1.

2 Mediul de afaceri şi factorii care-l determină

Abordarea sistemică a afacerilor, în mod obligatoriu, va lua în considerare mediul.

Activitatea iintreprenorială se va bucura de succes doar dacă va fi adecvată mediului în care se
desfăşoară. Conţinutul şi formele afacerilor sunt determinate de un număr impunător de variabile
ale mediului. În viziunea lui Myzica activitatea intreprenorială este determinată de sistemul
economic din ţara respectivă, natura activităţilor realizate (profilul afacerilor), dimensiunea
afacerii şi cultura economică a ţării respective.
Mediul, după părerea noastră, are un conţinut mult mai amplu şi reprezintă totalitatea
elementelor exogene şi endogene de natură politică, juridică, culturală, demografică, economică,
managerială, ştiinţifică şi educaţională.
Dezvoltarea afacerilor este în corelaţie cu factorii exogeni asupra cărora antreprenorul nu
poate acţiona. Din categoria factorilor exogeni fac parte:

- sistemul politic în care se desfăşoară afacerea. Evident, într-un regim politic totalitar
activitatea intreprenorială este integral controlată direct de autorităţile publice. Multe
dintre reglementările guvernamentale diminuează şansa de supravieţuire în afaceri.
Sistemul politic liberal favorizează anrerprenoriatul. Acest sistem garantează
posibilităţi egale pentru toţi doritorii de a iniţia, menţine, dezvolta sau restrânge o
anumită afacere. Autorităţilor publice li se atribuie misiunea de a elabora reguli identice
(legi) pentru toţi jucătorii. Sistemul politic influenţează direct sau indirect afacerile
regăsindu-se în politica economică, socială, ştiinţei, educaţională etc.;

- sistemul de organizare a economiei naţionale, care, de regulă, este produsul sistemului

politic. Într-o economie centralizat administrată afacerile pot fi iniţiate, dezvoltate şi
restrânse doar cu aprobarea autorităţilor publice. Principalul instrument de management
al afacerilor este planul naţional unic. Sarcinile de plan sunt transmise „de sus în jos”.
Economia bazată pe relaţiile de piaţă încurajează lansarea în afaceri, contribuie la
amplificarea autonomiei şi la diversificarea acestora, la aşezarea afacerilor pe baze
concurenţiale. În condiţiile economiei de piaţă supravieţuirea unei afaceri este
influenţată de evoluţia generală a economiei, inflaţie, accesul la capital şi rata dobânzii;

- nivelul dezvoltării ştiinţei şi tehnicii. O influenţă importantă asupra afacerilor o exercită

factorii tehnici şi tehnologici din care fac parte nivelul tehnic al utilajelor disponibile
pentru cumpărare, calitatea tehnologiilor ce pot fi achiziţionate, sistemul de cercetare şi
proiectare, calitatea cercetărilor, numărul şi nivelul licenţelor la care afacerea poate
avea acces, capacitatea creativ – inovativă a celor ce sunt implicaţi în afaceri;

- ansamblul normelor de drept care îşi exercită impactul asupra afacerilor prin
intermediul legilor, decretelor, hotărârilor guvernamentale, ordinelor miniştrilor,
deciziilor autorităţilor publice locale;

- totalitatea elementelor demografice din care fac parte numărul populaţiei, structura
socio - profesională a acesteia, ponderea populaţiei ocupate, populaţia activă, rata
natalităţii şi mortalităţii, durata medie a vieţii;

- mediul ambiant care include resursele naturale, apa, solul, clima, vegetaţia, fauna.
Factorii naturali reprezintă suportul material primar pentru iniţierea şi desfăşurarea
afacerilor.

O organizaţie singură de obicei are dificultăîi in exercitarea unei influenţe directe asupra
megamediului, dar ea poate facemult mai mare succes in influenţarea si afectarea mediului
sarcină. Principalii factoriexterni direcţi care influienţează afacerile includ: consumatorii si
clienţii; concurenţii; furnizorii; piaţa forţei demuncă si agenţiile guvernamentale. Fiecare
organizaţie trebuie să evaluezepropria ei situaţie pentru a determina mediul sarcină (specific).
1. Consumatorii si clienţii unei organizaţii sunt acei indivizi si organizaţii care cumpără
produsele şi/sau serviciile ei. Un număr de organizaţii recent infiinţate au început să depună
eforturi tot mai mari pentru a fi mult mai aproape de consumatori şi de a acorda mai mare atenţie
service-lui si calităţii produselor şi serviciilor, scontand pe segmente ale consumatorilor pe care
le pot servi mai bine decît oricare altă organizaţie sitotodată depun eforturi susţinute în ascultarea
consumatorilor, în special alcelor importanţi, pentru a le percepe şi înţelege mai bine nevoile.
2. Concurenţii unei organizaţii sunt organizaţiile care oferă sau au un potenţial mare de a
oferi produse sau servicii rivale, de asemenea acele organizaţii care sunt interesate în puterea de
cumpărare a consumatorilor sau le afectează această capacitate. Desigur că organizaţiile trebuie
să cunoască cu cine concurează, de asemenea, să urmărească scena concurenţială a noilor apăruţi
în ultimul timp pe piaţă. In acelasi timp cu cunoaşterea concurenţilor, organizaţiile trebuie să ştie
şi ce fac aceştia.

3. Furnizorii unei organizaţii sunt acele organizaţii sau indivizi care aprovizionează resursele
(precum materii prime, produse şi servicii) necesare organizaţiei pentru a-şi desfăsura şi conduce
activităţile. In mod tradiţional, de exemplu, în U.S.A. a persistat credinţa convenţională că cel
mai bine este existenţa mai multor furnizori, pentru a se reduce dependenţa de o singură sursă.
Concurenţa mondială prezentă a schimbat această viziune. Organizaţiile astăzi descoperă că ele
sunt mai capabile în reducerea costurilor dacă au un număr mai mic de furnizori cu care au de-a
face şi totodată să negocieze contractele cu ei
4. Piaţa forţei de muncă a unei organizaţii constă din acei indivizi care sunt potenţial pasibili
de a fi angajaţi de către organizaţie. Capacitatea de a atrage, motiva şi reţine resursele necesare
pentru a produce bunuri şi servicii competitive este o variabilă esenţială pentru cele mai multe
organizaţii.
5. Agenţiile guvernamentale. Diferitele agenţii guvernamentale prevăd sarcini şi urmăresc
respectarea legilor şi reglementărilor locale. In cea mai mare parte, mediul unei anume
organizaţii implică interacţiuni cu reprezentanţii unor anumite agenţii guvernamentale.

Afacerile sunt influenţate considerabil şi de factorii interni care pot fi stăpâniţi şi modelaţi.
De reţinut însă că factorii interni se manifestă în cadrul creat de variabilele externe, care prin
conţinutul lor avantajos sau inoportun pot avea un impact major asupra fiecărei afaceri. Din
aceşti factori asupra cărora întreprinzătorul poate acţiona nominalizăm:

- mărimea afacerii. Fireşte, nu există un careva indice unic ce ar caracteriza dimensiunile

afacerii. Cantitativ mărimea afacerii poate fi exprimată prin numărul de salariaţi,
mărimea capitalului, cifra de afaceri, volumul producţiei, capacitatea de producţie, cota
pe piaţă. Micilor afaceri, pe bună dreptate, li se atribuie un rol deosebit în economie. P.
Drucker [26] afirmă că micile afaceri reprezintă catalizatorul principal al creşterii
economice, iar R. Reagan [77,3] sublinia că micile afaceri reprezintă „inima şi sufletul
economiei de piaţă”. Indivizii şi micile afaceri reprezintă o sursă majoră de idei şi
invenţii. În SUA [13, 9], de exemplu, în ultimii 20 ani peste o treime din invenţii au
fost efectuate de persoane individuale şi o pătrime de către micile afaceri. Afacerile
mici oferă posibilitatea împlinirii profesionale şi sociale a unei părţi apreciabile a
populaţiei, sunt singurele care în ultimii ani generează locuri de muncă, au
adaptabilitate ridicată la cerinţele şi schimbările peţei, formează, de regulă, cea mai
mare parte a PIB. Iniţierea şi dezvoltarea unei afaceri mici oferă posibilitatea şi
satisfacţia de a-şi controla propriul destin, ceea ce derivă din libertatea de a lua decizii,
din independenţa şi prilejul de a realiza ceea ce întreprinzătorul consideră că este mai
important, din puterea ce o deţine pentru a face lucrurile aşa cum doreşte. Afacerea
 mică oferă posibilitatea de a realiza maximal potenţialul şi de a obţine un câştig
nelimitat.
Punctarea importanţei micilor afaceri nu înseamnă subestimarea rolului afacerilor mari.
Pentru micile afaceri sunt caracteristice şi anumite dezavantage. Rata falimentului
micilor afaceri este mai ridicată decât a celor mari. Responsabilitatea pentru rezultatele
obţinute îi aparţin integral celui ce se ocupă de micile afaceri. Timpul şi energia
consumate în afacerile mici nu garantează neapărat obţinerea venitului, însă pot avea
urmări nefaste asupra întreprinzătorului şi familiei sale.
Chiar dacă în literatura de specialitate afacerile sunt prezentate, de regulă, ca mici, noi îl
susţinem pe Dan Myzica [65] care precizează că activitatea intreprenorială nu se reduce
numai la afaceri mici. Încă Demostene afirma că micile afaceri reprezintă adesea
începutul marilor afaceri. Economia oricărei ţări, scrie O. Nicolescu [73,33], pentru a fi
performantă, necesită şi o puternică componentă de afaceri mari, mai ales în domeniile
industrial şi transporturi;

- personalul care, după cum arată cercetările, influenţează considerabil afacerile.

Salariaţii cu pregătire profesională bună şi experimentaţi contribuie din plin la succesul
afacerii. Însă în privinţa personalului există problene, uneori chiar serioase, care ţin de
calitatea lucrului prestat, absenteeism, pauze lungi şi dese, refuzul salariaţilor de a urma
instrucţiunele. Motivul principal al acestor dificultăţi este atenţia insuficientă care se
acordă angajării, instruirii şi îndrumării personalului;

- amplasarea care pentru afaceri este extrem de importantă. Constantin Sasu [83,24]
afirmă că „cei trei factori de succes în afaceri sunt amplasarea, amplasarea şi ...
amplasarea”. Alegerea amplasării afacerii trebuie să fie efectuată în baza unui studiu în
care se ţine cont de o multitudine de factori printre care domină costul amplasării, piaţa
de desfacere;

- competenţa antreprenorială. Condiţia care determină succesul în afaceri este

competenţa antrprenorială. În mod ideal cel ce doreşte să se implice în afaceri trebuie să
fie inzestrat cu cunoştinţe şi deprinderi suficiente pentru a confecţiona produsul sau a
presta serviciul selectat, trebuie să posede abilitatea conceptuală suficientă, puterea de a
prevedea, coordona şi integra diferite componente ale afacerii într-un tot unitar, trebuie
să poată crea la salariaţi un astfel de nivel motivaţional ce ar asigura sporirea nivelului
performanţelor acestora, precum şi pricepere în domeniul finanţelor, aprovizionării şi
vânzării. Mulţi se implică în afaceri fie din cauză că nu au o altă alternativă de muncă,
fie din cauză că au fost îndemnaţi de cei apropiaţi să se implice în afaceri, fie că le-a
surâs norocul unei moşteniri. De regulă, aceştia nu ard de dorinţă şi nu au pregătirea,
deprinderile şi calităţile necesare derulării unei afaceri. Dacă au înţelepciune cei ce
doresc să se implice în afaceri urmează prin instruire să acumuleze cunoştinţele şi
deprinderile necesare pentru activitatea de antreprenoriat.

O realitate fundamentală a vieţii economice moderne o constituie interdependenţa

afacerilor. Nici o afacere modernă nu este o entitate în sine. Ea trebuie să cumpere de la diferiţi
oameni de afaceri şi să vândă consumatorilor, de regulă, în competiţie liberă.