TIPOLOGII ALE ÎNTREPRINZĂTORILOR

I. Clasificarea lui Miner

Clasificarea la care ne referim este realizată de John Miner. Specialistul american

decelează, în funcţie de conţinutul demersului intreprenorial şi a elementelor tipologice
specifice, patru tipuri de întreprinzător şi anume:
a) Întreprinzătorul performant personal caracterizat, prin:
 alocă foarte mult timp afacerii;
 crede puternic în propria persoană şi în ceea ce face;
 încearcă să înveţe cât mai mult despre afacerea pe care o derulează;
 posedă o viziune asupra evoluţiei afacerii pe care o implementează;
 apelează la tehnici de planificare;
 pune accent pe flexibilitate într-o organizare mai puţin structurată şi
formalizată;
 manifestă reacţii rapide faţă de schimbările mediului;
 posedă o mare capacitate de a rezolva probleme;
 se descurcă bine în condiţii de criză.
Testele efectuate au relevat elementele psihologice specifice acestui tip de
întreprinzător, încorporate în tabelul nr. 1.

Elemente psihologice specifice

Tabelul nr. 1

Nr.
Elemente Intensitate
crt.
1 Nevoie de realizare Foarte mare
2 Dorinţă de feedback la deciziile şi acţiunile sale Mare
3 Dorinţă de a planifica şi stabili obiective Medie
4 Iniţiativă personală Mare
5 Consacrare personală în favoarea organizaţiei Mare
6 Credinţă intimă că aportul personal este esenţial Mare
7 Credinţă că munca trebuie bazată şi ghidată în primul rând de Foarte mare
scopuri personale şi apoi de scopurile altora

b) Întreprinzătorul „supervânzător“ (supercomerciant), ale cărui trăsături

principale sunt:
 este permanent preocupat să vândă;
 se concentrează asupra a ceea ce vinde şi cum vinde;
 nu renunţă niciodată să vândă;
 apelează la alţii pentru a dirija afacerile curente ale firmei;
 pune accent pe relaţiile umane şi pe munca în echipă.
Testele au relevat că elementele psihologice aferente acestui tip de întreprinzător
prezintă intensitatea înscrisă în tabelul nr. 2.
 Elemente psihologice specifice
Tabelul nr. 2

Nr.
Elemente Intensitate
crt.
1 Capacitate de a te înţelege şi de a-i percepe („simţi“) pe alţii Foarte mare
(empatia)
2 Dorinţă de a ajuta pe alţii Mare
3 Credinţă că procesele sociale sunt foarte importante Foarte mare
4 Nevoie de a avea relaţii intense cu alţii Medie
5 Credinţă că „forţa„ (compartimentul) de vânzări are un rol crucial Mare
în implementarea strategiei

c) Întreprinzătorul-manager, ce se caracterizează prin:

 posedă calităţi şi pregătire manageriale apreciabile;
 îi place să conducă proprii salariaţi, în care scop se străduieşte să dezvolte o
firmă de dimensiuni cât mai mari;
 alocă timp şi resurse pentru a convinge potenţialii clienţi să cumpere produsele
firmei sale;
 încurajează personalul să-şi construiască şi să urmeze o carieră în cadrul
companiei;
 pune accent pe eliminarea diferenţelor culturale între persoane şi construirea
unei culturi organizaţionale specifice firmei.
Rezultatul testelor referitoare la aspectele psihologice care-l caracterizează sunt
incluse în tabelul nr. 3.

Elemente psihologice specifice

Tabelul nr. 3

Nr. crt. Elemente Intensitate

1 Dorinţă de a juca rolul de leader al firmei Mare
2 Decisivitate în decizii şi acţiuni Mare
3 Atitudine pozitivă faţă de autorităţi Mare
4 Dorinţă de a concura pe alţii Foarte mare
5 Dorinţă de putere Mare
6 Dorinţă de a ieşi în evidenţă Foarte mare

d) Întreprinzătorul expert, generator de idei, ale cărui trăsături definitorii sunt:

 posedă suficiente cunoştinţe într-un domeniu pentru a fi considerat
expert;
 deţine „libertatea“ de a inova şi de a-şi implementa propriile idei;
 acordă atenţie atragerii de persoane cu calităţi complementare lui, pentru
a finaliza noua idee;
 îşi consacră energia obţinerii sprijinului pentru a implementa ideea nouă;
  îşi cristalizează o viziune asupra afacerii.
Testele au evidenţiat tabloul psihologic înscris în tabelul nr. 4.

Elemente specifice
Tabelul nr. 4

Nr.
Elemente Intensitate
crt.
1 Dorinţă de a inova Mare
2 Ataşamentul („Dragostea“) faţă de idei Foarte mare
3 Credinţă că dezvoltarea noilor produse este crucială Mare
în realizarea strategiei firmei
4 Inteligenţă Medie
5 Dorinţa de a evita sarcinile cu risc ridicat Mare

II. Tipologia STRATOS

O altă clasificare, poate cea mai propagată, cunoscută şi citată în ultimii ani în
Europa, este cea realizată de un grup de cercetători în cadrul proiectului de cercetare
STRATOS1 , derulat în opt ţări. La baza tipologiei STRATOS se află criteriile: natura
atitudinilor intelectuale şi comportamentelor întreprinzătorului“.
S-au decelat două categorii de atitudini şi comportamente-creativ-dinamice şi
respectiv managerial-administrative - din a căror combinare (vezi tabelul nr. 5) au
rezultat patru tipuri de întreprinzători.

Tipurile de întreprinzători
Tabelul nr. 5

Nr. Intensitatea atitudinii comportamentale Tipuri de

crt. Creativ-dinamice Managerial-admnistrative întreprinzători
1 Mare (+) Mare (+) Universal sau complet
2 Mare (+) Redusă (-) Dinamic sau pionier
3 Redusă (-) Mare (+) Organizator
4 Redusă (-) Redusă (-) Clasic sau „rutiner“

Caracteristicile celor patru tipuri de întreprinzători au fost delimitate de specialişti

pe baza unei cuprinzătoare şi aprofundate cercetări efectuate prin intervierea a 1910 de
întreprinzători din întreprinderi mici din opt ţări. Obiectul analizei l-au constituit 85 de
parametri ce reflectă fenomenul intreprenorial, caracteristicile şi activităţile
întreprinzătorului, cu un ridicat grad de completitudine.
În continuare prezentăm succint elementele principale referitoare la cele 4 tipuri de
întreprinzători aşa cum a rezultat din cercetarea STRATOS.

1
Strategic Orientations of Small European Business, Averbury, Aldershot, 1990.
 Întreprinzătorul tip A - universal sau complet - posedă o bună pregătire
economică şi tehnică, manifestă o capacitate ridicată de cuprindere a problemelor
implicate de demersul intreprenorial, demonstrând o disponibilitate ridicată de adaptare la
mediu. Orientarea strategică care tinde să predomine în firmele conduse de aceşti
întreprinzători este diversificarea. Obiectivele urmărite cu precădere sunt obţinerea de
bani şi un stil de viaţă atractiv, bogat în satisfacţii personale. Din punct de vedere
temperamental, întreprinzătorul de tip A corespunde cel mai adesea temperamentului
coleric. Cercetările au relevat că întreprinzătorii de tip A sunt cei mai performanţi din
punct de vedere economic.
Întreprinzătorul de tip B - dinamic sau pionier - este deosebit de creativ,
apropiindu-se de tipul de întreprinzător inovator prezentat de Schumpeter. Un element
distinctiv al său îl constituie disponibilitatea superioară spre asumarea de riscuri,
comparativ cu celelalte categorii. Se adaptează bine la schimbările din mediul
intreprenorial. Frecvent, întreprinzătorii din această categorie au un temperament
sanguin. Orientările strategice cel mai des utilizate în firmele pe care le fondează şi
dirijează sunt penetrarea pe piaţă şi dezvoltarea produsului. Întreprinzătorul dinamic are
în vedere cu preponderenţă aceleaşi obiective ca şi precedentul, deci obţinerea de bani şi
un stil de viaţă bogat în satisfacţii. Ca performanţă se situează, împreună cu
întreprinzătorii organizatori, pe plan secund, după întreprinzătorii de tip A.
Întreprinzătorul de tip O - organizatorul - se caracterizează prin acordarea unei
atenţii majore aspectelor administrative. Îşi bazează deciziile şi acţiunile pe o capacitate
ridicată de a raţiona, cu o puternică tentă analitică, manifestând un puternic spirit
organizatoric. Din punct de vedere strategic, el tinde să acorde o importanţă relativ egală
opţiunilor de diversificare, modernizare a produselor şi penetrarea pe noi pieţe.
Temperamental, întreprinzătorul de tip O face parte, cel mai adesea, din categoria
„melancolicilor“. În conceperea şi operaţionalizarea acţiunilor intreprenoriale situează pe
prim plan realizarea de scopuri de natură familial-intreprenorială.
Întreprinzătorul de tip R - clasic sau „rutiner“ este cel mai puţin intreprenorial
ca mod de abordare şi se caracterizează prin amploarea mai redusă a deciziilor şi
acţiunilor, prudenţă apreciabilă, negenerând firme puternice şi dinamice. Orientarea
strategică predilectă este diversificarea, performanţele obţinute situându-l pe ultima
poziţie în cadrul celor patru considerate. Ca temperament, întreprinzătorii din acestă
categorie sunt, de regulă, „flegmatici“.
Din toate informaţiile prezentate rezultă eterogenitatea extremă a întreprinzătorilor,
fapt ce explică evoluţia complexă, dificil de perceput, cunoscut şi direcţionat a
fenomenelor intreprenoriale.