Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dancă Emanuel-Sergiu Ecotoxicologie
Dancă Emanuel-Sergiu Ecotoxicologie
Proiect ecotoxicologie
-
Biconcentrarea și bioacumularea poluanților
Masterand,
Dancă Emanuel – Sergiu
1
Cuprins
I.Introducere............................................................................................................3
II. Bioconcentrarea și bioacumularea poluanților................................................4
II.1Procese de distributie si depozitare..............................................................6
II.2 Procese de eliminare......................................................................................7
III. Studiu de caz - Bioacumularea metalelor grele..............................................7
III.1 Căi de intrare a metalelor în ecosisteme....................................................9
III.2 Procesul de bioacumulare în ecosistemele terestre.................................11
III.3 Preluarea și acumularea metalelor în plante...........................................12
III.4 Procese de acumulare................................................................................15
III.5 Mecanisme de apărare..............................................................................17
III.6 Acumularea metalelor din plante în consumatori..................................18
Concluzii.................................................................................................................19
Bibliografie.............................................................................................................20
2
I.Introducere
Ecotoxicologia este știința de graniță dintre Ecologie și Toxicologie și studiază efectul
substanțelor toxice asupra sistemelor ecologice. Astfel, ecotoxicologia este știința care studiază
efectele pe care le au substanțele toxice asupra organismelor. (Postolache, 2000)
Produsele chimice, care reprezintă o prezență permanentă a zilelor noastre, pot cauza
daune în funcție de doză, de timpul de expunere și de frecvența acesteia - în condiții de fabricare
necorespunzătoare, utilizare sau prelucrare a reziduurilor – având efecte toxice asupra
organismelor vii. Riscul daunelor depinde în principal de expoziție, care este funcția dozei și
timpului. Ecosistemele, respectiv sănătatea umană, sunt de cele mai multe ori afectate de
micropoluanții anorganici (ex.: reziduuri de pesticide toxice) combinațiile aromatice și ale
hidrocarburilor (ex. Combinații PAH), fenoli și hidrocarburile clorurate (ex.: combinații PCB).
Elemente ale acestui proces de evaluare sunt studiile pentru raportul produselor care au
efecte toxice reale sau potențiale,respectiv sistemul de condiții care dirijează nivelul
3
concentrației biologic suportabile. Trebuie să studiem din punct de vedere multidisciplinar
efectele conjugate ale poluanților și elementele de mediu (organisme vii, ecosisteme) care sunt
expuse efectului poluanților.
Pentru stabilirea tipului și a concentrației produselor toxice tot mai numeroase care ajung
în mediu, a evaluării efectului acestora, a proceselor reversibile sau ireversibile care pot să apară
în organismul plantelor, animalelor sau în sistemele ecologice, se necesită procede de măsurare și
monitorizare ecotoxicologică tot mai dezvoltate.
Bioconcentrarea
Reprezintă procesul în urma căruia un compus chimic atinge concentrații mai mari într-
un organism față de compartimentele abiotice, preluarea compusului de către organism
realizându-se printr-un mecanism direct. Se obișnuiește să se folosească termenul de
bioconcentrare în cazul creșterii concentrației xenobioticelor în organismele acvatice față de
concentrația din apă.Trecerea lor din apă în organisme are loc direct, prin piele şi branhii.
4
Bioacumularea
Altfel zis, bioacumularea reprezintă gradul în care un organism preia şi reţine, pe toate
căile disponibile, un anumit contaminant. Bioacumularea ia în calcul faptul că organismele pot
acumula contaminanţii de-a lungul mai multor căi de expunere şi că acumularea totală va
depinde de rata de intrare vizavi de rata cu care organismul este capabil să elimine sau să
descompună chimicalele de-a lungul proceselor metabolice. Bioacumularea reprezintă termenul
general folosit pentru procesul de acumulare al substanţelor într-un organism. Procesul de
acumulare implică sechestrarea biologică a substanţei care a pătruns în organism pe cale
digestivă, respiratorie, cutanată sau în alt mod.
- rata de preluare;
-modul de preluare;
-cât de repede este eliminată din organism;
-transformările pe care le suferă aceasta în procesele metabolice;
-conţinutul adipos al organismului;
-caracterul hidrofob al substanţei;
-factorii de mediu;
-alţi factori biologici şi fizici.
Bioamplificarea
Descrie procesul ce are loc atunci când principala sursă de bioacumulare este hrană. Ea
este de obicei importantă pentru acei compuși care ating concentrații mari în hrană și foarte
scăzute în compartimentele abiotice cu care organismul se află în contact, cum ar fi apa pentru
organismele acvatice, aerul pentru organismele terestre și solul și sedimentele pentru organismele
bentice și din sol.Bioamplificarea este prin urmare un fenomen de transfer și amplificare
biologică a poluării în interiorul biocenozelor contaminate.
5
Un alt criteriu de diferențiere a acestor termeni se bazează pe valoarea factorului de
bioconcentrare. Acest factor se definește prin raportul dintre concentrația compusului chimic
în organismul contaminat (compartimentul i) și concentrația compusului în compartimentul
din care este preluat (j). O valoare subunitară a acestui factor (0< Cy<l) indică un proces de
bioacumulare a compusului, în timp ce o valoare supraunitară (Cy>l) desemnează un proces
de bioconcentrare a să (Vadineanu, 1990).S-au dezvoltat diferite modele care să descrie
bioacumularea, bioconcentrarea și bioamplificarea, fiecare dintre aceste procese depinzând de
tipul organismului și al speciei chimice implicate.
După preluare, compușii chimici sunt transportați în diferite compartimente ale corpului
de către sânge, limfa sau hemolimfă. Transportul în interiorul organismului se realizează prin
mecanisme de difuzie pasivă prin membrane sau, în cazul compusilor foarte lipofili, prin
legare de anumite molecule transportor ca, de exemplu, de lipoproteine. După ce suferă o
degradare parțială, fragmentele de lipoproteine sunt preluate de unele celule, că hepatocitele,
prin endocitoza. Aceste fragmente sunt asociate cu compușii lipofili (hidrofobi), ce pătrund în
acest mod în interiorul celulelor. Mulți compuși sunt astfel distribuiți în diferite
compartimente ale organismului după preluare.
Prin urmare, pentru un compus chimic ce a pătruns în organism există următoarele tipuri de
centri spre care acesta se poate îndrepta:
Centrii de stocare - sunt zonele în care compușii chimici preluați de organisme aflate într-o
stare inertă din punct de vedere toxicologic.
6
Centrii de excreție - pot fi excretați compușii chimici originari sau produșii lor de
metabolizare (metaboliti, compuși de conjugare).
Transferul compusilor chimici datorită actului de reproducere, prin ouă sau lapte
conduce,de asemenea, la scăderea concentrației acestora în organisme. Deși nu presupune un
mecanism de eliminare, creșterea este o altă cale de diluare a compusilor chimici într-un
organism, aceeași cantitate de compus presupunând o concentrație mai mică când se află într-un
organism mai mare.
7
Tabelul 1 Clasificarea poluanților (adaptat după Ramade 1989, citat de Postolache, 2000)
Ecosistem
Natura poluanților Compartiment/ afectat
atmosferic continental limnic marin
Poluanți fizici
radiații ionizante + + + +
poluare termică + + + +
Poluanți chimici
hidrocarburi + + + +
materiale plastice /// + + +
pesticide + + + +
detergenți /// + + +
diferiți compuși de sinteză + + + +
derivați ai sulfului + + + ///
azotați + + + +
fosfați /// + + +
METALE GRELE + + + +
floruri + + /// ///
particule minerale + + /// ///
Poluanți biologici
materie organică moartă /// /// + +
Astfel, sursele de proveniență a metalelor în mediu, pot fi atât de origine naturală cât și
antropogenă. Principalele surse naturale sunt reprezentate de roci și soluri, iar principalele surse
antropice derivă din activitățile socio-economice, ilustrate în Tabelul 2.
Asupa definirii termenului de “metal greu” accepțiile sunt foarte diverse și considerate a
nu fi satisfăcătoare din punct de vedere chimic. Prima definire a termenului în literatură este
realizată de Bjerrum care consideră “metalele grele” acele metale care au densitatea în formă
elementară mai mare decât 7g/cm3.
8
Tabelul 2 Surse din sistemul socio-economic care generează metale grele (preluat după Agarwal, 2009)
Sursă As Cd Cr Cu Pb Hg Ni Zn
minerit și procesarea minereurilor + + - + - + - +
metalurgie + + + + + + + +
industria chimică + + + + + + - +
industria aliajelor - - - - + - - -
industria vopselelor - + + - + - - +
industria sticlei + - - - + + - -
industria celulozei și hârtiei - - + + + + + -
tăbăcirea pieilor + - + - - + - +
vopsirea textilelor + + - + + + + +
industria îngrășămintelor chimice + + + + + + + +
industria clor-alcaliilor + + + - + + - +
rafinarea petrolului + + + + + + - +
arderea cărbunilor + + + + + + + -
Metalele grele sunt deopotrivă atât de interes industrial cât și de interes biologic și
ecologic. Multe metale sunt de inters datorită proprietăților toxice sau datorită faptului că sunt
esențiale pentru supraviețuirea și sănătatea organismelor animale și vegetale (Sarkar, 2002), deși,
cel mai frecvent accentul cade pe aspectul poluării și al toxicității (Alloway, 1990). Cele
implicate în funcționalitatea organismelor vii se află fie în cantitate mare: Ca, K, Mg, Na, sau în
urme (sub 1mg/kg-1 țesut): Fe, Cu, Mn, Zn, Co, Mb, Se, Cr, Ni, V, Si, As (Postolache, 2000).
9
Fig1. Dispersia metalelor în mediu (preluată după Agarwal, 2009)
Prin reprezentarea schematică de mai sus se observă complexitatea modului prin care
metalele grele sunt dispersate în toți factorii mediului natural.Astfel, odată ajunși în atmosferă,
aceștia se concentrează în mediul acvatic și cel terestru, ducând la contaminarea plantelor și
animalelor ce întră în contact cu aceste metale poluante.
La nivelul solului metalele sunt distribuite, potrivit stării chimice în care se află, prin
intermediul fluxurilor de suprafață, a fluxurilor hidrologice de infiltrație către apa subterană și a
fluxurilor către organismele care preiau pe cale trofică substanțe din sol, aspecte reprezentate în
Figura 2.
10
Fig2. Transportul metalelor grele de la sursa de poluare către aer, suprafața solului, sol și strat
acvifer (Iordache, V., 2009)
Transferul metalelor din sol către plante este influențat de o varietate de parametri ai solului
(Puschenreiter, 2000). Principalii parametrii ai solului ce guvernează procesele de absorbție și
desorbție, descriși de Kabata-Pendias (2001) sunt:
valorile pH-ului și Eh-ului fracția fină granulometrică (<0.02 mm) materia organică
oxizi și hidroxizi, în special de Fe, Mn, Al microorganisme
11
solului,regimul hidrologic, condițiile climatice, conținutul în nutrienți și concentrația altor
metale.
12
Absorbția prin intermediul rădăcinilor este principala cale de transfer a metalelor către
plantă. Capacitatea plantelor de a prelua metale din mediul de creștere este evaluată prin raportul
între concentrația elementului în plantă și concentrația elementului în sol denumit coeficientul de
absorbție biologic (BAC), index de bioacumulare (IBA) sau factor de transfer (TF).
Căile principale de preluare ale metalelor de către plante sunt preluarea radiculară și preluarea foliară.
Preluarea radiculară
pasivă- prin difuzia ionilor din soluția solului în endodermul rădăcinii. . Pe calea
preluării pasive sunt absorbite în mod special metalele Pb, Ni iar pe calea preluării
active Cu, Mo, Zn. În cazul în care structura sau proprietățile rădăcinilor sunt
profund alterate preluarea se realizează pasiv
activă- se realizează cu consum de energie, împotriva gradientului de concentrație
Pe calea preluării pasive sunt absorbite în mod special metalele Pb, Ni iar pe calea
preluării active Cu, Mo, Zn. În cazul în care structura sau proprietățile rădăcinilor sunt profund
alterate preluarea se realizează pasiv. Mecanismele de preluare a elementelor chimice
prepusupun desfășurarea unor procese (Kabata-Pendias, 2001):
Preluarea foliară
Preluarea pe cale foliară prezintă două faze, prima dintre ele fiind reprezentată de
penetrarea cuticulară nonmetabolică, iar a doua de către mecanisme metabolice. Penetrarea
cuticulară este considerată a fi calea majoră de intrare a elementelor chimice, în timp ce
mecanismele metabolice sunt responsabile pentru transportul ionilor de-a lungul membranei
plasmatice și în protoplasma celulei. Morfologia și suprafața foliară sunt caracteristici
importante în preluarea metalelor din atmosferă. Unele plante, ca licheni, mușchi, ciuperci,
cereale sunt considerate indicatori pentru poluarea atmosferică deoarece au o capacitate mare de
absorbție.
13
Fig 3.Mecanisme moleculare implicate în procesul de bioacumulare a metalelor în plante (preluată după
Clemens, 2002).
14
Se desfăşoară diferit în funcţie de speciile vegetale. Astfel, în plantele de Juncus efusus şi
Agrostis tenuis, datorită toleranţei lor deosebite pentru metalele grele acumulările sunt evidente
şi foarte frecvente. În plantele de Trifolium pratense şi Lolium perenne, acestea aproape lipsesc
(Cîmpeanu C, Vîrsta A,2008).
Fig 4. Acumulări minerale opace în pereții celulari și în celulele țesuturilor medulare ale unei rădăcini
de Argostis tenuis, după Cîmpeanu C, Vîrsta A,2008
Acumulări opace au fost puse în evidenţă şi în celulele unor bacterii ce aparţin genului
Beijerinckia, în filamentele unor bacterii feroase oxidante, în hifele unor ciuperci, precum şi pe
15
suprafaţa frustulelor unor alge diatomee şi în exoscheletul chitinos al unor artropode.
Fig 5. Bacterii Beijerinckia sp. cu acumulări de siliciu pe corpusculii lipidici din interiorul celulelor (1 );
rest vegetal cu acumulări metalice (2) (imagine în lumină transmisă -stânga şi lumină reflectată –
dreapta, după Cîmpeanu C, Vîrsta A,2008
Fig 6. Acumulări minerale metalice în filamentele bacteriilor feruginoase oxidante (imagine în lumină
transmisă -stânga şi lumină reflectată - dreapta) după Cîmpeanu C, Vîrsta A,2008
16
Fitoremedierea presupune folosirea acelor tehnologii bazate pe capacitatea plantelor de a
absorbii cantităţi mari de poluanţi fără ca metabolismul lor să fie afectat.
Fitoextracția
Prin fitoextracţie se înţelege îndepărtarea contaminanţilor din sol prin absorbţie radiculară
şi translocarea metalelor în organele plantei. Dezavantajele acestei metode sunt reprezentate de
faptul ca plantele hiperacumulatoare au o creştere relativ lentă, iar biomasa pe care o dezvoltă
este relativ puţină. Fitoextracţia se poate folosi pentru îndepartarea mai multor tipuri de metale,
cum ar fi: Ag, Cd, Co, Cr, Cu, Hg, Mn, Mo, Ni, Pb, Zn şi metaloizi: As, Se, gradul de îndepartare
a fiecarui metal fiind însă variat
Plantele acumulatoare aşa cum sunt porumbul, lucerna si sorgul pot fi folosite cu succes
pentru îndepărtarea metalelor grele, deoarece ele au o creştere rapidă şi realizează o biomasă mai
mare decat plantele hiperacumulatoare (Cîmpeanu C, Vîrsta A,2008).
Deoarece plantele nu sunt capabile să evite complet absorbţia metalelor grele, diferitele
specii au dezvoltat un spectru larg de mecanisme de rezistenţă.
Deşi speciile erbacee sunt cele mai comune metalofite, şi printre arbori, anumite specii cu
creştere rapidă ca Betula sp., Salix sp., Acer pseudoplatanusus au demonstrat că sunt apte să
colonizeze soluri metalifere.
17
Fig 7.Betula sp
Fig 8. Salix sp
18
metale grele s-a identificat la mai multe grupe de organisme, dintre care importante în transferul
între plante și carnivore sunt nevertebratele. Concentrația de Pb tinde să crească pe măsură ce
concentrația de Pb din hrană crește, deși există puține dovezi care să susțină concentrarea Pb în
lungul lanțului trofic. În schimb Cd și Hg prezintă o mobilitate mai mare și se concentrează în
succesiunea verigilor trofice.
Acumularea de metale grele s-a identificat la mai multe grupe de organisme, dintre care
importante în transferul între plante și carnivore sunt nevertebratele. La vertebrate și nevertebrate
pot fi găsite unele reguli generale în cazul unora dintre metale. Concentrația de Pb tinde să
crească pe măsură ce concentrația de Pb din hrană crește, deși există puține dovezi care să
susțină concentrarea Pb în lungul lanțului trofic. În schimb Cd și Hg prezintă o mobilitate mai
mare și se concentrează în succesiunea verigilor trofice. Metalele care nu au tendința de a se
asocia cu țesuturile calcifiate devin disponibile consumatorilor. Procesul de biococentrare nu este
specific tuturor ecosistemelor, cauzele fiind reprezentate prin diferențele ce apar între
comportamentul chimic al metalelor, metodologia experimentală, tipurile de specii, lanțul trofic.
S-a dovedit însă că bioacumularea și transferul metalelor în lanțul trofic reprezintă o problemă de
interes (Iordache, 2009).
19
Concluzii
Prin bioacumularea metalelor grele de către plante sau animale și omul este expus direct
la această contaminare, prin consumul alimentelor de origine vegetală și animală contaminate.
Poluarea reprezintă una dintre căile cele mai importante de deteriorare a capitalului
natural. Dintre categoriile de poluanți, cei stabili chimic și cu toxicitate mare ridică cele mai mari
probleme manageriale. Metalele grele fac parte din această categorie.
20
Bibliografie
1 .Agarwal, S.K., 2009, Heavy metal Pollution, APH Publishing Corporation,
5. Botnariuc N., Vădineanu, A., 1982, Ecologie, Ed. Didactică și Pedagogică, București
6. Ciolpan, O., 2005, Monitoringul integrat al sistemelor ecologice, Ed. Ars Docendi, București
8. Clemens, S., Palmgren, M.G., Krämer, U., 2002, A long way ahead: understanding and
engineering plant metal accumulation, Plant Science
9. Emilia Cojoc, 2011,Modelarea bioacumulării metalelor grele în plante de cultură din zona
Copșa Mică,
10. Iordache, V., 2009, Ecotoxicologia metalelor grele în lunca Dunării,Ed. Ars Docendi
11. Kabata- Pendias, A., Pendias, H., 2001, Trace Elements in Soil and Plants (3rd Ed.), CRC
Press
12. Meharg, A.A., 1993. The role of plasmalemma in metal tolerance in angiospermes. Physiol.
Plant
13. Mitsios, I. K., Danalatos, N. G., 2006, Bioavailability of Trace Elements in Relation to Root
Modification in the Rhizosphere in Prasad, M.N., Sajwan, K.S., Naidu, R. (Eds.), Trace Element
in the Environment, Biogeochemistry, Biotechnology and Bioremedation
14. Puschenreiter, M., Horak, O., 2000, Influence of different soil parameters on the transfer
factor soil to plant of Cd, Cu, Zn for weath.
15. Postolache, C., Postolache, C., 2000, Introducere în ecotoxicologie, Ed. Ars Docendi
16. Sarkar, B., 2002, Heavy metals in the Environment, Marcel Dekker Inc
17. Sîrbu, I., 2009, Bazele modelării proceselor și sistemelor ecologice, Ed. Universității “Lucian
Blaga” din Sibiu
21
18. Wang, J., Zhang, C.B, Jin,Z.X., 2008, The distribution and phytoavailability of heavy metal
fractions in rhizosphere
Webografie
www.arkive.org/
www.mmediu.ro/vechi/departament_mediu/ starea_mediului
www.anpm.ro
www. stiintasitehnica.com
22