ÎNOTUL LA NOU-NĂSCUŢI, SUGARI, COPII MICI ŞI PREŞCOLARI

Apa şi exerciţiile de înot au multiple efecte pozitive de la cea mai fragedă vârstă, fapt afirmat de foarte
mulţi specialişti (medici, psihologi, terapeuţi).

În ultimele trei decenii înotul la nou născut are o tot mai mare răspândire.

Apa constituie un excitant pozitiv asupra calităţilor motrice şi senzoriale ale sugarului, oferindu-i senzaţii
noi.

Mişcările reflexe de menţinere a echilibrului contribuie la dezvoltarea motricităţii.

OBIECTIVE

Definirea: • Scopului programelor acvatice la vârstă mică

• Caracteristicilor de dezvoltare ale copilului în funcţie de etapă

• Aspectelor importante, în funcţie de vârstă, într-un program acvatic

Scopul programelor acvatice la vârstă mică

Transmit un bagaj de cunoştinţe elementare legate de măsurile de siguranţă şi prim ajutor în bazin cât şi
pe marginea acestuia;

Informează adulţii cu privire la drepturile legale şi morale ale copiilor;

Transmit părinţilor cunoştinţe metodice prin care să-i stimuleze pe copii pentru ca aceştia să se simtă în
siguranţă în apă şi să revină la bazin;

Informează despre diferenţele care există la fiecare nivel de dezvoltare a copiilor;

Asigură asistenţa nou născuţilor şi a copiilor mici în familiarizarea cu mediul acvatic;

Promovează siguranţa în mediul acvatic de la vârste fragede;

Iniţiază activităţi acvatice care în timp cu răbdare şi exerciţiu pot conduce la dezvoltarea deprinderilor
specifice mediului acvatic la nou născuţi şi copii;

Foloseşte metode de învăţare care să inducă o stare de bine: fizică, personală şi intelectuală; la nou
născuţi şi copii;

Asigură experienţe care încurajează nou născuţii şi copii să revină de bună voie la bazin;

Asigură posibilitatea ca părinţii şi nou născuţi sau copii să desfăşoare activităţi comune.

Stadiile de dezvoltarea caracteristice copiilor

Astfel Edward, F. Z. şc., (1986) au considerat etapele de dezvoltarea lunare până la luna a unsprezecea şi
apoi au considerat o altă etapă până la 24 de luni, etapă pe care au subdivizat-o în trei sub-etape (11-15,
15-18, 18-24).

Judy, C. şc. (2000) care au considerat astfel:

• Nou născut - naştere – 6 luni

• Sugar 1 - 6 – 12 luni

• Sugar 2 - 12 – 24 luni

• Copil mic 1 - 24 – 36 luni

• Copil mic 2 - 36 – 42 luni

• Preşcolar - 42 – 48 luni

Caracteristicile de dezvoltare morfo-funcţională ale sugarului

Aparatul respirator
Activitatea respiratorie este condiţionată de gradul de dezvoltare a elementelor componente ale
aparatului respirator specifice.

Respiraţia pe gură nu se poate realiza, iar suptul este imposibil dacă narinele sunt obstrucţionate.

Volumul pulmonar sporeşte notabil în primele luni de viaţă, deşi este limitat de poziţia ridicată a
diafragmului.

Mobilitatea redusă a coastelor şi poziţia lor orizontală, cât şi activitatea musculaturii specifice limitează
capacitatea toracică.

Perimetrul toracic este un parametru important pentru dezvoltarea dezvoltarea normală a nounăscutului şi
sugarului.

Valori ale dezvoltării cutiei toracice (după Sultana, G. 2009)

• Nou-născut - 33,2 cm - băieţi; 32,9 cm – fete

• 3 luni - 40,6 cm - băieţi; 39,8 cm - fete

• 6 luni - 43,7 cm - băieţi; 43 cm - fete

• 9 luni - 46 cm - băieţi; 45,4 cm - fete

• 12 luni - 47,6 cm - băieţi; 47 cm – fete

Capacitatea respiratorie limitată morfologic şi funcţional la nou-născut şi sugar este compensată prin ritm
respirator accelerat, neregulat şi superficial.

Valori normale ale frecvenţei respiratorii

• Nou-născuţi - 40

• Copii - 20-30

• Adulţi - 14-18

Aparatul cardio-vascular
Frecvenţa cardiacă şi volumul de sânge circulator variază invers proporţional în raport cu vârsta.
 Valori normale ale pulsului

• adult - 60-80/min,

• copii - 90-100/min,

• nou-născuţi - 130-140/min

Tensiunea arterială este direct proporţională în raport cu vârsta.

Valori normale ale tensiunii arteriale

• Adulţi 115-140; 70-90 mmHg

• Copii 91-110; 60-65 mmHg

• Nou-născuţi 65-80; 40-50 mmHg

Motricitatea
La început, poziţia nou-născutului se aseamănă cu cea din viaţa intrauterină, caracterizată prin dominarea
tonusului de flexiune a extremităţilor.

Mişcările spontane au caracter de „pedalare” şi privesc concomitent sau în succesiune scurtă toate cele
patru extremităţi.

O dată cu înaintarea în vârstă mişcările devin precise şi controlate.

Etapele dezvoltării motrice (după Edward, F. Z. şc, 1986)

Nou-născut - Poziţie fetală

1 lună- ridică bărbia

2 luni- ridica pieptul sus

3 luni-Prinde şi scapă obiecte

4 luni- Stă aşezat cu ajutor

5 luni- Ţinut în braţe apucă obiecte

6 luni- Aşezat pe scaun prinde obiecte pendulante

7 luni- Stă aşezat fără ajutor

8 luni- Stă în poziţie bipedă cu ajutor

9 luni- Stă în poziţie bipedă ţinându-se de mobile

10 luni- Se deplasează pe palme şi genunchi (patrupedie)

11 luni- Merge când este ajutat

12 luni- Se sprijină de mobila pentru a se ridica în stand

13 luni- Urcă scări

14 luni- Stă în poziţie bipedă fără ajutor

15 luni- Merge singur

MOTRICITATEA
Succesiunea mişcărilor se diferenţiază într-o anumită ordine: de sus în jos şi de la proximal spre distal.
Mişcările reflexe sunt înlocuite treptat cu mişcări voluntare.

Cele mai importante etape sunt:

• La 3-4 săptămâni: coordonează mişcările globilor oculari; fixează cu privirea unele obiecte luminoase sau
colorate în mişcare; aşezat pe burtă ridică capul

• La 2 luni: aşezat pe burtă ridică capul şi umerii

• La 3 luni: îşi ţine capul când este ridicat în sus

Cele mai importante etape sunt:

• La 4-5 luni: la tracţiunea din poziţie culcat pe spate ţinut de mâini, îşi susţine capul

• La 5-6 luni: se întoarce de pe burtă pe spate

• La 6-7 luni: stă în şezut cu sprijin minim, întinde mâna pentru a apuca obiecte

• La 7-8 luni: se întoarce de pe spate pe burtă

• La 8-10 luni: merge în patru pedie, stă în picioare sprijinit

• La 10-12 luni: stă în picioare fără sprijin, se ridică ţinându-se de obiecte

• La 11-15 luni: face primii paşi fără sprijin

(după Edward, F. Z. şc., 1986; Căpraru, E. şc., 1988; Cesari, J. şc., 2001)

Percepţia
În primele săptămâni de viaţă, comportamentul sugarului este dictat de satisfacerea nevoilor de bază:
căldură, linişte, saţietate.

Manifestă reacţii „negative” prin plâns, când aceste condiţii nu sunt îndeplinite.

Fixează şi urmăreşte, vizual, de timpuriu obiecte şi le diferenţiază de altele din jur.

Un organ important de cunoaştere (de orientare) este gura (linge, suge, muşcă obiecte); cu ajutorul gurii,
sugarul cunoaşte o bună parte din lumea înconjurătoare.

Mâinile ating la început din întâmplare obiectele, mai târziu ele apucă obiecte pe care le-a perceput cu
privirea.

Experimentează coordonarea ochi-mână, mânăochi şi în felul acesta, învaţă să-şi cunoască propriul corp,
să-l delimiteze de mediul înconjurător.
 Pe lângă nevoile de bază, se instalează crescând nevoia de mişcare (contactul cu mediul), iar acesta se
realizează dacă sugarul are variaţie în decor şi dacă va fi asigurată comunicarea permanentă cu adulţii din
jur (Edward, F. Z. şc., 1986; Căpraru, E. şc., 1988; Cesari, J. şc., 2001).

Temperatura
Nou-născutul nu-şi poate regla temperatura corpului, care este puternic influenţată de variaţiile mediului
înconjurător.

Caracteristicile de dezvoltare pe etape

Nou născut (naştere – 6 luni)

• Dezvoltarea motorie: mişcările sunt controlate de peste 70 de reflexe distincte. Prezintă control limitat al
capului şi al mişcărilor voluntare.

• Dezvoltarea cognitivă: învaţă prin explorare senzorială şi prin repetiţie. Realizează limitată asocierea
dintre acţiune şi reacţiune. Comunică prin plâns şi prin indicii non-verbale.

• Dezvoltarea personală: acceptă compania străinilor şi răspunsul dat părinţilor este selectiv.

Sugar 1 (6 – 12 luni)

• Dezvoltarea motorie: prezintă control motric voluntar, control postural a porţiunii superioare a corpului şi
realizează un control postural în poziţia aşezat şi în poziţia stând.

• Dezvoltarea cognitivă: explorare timpurie, memorează şi anticipează, plânge şi articulează sunete

(vocale).

• Dezvoltarea personală: sensibil la emoţiile şi exteriorizările altora, timid în prezenţa străinilor.

Sugar 2 (12 – 24 luni)

• Dezvoltarea motorie: poziţie verticală, merge, control automat. Controlează bine prehensiunea, ridică şi
aşează obiecte.

• Dezvoltarea cognitivă: reuşeşte să pună în relaţie cauza şi efectul, îşi aminteşte şi asociază oameni şi
evenimente, înţelege mai mult decât poate spune.

• Dezvoltarea personală: se adresează părintelui pentru încurajare/susţinere, nevoia de independenţă

începe să provoace conflicte.

Copil mic 1 (24 – 36 luni)

• Dezvoltarea motorie: mersul şi alergarea sunt automatisme, controlul motor general începe să se
cristalizeze.

• Dezvoltarea cognitivă: vocabular bun, dar abilitatea de a înţelege perspectiva celorlalţi este limitată,
abilitatea de a comunica se dezvoltă printr-un vocabular mai bogat.

• Dezvoltarea personală: se joacă singur deşi are compania altor copii. Mai independent începe să se
raporteze la educator.
Copil mic 2 (36 – 42 luni)

• Dezvoltarea motorie: bună coordonare şi încearcă noi deprinderi (mers ritmic, balansul braţ picior opus).

• Dezvoltarea cognitivă: comunică în propoziţii, are noţiunea timpului şi o bună memorie a evenimentelor
şi a detaliilor.

• Dezvoltarea personală: egocentric, începe să înţeleagă mai bine perspectivele celorlalţi, interacţionează
mai bine cu cei de aceeaşi vârstă.

Preşcolar (42 – 48 luni)

• Dezvoltarea motorie: merge asemănător cu un adult, aleargă controlat şi îşi poate ajusta lungimea
pasului, sare şi trece peste obstacole, poate să controleze deprinderi complexe (mersul pe bicicletă).

• Dezvoltarea cognitivă: înţelege poveştile şi are imaginaţie bogată, este curios cum funcţionează diferite
mecanisme sau cum se întâmplă anumite fenomene, comunică prin întrebări şi iniţiază frecvent acţiuni prin
vorbire.

• Dezvoltarea personală: se joacă în grup, capacitatea de a înţelege perspectiva celorlalţi, dar tinde să
considere pe rând câte un aspect, înţelege şi respectă reguli simple.

Indicaţii pentru educaţia în mediul acvatic

NOU NĂSCUT
• Nu sunt recomandate activităţi organizate în mediul acvatic la nou-născuţi sub 3 luni.

• În această perioadă părinţii trebuie iniţiaţi în modul de folosire a căzi de baie pentru a asigura acasă,
experienţa acvatică necesară noului născut pentru integrarea ulterioară întrun program acvatic.

• Primele şedinţe de acomodare în vană pot avea loc de la vârsta de 3 săptămâni.

• Este important ca apa să fie de 37°C, temperatura aerului să fie adecvată, iar părinţii să fie relaxaţi, calmi,
să-i vorbească pe un ton liniştit.

 În vană se va exersa plutirea şi alunecarea în poziţia facială şi dorsală.

• După câteva şedinţe, în care copilul s-a acomodat cu aceste exerciţii, se poate încerca acomodarea cu
temperatura mai scăzută a apei, creând aşa numită „pata rece”.
• Este important ca, atunci când copilul îşi manifestă disconfortul (plânge), să fie aşezat într-o poziţie care
îi convine (scos din apă).
• Pe măsura acomodării cu apa, temperatura acesteia va fi scăzută de la 37°C la 34°-35°C de grade.
• Se pot aşeza pe suprafaţa apei 1-2 jucării plutitoare sau se pot suspenda deasupra vanei jucării colorate,
ca privirea copilului să fie atrasă de acestea în timpul plutirii pe piept sau pe spate.
Unde sunt iniţiate programe acvatice în piscine publice, pentru nou născuţi sub 6 luni, se va acorda o
atenţie deosebită stării de sănătate a nou născuţilor.
• Condiţiile de igienă impuse vor cuprinde: igiena apei, temperatura apei şi a aerului din incintă, tehnicile
de prindere şi manipulare a nou născutului şi programul şedinţelor.
• Durata şederii în apă este de 10 maximum 15 minute, apoi se poate mări treptat până la 30 minute
Indicaţii metodice
• Este bine ca o latură a bazinului să fie prevăzută cu trepte, pentru ca mama sau terapeutul să poată sta
şi în şezând.
• La primele şedinţe, copilul va fi purtat de mamă în braţe, cu capul copilului sprijinit pe umăr.
• Urmează exersarea plutirii şi alunecării pe piept şi pe spate, la început în linie dreaptă, apoi în zig-zag.
• Următoarea fază este renunţarea la priză şi plutirea independentă pe spate şi pe piept.
• Alunecarea independentă se va învăţa prin tracţiune (de la nivelul umerilor) şi părăsirea prizei, apoi cu
împingere pe talpa copilului.
Mişcarea de picioare se va exersa la început ca o mişcare pasivă.
• Scufundarea capului sub apă se poate face după ce copilul stăpâneşte apneea.
• Copilul ţinut cu o palmă, se toarnă apă pe cap sau obraz, în mod reflex el va realiza apneea. Această
manevră să fie însoţită cu rostirea unui cuvânt scurt (jos, hopa, etc).
• Acelaşi exerciţiu se va face cu priza sub axilă sau cu priza pe mâinile copilului.
• Următoarea fază în învăţare este scufundarea copilului în timpul alunecării pe piept, odată cu rostirea
semnalului verbal.
• Dacă copilul îşi manifestă disconfortul, înghite apă, plânge, va fi ridicat din apă,calm, şi va fi liniştit
folosind un ton calm.
Alunecarea pe spate se va exersa la început cu susţinerea spatelui cu o mână, a capului şi gâtului cu
cealaltă.
• Important ca părintele sau instructorul să fie aplecat deasupra copilului şi să-i vorbească tot timpul.
• La început alunecarea va fi lentă, în linie dreaptă, până se obţine relaxarea şi extensiunea membrelor
inferioare.
• După ce se obişnuieşte cu această poziţie şi îi va face plăcere, se poate reduce priza numai la susţinerea
capului şi ulterior poate fi lăsat să plutească independent.
• Învăţarea expiraţiei acvatice nu poate constitui un scop la această vârstă

SUGAR 1 ŞI 2
Indicații metodice
• Trebuie susţinuţi adecvat pentru a prevenii înghiţirea apei. Intoxicaţiile cu apă sunt frecvente la aceste
vârste.
• Părinţii şi instructorii trebuie să monitorizeze câtă apă a băut sugarul şi să-l scoată din apă înainte ca
stomacul acestuia să se dilate.
• Programele acvatice pentru nou născuţi şi sugari trebuie să fie structurate sub formă de jocuri de
acomodare cu apa.
• Activitatea în apă sau în jurul bazinului va fi supravegheată de părinţi îndeaproape.
• Trebuie asigurat un mediu destins, vesel fără constrângeri, care va asigura sugarului o dezvoltare
socială, intelectuală, fizică şi emoţională.
• Programul de acomodare în apă trebuie să cuprindă educaţia şi participarea activă (în apă) a părinţilor la
programul acvatic.
• De asemenea trebuie să li se comunice părinţilor regulile de siguranţă, obiectivele şi tehnicile de
abordare a activităţilor destinate sugarilor.
• Iniţial părinţii trebuie să-şi asume responsabilitatea supravegherii şi învăţării propriilor copii.
• Părinţii trebuie să se asigure că proprii copii sunt în stare perfectă de sănătate în timpul programului
acvatic.
• O informare corectă despre starea de sănătate sau despre boli de care suferă sau a suferit copilul sugar
trebuie obţinută de la părinţi înainte de a accepta un sugar în programul acvatic.
• Starea fizică şi emoţională variază de la un sugar la altul.
• Un istoric medical şi o informare despre starea de sănătate a părinţilor trebuie de asemenea cunoscute.
• Trebuie să se cunoască modul de dezvoltare, implicaţiile activităţilor acvatice şi ritmul de învăţare ale
sugarului.
• E nevoie de răbdare şi entuziasm pentru acest grup de vârstă şi de informare în legătură cu noutăţile în
domeniu.
• E nevoie de o persoană în apă şi cel puţin încă o persoană aflată afară din apă trebuie să cunoască şi să
fie atestaţi în resuscitarea cardio-pulmonară la sugari şi copii.
• Sugarilor trebuie să li se acorde timp pentru a învăţa în ritmul propriu.
• Numărul cursanţilor trebuie să permită o supraveghere atentă şi atenţie individuală.
• Sunt indicate programele care cuprind activităţi de explorare şi dezvoltare, jocuri care implică
participarea părintelui pe uscat sau în apă.
• Dezvoltarea deprinderilor specifice înotului nu trebuie să devanseze jocul şi buna dispoziţie în apă, dar
trebuie urmărite pe parcursul dezvoltării sugarului.
• La această vârstă învăţarea se face prin relaţia 1:1 părinte:sugar.
• Grupele vor avea maxim 8 sugari.
Se vor folosi numai metode care sunt înţelese şi agreate de sugari, nu sunt indicate metode care sunt
traumatizante sau violează drepturile copilului.
• La nici o etapă de dezvoltare nu se foloseşte forţa.
• Sugarii trebuie să fie susţinuţi corect pentru a preveni înghiţirea apei.
• Scufundarea poate fi introdusă în program abia după ce sugarul a demonstrat un nivel de cunoştinţe
adecvat şi un control bun al respiraţiei.
• Iniţial scufundările vor fi de scurtă durată şi puţine ca număr în cadrul unei şedinţe.
• Această experienţă nu trebuie să fie impusă, pedepsită sau recompensată.
Durata şedinţelor nu trebuie să depăşească 30 de minute, de regulă perioadele scurte de învăţare la
această vârstă sunt mai eficiente.
• Copii care prezintă semne de frig vor fi scoşi din apă, uscaţi, îmbrăcaţi şi ţinuţi la căldură.
• Temperatura apei trebuie să fie de cel puţin 30ºC, iar cea a aerului mai mare pentru a asigura confortul
necesar învăţării.
• Pentru că la această vârstă copii pierd uşor căldură, părinţii vor înfăşura copii cu un prosop la finalul
lecţiei când aceştia ies din apă.

COPIL MIC 1 ŞI 2
Indicații metodice
• Raportul profesor:copii trebuie să fie scăzut, trebuie luate în considerare nevoile copilului mic.
• Iniţial lecţiile se vor desfăşura în prezenţa în apă a părinţilor pentru ca mai apoi, în jurul vârstei de 3 ani,
unii copii mici să treacă într-o grupă de tranziţie, unde prezenţa părinţilor în apă nu mai este necesară.
• Raportul ideal ar fi de 1:5 şi permite supravegherea eficientă şi o instruire competentă
Numeroase şi diverse metode de învăţare apelează la folosirea unor dispozitive flotante, totuşi, aceste
dispozitive trebuie utilizate atent şi sub continuă supraveghere, pentru că acestea au scop educativ şi nu
de salvare.
• Vor fi predate reguli de comportament pentru activităţile din sau de lângă bazin.
• Indiferent de nivelul de deprinderi acumulate de copilul mic, acesta nu trebuie considerat niciodată ca
fiind în deplină siguranţă în apă, deci va fi supravegheat în permanenţă atunci când se află în sau în
apropierea apei.
• Capacitatea de învăţare la copilul mic este în relaţie directă cu participarea activă în cadrul lecţiei şi cu
frecvenţa lecţiilor.
• Consolidarea deprinderilor se realizează prin repetare. Această experienţă nu trebuie să fie impusă,
pedepsită sau recompensată.
• Copilul mic trebuie tratat individual, permiţându-i-se să evolueze în ritm propriu.
• Este important ca profesorii şi părinţii să înţeleagă temerile şi nevoia de susţinere şi încurajare ale
copilului mic.
• Încrederea este extrem de importantă, lipsa ei generând frică.
• Activităţile trebuie să fie plăcute şi potrivite pentru această vârstă.
• Se vor folosi numai metode care sunt înţelese şi agreate de copii mici, nu sunt indicate metode care sunt
traumatizante sau violează drepturile copilului.
• La nici o etapă de dezvoltare nu se foloseşte forţa.

PREŞCOLARI
Indicații metodice
• Preşcolarii pot învăţa tehnici de înot de bază şi pot participa independent la activităţile acvatice
desfăşurate sub formă de cursuri.
• Dezvoltarea deprinderilor şi educarea siguranţei se bazează pe jocuri şi activităţi.
• Este important ca părinţii să înţeleagă faptul că programele la această vârstă se bazează pe
familiarizarea cu apa şi nu cu dezvoltarea deprinderilor legate de procedeele de înot.
• Raportul profesor:preşcolar trebuie să fie scăzut, astfel încât să se poată ţine cont de nevoile
preşcolarului.

Prize de bază
Priza „CHELNER” (după Toth Agota, 2010)
Priza la subaxilă(după Toth Agota, 2010)
Priza pe verticală faţă în faţă (după Toth Agota, 2010)
Priza „SANDWICH” (după Toth Agota, 2010)
Priza pe antebraţ (după Toth Agota, 2010)
Priza în poziţia şezut (după Toth Agota, 2010)
Plutire pe spate 1
Plutire pe spate 2
Scufundare imitată 1
Scufundare imitată 2
Joc: scufundare în apă 1
Joc: scufundare în apă 2
Folosirea plutitoarelor

CONCLUZII
Exerciţiile de înot la această vârstă au ca rezultat accelerarea dezvoltării capacităţii de coordonare, o
mai mare rezistenţă faţă de unele infecţii, dezvoltă sistemul respirator şi circulator. Dezvoltă sistemul
osos şi muscular, având efect pozitiv asupra însuşirii unor deprinderi de pe uscat (târârea, mersul) şi
asupra dezvoltării motrice şi senzoriale.