiuni cu privire la:
 îndemnizaţiile acordate membrilor organelor de
administraţie, conducere şi de supraveghere;
 obligaţiile contractuale cu privire la plata pensiilor către foştii
membri ai organelor de administraţie, conducere şi supraveghere,
indicându-se valoarea totală a angajamentelor pentru fiecare categorie.
 valoarea avansurilor şi a creditelor acordate membrilor
organelor de administraţie, conducere şi de supraveghere în timpul
exerciţiului: rata dobânzii; principalele clauze ale creditului; suma

44
 rambursată până la acea dată; obligaţii viitoare de genul garanţiilor
asumate de entitate în numele acestora;
 salariaţi: număr mediu, cu defalcarea pe fiecare categorie;
salarii plătite sau de plătit, aferente exerciţiului; cheltuieli cu
asigurările sociale; alte cheltuieli cu contribuţiile pentru pensii.

Pe lângă informaţiile cuprinse în situaţiile financiare, se mai pot utiliza daca

există acces, următoarele documente:
 Balanţa de plan a utilizării timpului de lucru (exprimat în ore-om);
 Rapoarte statistice privind utilizarea timpului de lucru a
salariaţilor;
 Fişa postului;
 Statele de salarii;

a) Analiza asigurării cu personal ca număr;

Dinamica numărului de salariaţi trebuie apreciată în corelaţie cu dinamica
producţiei vândute sau cu dinamica cifrei de afaceri şi cu dinamica
productivităţii muncii. În acest sens se porneşte de la relaţia:
CAN  N x W unde,

- CAN reprezintă cifra de afaceri netă;

- N reprezintă numărul mediu de personal muncitor;
- W reprezintă productivitatea medie a muncii.

În baza relaţiei de mai sus putem aprecia starea de asigurare cu salariaţi ca

număr pe baza următoarelor corelaţii:
a) I CAN  100 , I N  100 , IW  100
Situaţia reflectă faptul că societatea deşi nu este asigurată cu personal la
nivelul necesităţilor, ea şi-a realizat contractele prin creşterea productivităţii
muncii;
b) I CAN  100 , I N  100 , IW  100 şi IW  I N
Situaţia reflectă faptul că societatea a realizat sporul de creştere a cifrei de
afaceri pe seama ambilor indicatori dar mai ales pe seama creşterii
productivităţii muncii.

45
 Se va supune atenţiei corelaţia între dinamica personalului muncitor şi
dinamica productivităţii muncii prin calculul economiei relative de personal
sau abaterea relativă de personal ( N ) determinată după relaţia:
N  N1  N0 unde ,
- N1 reprezintă numărul de personal muncitor efectiv utilizat;
- N0 reprezintă numărul de personal muncitor programat sau admisibil.

Pe baza relaţiei de mai sus pot rezulta următoarele corelaţii:

a) N  0 , adică există o economie relativă de personal cu consecinţe
favorabile asupra cheltuielilor salariale, a costurilor, a profitabilităţii şi
rentabilităţii activităţii.
b) N  0 , adică există depăşiri relative de personal cu toate consecinţele
nefavorabile asupra aspectelor menţionate mai sus.

b) Analiza asigurării personalului ca structură;

În ceea ce priveşte nivelul de asigurare cu personal ca structură, acesta
depinde de domeniul de activitate, de structura ofertei de produse şi servicii
prestate. Structura personalului poate fi privită după mai multe criterii,
exemple de structuri de personal ar putea fi:
- structura personalului în muncitori, personal tehnic productiv, personal
de conducere şi administraţie;
- structura personalului pe calificări: absolvenţi ai şcolilor profesionale,
ucenici la locul de munca; absolvenţi ai liceelor de specialitate;
absolvenţi ai învăţământului superior; absolvenţi ai unor cursuri de
specializare
- structura personalului după vechime;
- structura personalului după sex;
- structura personalului după domiciliu etc.

c) Analiza asigurării personalului ca şi calificare;

Calificarea personalului unei entităţi este determinată de nivelul tehnic
al produselor, de pretenţiile consumatorilor care sunt din ce în ce mai mari pe
măsura accentuării progresului omenirii.
În stabilirea unui diagnostic al nivelului de calificare al personalului,
utilizând informatiile cuprinse in situatiile financiare, se vor avea în vedere de
asemenea şi preocupările societăţii pentru formarea profesională continuă a
salariaţilor săi, care se poate pune în evidenţă cu următorii indicatori:
a) Cheltuielile pentru formare continuă (şcolarizarea personalului );

46
b) Ponderea cheltuielilor pentru formarea continuă în total cheltuieli
salariale;
c) Numărul de salariaţi (în total sau în procente din total) care au beneficiat
de cursuri de specializare.
Pentru analiza calificării personalului se mai pot folosi:
d) Durata medie de şcolarizare, numărul de clase absolvite;
e) Ponderea personalului cu pregătire superioară în total personal;
f )Vechimea în muncă în aceiaşi unitate sau stagiul la acelaşi loc de muncă;

B. Diagnosticul productivităţii muncii

Productivitatea muncii reflectă eficienţa muncii productive şi se

încadrează în sfera generală a indicatorilor care reflectă eficienţa economică
(adică au la bază raportul general efect/efort.)

Modele de analiză a productivităţii muncii ( W ) :

i) În funcţie de natura indicatorilor cuprinşi în model, avem:

a) Ca raport intre cifra de afaceri netă (CAN) şi timpul de lucru efectuat (T)
caz în care exprimă cantitatea de produse obţinută pe o anumită unitate de
timp.

CAN
W
T

b) Ca raport intre timpul de lucru efectuat (T) şi cifra de afaceri netă (CAN)
caz în care exprimă cât timp este alocat (cheltuit) pentru obţinerea unei unităţi
de cifră de afaceri netă:
T
W
CAN

c) Ca raport intre cifra de afaceri netă (CAN) şi numărul de salariaţi (N) caz
în care exprimă cantitatea de produse obţinută în medie de un salariat pe o
perioadă de timp:

47
 CAN
W
N

ii) În funcţie de perioada luată în calcul la consumurile de muncă,

avem:
a) Productivitatea anuală când indicatorii luaţi în calcul se determină la nivel
anual:

CAN T
Wa  ; Wa  ;
T CAN

b) Productivitatea zilnică, când cheltuielile de muncă sunt exprimate prin

consumul de timp om-zile.

CAN T (om - zile)

Wz  ; Wz  ;
T (om - zile) CAN

c) Productivitatea orară, când cheltuielile de muncă sunt exprimate prin

consumul de timp în om-ore
CAN T (om - ore)
Wh  ; Wh 
T (om - ore) CAN

iii) Sub forma volumului cheltuielilopr cu personalul la 1000 lei

CAN
cifră de afaceri netă ( Chp1000 )

CAN Chp
Chp 1000  x100
CAN

iV) Sub forma profitului ce revine pe salariat

RBE
W
N

48
 Tabel nr
SINTEZA DIAGNOSTICULUI RESURSELOR UMANE
Indicatori Observaţii Diagnostic Punctaj Pondere Punctaj Măsuri
Constatări la societatea SWOT de importanţă* agregat necesare
analizată- personal
Tendinţe

1.Asigurare cu … … n1 p1= 20 % n1xp1 …

personal
2. Productivitatea … … n2 p2= 80 % n2xp2 …
muncii
100 %  n
N   pixni
i 1
Diagnosticul
resurselor umane

* Aprecieri ale autorului

49
 3.2. Diagnosticul resurselor tehnice

În cadrul acestui segment se au în vedere următoarele aspecte:

 amplasamentul societăţii comerciale şi al eventualelor sucursale
sau filiale;
 utilizarea suprafeţelor productive;
 clădirile, caracteristicile clădirilor, posibilităţile de extindere a
clădirilor, evaluarea tehnică a acestora;
 căile (mijloacele) de acces;
 echipamentele de producţie şi de transport;
 energia şi utilităţile folosite de societate.

Alte aspecte ale analizei-diagnostic a dotării tehnice se referă la

evidenţierea:
 proprietăţii asupra imobilizărilor corporale de natura mijloacelor
fixe;
 valorii şi structurii imobilizărilor corporale de natura mijloacelor
fixe
 stării imobilizărilor corporale cu ajutorul unor indicatori specifici
între care amintim:
- coeficientul uzurii;
- coeficientul reînnoirii parcului de maşini, utilaje şi instalaţii de
lucru;
 utilizării imobilizărilor corporale pe baza unui sistem de indicatori
specifici între care amintim:
- indicele eficienţei utilizării imobilizări corporale;
- cifra de afaceri netă la 1000 lei imobilizări corporale;
- profit net la 1000 lei imobilizări corporale, etc.

50
 Sursele informaţionale privind diagnosticarea aspectelor financiar-
contabile legate de resursele tehnice ale entităţii sunt reprezentate de:
- informaţiile din situaţiile financiare în speţă informaţiile
cuprinse în Nota 1 „Active imobilizate”.

Alte informaţii privind resursele tehnice se pot culege din:

 fişa fiecărei imobilizări corporale;
 programul tehnic al firmei;
 balanţa timpului de lucru al utilajelor exprimate în pre-
utilaje;
 dările de seamă statistice;

A. Diagnosticul asigurării cu resurse tehnice

a) Diagnosticul asigurării cu resurse tehnice din punct de vedere al

mărimii şi dinamicii acestora
Mărimea, nivelul de resurse tehnice de care dispune o societate la un
moment dat este dată de valoarea netă contabilă a imobilizărilor corporale care
potrivit legii este valoarea de intrare în patrimoniu.
Dinamica imobilizărilor corporale se bazează pe analiza ur
a) Modificarea absolută a imobilizărilor corporale:Ic = Ic1-Ic0
ΔIc
b) Modificarea relativă a imobilizărilor corporale: Ic  x100
Ic0
I
c) Coeficientul intrărilor de imobilizări corporale: K I  x100
Ic
d) Coeficientul următorilor indicatori: ieşirilor de imobilizări
E
corporale: K I  x100
Ic
e) Coeficientul mişcării globale a imobilizări corporale:
IE
KI  x100
Ic

b). Diagnosticul asigurării cu resurse tehnice din punct de vedere al

stării acestora
Starea imobilizărilor corporale este evidenţiată cu ajutorul a doi
indicatori:

51
 a)Coeficientul uzurii imobilizărilor corporale (ku), care se calculează
ca un raport procentual între uzura imobilizărilor reflectată prin amortizare
(A) şi valoarea acestora de la sfârşitul perioadei (Ic):
A
ku = 100
Ic

În general o reducere a coeficientului uzurii în două exerciţii financiare

consecutive semnifică o consolidare a infrastructurii firmei, pe baza căreia are
loc sporirea capacităţii de producţie a firmei.

b) Coeficientul reînnoirii parcului de echipamente, maşini, utilaje şi

instalaţii (ki ), care se determină ca un raport procentual între valoarea
intrărilor de echipamente prin investiţii (Iinv) şi valoarea totală a
imobilizărilor la sfârşitul perioadei (Ic):
I inv
kr  100
Ic

O sporire a coeficientului reînnoirii parcului de utilaje şi echipamente,

semnifică modernizarea tehnologiei existente ceea ce va spori competitivitatea
produselor.
O valoare redusă a indicatorului reflectă faptul că societatea utilizează
capacităţile productive disponibile existând riscul îmbătrânirii capacităţilor
disponibile.

c) Diagnosticul asigurării cu resurse tehnice din punct de vedere al

structurii acestora
Din punct de vedere al structurii mobilizărilor corporale, acestea pot fi
urmărite după următoarele criterii de structură:

i) Din punct de vedere al prezentării în situaţiile financiare (conform

reglementărilor contabile în vigoare -O.M.F.P. 3055/2009, paragraful 88)
structura imobilizărilor corporale este urmărită pe următoarele categorii:
a) terenuri şi construcţii;
b) instalaţii tehnice şi maşini;
c) alte instalaţii, utilaje şi mobilier;
d) avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuţie.

52
 ii) Din punct de vedere al clasificaţiei abordate de reglementările legale
în vigoare, imobilizările corporale sunt clasificate pe grupe, subgrupe, clase şi
subclase, iar pentru unele în familii. Astfel , imobilizările corporale
amortizabile sunt structurate după funcţia lor în şase grupe principale astfel:
a) Grupa 1 „Construcţii”
b) Grupa 2 Echipamente tehnologice (maşini şi utilaje de control şi
reglare”)
c) Grupa 3 „Aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare”
d) Grupa 4 „ Mijloace de transport”
e) Grupa 5 „ Animale şi plantaţii”
f) Grupa 6 „ Mobilier, aparatură birotică, echipamente de
protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active
corporale”.

iii) Din punct de vedere al repartizării imobilizărilor pe funcţii ale

societăţii, se evidenţiază imobilizări corporale afectate pentru :
a) Aprovizionare;
b) Producţie;
c) Distribuţie;
d) Cercetare-dezvoltare;
e) T.E.S.A.

iv) După forma de proprietate se pot evidenţia:

a) imobilizări corporale deţinute cu acte de proprietate;
b) imobilizări corporale deţinute în regim de leasing financiar.

v) Din punct de vedere al utilizării lor efectiv pentru activitatea de

exploatare distingem:
a) imobilizări corporale active sau de exploatare adică cele care
concură în mod direct la realizarea în bune condiţii a procesului de
exploatare: maşini şi utilaje, construcţii speciale, mijloace de
transport, aparate de măsură, control şi reglare.
b) imobilizări corporale nonactive sau în afara exploatării adică
acele imobilizări corporale care nu participă direct la procesul
productiv: clădiri de birou, mijloace de transport puse la dispoziţia
managerilor şi personalului angajat pentru deplasare.

53
 3.3. Diagnosticul eficienţei utiizării resurselor tehnice

A. Diagnosticul randamentului resurselor tehnice

În acest scop foarte relevanţi ar fi, după părerea noastră, următorii

indicatori ce exprimă performanţele ce revin la o unitate valorică de
imobilizări corporale:

a) Producţia exerciţiului (Qex) ce revine la o 1.000 lei imobilizări corporale

(Ic)
Ic Qex
Qex 1000  x1000
Ic

b) Cifra de afaceri (CAN) ce revine la o 1.000 lei imobilizări corporale (Ic)

Ic CAN
CAN 1000  x1000
Ic

c)Valoarea adaugată (VA) ce revine la o 1.000 lei imobilizări corporale (Ic):

Ic VA
VA 1000  x1000
Ic

d) Venturi din exploatare (VEXP) ce revin la o 1.000 lei imobilizări corporale

(Ic):
Ic VEXP
VEXP1000  x1000
Ic

e) Venturi totale (VT) ce revin la o 1.000 lei imobilizări corporale (Ic):

Ic VT
VT1000  x1000
Ic

f) Profitul din exploatare (RBEXP) ce revine la o 1.000 lei imobilizări

corporale (Ic):
Ic RBEXP
RBEXP1000  x1000
Ic

54
 g) Profitul brut (RBE) ce revine la o 1.000 lei imobilizări corporale (Ic):
Ic RBE
RBE1000  x1000
Ic

h) Profitul net (RNE) ce revine la o 1.000 lei imobilizări corporale (Ic):

Ic RNE
RNE1000  x1000
Ic

B.2. Diagnosticul vitezei de rotaţie a resurselor tehnice

Viteza de rotaţie a resurselor tehnice poate fi:

CAN
 Exprimată ca număr de rotaţii K IC  ,viteza de rotaţie a
IC
imobilizărilor corporale arată numărul de rotaţii pe care îl fac
imobilizările corporale (IC) pentru obţinerea unui anumit nivel al cifrei
de afaceri nete (CAN). Ritmul mediu de înlocuire al imobilizărilor
corporale prin cifra de afaceri, la nivelul industriei americane este de 3
rotaţii. (Birmingham E. şi alţii, 1999:87)
IC
 Exprimată ca durată în zile a unei rotaţii Dz IC  x365 , viteza de
CAN
rotaţie a imobilizărilor corporale arată durata medie în care se
înlocuiesc imobilizările corporale.

SINTEZA DIAGNOSTICULUI RESURSELOR TEHNICE

Indicatori Observaţii Diagnostic Punctaj Pondere Punctaj Măsuri
Constatări la societatea SWOT de importanţă* agregat necesare
analizată- resurse tehnice
Tendinţe

1.Asigurare cu … … n1 p1= 20 % n1xp1 …

resurse tehnice
2. Eficienţa … … n2 p2= 80 % n2xp2 …
uilizării resurselor
tehnice
100 %  n
N   pixni
i 1
Diagnosticul
resurselor tehnice

* Aprecieri ale autorului

55
 3.4. Diagnosticul resurselor materiale
Activitatea de aprovizionare cu materiale reprezintă una din funcţiile
de bază in cadrul oricărei activităţi economice. Scopul acesteia este de a se
asigura ca produsul aprovizionat este conform cu cerinţele de aprovizionare
specifice, dar şi de a se asigura ca sunt selectaţi şi evaluaţi toţi furnizorii
entităţii în baza unor criterii de selecţie, de evaluare şi reevaluare. Furnizorii
sunt evaluaţi o data pe an, iar cei noi după primele trei livrări. După evaluare
tuturor furnizorilor se întocmeşte lista cu furnizorii acceptaţi.
În funcţie de stocul existent şi de comenzile pe rol, responsabilii de
aprovizionare efectuează aprovizionarea cu materii prime şi materiale.
Responsabilul de producţie întocmeşte necesarul de aprovizionare, care este
aprobat de directorul general. În fiecare zi se centralizează necesarele de
aprovizionare şi se efectuează aprovizionarea. Responsabilul de aprovizionare
efectuează aprovizionarea fie direct de la furnizori, fie prin emiterea de
comenzi de aprovizionare şi transmiterea lor prin fax. Comenzile de
aprovizionare cuprind date de aprovizionare care descriu clar produsul
comandat. Comenzile de aprovizionare se arhivează într-un dosar şi se
urmăreşte primirea şi recepţia lor. Recepţia se efectuează de către Comisia de
recepţie direct pe factură.
Acoperirea cu contracte a necesarului de aprovizionat se referă la
asigurarea disponibilităţii materiilor prime şi materialelor în condiţiile de
volum, calitate şi termen cerute la un cost minim.
În ceea ce priveşte cele patru probleme cheie de urmărit (cantitate,
calitate, termen, cost) se vor monitoriza următorii indicatori:
- Referitor la cantitatea materiilor prime şi materialelor se va urmări
capacitatea reţelei de furnizori de a acoperi necesarul de aprovizionat în
cantitatea solicitată.
- Referitor la calitatea materiilor prime şi materialelor:
 Conformitate: Procentul de recepţii corecte în total recepţii;
 Reclamaţii: Procentul de reclamaţii adresate în total livrări,
 Comenzi returnate Procentul de livrări returnate furnizorului în total
livrari;
- Referitor la termenul de livrare:
 Întârzâiere: Procentul de livrări întârzâiate în total livrări,

56
  Stoc zero :Procentul de rupturi de stoc în total număr articole
gestionate.
- Referitor la costul livrărilor:
 Preţ de comparare:Raportul între cumpărări valorificate la preţ
standard şi cumpărările valorificate la preţuri reale,
 Condiţii de plată: Raportul între condiţiile de plată din anul N şi
condiţiile de plată din anul anterior,
 Personal: Raportul între numărul de angajaţi ai serviciului şi valoarea
cumpărărilor

Sursele informaţionale privind stocurile de materiale oferite de

situaţiile financiare pot răspunde într-o măsură sintetică obiectivelor
prezentate mai sus.
Alte informaţii privind resursele materiale se pot culege din:
 fişa de cont analitic a elementelor de stocuri;
 rapoarte de producţie
 rapoarte de consum de materiale
 planuri de aprovizionare,

A. Diagnosticul asigurării cu stocurilor de materiale

Probleme de urmărit in analiza stocurilor de materiale:
 Evolutia stocurilor comparativ cu cifra de afaceri
 Evolutia stocurilor faţă de un nivel normat, mediu,maxim ,etc .al
stocurilor
 Rezerva în zile a stocului(Rz)

Unde:
Sx360
- Di  iar
E
- S reprezintă stocul mediu anual;
- E reprezintă ieşirile din magazine.
S1
- Rz  iar
cz
- S1 reprezintă stocul efectiv la un moment dat
- cz reprezintă consumul mediu zilnic.

57
 B. Diagnosticul eficienţei utilizării resurselor de materii prime
şi materiale

1.Gradul de valorificare a resurselor materiale (G) exprimă ce efecte exprimate

sub forma producţiei exerciţiului, a cifrei de afaceri nete, a valorii adăugate revin la
1000 de lei consumuri valorice de materii şi materiale.

Qex CAN VA
Gv  x1000 sau Gv  x1000 sau Gv  x1000
Cm Cm Cm
unde

- Qex reprezintă producţia exerciţiului;

- CAN reprezintă cifra de afaceri netă;
- VA reprezintă valoarea adăugată;
- Cm reprezintă consumurile de materii şi materiale exprimate valoric.

b)Necesarul relativ de materiale (Nm) care arată consumul mediu de materiale

exprimat în unităţi fizice sau valorice la 1000 de lei producţie .

Cm
Nm  x1000
Qex

c)Viteza de rotaţie a stocurilor de materii prime şi materiale:

CAN
K SM P 
, arată numărul de rotaţii pe care îl fac stocurile de materii prime şi
SMP
materiale pentru obţinerea unui anumit nivel al cifrei de afaceri nete.

58
 SINTEZA DIAGNOSTICULUI RESURSELOR MATERIALE
Indicatori Observaţii Diagnostic Punctaj Pondere Punctaj Măsuri
Constatări la SWOT de importanţă* agregat necesare
societatea
analizată- resurse
materiale
Tendinţe
1.Asigurare cu … … n1 p1= 20 % n1xp1 …
resurse materiale
2. Eficienţa … … n2 p2= 80 % n2xp2 …
uilizării resurselor
materiale
100 %  n
N   pixni
i 1
Diagnosticul
resurselormateriale

* Aprecieri ale autorului

3.5. Diagnosticul indicatorilor de activitate

În acest mod se urmăreşte capacitatea entităţii de a gestiona cu succes
resursele sale controlate în integralitatea lor şi activităţile sale comerciale
astfel încât acestea să genereze fluxuri de numerar pozitive care să asigure
continuitatea activităţii entităţii şi o creştere permanentă a valorii sale.
Acest obiect al analizei echilibrului financiar presupune calculul şi
analiza indicatorilor de gestiune ai resurselor controlate numiţi şi indicatori
de activitate.
Conform reglementărilor contabile în vigoare (OMFP 3055/2009, Nota
9), indicatorii de activitate trebuie să pună în evidenţă informaţii cu privire la:
- viteza de intrare sau de ieşire a fluxurilor de numerar ale entităţii;
- capacitatea entităţii de a controla capitalul circulant şi activităţile comerciale
de bază ale entităţii.
După părerea noastră, indicatorii de activitate puşi în evidenţă cu
ajutorul vitezelor de rotaţie ai resurselor controlate de entitate reprezintă un
instrument extrem de util al managerului în demersul său de a depista punctele
slabe al gestionării resurselor şi de a acţiona asupra „vinovaţilor” de pe
diferitele nivele ierarhice (director de aprovizionare, de producţie, de
marketing etc.), în scopul ameliorării rezultatelor.
Indicatorii de activitate au,în principal, la bază calculul vitezei de
rotaţie a elementelor poziţiei financiare (Pfi) care poate fi exprimată :

59
 CAN
 Ca număr de rotaţii K Pfi  , caz în care arată numărul de rotaţii
Pfi
pe care îl fac elementele poziţiei financiare “i” pentru obţinerea unui anumit
nivel al cifrei de afaceri nete.
Pfi
 Ca durată în zile a unei rotaţii Dz Pfi  x 365 , caz în care arată
CAN
durata teoretică (în zile) de înlocuire a întregului element al poziţiei financiare “i” din cifra
de afaceri.

Diagnosticul indicatorilor de activitate vizează investigarea a două

mari categorii de corelaţii:
a) Pe de o parte vizează compararea cu mediile înregistrate în la nivelul
sectorului de activitate sau la nivelul concurenţei, putând aprecia că aceste
valori medii sunt sensibil diferenţiate între sectoarele de activitate.
b) Pe de altă parte, în vederea unei analize pertinente a modului de
gestionare elementelor de active/datorii/capitaluri proprii, pe lângă corelaţia
de mai sus se impune punerea în evidenţă a unor corelaţii care să asigure
echilibrul la acest nivel, ca de exemplu:
b.1) Corelaţia Creanţe/Obligaţii, per ansamblul activităţii, realizată
prin corelaţia între viteza de rotaţie a creanţelor care trebuie să depăşească
viteza de rotaţie a datoriilor.
Acest tip de corelaţie vine să prezinte modul în care managementul
financiar monitorizează termenele de încasare în relaţia cu clienţii săi,
conform uzanţelor comerciale, în limitele dictate de respectarea clauzelor
contractuale şi în deplină concordanţă cu angajamentele sale de plată către
terţi (furnizori, bănci, stat, acţionari/asociaţi).
Cu cât termenul de încasare al creanţelor este mai mic iar durata de
achitare a obligaţiilor este mai mare (nu în sensul evitării plăţilor către terţi
sau către stat) cu atât se vor înregistra excedente mai mari de disponibilităţi
băneşti.
În mod special, la nivelul activităţii comerciale, se urmăreşte corelaţia
creanţe comerciale/datorii comerciale, exprimată prin corelaţia între viteza
de rotaţie a creanţelor comerciale care trebuie să fie superioară vitezei de
rotaţie a datoriilor comerciale.
Notă !!!!!!
Pentru o interpretare pertinentă a corelaţiei creanţe comerciale/datorii
comerciale, se impune corelarea aspectelor cu politica de credit comercial pe

60
 care o practică entitatea, aceasta reprezentând un obiectiv cheie în strategia de
marketing a entităţii.
b.2) Corelaţia Furnizori/Stocuri realizată prin corelaţia între viteza
de rotaţie a datoriilor comerciale şi cea a stocurilor.
Astfel, durata de achitare a datoriilor comerciale trebuie să depăşească
durata cumulată de rotaţie a stocurilor de materii prime, produse în curs de
fabricaţie şi produse finite (pentru entităţile cu activităţi de producţie)
respectiv să depăşească durata de rotaţie a stocurilor de mărfuri (pentru
entităţile cu profil comercial). În acest mod, entitatea este capabilă să
finanţeze întreg ciclu de producţie (comercializare) pe seama resurselor
procurate de la furnizori. (V. Dragotă-coord., 2006:55).

b.3). Corelaţia Active/Cifra de afaceri netă privită în dinamică,

realizată prin aceea că viteza de rotaţie a elementelor de active, pe total şi pe
componente trebuie să fie în creştere de la o perioadă la alta, ceea ce reflectă
un ritm de înlocuire al activelor în creştere şi pe această cale un ritm de
generare a unui excedent de trezorerie în creştere de la o perioadă la alta.

În mod concret, diagnosticul indicatorilor de activitate se

fundamentează pe informaţiile din tabelele de mai jos:

Tabel nr.
Grila diagnosticului indicatorilor de activitate
Nivel mediu/ industrie Diagnostic Punctaj**
Nr.
Indicatori de activitate Tendinţe favorabile SWOT**
crt.
2-2,5 rotaţii, 
1.
Viteza de rotaţie a activelor totale
2. Viteza de rotaţie a activelor În industrie – 3 rotaţii 
imobilizate
4. Viteza de rotaţie a imobilizărilor 2-2,5 rotaţii , Stare Slabă/
corporale Stare Forte/
6. Viteza de rotaţie a activelor  Deteriorare/ 1-5
circulante Îmbunătăţire
7. În industrie de ≈ 9-12 rotaţii pe
an, în comerţ stocurile se
Viteza de rotaţie a stocurilor înlocuiesc chiar săptămânal,
8. Viteza de rotaţie a creanţelor 
9. În medie durata de încasare al
Viteza de rotaţie a creanţelor creanţelor este la 30 zile ( 12
comerciale rotaţii) 
10, Viteza de rotaţie a datoriilor 

61
11. În medie durata de încasare al
Viteza de rotaţie a datoriilor creanţelor este la 30 zile ( 12
comerciale rotaţii) 
12. Viteza de rotaţie a capitalurilor 
proprii
** În funcţie de încadrarea indicatorilor în nivelul mediu al sectorului de activitate şi tendinţele
acceptate se acordă aprecieri SWOT şi punctaje conform matricei grilei de evaluare

Tabel nr. Grila diagnosticului corelativ al indicatorilor de activitate

Indicatori de Diagnostic Punctaj**

Nr.
activitate- Nivel acceptat/Tendinţe favorabile/Intepretare SWOT**
crt.
Corelaţii
Corelaţia K Cr  K Dat ,
1. Stare Slabă/ 1-5
Creanţe/Obligaţii ( K CC  K DC ),
Stare Forte/
Corelaţia Dz DC  Dz SMP  Dz SPCE  Dz SPF  Dz SMF ,  Deteriorare/
2. Furnizori/ Îmbunătăţire
Stocuri Dz DC  Dz SMF , 
Corelaţia
K Ai  i=1,n
3. Active/Cifra de
afaceri netă

** În funcţie de încadrarea indicatorilor în nivelul şi tendinţele acceptate precum şi în funcţie de

politica de credit comercial dusă de societate, se acordă aprecieri SWOT şi punctaje conform matricei
grilei de evaluare

62
 Tabelul nr.
SINTEZA DIAGNOSTICULUI INDICATORILOR DE ACTIVITATE

Indicatori Observaţii Diagnosti Punctaj Pondere Punctaj Măsuri

Constatări la societatea c SWOT de agregat necesare
analizată- Indicatori de importanţ
activitate/
ă*
Corelaţii/
Tendinţe

… … n1 p1= 40 % n1xp1 …
1.Gestiune active
… … n2 p2= 20 % n2xp2 …
2. Gestiune stocuri
3. Gestiune … … n3 p3=20 % n3xp3 …
Creanţe/Datorii
4. Gestiune capital … … n4 P4=20 % n4xp3
propriu
Diagnosticul PUNCTE FORTE- 100 %  n

gestiunii resurselor PUNCTE SLABE N  pixni

i1
controlate- punctaj
total
*Aprecieri ale autorului

În final se poate elabora diagnosticul echilibrului financiar astfel:

63
 4. Diagnosticul stării de profitabilitate

Din parcurgerea literaturii de specialitate, aprecierile generale converg

catre o concluzie foarte bine conturată şi anume aceea că pentru a fi
profitabilă o societate trebuie să îşi desfăşoare activitatea în condiţii de
profit, adică veniturile să exceadă cheltuielile angrenate în realizarea
activităţii.

4.1. Diagnosticul stării de profitabilitate pe nivele de activitate

(profitabilitate în mărimi absolute)
Starea de profitabilitate în mărimi absolute se pune în evidenţă pe cele
patru nivele de activitate şi anume:
 nivelul de exploatare;
 nivelul financiar;
 nivelul extraordinar;
 nivelul global.

Reflectăm mai jos modul de calcul şi semnificaţia indicatorilor ce reflectă starea de

profitabilitate pe nivele de activitate:

Tabel nr
Modul de calcul şi semnificaţia indicatorilor ce reflectă starea de profitabilitate
pe nivele de activitate
Nr. Indicatori Formulă de Explicaţii
crt calcul/Simbol
a)Nivelul de exploatare
1. Cifra de afaceri netă CAN = VM + Qv + Reflectă expresia valorică a afacerilor derulate
(CAN) SECAN de o entitate din activitatea de bază. Cifra de
afaceri este principalul indicator care măsoară
volumul de activitate al entităţii pe cele două
componente: producţia şi comercializarea.
2. Producţia QE = QV + QS + QI reflectă activitatea productivă globală a entităţii
exerciţiului (QE) formată din producţia care a fost deja
valorificată pe piaţă în cursul exerciţiului, fie din
producţia obţinută şi necomercializată, fie din
producţia destinată consumului intern.

3. Marja comercială MC = VM – CD reprezintă valoarea nou creată în sfera

(MC) comerţului, de entităţile cu profil comercial, cât

64
 şi de entităţile cu profil productiv care desfăşoară
activitate de comerţ prin magazinele proprii de
desfacere.
4. Marja industrială MI = QE – [ CM + reprezintă valoarea nou creată în sfera productivă
(MI) LT ] desfăşurată de o entitate cu profil productiv.

5. Valoarea adăugată VA = MC + MI reprezintă sporul de valoare pe care îl adaugă

(VA) entitatea bunurilor şi serviciilor achiziţionate de
la terţi atât în sfera producţiei cât şi în sfera
comerţului
6. Distribuţia valorii Cheltuieli cu Reprezintă gradul de remunerare a personalului
adăugate personalul/Valoarea din valoarea adăugată
adăugată
Impozite şi taxe/ Reprezintă gradul de remunerare a statului din
Valoarea adăugată valoarea adăugată
Dividende şi Reprezintă gradul de remunerare a asociaţilor şi
repartizări/ Valoarea a grupului din valoarea adăugată
adăugată
Cheltuieli cu Reprezintă gradul de remunerare a
dobânzile/ Valoarea împrumutători din valoarea adăugată
adăugată
Autofinanţare/ Reprezintă gradul de direcţionare a valorii
Valoarea adăugată adăugate spre creşterea firmei
7. Rezultatul brut din EBITDA = VA+SE – [ reprezintă rezultatul obţinut de o entitate din
exploatare (EBITDA – IT + CP ] activitatea de exploatare, rezultat neinfluenţat de
Earning before politica de amortizări şi provizioane.
Interest, Taxes,
Depreciation,
Amortization)
8. Rezultatul din REXP = EBITDA+ Vp Diferă de rezultatul brut al exploatării prin faptul
exploatare (REXP) – Cap că ţine seama de politica de amortizări şi
provizioane promovată de entitate, ca atare este
un rezultat net de amortizări şi provizioane.
9. Costul bunurilor CCAN = Cb + Caux + Ci Cuprinde costurile directe şi indirecte
vândute şi al serviciilor (componente ale costului total al bunurilor şi
prestate (CCAN) serviciilor) efectuate de entitate în vederea
realizării cifrei de afaceri nete:
10. Rezultatul brut aferent RBCAN = CAN – CCAN Pune în evidenţă rezultatul brut aferent activităţii
cifrei de afaceri nete de producţie şi se determină ca diferenţă între
(RBCAN) cifra de afaceri netă (CAN) şi costul bunurilor şi
serviciilor prestate (CCAN)
b) Nivelul financiar
11. Rezultatul brut RBF = VFB – CFB Reprezintă rezultatul intermediar, obţinut de o
financiar (RBF) entitate, neinfluenţat de politica de amortizări şi
ajustări pentru depreciere de natură financiară
12. Rezultatul financiar RF = VF-CF Se determină ca diferenţă între veniturile
(RF) financiare şi cheltuielile financiare ale entităţii.
c) Nivelul extraordinar
13. Rezultatul REX = VEX-CEX se calculează ca diferenţă între veniturile
extraordinar (REX) extraordinare (VEX) şi cheltuielile extraordinare
(CEX),
d) Nivelul global

65
 14. Rezultatul curent RC = REXP + RF Rezultatul aferent activităţilor cu caracter
(RC) repetitiv şi normal care exprimă sintetic
performanţele economice şi financiare ale
entităţii. Acesta nu include rezultatele
extraordinare care au nu o natură obişnuit,
normale, repetitive.
15. Rezultatul brut total RBT = RBEXP + RBF Este un indicator intermediar care pune în
(RBT) + REX evidenţă rezultatul exerciţiului neinfluenţat de
politica de amortizări şi provizioane.
16. Rezultatul brut al RBE = REXP + RF + Însumează nivelul general de performanţă al
exerciţiului (RBE) REX celor trei paliere ale activităţii entităţii.
17. Rezultatul brut EBIT = RBE + CHD este un indicator intermediar care măsoară
înainte de volumul rezultatului obţinut de o societate şi
deducerea neinfluenţat de cheltuielile cu plata dobânzilor:
dobânzilor şi a
impozitului pe
profit (EBIT)
Rezultatul brut EBITDA= EBIT +
înainte de D
deducerea
dobânzilor, a
impozitului pe
profit a
deprecierilor şi a
amortizării -
EBITDA (din engl.
Earning before
Interest, Taxes,
Depreciation,
Amortization)
18. Rezultatul net al Este un indicator care evidenţiază rezultatul final
exerciţiului (RNE) RNE = RBE – IP al activităţii unei societăţi după plata impozitului
pe profit:
19. Capacitatea de CAF = RNE + Reflectă potenţialul financiar de creştere
autofinanţare CHD+ D economică a entităţii, respectiv sursa internă de
(CAF) finanţare generată de activitatea industrială şi
comercială
20. Autofinanţarea AF = CAF – Div- Ps Are un caracter mai sintetic şi exprimă doar
(AF) volumul potenţial de resurse financiare proprii
care rămâne efectiv la dispoziţia entităţii după
retribuirea tuturor categoriilor de participanţi la
activitatea acesteia.

Unde:
 VM reprezintă volumul mărfurilor vândute care se preia din rulajul creditor al contului 707;
 Qv reprezintă producţia vândută, indicator ce va fi calculat în cele ce urmează, la pct. 2;
 SE CAN reprezintă subvenţiile de exploatare aferente cifrei de afaceri care se preiau din rulajul creditor
al contului 7411.

66
 Qv reprezintă producţia vândută care se calculează din rulajul creditor al conturilor din grupa 70 mai
puţin contul 707;
 QS reprezintă variaţia producţiei stocate care cuprinde atât variaţia stocului de produse finite (SPF) cât şi
variaţia producţiei în curs de execuţie (SPCE) de la sfârşitul şi începutul exerciţiului financiar analizat.
 QE reprezintă producţia exerciţiului;
 CM reprezintă cheltuielile cu materialele prime şi materialele consumabile şi se preiau din rulajul
debitor al conturilor din grupa 60 mai puţin contul 607;
 LT reprezintă lucrările şi serviciile executate de terţi care se preiau din rulajelor debitoare ale conturilor
din grupele 61 şi 62.
 VA reprezintă valoarea adăugată calculată;
 SE reprezintă venituri din subvenţii de exploatare altele decât aferente cifrei de afaceri nete, care se
preiau din grupa 74 mai puţin contul 7411;
 IT reprezintă cheltuielile cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate care se preiau din rulajul
debitor al contului 635;
 CP reprezintă cheltuielile cu personalul şi protecţia socială care se preiau din rulajul debitor al
conturilor din grupa 64.
 Vp reprezintă venituri din provizioane şi ajustări pentru deprecierea de valoare privind activitatea
de exploatare, şi se determină din rulajul creditor al contului 781;
 Cap reprezintă cheltuieli de exploatare privind amortizările, provizioanele şi ajustările pentru
depreciere şi se determină din rulajul debitor al conturilor din grupa 681;
 Cb reprezintă cheltuielile activităţii de bază;
 Caux reprezintă cheltuielile activităţii auxiliare;
 Ci reprezintă cheltuielile indirecte de producţie.
 VFB reprezintă venituri financiare (mai puţin venituri din ajustări pentru pierderea de valoare) şi se
determină din rulajul creditor al conturilor din grupa 76;
 CFB reprezintă cheltuieli financiare (mai puţin din amortizări şi ajustări pentru pierdere de valoare) şi se
determină din rulajul debitor al conturilor din grupa 66.
 VF reprezintă veniturile financiare totale care obţin din rulajele creditoare ale conturilor din grupele 76
şi 786;
 CF reprezintă cheltuielile financiare totale care se obţin din rulajele debitoare ale conturilor din grupele
66 şi 686.
 VEX reprezintă veniturile extraordinare şi care se obţin din rulajul creditor al contului 771;
 CEX reprezintă cheltuielile extraordinare şi se obţin din rulajul debitor al contului 671.
 REXP reprezintă rezultatul din exploatare;
 RF reprezintă rezultatul financiar.
 RBEXP reprezintă rezultatul brut al exploatării;
 RBF reprezintă rezultatul brut financiar;
 REX reprezintă rezultatul extraordinar.
 REXP reprezintă rezultatul exploatării;
 RF reprezintă rezultatul financiar;
 REX reprezintă rezultatul
 RBE reprezintă rezultatul brut al exerciţiului;
 CHD reprezintă cheltuielile cu dobânzile care se preiau din rulajele debitoare ale contului 666.
 IP reprezintă impozitul pe profit calculat ca profit impozabil (PI) x cota de impozit pe profit (i %) ;
 Profitul impozabil (PI) se determină pornind de la profitul brut al exerciţiului (RBE) corectat cu
cheltuielile nedeductibile (cu plus) şi veniturile neimpozabile (cu minus).
 RNE reprezintă rezultatul net al exerciţiului;
 Cap reprezintă cheltuieli de exploatare privind amortizările, provizioanele şi ajustările pentru
depreciere care se preiau din rulajul debitor al conturilor din grupa 68;

67
  Vp reprezintă venituri din provizioane şi ajustări pentru deprecierea de valoare, care se preiau din
rulajul creditor al conturilor din grupa 78.
 CAF reprezintă capacitatea de autofinanţare;
 Div reprezintă dividendele plătite acţionarilor care se preiau din Nota 3 „Repartizarea profitului”.
 Ps reprezintă participaţii la profit ale salariaţilor care se preiau din Nota 3 „Repartizarea
profitului”.
 D reprezintă volumul deprecierilor calculate pe bază netă, ţinând seama de cheltuielile şi
veniturile aferente amortizărilor şi deprecierilor, după relaţia:
D=Cap - Vp iar
 Cap reprezintă cheltuieli privind amortizările, provizioanele şi ajustările pentru
depreciere care se preiau din rulajul debitor al conturilor din grupa 68;
 Vp reprezintă venituri din provizioane şi ajustări pentru deprecierea de valoare, care se
preiau din rulajul creditor al conturilor din grupa 78.

SINTEZA DIAGNOSTICULUI STĂRII DE PROFITABILITATE PE

NIVELE DE ACTIVITATE

Indicatori Observa Diagnos Punctaj Pondere Punctaj agregat Măsuri necesare

ţii tic de
Constatări SWOT imp
la societatea
analizată-
stare şi
tendinţe

a) Nivelul de N1 50 %
exploatare
1. Cifra de afaceri … … n1 P1 n1xp1 …
netă (CAN)
2. Producţia … … n2 P2 n2xp2 …
exerciţiului (QE)
… … n3 P3 n3xp3 …
3. Valoarea adăugată
(VA)
4. Rezultatul brut din … … … …
exploatare (EBITDA –
Earning before Interest,
Taxes, Depreciation,
Amortization)
5. Rezultatul din … … … …
exploatare (REXP)

6. Costul bunurilor … … … …
vândute şi al serviciilor
prestate (CCAN)
7. Rezultatul brut … … … …
aferent cifrei de afaceri
nete (RBCAN)

b) Nivelul N2 20 %
financiar

68
1.Rezultatul brut
financiar (RBF)

2. Rezultatul … … … …
financiar (RF)

c) Nivel … … … …
extraordinar

Rez extraordinar … … … …

d) Nivel global … … … 30 %

Rezultatul curent … … … …
(RC)

Rezultatul brut total … … … …

(RBT)

Rezultatul brut al … … … …
exerciţiului (RBE)

EBIT … … … …

EBITDA … … … …

Rezultatul net al … … … …
exerciţiului (RNE)

Autofinanţarea (AF) … … … …

100 %  n
N  nixpi
i1

69
 4.2. Diagnosticul ratelor de profitabilitate comercială

Un prim pas în analiza gradului de profitabilitate al unei activităţi

economice constă în calculul marjelor de profit şi a ratelor de marjă. Aceşti
indicatori caracterizează eficienţa activităţii comerciale şi competitivitatea
produselor firmei, reflectată mai ales prin politica de preţuri şi pusă în
evidenţă prin calculul ratelor profitabilităţii comerciale.

Tabel nr
Modul de calcul şi semnificaţia ratelor profitabilităţii comerciale
Nr Indicatori Formulă de Explicaţii
. calcul/Simbol
crt
1. Rata marjei brută a RBE Reflectă eficienţa generală a activităţii
R MRBE  x100 entităţii, respectiv capacitatea acesteia de
profitului ( R MRBE ) CAN
a degaja profit din cifra de afaceri
(Gross Profit Margin)
2. Rata marjei netă a RNE Reflectă profitul net obţinut la 100 de lei
R MRNE  x100
profitului CAN cifră de afaceri netă exprimând astfel
( R MRNE )(Net Profit contribuţia veniturilor la întărirea
capacităţii de autofinanţare a entităţii.
Margin)
3. Rata marjei brută a REXP Reflectă capacitatea entităţii de degaja
R MBREXP  x100
profitului din CAN profit din activitatea de exploatare
exploatare
( R MBREXP )(Operating
Profit Margin)
4. Rata marjei brută din RB CAN Reflectă capacitatea entităţii de a degaja
R MBV  x100 profit din vânzări prin raportarea
vânzări ( R MBV ) CAN
profitului strict obţinut din vânzări
5. Rata marjei RMC = MC x100 . Exprimă procentul de adaos comercial
comerciale (RMC) VM practicat de entitate

- RBE reprezintă rezultatului brut generat de întreaga activitate;

- CAN reprezintă cifra de afaceri netă;
- REXP reprezintă rezultatul din exploatare;
- RBCAN reprezintă rezultatul brut aferent cifrei de afaceri nete; se calculează scăzând din cifra de
afaceri netă toate costurile aferente bunurilor vândute şi a serviciilor prestate (incluzând cheltuielile
activităţii de bază, cheltuielile activităţilor auxiliare şi cheltuielile indirecte de producţie preluate în
costuri). În cadrul notelor explicative la situaţiile financiare, Nota 4 „Analiza rezultatului de exploatare”
vine să furnizeze informaţii utile determinării acestui indicator.

70
Tabel nr.
Grila diagnosticului ratelor de profitabilitate comercială
Indicatori- Nivel mediu/ Diagnostic Punctaj**
Nr. Rate de Tendinţe SWOT**
Interpretare/Cauze
crt. profitabilitate favorabile
comercială
Rata marjei O creştere a ratelor Se efectuează
1. brută a profitabilităţii comerciale în comparaţii cu
profitului dinamică reflectă o creştere a media pe ramură
Rata marjei gradului de profitabilitate sau media
2. nete a comercială şi pe această cale sectorului. Chiar şi
profitului asigurarea condiţiilor pentru în aceste condiţii Stare slabă/
Rata marjei o creştere a rentabilităţii aprecierea valorii Stare Forte/ 1-5
brută a activităţii şi o creştere acestor rate trebuie Deteriorare/
3. viitoare a valorii firmei. efectuată într-un Îmbunătăţire
profitului din
exploatare Analiza acestor rate este cadru particular,
extrem de sensibilă la specific fiecărei
Rata marjei domeniul de activitate, entităţi în parte.
4. brută din mărimea companiei, poziţia Media pe industrie
vânzări acesteia în cadrul sectorului R MRNE ≈5 %, 
şi strategia adoptată de
aceasta la un moment dat pe Medie de ≈ 25 %,
Rata marjei 
5. o piaţă particulară.
comerciale

71
 Tabelul nr.
DIAGNOSTICUL RATELOR PROFITABILITĂŢII COMERCIALE
Indicatori Observaţii Diagnostic Punctaj Pondere Punctaj agregat M
Constatări la SWOT de importanţă*
societatea
analizată- stare şi
tendinţe
1.Rata marjei brută a … … n1 p1= 20 % n1xp1
profitului
2.Rata marjei nete a … … n2 p2= 20 % n2xp2
profitului
3.Rata marjei brută a … … n3 p3= 20 % n3xp3
profitului din exploatare
4.Rata marjei brută din … … n4 p4= 20 % n4xp4
vânzări
5.Rata marjei comerciale … … n5 p5= 20 % n5xp5
Diagnosticul ratelor PUNCTE FORTE-PUNCTE SLABE 100 %  n

profitabilităţii comerciale
N  nixpi
i1

* Aprcieri ale autorului

72
 5. Diagnosticul stării de rentabilitate

Ratele de rentabilitate exprimă eficienţa activităţii prin raportarea

efectelor financiare la eforturile implicate.
Acestea trebuie să pună în evidenţă eficienţa cu care sunt utilizate
investiţiile efectuate în cadrul activităţii entităţii, reflectată în mod diferenţiat
astfel:
 pe de-o parte, sub forma eficienţei investiţiei efectuate de acţionarii şi
creditorii pe termen lung, reprezentate de capitalurile proprii şi/sau
capitalul angajat, caz în care vorbim despre rentabilitate financiară;
 pe de altă parte, sub forma eficienţei investiţiei reprezentate de resursele
controlate de entitate, caz în care vorbim despre rentabilitate economică.

5.1. Diagnosticul ratelor rentabilităţii financiare

Rentabilitatea financiară reflectă gradul de remunerare a capitalului

investit într-o entitate de către investitori. Ratele de rentabilitate financiară se
prezintă sub formele prezentate în tabelul de mai jos:

Tabel nr
Modul de calcul şi semnificaţia ratelor de rentabilitate financiară
Nr Indicatori Formulă de calcul/Simbol Explicaţii
.
crt
1. Rată rentabilităţii RNE Reflectă eficienţa utilizării
capitalului propriu ROE  x100 capitalurilor acţionarilor
CPR
(ROE – din engleză
ROE  R MRNE x K AB x LF
„ etur non Common
Equity”) RNE CAN AB
 x x
CAN AB CPR
2. Rata rentabilităţii EBIT(RNE) Reprezintă profitul pe care îl obţine
capitalului permanent R CPM  x100 entitatea din capitalul investit în
sau a capitalului angajat
CPM afacere.
(RCPM)

73
- RMRNE reprezintă rata marjei nete a profitului, un indicator reprezentativ pentru dimensiunea
profitabilităţii comerciale a activităţii. Se determină ca raport între rezultatul net al exerciţiului (RNE) şi
cifra de afaceri netă (CAN).
- K AB reprezintă viteza de rotaţie a activelor totale, un indicator de activitate reprezentativ pentru
reflectarea modului de gestionare al activelor. Se determină ca raport între cifra de afaceri netă (CAN)
şi valoarea totală a activelor reflectată prin Bilanţ (AB).
- LF reprezintă levierul financiar, un indicator reprezentativ pentru dimensiunea gradului de
îndatorare al entităţii. Reflectă gradul în care activele totale (AB) sunt finanţate din surse proprii (CPR);
- EBIT reprezintă profitul înainte de plata dobânzilor şi a impozitelor;
- CPM reprezintă capitalul permanent sau capitalul angajat. Se regăseşte în structurile bilanţiere
recomandate de O.M.F.P. 3055/2009 la postul F ”Total active minus datorii curente”;

Tabel nr. Grila diagnosticului ratelor de rentabilitate financiară

Indicatori- Nivel mediu/ Diagnostic Punctaj**

Nr. Rate de Tendinţe favorabile SWOT**
Interpretare/Cauze
crt. rentabilitate
financiară
O comparaţie cu
mediile pe domenii de
activitate ale ratei
Din analiza modelului
rentabilităţii capitalului
multiplicativ de formare al
propriu este relevantă
Rată rentabilităţii financiare
pentru evaluarea stării Stare slabă/
rentabilităţii concluzionăm că o
de rentabilitate a Stare Forte/ 1-5
capitalului creştere a ratei marjei nete
propriu capitalurilor Deteriorare/
a profitului, a vitezei de
(ROE) acţionarilor. Îmbunătăţire
rotaţie a activelor totale
O creştere a acestei rate
1. precum şi o creştere a
este un obiectiv de atins
gradului de finanţare a
de către manageri şi de
activelor din surse proprii
asemena devine
reprezintă căile principale
stimulativă la creşterea
de creştere a rentabilităţii
capitalului social de
financiare.
către acţionarii existenţi
cât şi pentru investitori.
Media pe industrie: 2-
15 %, tendinţa
favorabilă de .
Rata O  a acestei rate este
rentabilităţii apreciată ca fiind un
capitalului Din analiza factorială se obiectiv de atins atât de
(RCPM)
pot pune în evidenţă către acţionari cât şi de Stare slabă/
cauzele evoluţiei ratei şi se către creditorii Stare Forte/ 1-5
2.
pot stabili astfel strategii financiari care vor Deteriorare/
de maximizare a aprecia astfel ca fiind Îmbunătăţire
indicatorului. eficiente investiţiile
efectuate în entitatea
respectivă.

74
75
 Tabelul nr.
DIAGNOSTICUL RENTABILITĂŢII FINANCIARE
Indicatori Observaţii Diagnostic Punctaj Pondere Punctaj agregat M
Constatări la SWOT de importanţă*
societatea
analizată- stare şi
tendinţe
1.Rată rentabilităţii … … n1 p1= 50 % n1xp1 …
capitalului propriu (ROE)
2.Rata rentabilităţii … … n2 p2= 50 % n2xp2 …
capitalului permanent sau a
capitalului angajat (RCPM)
Diagnosticul rentabilităţii PUNCTE FORTE-PUNCTE SLABE 100 %  n

financiare N  nixpi
i1

*Aprecieri ale autorului

76
 5.2. Analiza ratelor rentabilităţii economice

Ratele rentabilităţii economice exprimă eficienţa utilizării resurselor

controlate de entitate la generarea de rezultate. Se pot determina în forme
variate aşa cum se prezintă în tabelul de mai jos:

Tabel nr
Modul de calcul şi semnificaţia ratelor de rentabilitate economică
Nr Indicatori Formulă de calcul/Simbol Explicaţii
.
crt
1. Rata rentabilităţii RNE Măsoară gradul de rentabilitate al
ROA  x100
activelor (ROA- „ etur AB întregului capital investit în
non Total Assets”) ROA  R MRNE x K AB  entitate determinat prin
contribuţia activelor totale (AB)
RNE CAN la obţinerea de rezultat net (RNE)
 x
CAN AB
2. Rata rentabilităţii RBE Pune în evidenţă contribuţia
economice în sens RRE  x100 activelor (AB) la obţinerea de
AB
general (RRE) rezultate brute (RBE)

3. Rata puterii de câştig a EBIT Pune în evidenţă contribuţia

activelor (BEP- „Basic BEP  x100 activelor (AB)la obţinerea de
AB
Earnings Power Ratio”) rezultate brute de impozit şi de
dobânzi (EBIT)

4. Rata rentabilităţii RNE Pune în evidenţă eficienţa

cheltuielilor (RRC) RRC  x100 consumului total de resurse
CT exprimat prin cheltuieli (CT).
- RM RNE reprezintă rata marjei nete a profitului; Se determină ca raport între rezultatul net al
exerciţiului (RNE) şi cifra de afaceri netă (CAN).
- K AB reprezintă viteza de rotaţie a activelor totale; Se determină ca raport între cifra de afaceri netă
(CAN) şi valoarea totală a activelor reflectată prin Bilanţ (AB).

77
Tabel nr.
Grila diagnosticului ratelor de rentabilitate economică

Indicatori- Nivel mediu/ Diagnostic Punctaj**

Nr. Rate de Tendinţe SWOT**
crt.
Interpretare/Cauze
rentabilitate favorabile
economică
Rata Diferă pe ramuri
rentabilităţii de activitate. În
activelor industria ţărilor
1. (ROA) dezvoltate media
Din analiza modelului
ROA este ≈3- 9 %,
multiplicativ de formare a
tendinţa favorabilă Stare slabă/
ratei rentabilităţii activelor
este de Stare Forte/ 1-5
concluzionăm că o creştere a
Rata Se compară cu Deteriorare/
ratei marjei nete a profitului
rentabilităţii media pe ramură. Îmbunătăţire
economice în şi a vitezei de rotaţie a
În industria ţărilor
sens general activelor reprezintă căile
dezvoltate media
2. (RRE) principale de creştere a
ROA este ≈ 4-10
rentabilităţii activelor.
%, tendinţa
O creştere a ratelor de
favorabilă este
rentabilitate economică
de
reflectă un management
Rata puterii de Diferă pe ramuri
eficient al resurselor
câştig a de activitate. În
controlate de entitate cu
3 activelor (BEP) industria ţărilor
implicaţii asupra creşterii
dezvoltate media
viitoare de valoare a entităţii.
BEP este ≈ 17,2 %
Rata Se compară cu
rentabilităţii media pe ramură,
4. cheltuielilor tendinţa favorabilă
(RRC) este de

78
 Tabelul nr.
DIAGNOSTICUL RENTABILITĂŢII ECONOMICE
Indicatori Observaţii Diagnostic Punctaj Pondere Punctaj agregat M
Constatări la SWOT de importanţă*
societatea
analizată- stare şi
tendinţe
1.Rata rentabilităţii … … n1 p1= 25 % n1xp1
activelor (ROA)
2.Rata rentabilităţii … … n2 P2= 25 % n2xp2
economice în sens general
(RRE)
3.Rata puterii de câştig a … … n3 p3= 25 % n3xp3
activelor (BEP)
4.Rata rentabilităţii … … n4 p4= 25 % n4xp4
cheltuielilor (RRC)
Diagnosticul rentabilităţii PUNCTE FORTE-PUNCTE SLABE 100 %  n

economice N  nixpi
i1

a) Aprecieri ale autorului

Tabelul nr.
SINTEZA DIAGNOSTICULUI RENTABILITĂŢII
Indicatori Observaţii Diagnostic Punctaj Pondere Punctaj agregat M
Constatări la SWOT de importanţă*
societatea
analizată- stare şi
tendinţe
Diagnosticul rentabilităţii … … n1 p1= 50 % n1xp1
financiare
Diagnosticul rentabilităţii … … n2 p2= 50 % n2xp2
economice
Sinteza diagnosticului PUNCTE FORTE-PUNCTE SLABE 100 %  n

rentabilităţii –punctaj total N  nixpi

i1

* Aprecieri ale autorului

79
 6. Diagnostocul performanţelor bursiere

6.1. Diagnosticul performanţelor bursiere prin rate bursiere

Ratele bursiere (în alte accepţiuni ratele rentabilităţii investiţiilor de

capital sau rate de piaţă) sunt cele mai cuprinzătoare măsuri ale performanţei
unei entităţi deoarece ele reflectă influenţa coroborată a ratelor financiare de
risc şi rentabilitate.
Calculul ratelor de piaţă sau bursiere ajută investitorii să selecteze
titlurile pe care le doresc în portofoliul lor şi care sunt bune din punct de
vedere fundamental, prin utilizarea aşa numitei analize fundamentale. Acest
tip de analiză este completat de o analiza tehnică, care permite stabilirea
momentului oportun de intrare pentru titlurile respective. Deoarece cele două
categorii de analize sunt independente una de cealaltă, semnalele oferite de
acestea sunt diferite. De aceea este de dorit ca decizia de cumpărare să se ia
atunci când cele două categorii de semnale converg.
În cadrul analizei fundamentale în funcţie de interesele celor care
efectuează analiza de tip bursier, deosebim forme variate de rate bursiere, aşa
cum se prezintă în tabelul de mai jos:
Tabel nr
Modul de calcul şi semnificaţia ratelor bursiere
Nr Indicatori Formulă de calcul/Simbol Explicaţii
.
crt
A. Ratele bursiere de creştere

1. Capitalizarea bursieră KB = PPA x NA Capitalizarea bursieră reprezintă

(KB) valoarea de piaţă a unei
companii cotate la bursă şi redă
opinia publică privind valoarea
netă a companiei, fiind un factor
determinant în evaluarea
acţiunilor.
2. Rezultatul pe acţiune RNE Arată cât rezultat net produce o
(EPS- din englezul EPS  acţiune în decursul unui exerciţiu
NA
„Earning per Share”) financiar.

80
3. Trezoreria pe acţiune ΔTR (exploatare) Arată ce volum de lichidităţi
Cash EPS  produce o acţiune în decursul
(Cash EPS) NA
unui exerciţiu financiar
4. Coeficientul de PPA Arată cât de mult sunt dispuşi
PER  investitorii să plătească pentru o
capitalizare bursieră EPS
(PER sau P/E – din unitate monetară de profit
englezul „Price-to- raportat.
Earnings Ratio”)
5. PBR sau P/B- „Price-to- PPA Reprezintă valoarea pe care
Book-Ratio” PBR  pieţele financiare o conferă
VCA
conducerii unei entităţi.
6. PSR sau P/S – „Price-to PPA sau Reprezintă efortul firmei sub
Sales Ratio” PSR  forma preţului plătit pe acţiunile
CANA
achiziţionate în total efecte sub
KB forma cifrei de afaceri nete.
PSR 
CAN
B. Ratele bursiere de dividend

1. Dividendul pe acţiune DIV Arată nivelul dividendului ce revine

DIVA 
(DIVA) NA pe o acţiune.
2. Randamentul DIVA Măsoară câştigul încasat de
RDIV  x100
dividendelor (RDIV) sau PPA acţionari în urma investiţiilor în
rata capitalizării acţiunile entităţii.
dividendului
3. Rata de acoperire a RNE Măsoară proporţia în care profitul
RADIV  x100
dividendelor (RADIV) DIV net (RNE) este distribuit
acţionarilor sub formă de
dividende (DIV).

- PPA reprezintă preţul curent al unei acţiuni;

- NA reprezintă numărul total de acţiuni emise de companie;
- RNE reprezintă rezultatul net al exerciţiului;
- ΔTR(exploatare) sau Operating Cash flow, reprezintă trezoreria generată de activitatea de
exploatare aşa cum rezultă ea din Situaţia fluxurilor de trezorerie (Operating Cash flow).
- VCA reprezintă valoarea contabilă a unei acţiuni .
- DIV reprezintă valoarea dividendelor repartizate acţionarilor din rezultatul net într-un exerciţiu financiar

Tabel nr.
Grila diagnosticului ratelor bursiere
4. PER
5.
Nr. PBR Nivel mediu/ Diagnostic Punctaj**
Indicatori-
Crt
6. PSRRate bursiere Interpretare/Cauze Tendinţe SWOT**
. favorabile
Rate bursiere de
A.
creştere Prezintă importanţă
1. KB pentru acţionarii Diferă pe
2. EPS majoritari şi investitorii domeniile de
3 Cash EPS pe termen lung în activitate, în acest
capitalul unei entităţi, al sens vezi tabelul Stare slabă/

81
 RADIV unei societăţi, aceştia fiind Se apreciază însă
preocupaţi de obţinerea că un raport situat
unei rentabilităţi pe termen în jurul a 250 %
scurt a acţiunilor lor, deci asigură un optim
interesul lor va fi îndreptat între politica de
3
spre nivelul dividendelor dividende şi
repartizate acestora. politica de
autofinanţare,
tendinţa favorabilă
este de 

În România se cunosc următoarele medii ale indicatorilor bursieri

calculaţi de Bursa de Valori Bucureşti, aşa cum rezultă în tabelul de mai jos:

Tabel nr. Valori PER/PBR/PSR medii pe domenii de activitate în România

Domeniul de activitate Valori medii Valori medii Valori medii
PER PBR PSR
Bănci 30,54 3,31 1,63
Bunuri de larg consum 14,48 2,02 1,59
Industria chimică 30,06 1,27 1,14
Echipamente 22,77 2,06 1,33
Industria farmaceutică 27,25 2,54 4,06
Materiale 15,03 2,21 1,20
Industria petrolieră 12,43 1,28 1.10
Servicii şi echipamente energetice 34,26 2,59 1,46
Turism 35,83 1,74 8,05
Altele 36,15 1,27 1,77
Investiţii şi servicii financiare 15,84 0,76 -
Medie BVB 20,08 2 -
Sursa: prelucrare după www.bvb.ro, 2007

Se poate remarca din tabelul de mai sus existenţa unor nivele foarte
ridicate ale PER în sectorul turism, servicii şi echipamente energetice,
domeniul bancar şi sectorul industriei chimice din România. Cu alte cuvinte
încrederea investitorilor în efectuarea de plasamente de capital în aceste
sectoare este una foarte ridicată. La polul opus se află industria petrolieră,
sectorul bunurilor de larg consum şi sectorul materialelor, unde nivelul PER
este cel mai scăzut.
În ceea ce priveşte raportul PBR, cel mai bun raport se înregistrează în
sectorul bancar unde preţul de piaţă al unei acţiuni are un nivel de peste 3 ori

82
 valoarea contabilă a sa. Cu un nivel în jur de 2,5 se situează apoi sectorul
farmaceutic şi servicii şi echipamente energetice.
Privind valorile PSR remarcăm sectorul turism cu un nivel de peste 8
urmat la mare distanţă de industria farmaceutică cu un nivel puţin peste 4, în
celelalte domenii înregistrându-se un nivel al indicatorului între 1 şi 2.

Tabelul nr.
DIAGNOSTICUL RATELOR BURSIERE
Indicatori Observaţii Diagnosti Punctaj Pondere Punctaj Măsuri necesare
Constatăr c de agregat
i la SWOT importanţă*
societatea
analizată-
stare şi
tendinţe
A. Rate bursiere de P1 = 90 %
creştere
1.KB … … n1 p1= 5 % n1xp1 …
2.EPS … … n2 P2 = 25 % n2xp2 …
3.Cash EPS … … n3 p3 = 25% n3xp3 …
4.PER … … n4 p4= 25 % n4xp4 …
5.PBR … … n5 p5= 10 % n5xp5 …
6.PSR … … n6 p6= 10 % n6Xp6 …
Diagnosticul ratelor PUNCTE FORTE-PUNCTE 100 %  6

bursiere creştere N1   nixpi

SLABE i 1

B.Rate bursiere de P2 =10 % …

dividend
1.DIVA … … n1 p1= 50 % n1xp1 …
2.RDIV … … n2 P2 = 30% n2xp2 …
3.RADIV … … n3 p3 = 20% n3xp3 …
Diagnosticul ratelor PUNCTE FORTE-PUNCTE 100 %  3 …
bursiere de dividend N2   nixpi
SLABE i1

Rate bursiere (A+B) PUNCTE FORTE-PUNCTE 100 %  2

Diagnosticul ratelor
N  NixPi
SLABE i 1
bursiere

*Aprecieri ale autorului

83
6.2. Analiza performanţei bursiere prin crearea de valoare pentru
acţionari
Tabel nr
Modul de calcul şi semnificaţia indicatorilor de creare de valoare

Nr Indicatori Formulă de calcul/Simbol Explicaţii

.
crt
1. Arată dacă o afacere
Valoarea economică generează cîştiguri mai mari
EVA= (Ri– CMPC ) x Ci decât costul real al
adăugată EVA
capitalului investit.
2. Reprezintă diferenţa între
valoarea de piaţă a entităţii
economice sau capitalizarea
bursieră (KB) şi valoarea
Valoarea de piaţă
MVA = KB-CPR capitalului total investit (Ci)
adăugată – MVA dată de suma dintre valoarea
capitalului propriu (CPR) şi
valoarea capitalului
împrumutat (DT).
3. Este rezultatul raportului
dintre cash-flow-ul brut al
perioadei- GCF (în engl.
Gross Cash Flow), (sau
capacitatea de autofinanţare-
Rata de rentabilitate GCF - Ca x100 CAF) corectat cu cheltuielile
a fluxurilor de CFROI  cu amortizarea şi
IB deprecierile (D) (în engl.
numerar (CFROI)
Economic Depreciation) pe
de o parte şi suma
investiţiilor brute (IB)
(Gross Investment) pe de
altă parte.
4. Valoarea lichidă CVA= (CFROI-CMPC ) x Reprezintă sporul de valoare
lichidă realizat de o societate
adăugată -CVA IB luând în considerare costul
(Cash value added capitalului investit
5. Exprimă în procente
Rentabilitatea totală creşterea valorii acţiunilor
PPA  DIVA plus dividendele cuvenite
ale acţionarilor TSR 
PPA0 acţionarilor într-un exerciţiu,
(TSR) faţă de cursul acţiunilor la
începutul exerciţiului.

Tabel nr.
Grila diagnosticului performantelor bursiere prin crearea de valoare

84
 Nr. Nivel mediu/ Diagnostic Punctaj**
Indicatori-
Crt Interpretare/Cauze Tendinţe SWOT**
Rate bursiere
. favorabile
1. EVA
2. MVA - Valorile pozitive Stare slabă/
3. CFROI Prezinta importanţă si in crestere Stare Forte/
4. CVA atât pentru acţionari pentru EVA, Deteriorare/ 1-5
dar şi pentru MVA, CFROI, Îmbunătăţire
TSR
investitori CVA
5. - Valori ]n crestere
pentru TSR

Tabelul nr.
DIAGNOSTICUL PERFORMANŢELOR BURSIERE PRIN CREAREA DE
VALOARE PENTRU ACŢIONARI
Indicatori Observaţi Diagnosti Punctaj Pondere Punctaj agregat Măsuri
i c SWOT de necesare
Constatări la importanţă*
societatea
analizată-
stare şi
tendinţe
1. Valoarea economică … … n1 p1= 20 % n1xp1 …
adăugată EVA
… … n2 P2= 20 % n2xp2 …
2. Valoarea de piaţă
adăugată – MVA
3. Rata de rentabilitate … … n3 p3= 20 % n3xp3 …
a fluxurilor de numerar
(CFROI)
4. Valoarea lichidă … … n4 p4= 20 % n4xp4 …
adăugată -CVA (Cash
value added
5. Rentabilitatea totală N5 p5= 20 %
ale acţionarilor (TSR)
Diagnosticul PUNCTE FORTE-PUNCTE 100 %  n

performanţelor prin SLABE N  nixpi

i1
crearea de valoare
pentru acţionari

85
 Tabelul nr.
SINTEZA DIAGNOSTICULUI PERFORMAN’ELOR BURSIERE
Indicatori Observaţii Diagnostic Punctaj Pondere Punctaj Măsuri
Constatări la SWOT de imp* agregat necesare
societatea
analizată- stare şi
tendinţe
Diagnosticul ratelor … … n1 p1= 40 % n1xp1 …
bursiere
Diagnosticul performantelor … … n2 p2= 60 % n2xp2 …
bursiere prin crearea de
valoare pentru actionari
Diagnosticul performantelor PUNCTE FORTE-PUNCTE SLABE 100 %  n
…
bursiere N  nixpi
i1

* Aprecieri proprii

7. Diagnosticul fluxurilor de trezorerie

A treia componentă a situaţiilor financiare pe lângă Bilanţ şi Contul de

Profit şi Pierdere o reprezintă Situaţia fluxurilor de trezorerie. Conform
reglementărilor contabile în vigoare (în prezent O.M.F.P. nr. 3055/2009 cu
modificările ulterioare) acest document este obligatoriu de întocmit doar pentru
entităţile mari, pentru celelalte categorii de entităţi, întocmirea acestui document
fiind facultativă.
Conform IFRS, fluxurile de trezorerie reprezintă intrările sau ieşirile
de numerar şi echivalente de numerar pe parcursul unui exerciţiu
financiar.Numerarul cuprinde disponibilităţile băneşti şi depozitele la vedere.
Echivalentele de numerar sunt investiţiile financiare pe termen scurt, extrem
de lichide care sunt uşor convertibile în sume cunoscute de numerar şi care
sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii. (Standardele
Internaţionale de Raportare financiară – IFRS 2007, IAS 7 „Situaţiile
fluxurilor de trezorerie”, paragraful 6).
Situaţia fluxurilor de trezorerie este utilă atât pentru nevoile interne,
manageriale cât şi pentru nevoile utilizatorilor externi (investitori, creditori
etc.), astfel:

86
 Managementul utilizează Situaţia fluxurilor de trezorerie pentru a
determina gradul de lichiditate al entităţii, pentru a stabili politica de
dividende şi pentru a planifica nevoile de investiţii şi finanţare. Potrivit
specialiştilor în domeniu „pentru orice manager, cash-flow-ul trebuie să
reprezinte o preocupare permanentă în vederea adoptării unei strategii
financiare care să menţină firma în afaceri”. (I. Bătrâncea, Analiza trezoreriei
entităţii economice, 2008:113).
 Pentru utilizatorii externi (în special investitori şi creditori) documentul
este util pentru a determina capacitatea entităţii de a-şi gestiona fluxurile de
trezorerie, de a genera în viitor lichidităţi, de a-şi achita datoriile, de a plăti
dividende şi dobânzi etc. De asemenea acest document explică diferenţele
dintre profitul net reflectat prin Contul de Profit şi Pierdere şi fluxurile nete de
lichidităţi generate de activitatea de exploatare şi mai mult prezintă efectele
monetare şi nemonetare ale activităţilor de investiţii şi de finanţare
desfăşurate în decursul unui exerciţiu financiar.

În ambele cazuri avantajele Situaţiei fluxurilor de trezorerie sunt majore:

- Informaţiile sunt necesare la stabilirea capacităţii unei entităţi de a
genera numerar şi echivalente de numerar pe cele trei categorii de
activităţi: exploatare, investiţii, finanţare.
- Se dă posibilitatea dezvoltării unor modele de evaluare şi comparare a
valorii actualizate a fluxurilor de numerar viitoare ale diferitelor
entităţi.
- Sporeşte gradul de comparabilitate al raportării rezultatelor din
exploatare între diferite entităţi, deoarece se elimină efectele utilizării
unor tratamente contabile diferite pentru aceleaşi tranzacţii şi
evenimente.

Situaţia fluxurilor de trezorerie trebuie să prezinte fluxurile de trezorerie

din cursul perioadei, clasificate pe activităţi de exploatare, investiţii şi
finanţare aşa cum se prezintă în tabelul de mai jos:

Tabel nr
Modul de calcul şi semnificaţia fluxurilor de trezorerie
Nr Indicatori Formulă de calcul/Simbol Explicaţii
.
crt
1. Fluxuri de Metoda directă
Fluxurile de trezorerie provenite
trezorerie din - încasări de la clienţi;
din activitatea de exploatare sunt

87
 activităţi de - plăţi către furnizori şi angajaţi; derivate în primul rând din
exploatare (Tr - dobânzi plătite; principalele activităţi
(exploatare) - impozit pe profit plătit; producătoare de venit ale entităţii.
- încasări din asigurarea împotriva Deci, ele rezultă în general din
cutremurelor. tranzacţiile şi alte evenimente
Metoda indirectă care intră în determinarea
Rezultat net corectat cu profitului net sau a pierderii nete.
- modificările pe parcursul perioadei Informaţiile cu privire la acest tip
a capitalului circulant; de fluxuri de trezorerie împreună
- ajustări pentru elementele cu alte informaţii sunt folositoare
nemonetare şi alte elemente incluse în prognozarea viitoarelor fluxuri
la activităţile de investiţii sau de de numerar din exploatare.
finanţare
2. Fluxuri de Metoda directă
Activităţile de investiţii constau în
trezorerie din -plăţi pentru achiziţionarea de
achiziţionarea şi cedarea de active
activităţi de acţiuni;
imobilizate şi de alte investiţii,
investiţii - plăţi pentru achiziţionarea de
care nu sunt incluse în
(Tr (investiţii)) imobilizări corporale;
echivalentele de numerar.
- încasări din vânzarea de imobilizări
Prezentarea separată a fluxurilor
corporale;
de trezorerie provenite din
- dobânzi încasate;
activităţi de investiţii este
- dividende încasate.
importantă deoarece acestea
reprezintă măsura în care
cheltuielile au servit obţinerii de
resurse menite a genera viitoare
venituri şi fluxuri de numerar.

3. Fluxuri de Metoda directă

Activităţile de finanţare sunt
trezorerie din -încasări din emisiunea de acţiuni;
activităţi care au ca efect
activităţi de - încasări din împrumuturi pe termen
modificări ale dimensiunii şi
finanţare lung;
compoziţiei capitalurilor proprii
(Tr (finanţare)) - plata datoriilor aferente unui
şi datoriilor entităţii. Prezentarea
leasing financiar;
separată a fluxurilor de trezorerie
-dividende plătite.
provenite din activităţi de
finanţare este utilă în
previzionarea fluxurilor de
numerar viitoare aşteptate de
către finanţatorii entităţii.

4. Fluxuri de Tr = Tr (exploatare) + Tr

trezorerie total (investiţii) + Tr (finanţare)
(1+2+3)

Elaborarea unui diagnostic privind starea şi evoluţia fluxurilor de trezorerie

ale entităţii se bazează pe informaţiile din tabelul de mai jos:
Tabel nr.
Grila diagnosticului fluxurilor de trezorerie

88
 Indicatori- Nivel aşteptat/ Diagnostic Punctaj**
Nr.
crt.
Fluxuri de Interpretare/Cauze Tendinţe SWOT**
trzorerie favorabile
Fluxuri de -Determinarea activităţilor care au
1.
trezorerie generat excedent sau deficit de
din trezorerie şi explicarea cauzelor
exploatare generatoare.
Fluxuri de -Examinarea fluxurilor de
2 trezorerie trezorerie din activităţile curente
din investiţii de exploatare pentru a se
Fluxuri de determina dacă acestea sunt Este de dorit un
3 trezorerie pozitive şi pentru a stabili excedent de Stare slabă/
din finanţare diferenţa dintre rezultatul trezorerie din Stare Forte/ 1-5
exploatării şi fluxurile nete din exploatare si pe Deteriorare/
exploatare. total activitate , Îmbunătăţire
- Compararea fluxurilor de tendinţa
trezorerie din activităţile curente favorabilă este
de exploatare cu plăţile de de 
dividende din secţiunea
activităţilor de finanţare pentru a
stabili dacă aceste ieşiri
4.
importante de mijloace băneşti
sunt acoperite şi nu reprezintă un
efort deosebit pentru entitate.
- Examinarea activităţii de
investiţii pentru a concluziona
Fluxuri de dacă firma îşi extinde sau nu
trezorerie activitatea şi ce laturi sunt vizate
total în extindere sau restrângere.
Flux de
numerar/pro
Rapoartele reflectă gradul în care
fit din
profitul contabil se regăseşte în
exploatare x Stare slabă/ 1-5
profit real sub formă de cash din
100 > 100 %, Stare Forte/
activitatea de exploatare si pe
tendinţa Deteriorare/
total activitate.
favorabilă este Îmbunătăţire
În acest context, rapoartele
5. Flux de de 
respective pun în evidenţă
numerar/pro
credibilitatea în performanţele
fit net x 100
reflectate prin Contul de Profit si
pierdere şi încrederea acordată de
diverşii utilizatori de informaţii
financiare.

89
 Pe baza datelor concrete ale societăţii analizate se poate elabora în
final un diagnostic al fluxurilor de trezorerie cuprinzând punctele forte şi
punctele slabe constatate la acest nivel astfel:

Tabelul nr.
DIAGNOSTICUL FLUXURILOR DE TREZORERIE
Indicatori Observaţi Diagnosti Punctaj Ponder Punctaj
i c SWOT e agregat Măsuri necesare
Constatări la de imp
societatea
analizată-
stare şi
tendinţe
… … n1 p1= 25 n1xp1 …
Fluxuri de trezorerie
%
din exploatare
… … n2 p2= 25 n2xp2 …
Fluxuri de trezorerie
%
total
… … n3 p3= 25 n3xp3 …
Flux de numerar/profit
%
din exploatare x 100
… … n4 p4= 25 N4xp4 …
Flux de numerar/profit
%
net x 100
Diagnosticul fluxurilor PUNCTE FORTE-PUNCTE 100 %  n

de trezorerie
N   nixpi
SLABE i 1

*Aprecierile autorului

90
 8. Diagnosticul riscurilor

8.1. Diagnosticul riscului economic (de exploatare)

Riscul, în general, reprezintă posibilitatea apariţiei unui eveniment

care să prejudicieze activitatea entităţii.
Într-o optică mai restrânsă, riscul economic reprezintă incapacitatea
entităţii de a se adapta în timp şi la cel mai mic cost la variaţiile condiţiilor de
mediu (economic şi social). Astfel, riscul economic exprimă volatilitatea
rezultatului economic la condiţiile de exploatare.
Modul de calcul şi semnificaţia riscului economic le prezentăm în
tabelul de mai jos:

Tabel nr
Modul de calcul şi semnificaţia riscului economic determinat prin pragul de
rentabilitate
Nr Indicatori Formulă de calcul/Simbol Explicaţii
.
crt
Risc economic
1. Pragul de - în unităţi fizice Pragul de rentabilitate este
rentabilitate * CF CF punctul în care cifra de afaceri
Q   acoperă cheltuielile de exploatare
Pvu  Cvu Mvu delimitate în cheltuieli fixe şi
- în unităţi valorice
cheltuieli variabile, calculându-se
CF CF în unităţi fizice sau valorice,
CAN *  
1  Rv Rmv pentru un produs sau pentru
întreaga activitate.
2. Indicatorul de - în mărime absolută (flexibilitatea Se utilizează pentru a aprecia
poziţie al cifrei de abslută): gradul de risc economic în care se
afaceri nete faţă de α  CAN  CAN * află societatea.
nivelul critic al său -în mărime relativă (coeficient de
(pragul de volatilitate ):
rentabilitate) notat
CAN - CAN * x100
cu „ α ” α' 
CAN *
- Q* reprezintă cantitatea de produse exprimată în unităţi fizice aferentă punctului critic;
- CF reprezintă cheltuielile fixe totale;
- Pvu reprezintă preţul de vânzare pe unitate de produs;
- Cvu reprezintă cheltuielile variabile pe unitate de produs;
- Mvu reprezintă marja cheltuielilor variabile unitare.
- CAN* reprezintă cifra de afaceri netă aferentă punctului critic;

91
- Rv reprezintă rata medie a cheltuielilor variabile;
- R mv reprezintă rata marjei cheltuielilor variabile,unde:
n
Chvi , unde
R v   pi x
i 1 CANi
- Chvi reprezintă cheltuielile variabile la nivelul sortimentului „i” de produs;
- CANi reprezintă cifra de afaceri la nivel de sortiment de produs „i”;
- „pi” reprezintă ponderea cantităţilor din sortimentul „i” de produs în
total cantităţi de produse realizate de entitate;
- „n” reprezintă numărul de sortimente de produs realizate de entitate.

Tabel nr.
Grila diagnosticului riscului economic

Nr. Indicatori- Diagnostic Punctaj**

crt.
Interpretare/Cauze
Prag de rentabilitate SWOT**

Stare critică/ 2.5-3

Cifra de afaceri netă se situează cu Îmbunătăţire
1. până la 10 % peste pragul de Risc economic crescut Stare critică/ 2
rentabilitate; Menţinere
Stare critică/ 1-1.5
Deteriorare
Cifra de afaceri este cu 10 % până
la 20 % mai mare decât cea Stare medie/
2. Risc economic mediu
corespunzătoare pragului de Menţinere 3
rentabilitate;
Stare forte/
Îmbunătăţire 4.5 – 5
3.
Stare forte/ 4
Risc economic mic
Cifra de afaceri netă depăşeşte menţinere
pragul de rentabilitate cu peste 20 Stare forte/
%. Deteriorare 3 – 3.5

Tabelul nr.
DIAGNOSTICUL RISCULUI ECONOMIC
Indicatori Observaţii Diagnostic Punctaj Măsuri
Constatări la societatea SWOT necesare
analizată- stare şi tendinţe

Risc economic … … N …

92
 8. 2. Diagnosticul riscului financiar
Riscul financiar exprimă variabilitatea indicatorilor de rezultate sub
incidenţa structurii financiare a entităţii (proporţia între capitalul propriu şi
datorii) şi decurge strict din gradul de îndatorare al entităţii.
Îndatorarea entităţii realizată fie pe calea creditului obligatar fie pe
calea creditului bancar are implicaţii asupra gestiunii financiare a entităţii.
Datorită faptului că sarcinile financiare determinate de împrumuturi şi
concretizate în dobânzi şi comisioane nu sunt legate de profit (ele sunt
considerate fixe) diferenţa dintre rata mai mare a randamentului utilizării
capitalurilor şi costul împrumutului rămâne la dispoziţia entităţii. Ca atare
orice scădere a randamentului utilizării capitalului provoacă riscul micşorării
sau anulării profitului.
Elaborarea unui diagnostic al riscului financiar se face pronind de la
două abordări principale:
a) Un prim punct de vedere în analiza riscului financiar vizează utilizarea
noţiunii de prag de rentabilitate global sau punctul critic” (mort) ce ţine
seama de cheltuielile financiare (cheltuielile cu dobânzile bancare) care la un
anumit nivel de activitate sunt considerate cheltuieli fixe.
b) O altă abordare a riscului financiar priveşte profitul ca rezultat al unei
politici financiare ce presupune un anumit raport între capitalurile
proprii şi datorii. Astfel, se impune analiza rentabilităţii capitalurilor proprii
sub aspectul politicii de îndatorare a entităţii. Influenţa îndatorării asupra
rentabilităţii capitalurilor proprii (rentabilităţii financiare) se numeşte efect de
levier financiar sau efect de pârghie.

Modul de calcul şi semnificaţia riscului financiar în cele două abordări le

prezentăm în tabelele de mai jos:

a)Utilizând pragul de rentabilitate global

Tabel nr
Modul de calcul şi semnificaţia riscului financiar determinat prin pragul de
rentabilitate
Nr Indicatori Formulă de calcul/Simbol Explicaţii
.
crt
1. Pragul de b) în unităţi Pragul de rentabilitate global
rentabilitate global valorice reprezintă punctul în care cifra de
afaceri netă acoperă cheltuielile
de exploatare (fixe şi variabile)

93
 CF  CHD dar şi cheltuielile cu dobânzile iar
CAN *   rezultatul este nul, dincolo de
1  Rv acest prag activitatea entităţii
CF  CHD devenind una rentabilă.

Rmv
2. Indicatorul de - în mărime absolută (flexibilitatea Se utilizează pentru a aprecia
poziţie al cifrei de abslută): gradul de risc financiar în care se
afaceri nete faţă de α  CAN  CAN * află societatea.
nivelul critic al său c) în mărime
(pragul de relativă
rentabilitate global) (coeficient de
notat cu „ α ” volatilitate):
CAN - CAN * x100
α' 
CAN *
- CHD reprezintă cheltuielile cu dobânzile aferente creditelor bancare
contractate de societate;

Tabel nr.
Grila diagnosticului riscului financiar determinat prin pragul de rentabilitate global

Nr. Indicatori- Diagnostic Punctaj**

crt.
Interpretare/Cauze
Prag de rentabilitate global SWOT**

Stare critică/ 2.5-3

Cifra de afaceri netă se situează cu Îmbunătăţire
1. până la 10 % peste pragul de Risc financiar crescut Stare critică/ 2
rentabilitate global; Menţinere
Stare critică/ 1-1.5
Deteriorare
Cifra de afaceri este cu 10 % până
la 20 % mai mare decât cea Stare medie/
2. Risc financiar mediu
corespunzătoare pragului de Menţinere 3
rentabilitate global;
Stare forte/
Îmbunătăţire 4.5 – 5
3.
Stare forte/ 4
Risc financiar mic
Cifra de afaceri netă depăşeşte menţinere
pragul de rentabilitate global cu Stare forte/
peste 20 %. Deteriorare 3 – 3.5

94
b)Utilizând efectul de levier financiar

Tabel nr
Modul de calcul şi semnificaţia riscului financiar determinat prin efectul de
levier financiar
Nr Indicatori Formulă de calcul/Simbol Explicaţii
.
crt
1. Rata rentabilităţii RNE Arată influenţa îndatorării asupra
financiare (RRF) RRF (ROE)  x100 rentabilităţii capitalurilor proprii
CPR
(rentabilităţii financiare) se
 DFB 
numeşte efect de levier financiar
RRF  RRE  RRE - rd  x x100 1  i  sau efect de pârghie. Efectul de
 CPR 
levier financiar măsoară influenţa
pozitivă sau negativă a îndatorării
asupra rentabilităţii financiare.
- RRF reprezintă rata rentabilităţii financiare determinată ca raport între rezultat net al exerciţiului
(RNE) şi capitaluri proprii (CPR)
- RRE reprezintă rata rentabilităţii economice;
- DFB reprezintă datoriile financiar bancare;
- i reprezintă cota de impozit pe profit;
- rd reprezintă rata medie a dobânzii bancare;

Tabel nr
Grila diagnosticului riscului financiar determinat prin efectul de levier financiar

95
Nr. Indicatori- Diagnostic Punctaj**
crt.
Interpretare/Cauze SWOT**
Efectul de levier financiar
Costul datoriilor este mai mare
decât rentabilitatea economică Stare critică/
iar rentabilitatea financiară este Îmbunătăţire 2.5-3
o funcţie descrescătoare de
gradul de îndatorare. În acest
1. RRE < rd %,
caz se impune minimizarea Stare critică/
raportului datorii/capital propriu Menţinere 2
deoarece îndatorarea afectează
performanţele entităţii.
Risc financiar crescut Stare critică/
Este preferabilă finanţarea Deteriorare 1-1.5
RRE este scăzută sau
2. activităţii din capital propriu.
fluctuantă
Risc financiar crescut
Situaţia reflectă o stabilitate în
3. RRE = rd % structura financiară. Stare medie/
 Risc financiar mediu Menţinere 3
Situaţia este favorabilă Stare forte/
acţionarilor, rentabilitatea Îmbunătăţire 4.5 – 5
financiară este în acest caz o
funcţie crescătoare de gradul de Stare forte/
4. RRE > rd % îndatorare, entitatea putând menţinere 4
recurge în continuare la
îndatorare deoarece RRF este în Stare forte/
creştere. Deteriorare 3 – 3.5
 Risc financiar redus.

96
 Tabelul nr.
DIAGNOSTICUL RISCULUI FINANCIAR
Indicatori Observaţii Diagnostic Punctaj Pondere Punctaj agregat M
Constatări la SWOT de importanţă*
societatea
analizată- stare şi
tendinţe
… … n1 p1= 50 % n1xp1
Prag de rentabilitate global
… … n2 p2= 50 % n2xp2
Efect de levier financiar
PUNCTE FORTE-PUNCTE SLABE 100 %  n

Diagnosticul riscului N   nixpi

i 1
financiar
* Aprecierile autorului

Sinteza diagnosticului riscului economic şi financiar

Tabelul nr.
SINTEZA DIAGNOSTICULUI RISCULUI ECONOMIC ŞI FINANCIAR
Indicatori Observaţii Diagnostic Punctaj Pondere Punctaj agregat M
Constatări la SWOT de importanţă*
societatea
analizată- stare şi
tendinţe
Diagnosticul riscului … … N1 P1= 30 % N1XP1
economic
Diagnosticul riscului … … N2 P2= 70 % N2XP2
financiar
Diagnosticul riscului PUNCTE FORTE-PUNCTE SLABE 100 %  2

economic şi financiar N   NixPi

i 1

*Aprecierile autorului

97
 9. Sinteza diagnosticului financiar-contabil

Pe baza celor diagnosticelor parţiale elaborate pentru fiecare capitol

component al stării financiare se poate trece la elaborarea unui diagnostic
global al stării economice aşa cum se prezintă în tabelul de mai jos:

Tabelul nr.
SINTEZA DIAGNOSTICULUI STĂRII FINANCIARE
Indicatori Observaţii Diagnosti Punctaj Pondere Punctaj Măsuri
Constatări la c SWOT de agregat necesare
societatea
analizată- stare importanţă*
şi tendinţe

1. Diagnosticul … … N1 P1= 12,5 % N1xP1 …

lichidăţii şi
solvabilităţii
financiare
2. Diagnosticul ... ... N2 P2= 12,5 % N2xP2
gradului de
]ndatorare
3. Diagnosticul … … N3 P3= 12,5 % N3x P3
gestiunii
reurselor
controlate
4. Diagnosticul … … N4 P4= 12,5, 2 % N4xP4
stării de
profitabilitate
5 Diagnosticul … … N5 P5 =12,5 % N5xP5
stării de
rentabilitate
6. Diagnosticul … … N6 P6 = 12,5 % N6x P6 …
performanţelor
bursiere
7. Diagnosticul … … N7 P7= 12,5 % N7xP77 …
fluxurilor de
trezorerie
8. Diagnosticul … … N8 P8= 12,5 % N8xP78 …
riscurilor
SINTEZA PUNCTE SLABE- PUNCTE 100 %  n

DIAGNOSTICU N   NixPi
FORTE i 1
LUI STĂRII
FINANCIARE
*Aprecierile autorului

98
 CAPITOLUL 3

Modele consacrate de diagnostic economico-financiar general

Necesităţile concrete de analiză economico-financiară au impus

elaborarea unor modele de diagnostic economico-financiar sintetice care să
vină să satisfacă în timp operativ şi cu un volum relativ redus de calcule
necesităţile a diferitor grupuri de utilizatori.
În acest sens putem clasifica multitudinea de modele existente în
literatura de specialitate şi consacrate în acelaşi timp şi de practica economică
în următoarele categorii:
- Modele statistice de diagnostic economic-financiar;
- Modele bancare;
- Modelul MEFAT (Modelul de evaluare financiară Andone- Ţugui)
- Modelul CEMATT (Centrul de Management şi Transfer Tehnologic);
- Modelul AG (Al.Gheorghiu)

3.1 Modele statistice

4. Modelul Creditului Comercial Francez

Scorul Z are următoarea formulă:
Z = 6,47 – 9 r1 - 1,1 r2 [6]
Ratele reprezintă:
r1 – cheltuieli fi nanciare / rezultatul brut din exploatare;
r2 – (împrumuturi + dobânzi) / capitaluri proprii.
Valoarea lui Z = 0 separă intreprinderile în bune şi cu difi cultăţi.

5. Metoda “credit-man” sau “security-analysis” utilizată în SUA

pentru stabilirea riscului în activitatea de creditare.
Z = 0,25 r1 + 0,25 r2 + 0,10 r3 + 0,20 r4 + 0,20 r5 [7]
unde:

99
r1 = (disponibilităţi + creanţe) / datorii pe termen scurt – rata solvabilităţii
intermediare
r2 = capitaluri proprii/datorii totale – rată de structură fi nanciară care arată
capacitatea
proprie de acoperire a datoriilor;
r3 = capitaluri proprii / active imobilizate – rata fondului de rulment;
r4 = cifra de afaceri / stocuri – rata de rotaţie a stocurilor;
r5 = cifra de afaceri / creanţe comerciale – rotaţia creanţelor;
Valoarea lui Z se compară cu cea a mediei pe sector, iar aprecierea se
face după relaţia:
Z < 0 – zonă nefavorabilă
Z > 0 – zonă favorabilă.

6. Modelul B – Băileşteanu (1998)

Pornind de la studiile cunoscute (Altman, Argenti, Conan şi Holder etc.)
autorul consideră că apariţia falimentului este determintă de următorii factori:
- imposibilitatea achitării obligaţiilor curente;
- lipsa de surse fi nanciare pentru rambursarea creditelor ;
- încasarea cu mare întârziere a contravalorii produselor livrate ;
- înregistrarea de pierderi.
Se propun următoarele variabile:
G1, lichiditatea generală (curentă) = active curente / pasive curente
G2, solvabilitatea = (profi t net + amortizarea) / (rata rambursat credit
+ dobândă)
G3, recuperare clienţi = cifra de afaceri / clienţi
G4, rentabilitatea costurilor = profi t / cost x100
Funcţia este:
B = 0,444 G1 + 0,909 G2 + 0,0526 G3 +0,0333 G4 +1,414 [8]
B are o valoare maximă egală cu 4 şi o valoare minimă egala cu –1,4.
Funcţie de valoarea înregistrată se consideră:
B < 0,5 - faliment iminent;
0,5 < B < 1,1 - zona limitata;
1,1 < B <2,0 - zona intermediara;
B >2,0 - zona favorabila.

100
7. Modelul A – Ion Anghel
A = 5,676 + 6,3718 X1+ 5,3932 X2 – 5,1427 X3 – 0,0105 X4 [9]
X1 = profi t net / venituri;
X2 = cash-fl ow/Active;
X3 = Datorii / Active;
X4 = (Obligaţii/Cifra de afaceri) x 360;
C = 5,676 – constantă.
Corespondenţa dintre valoarea funcţiei A şi probabilitatea
falimentului:
A < 0 – faliment / eşec;
0 < A < 2,05 zone de incertitudine;
A > 2,05 non-faliment.

3.2. Modele bancare

A. Abordări generale privind analiza bonităţii clienţilor

În sistemul de creditare bancară, credibilitatea reprezintă suportul

material şi moral, elementul esenţial fără de care un credit nu poate fi acordat.
Câştigarea încrederii presupune cunoaşterea clientului, care se realizează
printr-o activitate de analiză şi documentare, în vederea unei evaluări cât mai
reale cu privire la situaţia patrimonială şi financiară, recunoaşterea calităţii
produselor executate şi a serviciilor prestate, a relaţiilor cu partenerii, a
profesionalismului conducătorilor entităţii.
La acordarea creditelor, banca îşi asumă un anumit risc al creditului,
micşorat printr-o evaluare atentă a debitorilor, stabilirea limitelor de expunere
şi aplicarea unei politici prudente de provizioane atunci când apare pericolul
unor pierderi.
Investigarea activităţii clientului în vederea cunoaşterii acestuia este
continuată şi se completează cu analiza bonităţii, ceea ce permite pe de o parte
reducerea riscului de credit şi pe de altă parte stabilirea imaginii asupra
clientului şi a gradului de incertitudine suportat de bancă.
 Bonitatea reprezintă „performanţa financiară a agentului economic
care atestă încrederea pe care acesta o inspiră băncii în momentul solicitării
unui credit, de a restitui la scadenţă creditele contractate împreună cu
dobânzile aferente”. (F. Buhociu, 1998:63).

101
  Într-o abordare generală, se poate pune în evidenţă o corelaţie strânsă
între nivelul bonităţii clientului şi riscul de faliment al acestuia. Astfel cu cât
bonitatea clientului este mai bună cu atât riscul de faliment al acestuia este
mai redus.

În cadrul analizei bonităţii clientului se urmăreşte realizarea unor performanţe

atât de natură economico-financiară, cât şi de natură nefinanciară.

a) În ce priveşte analiza aspectelor financiare aceasta presupune

calculul unor indicatori financiari pe baza următoarele documente:
- Bilanţul contabil pe anul precedent, însoţit de toate notele explicative.
- Balanţa de verificare pe luna anterioara solicitării creditului, situaţia
patrimoniului şi rezultatele financiare pe trimestrul expirat;
- Bugetul de venituri si cheltuieli pe anul în curs;
- Fluxul de încasări si plăţi pe perioada de creditare;
- Planul de activitate (planul afacerii) pe anul curent;
- Situaţia veniturilor brute realizate în anul precedent de regiile autonome
indiferent de profil;
- Entităţile care solicită credite pentru constituirea de stocuri sezoniere de
produse destinate consumului propriu sau desfacerii în perioada următoare,
vor mai prezenta în mod suplimentar:
- Situaţia mişcărilor stocurilor – cantitativ si valoric, pe perioada de
constituire;
- Graficul de utilizare sau vânzare care va cuprinde pentru fiecare
canal de valorificare cantităţile, valorile, termenele de livrare
(utilizare), numărul contractelor.

Indicatorii calculaţi reprezintă rezultatul cercetărilor făcute de bănci şi

s-au stabilit valori pe baza cărora se poate acorda un punctaj care, totalizat,
indică încadrarea într-o anumită categorie de risc. În funcţie de această
categorie de risc, banca poate hotărî oportunitatea acordării creditului sau
condiţiile de creditare. Setul de indicatori calculaţi de bănci în vederea
aprecierii bonităţii clienţilor este diferenţiat pe fiecare bancă în parte.

b) Pe lângă analiza financiară propriu-zisă bazată pe indicatori financiari

selectivi, în mod suplimentar, tot mai utilă devine analiza nonfinanciară sau
calitativă folosită din ce în ce mai mult şi în practica bancară din ţara noastră.
Ea are în vedere aspecte ce nu pot fi surprinse cu ajutorul indicatorilor valorici

102
dar care pot contribui la luarea deciziei de creditare, la analiza bonităţii
clientului.
Analiza calitativă a activităţii clientului se referă în principal la
calitatea actului managerial şi a garanţiilor, structura acţionariatului,
condiţiile de piaţă în care îşi desfăşoară activitatea solicitantul de credit,
realitatea raportărilor contabile, strategia firmei, vechimea afacerii. etc.
Având în vederea diversitatea lor, aceştia ar putea fi structuraţi şi clasificaţi
în factori interni şi externi.

 Factorii interni se referă la:

► Calitatea managerială (pregătirea profesională, prestigiul, experienţa,
succesiunea, structura conducerii, calitatea sistemului informaţional,
perioada de rotaţie a conducerii, etc.);
► Structura acţionariatului;
► Calitatea activităţii clientului (existenţa şi viabilitatea planului de
afaceri, evoluţia activităţii, caracterul activităţii, sfera de activitate,
segmentul de piaţă, concurenţii, relaţiile cu furnizorii, politica de
preţuri, resursele materiale şi umane, etc.);
► Strategia (dacă este realistă, realizabilă sau cu risc de eşec, existenţa
sau nu a planurilor de restructurare şi redresare financiară, modalităţi
de realizare);
► Istoricul relaţiilor bancare ale persoanei care solicită creditul (mărimea
rulajelor derulate de client prin unitatea bancară teritorială de la care
este solicitat creditul, profitabilitatea relaţiilor anterioare ale băncii cu
clientul, existenţa unor credite în derulare şi a unor contracte de client
la alte societăţi bancare);
► Volumul, structura şi gradul de lichiditate al garanţiilor primite;
amplasamentul bunurilor ipotecate/gajate (mediu rural sau mediu
urban, zonă centrală sau periferică), calitatea asiguratorului.

 Factorii externi se referă la aspecte cum ar fi:

► Încadrarea activităţii clientului în politica economică generală;
► Poziţia geografică faţă de furnizori, clienţi, mijloace de transport;
► Caracteristicile sociale ale pieţelor de desfacere;
► Impactul legislaţiei asupra activităţii clientului.

103
 În prezent, băncile româneşti recurg la analiza bonităţii clienţilor pe
bază de credit scoring, adică pe baza calculării unui rating de credit. Privind
clienţii persoane juridice, stabilirea ratingului de credit se face pe baza
analizei performanţelor economico-financiare ale activităţii acestora, în
funcţie de punctajul obţinut la criteriile cuantificabile (financiare) şi la
criteriile necuantificabile (nefinanciare). Această metodă presupune
parcurgerea următoarelor etape:
o Alegerea unor indicatori cantitativi şi calitativi reprezentativi pentru
activitatea clientului;
o Stabilirea punctajelor pentru fiecare indicator în funcţie de anumite
intervale valorice;
o Stabilirea punctajului fiecărui indicator corespunzător intervalul valoric în
care se situează;
o Calcularea punctajului total prin însumarea punctajelor individuale ale
indicatorilor;
o Încadrarea creditului în una din următoarele categorii de performanţă
financiară:
- categoria A – performanţele financiare sunt foarte bune şi permit
achitarea la scadenţă a ratelor de credit şi a dobânzii
aferente; anticipându-se menţinerea lor în viitor;
- categoria B - performanţele financiare sunt bune sau foarte bune, dar
nu pot fi menţinute pe termen lung;
- categoria C - performanţele financiare sunt satisfăcătoare, însă au o
tendinţă clară de înrăutăţire în viitor;
- categoria D - performanţele financiare sunt scăzute şi au o evidentă
ciclicitate la intervale scurte de timp;
- categoria E - performanţele financiare reflectă pierderi şi există
certitudini că nu pot fi achitate nici ratele, nici
dobânzile.

Pentru clienţii care se încadrează în primele trei categorii, punctajul obţinut

este punctul de pornire în fundamentarea deciziei de creditare. Totodată,
clienţii respectivi beneficiază şi de dobândă mai mică, întrucât, de regulă,
băncile îşi diferenţiază dobânzile practicate şi în funcţie de riscul de creditare.
Clienţii care se încadrează în ultimele două grupe sunt consideraţi cei mai
riscanţi şi nu au şanse să obţină credite.

104
 În vederea exemplificării analizei comparative a bonităţii clienţilor,
am luat în considerare S.C Beta S.A. având ca obiect de activitate fabricarea
utilajelor pentru prelucrarea produselor alimentare, băuturilor şi tutunului.
Este o societate care are în prezent un capital social de 23.735.431 lei,
având un număr total de 4.564.506 de acţiuni, cu o valoare nominală de 5,2
lei/acţiune, acţiunile fiind cotate la Bursa de Valori Bucureşti, secţiunea de
bursă RASDAQ, categoria III-R, simbol TEHP.
Societatea are nevoie de un credit pentru finanţarea activităţii curente
în valoare de 25.000 EUR.
Pentru a aprecia dacă entitatea va obţine creditul, am luat în calcul
patru societăţi bancare de prestigiu din România: Banca Comercială Română,
Banca Română de dezvoltare – Groupe Societe Generale, Banca Transilvania
şi Raiffeisen Bank.
În elaborarea studiului am folosit datele din situaţiile financiare pe
ultimii cinci ani de activitate ai entităţii.

Într-o variantă simplificată referatul de credit întocmit de S.C. Beta

S.A. se prezintă astfel:
* Numele firmei: S.C Beta S.A.
*Tipul afacerii: fabricarea utilajelor pentru prelucrarea produselor alimentare,
băuturilor şi tutunului
* Structura de organizare: SA
* Personal: 331
* Tipul şi scopul împrumutului: finanţarea activităţii curente
* Suma împrumutului: 25.000 EUR
* Procent şi sursă de rambursare: 100% cash – activitatea de bază
* Rata dobânzii: 17 % /an
* Data rambursării creditului: decembrie 2010
* Termenul/data rambursării finale: 48 luni/decembrie 2010
* Analist de credite: Pop Gheorghe
* Tip garanţii: gaj.

B. Metoda Băncii Comerciale Române

105
 Un model adecvat pentru condiţiile din România este modelul propus
de Banca Comercială Română, în care rolul hotărâtor îl au performanţele
economice şi financiare.
Banca Comercială Română încadrează entităţile care apelează la
credite într-o categorie de bonitate, în funcţie de punctajul obţinut de criteriile
cantitative, coroborat cu criteriile calitative.
Rezultatul obţinut prin adunarea punctelor acordate fiecărui criteriu
cantitativ, determină clasificarea preliminară, care poate fi menţinută sau
modificată în funcţie de concluziile analizei criteriilor calitative, determinând
astfel performanţa finală a celui care a solicitat creditul.
Banca ia decizia de creditare dacă entitatea se înscrie cel puţin în
categoria C.

 A. Analiza criteriilor financiare (cantitative) stă la baza clasificării

preliminare a clientului creditat şi se stabileşte în funcţie de punctajul
(scoringul) obţinut, astfel:

Tabelul nr. 50 Evaluarea criteriilor financiare de către Banca Comercială

Română S.A.
Nr Indicatorul Formula de calcul Rezultatul Nr. de
. punct
cr e
t obţin
ute
1. Lc ≤ 80% -2
Lc = Active curente * 80< Lc ≤ 100% -1
Lichiditatea 100 100<Lc ≤ 120% 1
curentă Datorii curente 120<Lc≤ 150% 2
150<Lc≤ 170% 3
Lc> 170% 4
2. S ≤ 80% 0
80< S ≤ 100% 1
Solvabilitatea S = Active totale * 100 100< S ≤ 120% 2
Datorii totale 120< S ≤ 140% 3
140< S ≤ 160% 4
160< S ≤ 180% 5
S > 180% 6

106
3. Gi > 100 -1
Gradul de Gi= Datorii totale * 80 < Gi ≤ 100 0
îndatorare 100 60 < Gi ≤ 80 1
generală Capitaluri proprii 40 < Gi ≤ 60 2
Gi ≤ 40 3
4. Viteza de rotaţie Rac= Cifra de afaceri Rac ≤ 5 1
a activelor netă 5 < Rac ≤ 10 2
circulante Active circulante Rac > 10 4
5. Rcp ≤ 0% 0
Rentabilitatea Rcp = Profit net * 0 < Rcp ≤ 10% 1
capitalurilor 100 10 < Rcp ≤ 30% 3
proprii Capitaluri proprii 30 < Rcp ≤ 50% 4
(rentabilitate Rcp >50% 2
financiară)
6. 0 < Ad ≤ 20 3
Acoperirea Ad = Cheltuieli cu 20 < Ad ≤ 40 2
dobânzii dobânda 40 < Ad ≤ 60 1
Cifra de afaceri 60 < Ad ≤ 80 0
netă Ad > 80 -1
7. Dependenţa de At >50,1% şi 4
pieţele de De>50,1% 3
aprovizionare şi Ai>50,1% şi 2
desfacere De>50,1% 1
X
At>50,1% şi
De<50,1%
Ai>50,1% şi
De<50,1%
8. - garanţii 4
necondiţionate
primite de la
guvernul
României
X - garanţii 4
bancare
irevocabile
primite de la
bănci
Garanţii româneşti şi

107
 străine de prim 4
rang 3
- depozitul 2
bancar
- ipoteca 2
- gajul cu
deposedare 1
- gajul fără
deposedare 1
- emisiune de
creanţă 0
- fidejusiunea
(cauţiunea)
- gajul general
TOTAL PUNCTAJ pâna la 5 6-10 11-16 17-25 Peste
INTERMEDIAR Inclusiv 25
CATEGORII E D C B A
ÎMPRUMUTAŢI
Sursa: Normele de creditare ale B.C.R. S.A.
Semnificaţia prescurtărilor:
At - aprovizionări în ţară în raport Dt - desfaceri în ţară în raport cu totalul
cu totalul aprovizionat; desfacerilor;
Ai - aprovizionări din import în De - desfaceri la export în raport cu
raport cu totalul totalul desfacerilor
aprovizionărilor;
 B. Analiza nefinanciară se face în funcţie de mai multe criterii calitative,
aşa cum rezultă din tabelul de mai jos:

Tabelul nr. 51 Evaluarea criteriilor nefinanciare de către Băncii Comerciale

Române S.A.
Comentarii Rezultatul
analizei
0 1 2 3
1. Calitatea Se aplică şi justifică calitatea
conducerii profesională a managerilor,
respectiv : *foarte bună
* cunoştinţe tehnice de *bună
specialitate; *satisfăcătoare

108
 * experienţă managerială;
* prestigiul şi reputaţia în
relaţiile cu furnizorii şi
beneficiarii.
2. Calitatea Se vor trata explicit şi detaliat
organizării aprecierile inspectorului cu *bună
privire la organizarea
activităţii unităţii economice ( *medie
fluxuri tehnologice,
capacitatea de adaptare la *slabă
modificările structurale,
utilizarea bazei materiale şi a
resurselor umane etc.)
3. Sectorul în Analiza se va axa pe *perspectivă bună
care îşi comentariul asupra a dezvoltării
desfăşoară conceptului de “piaţă sectorului
activitatea profitabilă”în care îşi *perspectivă slabă
desfăşoară activitatea agentul a dezvoltării
economic. sectorului
*sector de
activitate neviabil
4. Poziţia unităţii Din analiză va rezulta gradul *capacitate mare
în ramura şi în care unitatea este cunoscută de influenţă a
subramura de în sectorul său de activitate pieţii
activitate având un cuvânt de spus şi în *capacitate medie
ce priveşte nivelul preţurilor, *capacitate redusă
concurenţa, etc.
5. Strategia de Se va analiza:
dezvoltare *existenţa unei strategii pe *foarte bună
următorii 3-5 ani. Dacă
aceasta este realistă,
realizabilă sau cu risc de eşec; *neconvingătoare
*modalitatea de realizare a
strategiei propus;
*alternative şi implicaţii în *inexistentă
cazul nerealizării strategiei
propuse;
*existenţa sau nu a planurilor

109
 de redresare şi restructurare
financiară.

6. Perspectiva Se vor prezenta programele

unităţii de restructurare şi *activitate viabilă
(programul de retehnologizare aplicate,cele
acţiune în curs de aplicare precum şi *activitate cu
privind cele ce urmează a fi aplicate. slabe perspective
reducerea Se vor detalia etapele
riscului în parcurse şi rezultatele
creditare) obţinute.
Sursa: Normele de creditare ale B.C.R. S.A.
C. Performanţa economico-financiară finală a împrumutului în urma
corelării criteriilor cuantificabile cu criteriile de analiză necuantificabile se va
evidenţia pe cele cinci categorii de bonitate: A,B,C,D,E.
Exemplificarea metodei BCR în cadrul S.C. Beta S.A.
Pe baza Bilanţului şi a Contului de Profit şi Pierdere prezente comparativ pe 5
ani sunt calculaţi următorii indicatori:
 A. Indicatorii financiari:
Tabel nr.52 Evaluarea criteriilor financiare BCR în analiza de bonitate la
S.C. Beta S.A.
Nr.
Indicatori/Punctaj 2002 2003 2004 2005 2006
crt.
1. Lichiditate curentă 227,6% 1679,52% 177,94% 423,54 47,42%
%
Punctaj 4 4 4 4 -2
2. Solvabilitate 584,00% 1883,14% 496,70% 896,30% 237,10%
Punctaj 6 6 6 6 6
3. Grad de îndatorare 20,80% 32,10% 25,20% 12,60% 44,08%
generală
Punctaj 3 3 3 3 2

110
4. Viteza de rotaţie a 2,46 0.17 1,99 0,99 1,02
activelor circulante
Punctaj 1 1 1 1 1
5. Rentabilitatea 7,17 10,62 9,20 6,77 2,84
capitalurilor proprii
Punctaj 1 3 1 1 1
6. Acoperirea 0,0001 0,002 0,002 0,002 0,004
dobânzii
Punctaj 3 3 3 3 3
7. Dependenţa de 3 3 3 3 3
pieţele de
desfacere/Punctaj*
8. Garanţii/Punctaj** 2 2 2 2 2
Total punctaj indicatori 23 25 23 23 16
financiari puncte puncte puncte puncte puncte
Sursa: prelucrări proprii pe baza datelor din situaţiile financiare şi a normelor
de creditare BCR
*Am ţinut seama că piaţa materiilor prime este preponderent externă şi
de asemenea desfacerile sunt orientate cu preponderenţă către piaţa
externa.
**Garanţia constă în gajul cu deposedare.

B. Indicatorii nefinanciari:

Tabelul nr. 53 Evaluarea criteriilor nefinanciare BCR în analiza de bonitate la

S.C. Beta S.A.
Rezultatul analizei
1. Calitatea conducerii *foarte bună
2. Calitatea organizării *bună
3. Sectorul în care îşi desfăşoară *perspectivă bună a dezvoltării
activitatea sectorului
4. Poziţia unităţii în ramura şi *capacitate mare de influenţă a
subramura de activitate pieţii
5. Strategia de dezvoltare *foarte bună
6. Perspectiva unităţii *activitate viabilă
Sursa: prelucrări proprii

 C. Performanţa economico-financiară finală:

111
Tabel nr. 54 Evaluare punctaj final în analiza de bonitate realizată de BCR, la
S.C. Beta S.A.
2002 2003 2004 2005 2006
Punctaj 23 25 23 23 16
Categ. de B A B B B
bonitate
în în în în
Tip de Credit observaţie standard observaţie observaţie observaţie
Sursa: prelucrări proprii

Se poate constata că, deşi societatea se menţine în categoria clienţilor

cu performanţe bune şi foarte bune se poate admite că, în anumite perioade de
timp, poate avea unele dificultăţi în rambursarea ratelor bancare curente şi
plata dobânzilor, fiind deci necesară o mai atentă monitorizare a acesteia.

C. Metoda Băncii Române de Dezvoltare - Groupe Societe Generale

Banca Română de Dezvoltare –Groupe Societe Generale S.A. are în

vedere încadrarea entităţilor în una din cele cinci categorii de bonitate pe baza
indicatorilor de performanţă financiară prezentaţi în următorul tabel:

Tabel nr. 55 Evaluarea criteriilor financiare de către BRD –Groupe Societe

Generale S.A.
Criterii de Categorii de creditare
apreciere - % - Categ.A Categ.B Categ.C Categ.D Categ.E
1. Gradul de îndatorare 0-30,0 30,1- 50,1- 65,1- Peste
50.0 65,0 80,0 80,0
2.Lichiditatea imediată peste 85,1- 65,1-85,0 50,1-65,0 Sub
110,0 110.0 50,0
3. Solvabilitatea Peste 40,1-50,0 30,1-40,0 20,1-30,0 Sub
patrimonială 50,0 20,0
4.Rentabilitatea în Peste 5,1-10,0 3,1-5,0 1,1-3,0 Sub 1,0
funcţie de cifra de 10,0

112
afaceri
5.Gradul de acoperire a Peste 100,1- 90,1- 70,1-90,0 Sub 70
cheltuielilor din venituri 120,0 120,0 100,0
Punctaj pentru 10 8 5 2 0
indicator
TOTAL PUNCTAJ 41-50 26-40 11-25 1-10 0
Sursa: Normele de creditare ale BRD Groupe Societe Generale S.A.

Modul de calcul a indicatorilor:

1. Gradul de îndatorare = datorii totale / active totale * 100
2. Lichiditatea imediată = ( active circulante – stocuri) / datorii curente * 100
3. Solvabilitatea patrimonială = ( capitaluri proprii / active totale ) * 100
4. Rentabilitatea în funcţie de cifra de afaceri = rezultatul exploatării / cifra de
afaceri netă
5. Gradul de acoperire a cheltuielilor din venituri = venituri totale / cheltuieli
totale * 100
Pentru fiecare indicator de performanţă financiară se acordă un număr
de puncte, în funcţie de încadrarea în limitele stabilite de bancă, iar prin
însumarea punctelor aferente indicatorilor evaluaţi se obţine punctajul total,
în baza căruia se realizează încadrarea entităţii în una din cele cinci categorii
de performanţă financiară.
În situaţia în care punctajul obţinut de entitate se apropie de limita
superioară sau de limita inferioară punctajului aferent fiecărei categorii de
performanţă, acesta se poate majora sau diminua, în funcţie de aprecierea
generală a activităţii entităţii, realizându-se astfel trecerea la categoria de
performanţă superioară sau inferioară.

Exemplificarea metodei BRD- Groupe Societe Generale în cadrul S.C.

Beta S.A.
Tabel nr. 56 Evaluarea criteriilor financiare BRD- Groupe Societe
Generale la S.C. Beta S.A.
Nr.
Indicatori/Punct
Crt 2002 2003 2004 2005 2006
aj
.
1. Gradul de 17,20 % 5,40% 20,20% 11,16% 42,18%
îndatorare
Punctaj 10 10 10 10 8
2. Lichiditatea 91,27% 86,24% 105,60 100,96 40,97%

113
 imediată % %
Punctaj 8 8 8 8 0
3. Solvabilitatea 82,74% 79,86 % 88,84% 95,68%
patrimonială 16,57%

Punctaj 10 0 10 10 10
4. Rentabilitatea în 0,35 0,13 0,12 0,12 0,08
funcţie de cifra de
afaceri
Punctaj 0 0 0 0 0
5. Gradul de 109,11 114,62 114,19 117,28 115,51
acoperire a % % % % %
cheltuielilor din
venituri
Punctaj 8 8 8 8 8
Sursa: prelucrări proprii pe baza datelor din situaţiile financiare şi a normelor
de creditare BRD Groupe Societe Generale

Performanţele financiare finale ale S.C. Beta S.A. sunt sintetizate astfel:

Tabel nr. 57 Evaluare punctaj final la S.C. Beta S.A. în analiza de bonitate
realizată de BRD Groupe Societe Generale
2002 2003 2004 2005 2006
Punctaj 36 26 36 36 26
Categ.de B B B B B
bonitate
Tip de Credit în în în în în
observaţie observaţie observaţie observaţie observaţie

Se poate constata din tabel o apreciere constantă a performanţelor generale

ale societăţii Beta ca fiind bune şi foarte bune. Se va acorda creditul solicitat
societăţii Beta, fiind necesară o monitorizare permanentă a activităţii,
deoarece există un risc de a nu putea menţine aceste performanţe în timp. De
asemenea pentru a contracara acest risc, banca va constitui provizioanele
specifice în limita a 5% corespunzătoare acestei categorii de credit.

 Notă !!!

114
 Comparativ cu abordarea BCR, privind solicitarea aceluiaşi credit din
partea societăţii Beta, se poate constata o abordare mult mai restrictivă a BRD
privind acordarea creditelor. O cauză principală a acestei „restrictivităţi” de
metodologie din partea BRD în acordarea creditelor ar fi reprezentată de lipsa
criteriilor nefinanciare în metodologia de creditare. Se poate observa ca luarea
în considerare a criteriilor calitative din partea BCR, vine să „cosmetizeze”
starea de bonitate a societăţii Beta, care se situează pe o poziţie favorabilă din
această perspectivă.

D. Metoda Băncii Transilvania

Banca Transilvania este recunoscută ca un lider de piaţă care susţine

sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii. Este una din băncile comerciale
româneşti care beneficiază de linii de finanţare destinate acestui scop din
partea Băncii Europene de Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD).
Politica de creditare a băncii este una flexibilă, orientată către
satisfacerea nevoilor clienţilor, către identificarea şi fructificarea
oportunităţilor pieţei. În abordarea relaţiei de creditare cu clienţii, principiile
care coordonează analiza de oportunitate se referă la: tipul de afacere, calitatea
şi cunoaşterea clientului, capacitatea de rambursare a împrumutului,
veniturile, garanţiile oferite, etc.
Modelul de analiză este particularizat în primul rând în funcţie de tipul
de credit solicitat. Analistul de credite va urmări să înţeleagă clientul şi
afacerea, poziţia acestuia pe piaţă, apartenenţa la grup, calitatea
managementului, fluxurile financiare ale entităţii, nevoia de credit şi destinaţia
acestuia. Apoi, în urma familiarizării cu particularităţile afacerii, aceştia îşi
formulează o opinie pertinentă privind structura de credit propusă, capacitatea
de rambursare a împrumutului, identificarea şi controlul riscurilor implicate.

Categoria de performanţă se va determina pe baza unui model de

analiză financiară care cuprinde câţiva indicatori relevanţi, cum ar fi:
capacitatea firmei de a genera profit, lichiditatea acesteia pe termen scurt,
solvabilitatea în raport cu diferitele categorii de creditori.
Sistemul de evaluare a performanţei financiare a clientului ia în
considerare două categorii de indicatori:
 obiectivi sau cantitativi (profitabilitate, lichiditate, solvabilitate) care se
analizează, atât ca valoare, cât şi ca tendinţă;

115
  subiectivi sau calitativi (vechimea afacerii, piaţa de desfacere) care sunt
consideraţi cu relevanţă atunci când se analizează riscul de
nerambursare a unui împrumut.

Fiecare indicator şi tendinţa acestuia are atribuit un coeficient de

importanţă şi un punctaj de apreciere. Astfel firma ce obţine punctajul maxim
(60 de puncte) se încadrează în categoria A de performanţă şi i se atribuie
marja de dobândă minimă.
În mod corespunzător o firmă cu 0 puncte se încadrează în categoria E
şi i se atribuie marja de dobândă maximă.
Portofoliul de credite pentru IMM-uri al Băncii Transilvania este
structurat în două părţi: credite rapide şi credite standard, analiza bonităţii
clientului desfăşurându-se diferenţiat pe cele două categorii de credite
solicitate.
A. Creditele rapide
Acestea reprezintă soluţii de finanţare menite să vină în întâmpinarea firmelor
care doresc acces rapid şi simplificat la suport financiar, răspunzând totodată
şi nevoilor de capital de lucru, acoperirii vârfurilor de plăţi pe termen scurt,
demarării unei noi afaceri şi programelor investiţionale pe care le au în vedere.
Creditele rapide au fost introduse pentru prima dată pe piaţa bancară de către
Banca Transilvania şi se caracterizează bineînţeles prin rapiditate şi
accesibilitate. O prezentare simplificată a indicatorilor cantitativi şi calitativi
de bonitate a clienţilor o redăm în tabelele următoare.

Tabelul nr. 58 Evaluarea criteriilor financiare BT- Credite rapide

Nr. Valoare
Indicatori Formula de calcul Punctaj
Crt. indicator
1. Rentabilitate Re = EBIT/ A * 365 ≤0% 0
economică (%) * 100 (0 – 2) 7
[2 – 4) 13
[4 – 8) 19
≥8 22
2. Rata curentă Rc = Ac / Pe * 100 < 80 % 0
(%) [80 – 85) 7
[85 – 95) 13
[95 – 105) 19
≥ 105 22
3. Grad de Gî = D / P * 100 > 90 % 0
îndatorare (85 – 90] 7
(75 – 85] 13
(%) (60 - 75] 19

116
 ≤ 60 22
4. Solvabilitate (%) S = Cp / Cang * 100 < 15 % 0
[15 – 25) 7
[25 – 35) 13
[35 – 45) 19
≥ 45 22
5. Acoperire risc X Nu 0
valutar Da 4
Sursa : Normele de creditare Banca Transilvania S.A.

Semnificaţia prescurtărilor:
EBIT - Rezultatul înainte de a scădea Pe - Datorii ce trebuie plătite într-o
dobânzile şi impozitele; perioadă de până la 1 an
A - Total active D - Total datorii
T - perioada scursă (în zile) de la începutul P -total pasive
anului până la data pentru care se face Cp - Capitaluri proprii
încadrarea în categoria de performanţă Cang: Capitaluri proprii +
financiară împrumuturi şi datorii financiare
Ac - Active circulante total + Creanţe (capital angajat)
imobilizate cu lichiditate sub 1 an

Tabelul nr. 59 Evaluarea criteriilor nefinanciare BT- Credite rapide

Calitatea conducerii* Condiţii de piaţă**
1 2
Punctaj Valoare Indicator Punctaj Valoare indicator
0 în formare 0 precare
1 1
2 medie 2 medii
3 3
4 buna 4 bune
Sursa : Normele de creditare ale Băncii Transilvania
* Calitatea conducerii: Acest indicator se evaluează în funcţie de pregătirea
profesională (direct legată de domeniul de activitate al firmei), experienţă în
domeniu, abilitatea, calităţi profesionale, etc apreciate ca atare de analistul de
credite.
** Condiţii de piaţă : Indicatorul se evaluează în funcţie de: stabilitatea şi
perspectiva afacerii, procentul de piaţă deţinut, numărul clienţilor, amplasarea
punctelor de desfacere, calitatea produselor/serviciilor apreciate ca atare de
analistul de credit.

117
 După coroborarea criteriilor cantitative cu cele calitative, entitatea este
încadrată într-o categorie de bonitate în funcţie de punctajul obţinut,
stabilindu-se dacă i se va acorda sau nu creditul solicitat, aşa cum rezultă din
tabelul de mai jos:
Tabelul nr. 60 Evaluare punctaj final BT- Credite rapide
(Indicatori cantitativi +calitativi)
Punctaj total Categoria de performanţă
0 E
(0-22) D
[22-46) C
[46-72) B
[72-100] A
Sursa: Normele de creditare ale Băncii Transilvania

La creditele rapide au acces doar firmele care se încadrează în

categoriile A şi B, deoarece aceste credite prezintă un grad de risc foarte
ridicat (datorită nesolicitării de garanţii la unele credite). 5

B. Creditele standard
Aceste credite sunt oferite de Banca Transilvania numai în sucursale şi sunt
mai complexe decât cele rapide (exemplu de credit standard: liniile de credit).
Au o perioadă de rambursare mai mare, dobândă şi comisioane mai mici şi
valoarea creditelor oferite este mai mare.
Analiza bonităţii clienţilor care solicită un astfel de credit se realizează
pe baza unui set de indicatori, conform tabelului de mai jos:

Tabelul nr. 61 Evaluarea criteriilor financiare BT - Credite standard

Nr.
crt.
INDICATORI MARJA A B C D E
1. Rata curentă 1,1 < X < 1<X< 0,9 < X < 0,9 < X
X> 1 X>1,20
1,2 1,1 1 <0,8
2. Rotaţia
45 < X < 60 < X <
creanţelor X < 45 zile X < 30 zile 30 < X < 45
60 90
X > 90 zile
(zile)
3. Rotaţia X < 60 zile X < 30 zile 30 < X < 45
45 < X < 60 < X <
X > 90 zile
60 90
stocurilor

5
Sursa: Normele de creditare ale Băncii Transilvania

118
 4. Grad de
îndatorare X < 60% X < 50% 50 < X < 55
55 < X < 60 < X <
75 < X<100
(anterior 60 75

creditului)
5. Acoperirea
1,35 < X 1,17 < X 1<X<
creditului (pt X > 1,43 X > 1,5
<1,5 <35 1,17
X< 1
rata lunară)
6. Durata
recuperării
creditului
45 < X < 60 < X <
( Suma X < 30 zile X < 30 zile 30 < X < 45
60 90
X > 90 zile
creditului /
Vânzări
lunare)
7. Rata lunară /
Încasări X < 2 zile X < 1,5 1,5 < X < 2 2<X<3 3<X<5 X> 5
lunare
8. Marja netă X > 10% 8 < X < 10 4<X<8 2<X<4 X < 2%
9. Marja de X > 12% 9 < X < 12 5<X<9 3<X<5 X < 3%
exploatare
PUNCTE 5 4 3 2 1
Sursa: Normele de creditare ale Băncii Transilvania

Modul de calcul al indicatorilor de performanţă şi risc este următorul:

1.Rata curentă = active curente / datorii curente < 1an)
2. Rotaţia creanţelor = clienţi / CA * 30 * nr luni în perioadă
3. Rotaţia stocurilor = stocuri / ch.de exploatare*30* nr. luni în perioadă
4. Grad de îndatorare = total datorii / total active
5. Acoperirea creditului = disponibil rata lunară
6. Durata recuperării creditului =suma creditului * 30 / vânzări medii lunare
7. Rata lunară ( încasări lunare) = rata lunară *30 / vânzări medii lunare
8. Marja netă = profit net / CA
9. Marja de exploatare = profit din exploatare / CA

Încadrarea performanţelor firmei în grupele de performanţă economico-

financiară se face luând în considerare doar indicatorii cantitativi, astfel:

Tabel nr. 62 Evaluare punctaj final BT- Credite standard

119
 Categoria TOTAL PUNCTE
A 41 – 50
B 31 – 40
C 21 – 30
D 11 – 20
E 0 – 10
Sursa: Normele de creditare ale Băncii Transilvania

Între aceste extreme marja de dobândă se calculează direct

proporţional cu punctajul obţinut în cadrul categoriei de performanţă ( A, B,
C, D, E).
Pentru grila de preţ se iau în calcul indicatori la ultima lună de analiză,
respectiv tendinţa ultimelor două perioade analizate.
În cazul firmelor fără activitate, marja de dobândă va fi maximum din
grilă, pentru cele care funcţionează de mai puţin de un an (nu există bilanţ),
grila se aplică la două balanţe, urmând ca, în condiţiile de aprobare, analistul
de credite să stabilească o dată (după 6 luni de exemplu) de revizie a preţului
în funcţie de un bilanţ şi ultima balanţă de verificare.
Revizuirea marjei poate avea loc periodic, la iniţiativa clientului sau a
relationship managerului, dacă se consideră că există modificări semnificative
(pozitive sau negative) în evaluarea (aprecierea gradului de risc asociat unei
anumite companii).

Exemplificarea metodei BT de analiza a creditului, în cadrul S.C. Beta S.A.

Tipul de credit solicitat este cel pentru finanţarea activităţii curente,
deci categoria de credit va fi „credit rapid”. În scop comparativ însă, vom
aborda şi varianta „credit standard” solicitată de obicei în cazul liniilor de
credit.
A. Varianta: Credite rapide BT

Tabel nr. 63 Evaluarea criteriilor financiare BT- Credite rapide, în analiza de

bonitate la S.C. Beta S.A.
Nr.
Indicatori/Punctaj 2002 2003 2004 2005 2006
crt.
1. Rentabilitate
10,97% 2,94% 12,54% 9,32% 4,85%
economică
Punctaj 22 13 22 22 19

120
2. Rata curentă 227,60% 1679,52% 177.94% 423.54% 47,42%
Punctaj 22 22 22 22 0
3. Grad de îndatorare 17,20% 5,40% 20,20% 11,16% 42,18%
Punctaj 22 22 22 22 22
4. Solvabilitate 97,57 98,07 98,24 98,02 98,47
Punctaj 22 22 22 22 22
5. Acoperire risc
da da da da da
valutar
Punctaj 4 4 4 4 4
Total punctaj indicatori
92 83 92 92 67
cantitativi
Sursa: prelucrări proprii pe baza situaţiilor financiare ale entităţii şi
normele de creditare BT

Tabel nr. 64 Evaluarea criteriilor nefinanciare BT- Credite rapide, în analiza de

bonitate la S.C. Beta S.A.
Nr.ct. Indicatori/Punctaj 2002 2003 2004 2005 2006
1. Calitatea Bună bună bună bună bună
conducerii
Punctaj 4 4 4 4 4
2. Condiţii de piaţă bune bune bune bune bune
Punctaj 4 4 4 4 4
Total punctaj indicatori 8 8 8 8 8
calitativi

Tabel nr. 65 Evaluare punctaj final BT- Credite rapide, în analiza de bonitate la
S.C. Beta S.A.
(Indicatorii cantitativi +calitativi)
2002 2003 2004 2005 2006
Punctaj total 100 91 100 100 75
Categ. A A A A A
bonitate
Tip de credit Standard standard standard standard standard

Se poate constata că S.C. Beta S.A. are foarte mare acces la creditele
rapide acordate de Banca Transilvania obţinând performanţe financiare foarte
bune pe toţi anii şi, chiar dacă au existat ceva deteriorări în anul 2005, ratingul
se menţine totuşi în categoria A pe toată perioada.

121
B.Varianta: Credite standard BT

Tabel nr. 66 Evaluarea criteriilor financiare BT- Credite standard, în analiza

de bonitate la S.C. Beta S.A.
Nr
. Indicatori/
2002 2003 2004 2005 2006
Cr Punctaj
t.
1. Rata curentă 2,27 16,79 1,77 4,24 4,74
Punctaj 5 5 5 5 5
2. Rotaţia 1,44 10, 21 76,53 159, 28 102, 20
creanţelor
Punctaj 5 5 2 1 1
3. Rotaţia 48,18 79,07 53,76 8,.61 47,68
stocurilor
Punctaj 3 2 3 2 3
4. Grad de 17, 20% 5, 40% 20, 20% 11, 16 % 42,18 %
îndatorare
Punctaj 5 5 5 5 5
5. Acoperirea 99,64 310 381,23 1032,15 1898,77
creditului
Punctaj 5 5 5 5 5
6. Durata 3,43 3,84 3,27 2,94 2,61
recuperării
creditului
Punctaj 5 5 5 5 5
7. Rata lunară 0,063 0,069 0,059 0,054 0,047
Punctaj 5 5 5 5 5
8. Marja netă 6,31% 12,06% 10,91% 12,82% 13,41%
Punctaj 3 5 5 5 5
9. Marja de 35.00% 13,47% 12,11% 12,09% 8,53%
exploatare
Punctaj 5 5 5 5 3
Total punctaj 35 37 37 37 35
Categ. de B B B B B
bonitate
Tip de credit în în în în în

122
 observaţ observaţ observaţ observaţ observaţi
ie ie ie ie e
Sursa: prelucrări proprii pe baza situaţiilor financiare ale entităţii şi normele de
creditare BT

Se poate constata că societatea analizată obţine performanţe financiare

bune şi foarte bune pe toată perioada analizată, din partea Băncii Transilvania,
ceea ce îi permite obţinerea categoriei de rating B, în varianta apelării la un
credit standard. Va fi deci necesară o monitorizare permanentă a activităţii
deoarece există un risc de a nu putea menţine aceste performanţe în timp.
Comparativ cu ratingul obţinut în varianta unui „credit rapid”, se poate
constata că varianta „credit standard” este una mai puţin optimistă.
Observăm de asemenea că indicatorii calitativi utilizaţi în varianta
„credit rapid” vin să „ajute” clientul în realizarea unor performanţe mai
ridicate şi implicit în obţinerea mai facilă a creditului. În varianta „credit
standard”, criteriile luate în considerare sunt unele foarte stricte, şi mult mai
puţin „manipulabile”. Acest mod de calcul este perceput ca fiind în strânsă
corelaţie cu riscurile expunerii băncii, mult mai mari în varianta a doua.
Per ansamblu, în ambele variante constatăm că performanţele firmei
analizate îi permit accesul cu uşurinţă la un credit oferit de Banca
Transilvania.

E. Metoda Băncii Raiffeisen Bank

Raiffeisen Bank grupează clienţii creditaţi în cele cinci categorii de

bonitate pe baza unui sistem de evaluare multicriterial. Indicatorii de bază
utilizaţi şi pentru care se calculează valori aşteptate sunt în principal „marja
profitului din exploatare” şi „rata capitalului propriu”. În funcţie de
activitatea de bază a clientului „comerţ” sau „producţie”, aceşti indicatori sunt
trataţi în mod diferenţiat.
Rating-ul clientului este determinat prin examinarea a 2 criterii
calitative şi a 5 criterii cantitative aşa cum rezultă din tabelul de mai jos:

Tabel nr. 67 Sistemul de rating al Raiffeisen Bank

Nr.
Criterii de evaluat Ponderea Valori Punctaj
Crt
Criterii calitative

123
 Calitatea managementului,
vezi
strategia de afaceri şi garanţiile
specificaţiile
1 primite (altele decât cele 21%
din tabelul nr.
acceptate la diminuarea
68
expunerii faţă de debitor)
vezi
specificaţiile
2 Structura acţionariatului 4%
din tabelul nr.
69
Criterii cantitative
>1,5 1
1,2-1,5 2
1 Lichiditatea generală 18% 1,0-1,2 3
0,8-1,0 4
<0,8 5
>1,5 1
1,25-1,5 2
2 Solvabilitatea 18% 1,0-1,25 3
0,8-1,0 4
<0,8 5
>10% 1
7-10% 2
Marja profitului din
3 12% 3-7% 3
exploatare*
0-3% 4
<0% 5
>4 1
3-4 2
Coeficientul de acoperire a
4 18% 2-3 3
dobânzii
1-2 4
<1 5
>60% 1
50-60% 2
5 Rata capitalului propriu** 9% 30-40% 3
20-30% 4
<20% 5
- Riscul ponderat al clientului 100% - -
Sursa: Normele de creditare Raiffeisen Bank
* Este detaliată în tabelele nr 70 şi 71.

124
** Este detaliată în tabelul nr. 72 şi 73.
În ceea ce priveşte criteriile calitative (nefinanciare) există specificaţii
în normele băncii privind modul de atribuire a valorilor, aşa cum rezultă în
tabelele de mai jos:

Tabelul nr.68 Evaluare criterii nefinanciare Raiffeisen Bank:

Punctajul atribuit criteriului “Calitatea managementului”
Nr.
Evalua
Crt Criterii
re
.
Experienţă în domeniul de activitate al firmei, echipă de
1. 1
conducere, strategie de afaceri clară, reputaţie bună
Experienţă în domeniul de activitate al firmei, echipă de
2. conducere, strategie a afacerii în curs de elaborare, reputaţie 2
bună
Experienţă limitată în domeniul de activitate al firmei, echipă
3. de conducere, strategie a afacerii în curs de elaborare, 3
reputaţie bună
Experienţă limitată în domeniul de activitate al firmei, echipă
4. 4
de conducere nouă, strategie de afaceri în curs de elaborare
Dependenţă de un singur om, lipsă de strategie, experienţă
5. 5
limitată în domeniul de activitate al firmei
Sursa: Normele de creditare Raiffeisen Bank
Tabelul nr. 69 Evaluare criterii nefinanciare Raiffeisen Bank:
Punctajul atribuit criteriului “Structura proprietăţii”
Criterii Evaluare
Majoritatea este deţinută de o companie internaţională
1
puternică
Majoritatea este deţinută de o companie internaţională
2
medie
Majoritatea este deţinută de o companie internaţională slabă 3
Majoritatea este deţinută de o companie locală puternică 1
Majoritatea este deţinută de o companie locală medie/slabă 3
Majoritatea este deţinută de state din categoria A precum şi
1
statul român
Majoritatea este deţinută de state din categoria B 4
Majoritatea este deţinută de management 2
Majoritatea este deţinută de populaţie 3

125
 Majoritatea este deţinută de fond de investiţii 4
Probleme evidente cu acţionarii / dispute cu proprietarii 5
Nu se cunoaşte structura acţionariatului 5
Sursa: Normele de creditare Raiffeisen Bank

În cazul în care structura acţionariatului firmei analizate nu poate fi

grefată exact pe structura tipizată prezentată mai sus, se va alege structura care
îi seamănă cel mai mult.

În ceea ce priveşte criteriile cantitative cuprinse în analiza de bonitate,

Raiffeisen Bank utilizează următoarele formule de calcul:
1. Lichiditatea generală= Active curente/Datorii curente
2. Solvabilitatea = Active totale/ Datorii totale
3. Marja profitului din exploatare= Profit din exploatare/Cifra de afaceri
neta*100
4. Coeficientul de acoperire a dobânzii= Profit din exploatare/ Cheltuieli
cu dobânzile
5. Rata capitalului propriu = Capitaluri proprii/ Active totale

Valorile pentru „Marja profitului din exploatare” şi respectiv pentru

„Rata capitalului propriu” vor fi ajustate automat pentru comercianţi şi pentru
producători astfel:

Tabelul nr. 70 Marja profitului din exploatare - criterii pentru producători

Criterii pentru producători Evaluare
Indicatorul > 10 % 1
Indicatorul > 7 % 2
Indicatorul > 3 % 3
Indicatorul >= 0 % 4
Indicatorul < 0 (pierdere) 5

Tabelul 71 Marja profitului din exploatare - criterii pentru comercianţi

Criterii pentru comercianţi Evaluare
Indicatorul > 5 % 1
Indicatorul > 3 % 2
Indicatorul > 1 % 3
Indicatorul >= 0 % 4

126
 Indicatorul < 0 (pierdere) 5

Tabelul nr. 72 Rata capitalului propriu - criterii pentru producători

Criterii pentru producători Evaluare
Indicatorul > 35% 1
Indicatorul > 20 % 2
Indicatorul > 10 % 3
Indicatorul >= 0 % 4
Indicatorul < 0 (pierdere) 5

Tabelul nr.73 Rata capitalului propriu - criterii pentru comercianţi

Criterii pentru comercianţi Evaluare
Indicatorul > 16 % 1
Indicatorul > 10 % 2
Indicatorul > 5 % 3
Indicatorul >= 0 % 4
Indicatorul < 0 (pierdere) 5

În urma determinării valorilor şi încadrării indicatorilor pe diferite

niveluri de performanţă, se obţine o funcţie scor ca o însumare a gradelor
intermediare rezultate în urma încadrării firmei în sistemul criterial, în funcţie
de coeficienţii de ponderare.

Astfel, în funcţie de ratingul obţinut, o societate care solicită un credit poate

fi încadrată în una din următoarele categorii de performanţă financiară:

Tabelul nr.74 Evaluare punctaj final Raiffeisen Bank

Rezultatul ponderat al Ratingul clientului
ratingului clientului (performanţa financiară)
1,00 – 2,00 A
2,01 – 3,00 B
3,01 – 4,00 C
4,01 – 4,50 D
4,51 – 5,00 E
Sursa: Normele de creditare Raiffeisen Bank

127
Exemplificarea metodei Raiffeisen Bank la S.C. Beta S.A. este redată în
tabelul de mai jos:
Tabel nr.75 Evaluarea sistemului de rating Raiffeisen Bank în analiza bonităţii
S.C. Beta S.A.
Nr Criterii de
. evaluare/ Pondere
2002 2003 2004 2005 2006
crt Punctaj a
.
Criterii calitative
1. Calitatea - Experienţă în domeniul de activitate al
managementul firmei, echipă de conducere, strategie de
ui afaceri clară, reputaţie bună
Punctaj 21% 1 1 1 1 1
2. Structura - Majoritatea acţiunilor sunt deţinute de
acţionariatului managerii societăţii
Punctaj 4% 2 2 2 2 2
Criterii cantitative
1. Lichiditatea - 2,27 16,79 1,77 4,24 4,74
generală
Punctaj 18 % 1 1 1 1 1
2. Solvabilitatea - 5,84 18,83 4,96 8,96 2,37
Punctaj 18 % 1 1 1 1 1
3. Marja - 35% 13,47 12,11 12,08 8,52%
profitului din % % %
exploatare*
Punctaj 12 % 1 1 1 1 2
4. Coeficientul - 398,24 114,49 97,53 57,59 22,23
de acoperire a
dobânzii
Punctaj 18 % 1 1 1 1 1
5. Rata - 82.74 16.56 79,86 88.84 95,68
capitalului % % % % %
propriu**
Punctaj 9% 1 3 1 1 1
Punctaj ponderat 1.04 1.22 1.04 1.04 1.16
Categoria de bonitate A A A A A

128
Ratingul clientului Standard Standard Standard Standard Standard

*Ţinem seama de încadrarea firmei la categoria „producători”.

**Ţinem seama de încadrarea firmei la categoria „producători”.
Rezultă că în urma punctajelor primite, potrivit sistemului de rating
practicat de Raiffeisen Bank, S.C. Beta S.A. s-a menţinut în cei 5 ani de
activitate luaţi în calcul în categoria de bonitate A, creditul fiind clasificat în
categoria „standard”. Aceasta înseamnă că orice credit acordat societăţii nu
implică riscuri care ar putea periclita relaţia cu banca.

 Concluzii !!!
În urma calculelor realizate, S.C. Beta S.A. poate obţine creditul de
25.000 EUR de la orice bancă luată în calcul: BCR, BRD-Groupe Societe
Generale, Banca Transilvania şi Raiffeisen Bank
În ansamblu S.C Beta S.A. îndeplineşte toate condiţiile necesare pentru
a primi un credit, deci poate apela la oricare din cele patru bănci pentru a cere
un credit în valoare de 25.000EUR, clasându-se în categoria de bonitate A,
respectiv B, ratingul fiind standard, respectiv în observaţie, după caz, cu
diferenţieri de la o bancă la alta.
La BCR, S.C. Beta S.A. se încadrează în categoria de bonitate A (un
an) şi B ( patru ani), predomină categoria B, deci creditul va fi clasificat „în
observaţie”.
La B.R.D.-Groupe Societe Generale, S.C. Beta S.A.se încadrează in
categoria de bonitate B, creditul fiind clasificat „în observaţie”.
La Banca Transilvania, S.C. Beta S.A. se încadrează în categoria de
bonitate B, creditul fiind clasificat „în observaţie” , în varianta solicitată de
„credit rapid”.
La Raiffeisen Bank S.C. Beta S.A. se încadrează în categoria de
bonitate A, creditul fiind clasificat „standard”.
În ceea ce priveşte accesul cel mai rapid la un credit, se poate constata
că acesta este asigurat de Raiffeisen Bank.
De altfel, în cadrul analizei de credit efectuată de Raiffeisen Bank la
S.C. Beta S.A, remarcăm un sistem de analiză al criteriilor nefinanciare
(calitative) foarte complex, comparativ cu băncile competitoare de pe piaţă.
Societatea analizată a putut „profita” din plin de calitatea foarte bună a
managementului său, aspect ce a determinat migrarea ratingului obţinut într-o
categorie superioară celei acordate de băncile concurente, deoarece aspectele
calitative ale afacerii au o pondere substanţială în stabilirea ratingului final la
această bancă.

129
 Aspectele nefinanciare ale activităţii clientului trebuie încadrate în
contextul global al analizei de bonitate, alături de cele financiare, cele două
elemente fiind inseparabile. Aspectele financiare au, de regulă, un impact în a
mări riscul de credit atunci când există un management defectuos şi respectiv,
devine un factor de siguranţă atunci când managementul este favorabil şi
generează creşteri de valori ale firmei în timp.
În condiţiile în care competiţia se accentuează, se recomandă ca
metodologiile de analiză a bonităţii clientului să pună un mai mare accent pe
aspectele calitative ale afacerii, o astfel de abordare fiind bineînţeles în context
cu noile cerinţe ale perfecţionării managementului riscului în instituţiile de
credit, promovate de Basel II.

130
131
 3.3 Modelul CEMMAT

Modelul CEMATT (Centrul de Management şi Transfer Tehnologic)6

utilizează metoda grilelor de evaluare cantitativă, bazată pe punctaje de la 1-5.
Elementele componente numite DAD (adică direcţii de analiză
diagnostic) ale diagnosticului global au fost stabilite în număr de 6 şi s-au
fixat coeficienţi de ponderare astfel:
1. Financiar 0,21
2. Marketing 0,17
3. Tehnologie 0,15
4. Calitate 0,17
5. Management 0,15
6. Resurse umane 0,15
-----------------------------------
Total 1,00

Diagnosticul financiar a fost divizat în 10 subdiviziuni astfel:

 Ponderea capitalului împrumutat în raport cu cifra de faceri;
 Evoluţia fondului de rulment;
 Rentabilitatea activităţii;
 Rentabilitatea financiară;
 Productivitatea capitalului investit;
 Evoluţia îndatorării nete;
 Remunerarea factorului muncă;
 Rata autonomiei financiare;
 Lichiditatea curentă;
 Viteza de rotaţie a stocurilor de producţie.

Fiecare dintre celelalte elemente (respectiv DAD) se descompune

pentru o analiză aprofundată. Sistemul de notare este 1 – 5 şi se stabilesc note
medii pe fiecare componentă. Media generală de apreciere a întreprinderii şi
de clasificare rezultă dintr-o medie ponderată cu coeficienţi de importanţă a
tuturor mediilor obţinute pe fiecare dintre cele 6 DAD componente.

6
C. Mereuţă şi colab. – Analiza diagnostic a societăţilor comerciale în perioada de tranziţie,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1994, p.166

132
Tabel nr: Sinteza diagnosticului stării economico-financiare generale

Nr. Domenii de diagnostic Punctaj Pondere Punctaj agregat

crt de importanţă

Financiar N1 0,21 N1x0,21

Marketing N2 0,17 N2x 0,,17

2 2
Tehnologie N3 0,15 N3x 0,15
3
Calitate N4 0,17 N4x 0,17

Management N5 0,15 N5x0,15

Resurse umane N6 0,15 N6x0,15


SINTEZA DIAGNOSTICULUI STĂRII ECONOMICO- N  N1x021+N2x0,17+N3x
FINANCIARE GENERALE 0,15
+N4x0,17+N5x0,15+N6x0,1
5

Pe baza notei medii generale obţinute, societatea se va clasifica pe

baza grilei de evaluare de mai jos, în clasificarea de la 1-5 stele.

Tabelul nr. Grila de evaluare a rezultatelor CEMMAT

Clasificare cu 5 stele Calificativul Strategia de restructurare
recomandată
1 stea Faliment mascat
2 stele Situaţie critică
3 stele Echilibru dificil
4 stele Adaptare satisfăcătoare
5 stele Viabilitate în medii concurenţiale

133
 3.4 Modelul A.G. (Alexandru Georghiu)

Modelul A.G stabileşte opt componente esenţiale ale activităţii

societăţii, cu următorii coeficienţi de importanţă:
1. Financiar 0,18
2. Piaţa şi concurenţa 0,14
3. Cercetare-dezvoltare 0,14
4. Produse 0,14
5. Management 0,14
6. Producţie 0,10
7. Comercial 0,10
8. Personal 0,06
---------------------------------------
Total 1,00

Ca şi în alte modele, componenta financiară are coeficientul de

importanţă cel mai ridicat. Cele 8 componente sunt divizate în continuare pe
criterii care să pună în evidenţă cele mai importante aspecte ale componentei
respective.
Sistemul de notare este diferit faţă de alte modele în sensul că se
operează cu 9 note, respectiv cu note care marchează jumătatea intervalului
(respectiv 1,5; 2,5; 3,5 ş.a.m.d.). Un asemenea sistem de notare derivă din
obiectivul fundamental al entităţii, adică măsurarea competitivităţii pe plan
naţional (nota maximă 4), dar şi internaţional (nota maximă 5).
MODELUL A.G. se prezintă în mod sintetic astfel:

134
Componente Grad de Criterii Caracte- Apreciere Măsuri
1 1,5 2 2,5 3 3,5 4 4,5 5
impor- rizare necesare
tanţă
FINANCIAR 0,18 Cifra de afaceri
Profit
Capital propriu
Lichiditate
Datorii totale
Necesarul de fond de
rulment
Patrimoniul net
Pragul de rentabilitate
PIAŢA ŞI 0,14 Piaţa internă
CONCUREN Piaţa externă
TA Tendinţe ale pieţei
Structura concurenţei
Competitivitate
CERCETAR 0,14 Raportul performanţă-preţ
E Capacitatea tehnică şi
DEZVOLTA profesională a modulului
RE C+D
Know-how
Cheltuieli pentru C+D în
cifra de afaceri
Aportul C+D la reînnoirea
producţiei

135
PRODUSE 0,14 Calitate-fiabilitate
Nivel tehnologic
Gama de produse
Cooperări externe
Vârsta critică a
produselor
MANAGE- 0,14 Managementul gestiunii
MENT activelor
Politica de C+D
Producţie
Comercial
Financiar-Contabilitate
Personal

136
PRODUCŢI 0,10 Amplasamente
E Organizare
Aparat tehnic (utilaje)
Calitate (tehnologii)
Grad de utilizare a
capacităţilor productive
Probleme ecologice

Comer-cial 0,10 Clienţi

Furnizori
Canale de distribuţie
Service post-vânzare
Acţiuni promoţionale
Personal 0,06 Număr de personal
Structura personalului
Competenţa personalului
Stabilitatea forţei de muncă
Productivitatea muncii

137
138
 3.5 Modelul MEFAT7

1. Prezentarea modelului MEFAT şi a grilelor de evaluare a

diagnosticului rentabilităţii
MEFAT este un model de evaluare globală a diagnosticului financiar
care se bazează pe metoda punctajelor şi care constă în selectarea din ansamblul
indicatorilor economico-financiari a unui număr de zece indicatori, pentru care
se atribuie un coeficient de importanţă în funcţie de semnificaţia fiecăruia. Cei
zece indicatori avuţi în vedere, precum şi regulile de respectat sunt:
1. Pentru Excedentul de trezorerie se acordă coeficientul 1 dacă este mai
mare decât trezoreria de exploatare şi dacă este pozitiv. În caz contrar se
acordă valoarea 0;
2. Pentru Activele imobilizate nete se acordă valoarea 1 dacă activele din
perioada curentă sunt mai mari decât cele din perioada precedentă. In caz
contrar se acordă valoarea 0;
3. Pentru rentabilitatea economică se acordă valoarea 1 dacă este mai mare
de 0,25 sau 25%. În caz contrar se acordă valoarea 0;
4. Pentru Rentabilitatea financiară se acordă valoarea 1 dacă aceasta este
superioară ratei dobânzii. În caz contrar se acordă valoarea 0;
5. Pentru Cheltuielile fixe se acordă valoarea 1 dacă nu depăşesc 25% din
cheltuielile variabile şi valoarea 0 în caz contrar;
6. Pentru Trezoreria imediată se acordă 1 punct dacă este mai mare sau egală
cu 125%, 0,75 puncte dacă este mai mare de 100%, 0,5 puncte dacă este mai
mare de 75% şi 0 puncte dacă este mai mică de 75%;
7. Pentru Lichiditatea curentă se acordă 1 punct dacă este mai mare sau egală
cu 200%, 0,75 puncte dacă este mai mare de 150%, 0,5 puncte dacă este mai
mare de 100% şi 0 puncte dacă este mai mică de 100%;
8. Pentru Rata de prelevare a cheltuielilor financiare se acordă 1 punct dacă
este mai mare de 60% şi 0 puncte dacă este mai mică de 60%;
9. Pentru Gradul de îndatorare financiară mai mic decât dublul ratei
economice se acordă un punct, în caz contrar se acordă 0 puncte;
10. Pentru Solvabilitate se acordă 1 punct dacă este mai mare sau egală cu
55%, 0,75 puncte dacă este mai mare de 50%, 0,5 puncte dacă este mai mare
de 40% şi 0 puncte dacă este mai mică de 40%.

7 MEFAT - MODELUL DE EVALUARE FINANCIARĂ ANDONE-ŢUGUI

139
 Punctajul obţinut se ponderează cu un coeficient în funcţie de domeniul
de activitate în care se încadrează întreprinderea, după cum urmează:
a) Producţie → 1.00;
b) Comerţ → 0.95;
c) Agricultură → 1.10;
d) Transporturi → 0.90;
e) Construcţii → 0.95;
f) Servicii financiare → 0.80;
g) Alte servicii → 0.85.

În urma ponderării rezultatului cu coeficienţii de mai sus se obţine scorul

final, notat cu SF, care se interpretează astfel:

 Dacă SF < 6, atunci Situaţia financiară este rea;

 Dacă SF >= 6 şi SF < 7.5, atunci Situaţia financiară este satisfăcătoare;
 Dacă SF >= 7.5 şi SF < 8.75, atunci Situaţia financiară este bună;
 Dacă SF >= 8.75, atunci Situaţia financiară este foarte bună.

În ceea ce priveşte diagnosticul rentabilităţii, acesta se va obţine prin

încadrarea automată a societăţii în sistemul de evaluare bazat pe matricea
Boston Consulting grop (BCG) în funcţie de nevoile decizionale ale diferitelor
categorii de utilizatori utilizând următoarea clasificare:
1. Investitorule – investeşte pentru viitor
2. Investitorule – investeşte pe termen mediu
3. Investitorule – investeşte pe termen scurt
4. Investitorule – caută alt tip de plasament
5. Managerule – contactează partenerul pentru viitor
6. Managerule – dezvoltă relaţiile deja existente
7. Managerule – lărgeşte sfera partenerilor tăi
8. Managerule – caută alt partener
9. Investiţie/poziţie riscantă
10. Investiţie/poziţie puţin riscantă
11. Investiţie/poziţie aproape stabilă
12. Investiţie/poziţie stabilă

Tabel nr. Evaluarea dignosticului financiar global - varianta MEFAT

Stadiu sau Punctaj MEFAT
fază
SF < 6 6 <=SF SF < 7.5 <=SF SF< 8.75 <=SF
7.5 8.75

140
Stadiu de - Investitorule , - Investitorule, - Investitorule , - Investitorule,
DILEMĂ investeşte pentru investeşte pentru investeşte pentru investeşte pentru viitor
Faza de viitor viitor viitor -
lansare - Managerule , - Managerule, - Managerule, Managerule,contactează
contactează contactează contactează partenerul pentru viitor
partenerul pentru partenerul pentru partenerul pentru -Investiţie/poziţie
viitor viitor viitor stabilă
-Investiţie/poziţie - Investiţie/poziţie -
riscantă puţin riscantă Investiţie/poziţie
aproape stabilă
Stadiu de -Investitorule, Investitorule - Investitorule, -Investitorule -
STEA investeste pe termen investeste pe termen investeste pe investeste pe termen
Faza de mediu mediu termen mediu mediu
creştere -Managerule, -Managerule , -Managerule , -Managerule , dezvolta
dezvoltă relaţiile dezvoltărelaţiile deja dezvolta relaţiile relaţiile deja existente
deja existente existente deja existente - Investiţie/poziţie
- Investiţie/poziţie -Investiţie/poziţie -Investiţie/poziţie stabilă
riscantă puţin riscantă (FC 6) aproape stabilă
Stadiu de - Investitorule, -I nvestitorule, - Investitorule, -Investitorule,
ŞANSE investeşte pe termen investeşte pe termen investeşte pe investeşte pe termen
MARI scurt scurt termen scurt scurt
Faza de - Managerule , - Managerule , - Managerule, -Managerule , lărgeşte
maturitate lărgeşte sfera lărgeşte sfera lărgeşte sfera sfera partenerilor tăi
partenerilor tăi partenerilor tăi partenerilor tăi -Investiţie/poziţie
- Investiţie/poziţie -Investiţie/poziţie -Investiţie/poziţie stabilă
riscantă puţin riscantă aproape stabilă
Stadiu de - Investitorule,caută - Investitorule ,caută - Investitorule, -Investitorule, caută alt
POVARA alt tip de plasament alt tip de plasament caută alt tip de tip de plasament
GREA - Managerule, caută -Managerule , caută plasament -Managerule, caută alt
Faza de alt partener alt partener - Managerule partener
declin -Investiţie/poziţie - Investiţie/poziţie ,caută alt -Investiţie/poziţie
riscantă puţin riscantă partener) stabilă
-
Investiţie/poziţie
aproape stabilă

Pentru completarea imaginii despre întreprinderea analizată şi pentru stabilirea

cazului în care se află vom folosi tabelul de mai jos:

Tabel nr. Tabelă de încadrare în matricea BCG

Calificatori Investiţiile sunt:
Ridicate Mici Dezinvestiţii
Rentabilitatea este Bună
TE TE>=0 ŞANSE MARI STEA POVARA GREA
ETE ETE ridicat/mediu

141
 TE<0 POVARA GREA DILEMA DILEMĂ
ETE slab/critic
TE>=0 STEA POVARĂ GREA DILEMĂ
ETE slab/critic
TE<0 POVARĂ GREA POVARĂ GREA DILEMĂ
ETE ridicat/mediu
Satisfăcătoare
TE>=0 STEA POVARĂ GREA DILEMĂ
ETE ridicat/mediu
TE<0 POVARĂ GREA DILEMA DILEMĂ
ETE slab/critic
TE>=0 DILEMĂ DILEMĂ DILEMĂ
ETE slab/critic
TE<0 POVARĂ GREA DILEMĂ DILEMĂ
ETE ridicat/mediu
Rea
TE>=0 POVARĂ GREA POVARĂ GREA DILEMĂ
ETE ridicat/mediu
TE<0 DILEMĂ DILEMĂ DILEMĂ
ETE slab/critic
TE>=0 POVARĂ GREA POVARĂ GREA DILEMĂ
ETE slab/critic
TE<0 DILEMĂ DILEMĂ POVARĂ GREA
ETE ridicat/mediu

Unde:
- TE reprezintă trezoreria din exploatare ;
- ETE reprezintă excedentul de trezorerie al exploatării

142
3.6.Modelul Camerei de Comerţ şi Industrie din Romania
Vezi Sursa: Achim M, Borlea S, Analiza financiara actualizata la prevederile
IFRS, Ed. Presa Universitara Clujeana, Cluj Napoca 2014, pp. 85-89)

3. 7. Modelul Ernst & Young

Vezi Sursa: Ranking methodology for Major Companies in Romania Developed
by Ernst & Young Romania and Doing Business, 2012, available on the website
www.doingbusiness.ro

143
144