DEZVOLTAREA SOMATICĂ ŞI

PSIHOMOTORIE A
COPILULUI 0-1 AN
 Dezvoltarea somatică şi psihomotorie
a copilului 0-1 an
Creşterea şi dezvoltarea sunt fenomene complexe care încep şi se desfăşoară
concomitent într-un ritm propriu, din momentul concepţiei şi până la
maturitate.
- creşterea reprezintă acumularea cantitativă a celulelor, ţesuturilor şi
organelor corpului
- dezvoltarea este procesul de modificare structurală şi funcţională a acestora

Ambele sunt influenţate de factori endogeni şi exogeni!

Procesul de creştere este unic pentru fiecare copil, existând variaţii în cadrul
unor intervale normale.
1. Indicatorii de creştere şi dezvoltare
În practica medicului de familie, aprecierea creşterii copilului 0 – 1
an se face în cadrul examenelor de bilanţ prin măsurarea periodică a:
greutăţii

lungimii

perimetrului cranian

perimetrului toracic

indicilor antropometrici.
Creşterea ponderală
Greutatea normală a nou-născutului la termen: 2800-4000 grame.
Greutatea la naştere a băieţilor este cu 200-300 grame mai mare decât a
fetelor.
Scăderea fiziologică în greutate (5-10% din Gn) se recuperează în 10-14
zile.
Ritmul creşterii în greutate al copilului în primul an este:
 750 grame pe lună în primele 4 luni (în medie 25 grame/zi)
 500 grame pe lună în următoarele 4 luni (în medie 16-18 grame/zi)
 250 grame pe lună în ultimele 4 luni (în medie 8-10 grame/zi)
Nou-născutul la termen îşi dublează greutatea la 4 luni şi o triplează la 12
luni, cu un spor mediu de 6000 grame în primul an de viaţă!
Creşterea staturală
Talia nou-născutului la termen este de 50-52 cm.
Ritmul mediu al creşterii staturale a copilului 0-1 an este:
4 cm – în prima lună


3 cm – în luna a 2-a şi a 3-a



2 cm – în luna a 4-a


1 cm / lună - din luna a 5-a până la vârsta de 1 an.



Având un spor mediu statural de 20 cm de la naştere, la vârsta de 1 an va avea o lungime de

72-75 cm.
Lungimea (talia) se măsoară cu pediometrul, sugarul fiind aşezat în decubit dorsal.
Perimetrul cranian
Perimetrul cranian se măsoară la nivelul boselor frontale şi
protuberanţei occipitale, la naştere având o valoare de 34-35 cm.
Ritmul de creştere al perimetrului cranian este:
 2 cm pe lună – în primele 3 luni
 1 cm pe lună – în următoarele 3 luni
 0,5 cm pe lună – în ultimele 6 luni
În medie, perimetrul cranian la vârsta de 1 an are 45 cm.
Pentru calcularea perimetrului cranian în primul an de viaţă,
putem utiliza formula:
PC = T/2 + 10 (+2) cm
Perimetrul toracic

Valoarea perimetrului toracic la naştere variază între 33-34 cm.

În primul an de viaţă creşte după cum urmează:

 3 cm – în prima lună

 2 cm – în a 2-a lună

 1 cm pe lună – din luna a 3-a până la vârsta de 1 an

La 1an perimetrul toracic ajunge la 45 cm, fiind egal cu perimetrul cranian.

Indicii antropometrici

Indicele ponderal este raportul dintre greutatea actuală a copilului şi greutatea

ideală pentru vârstă şi are valoare practică doar la copiii cu o talie normală pentru
vârstă.

IP = G actuală/G ideală = 0,9-1,2

Indicele statural este raportul dintre talia (lungimea) actuală şi talia (lungimea)
ideală pentru vârstă.

IS = T actuală/T ideală = 1

Indicele nutriţional este raportul dintre greutatea actuală şi greutatea

corespunzătoare vârstei pentru talia copilului. Când talia corespunde vârstei, indicele
nutriţional este egal cu indicele ponderal.

IN = G actuală/Greutatea vârstei pentru talie = 1

În practica medicului de familie, calculul IP şi IN sunt foarte
importante.

Un sugar cu un IP>1,2 şi cu o talie normală pentru vârstă este

paratrofic, în timp ce aceeaşi greutate la o talie peste vârstă, poate
încadra sugarul în limitele normalului.

Din acest motiv, în evaluarea fizică este necesar să se ţină cont de

standardele care indică şi valorile greutăţilor corespunzătoare
înălţimii copiilor.
Aprecierea creşterii se face în raport cu ceilalţi subiecţi dintr-o
populaţie dată, de aceeaşi vârstă şi sex.
Reprezentarea grafică a valorilor parametrilor de creştere (greutate,
talie, perimetrul cranian) desenează o curbă gaussiană în formă de
clopot.
Valoarea medie pentru vârstă se află la vârful clopotului.
Pe ramura ascendentă a curbei se află punctele corespunzătoare
variaţiilor în minus, iar pe ramura descendentă variaţiile în plus.
Abaterile de la medie se exprimă prin metoda percentilelor sau a
deviaţiilor standard, frecvent utilizate în practica curentă.
Metoda deviaţiilor standard (DS) exprimă mai bine limitele
normalităţii statistice în care variaţiile faţă de medie sunt de +/–
2DS.
Metoda percentilelor apreciază proporţia subiecţilor cu o lungime,
greutate sau circumferinţa craniană mai mare sau mai mică din
totalul populaţiei studiate.

Sunt 99 de percentile care împart populaţia dată în 100 de grupe ce

conţin acelaşi număr de subiecţi.

Percentila 50 reprezintă mediana care împarte populaţia dată în

două părţi egale.

Pentru interpretare statistică, aceste hărţi de creştere cuprind câteva

percentile: 5, 10, 25, 50, 75, 90, 95

(The WHO Growth Charts - fig. 1, fig. 2, fig. 3, fig. 4).

Fete 0-24 luni

Percentilele

•Greutate pentru Vârstă

•Talie pentru Vârstă

Fete 0-24 luni

Percentilele

•Greutate pentru Talie

•PC pentru Vârstă

Băieţi 0-24 luni

Percentilele

•Greutate pentru Vârsta

•Talie pentru Vârstă

Băieţi 0-24 luni

Percentilele

•Greutate pentru Talie

•PC pentru Vârstă

2. Indicatorii de maturitate

Aprecierea maturării somatice la copilul 0-1 an se face prin urmărirea morfologiei cranio-faciale
şi a maturaţiei osoase.

Osificarea craniului

Fontanela posterioară se închide la 4-6 săptămâni, în timp ce fontanela anterioară se închide până
la vârsta de 18-24 luni. Este necesară măsurarea perimetrului cranian în vederea diagnosticării
unei craniostenoze. În cazul unui rahitism sever, fontanela anterioară rămâne larg deschisă după
vârsta normală a închiderii sale.

Maturaţia dentară este condiţionată de anumiţi factori ereditari care influenţează calitatea
dinţilor, morfologia şi implantarea lor. Întrucât există variaţii individuale, maturaţia dentară este
un indicator mai puţin concludent faţă de maturaţia osoasă. Prima dentiţie (dentiţia temporară sau
dinţii de lapte) începe între 5 şi 9 luni, de obicei într-o anumită ordine, la vârsta de 1 an fiind
compusă din 8 dinţi:

la 6-8 luni apar incisivii inferiori centrali (2)

la 8-10 luni apar incisivii superiori centrali (2)

la 10-12 luni apar incisivii laterali, superiori şi inferiori (2).

Maturaţia osoasă se apreciază în mod obişnuit prin radiografia membrului inferior, a
mâinii şi a articulaţiei pumnului. La 90% din nou născuţii la termen se găsesc 5 nuclei de
osificare:

nucleul din epifiza distală a femurului

nucleul din epifiza proximală a tibiei

nucleul osului astragal

nucleul osului calcaneu

nucleul osului cuboid

Treptat apar noi puncte de osificare, la vârsta de 1 an fiind 10 nuclei. Apariţia precoce sau
întârzierea în apariţia nucleilor de osificare decelează variaţiile de maturare osoasă. Vârsta
osoasă reflectă vârsta fiziologică a copiilor. Maturaţia osoasă este mai precoce la fete.
3. Dezvoltarea psihomotorie
În primul an de viaţă, aprecierea dezvoltării psihomotorii este dependentă
de performanţele motorii pe care le are sugarul în funcţie de dezvoltarea
sistemului nervos central, precum şi de particularităţile individuale ale
fiecăruia.
Dezvoltarea se face în direcţie cefalocaudala, începând cu susţinerea
capului, poziţia şezândă, ridicarea în mâini şi continuând cu mersul.
Evaluarea dezvoltării psihomotorii se face prin analiza a patru componente:
1. motricitatea
2. comportamentul cognitiv
3. comportamentul verbal
4. comportamentul social.
La 1 lună:

1.semenţine poziţia în flexie, cu hipertonie generalizată; în decubit ventral ridică

capul pentru câteva secunde; ţine degetele strânse, flectate în pumn

2.tresare la zgomote puternice; fixează cu privirea pentru un minut o jucărie din faţa
lui

3.emite mici sunete laringiene

4.plânge la foame şi discomfort; zâmbeşte

La 2 luni:

1.în decubit ventral ridică capul 1- 2 minute

2.urmăreşte un obiect colorat plimbat prin faţa sa; întoarce capul în direcţia
sunetului

3.emite vocale izolate, gângureşte

4.zâmbeşte ca răspuns la vorbirea persoanelor familiale; reacţionează prin mimică

la figura umană
La 3 luni:

1.îndecubit ventral ţine capul câteva minute; flectează activ ultimele 2 degete în
palmă; mişcă jucăria pusă în mână şi o duce la gură

2.priveşte un obiect mai mult de 1 minut; urmăreşte jucăria în mişcare de 120-180

grade

3.gângureşte; emite sporadic sunete articulate (consoane, vocale)

4.îşi recunoaşte mama; se înviorează la vederea hranei

La 4 luni:

1.stăsprijinit scurt timp; prinde obiectele între palmă şi degetele 4-5; întinde mâna
după jucării

2.întoarce capul spre sursa sonoră; priveşte activ în jur

3.gângureşte ca răspuns la stimulare; emite mai multe vocale izolate

4.surâde spontan persoanelor familiale; râde în hohote

La 5 luni:

1.stă sprijinit pentru mai mult timp; se sprijină pe plante pentru scurt timp dacă este susţinut;
flectează şi deflectează activ ultimele două degete; în decubit ventral îşi ridică capul, toracele şi se
sprijină pe antebraţe; ţine mâinile pe biberon când este alimentat

2.reţine un obiect în mâna şi priveşte la altul; urmăreşte cu privirea obiectele dispărute

3.emite grupe de sunete

4.îşi
manifestă bucuria în mod zgomotos; deosebeşte persoanele străine de cele familiale, plânge
când se îndepărtează persoanele cunoscute

La 6 luni:

1.se întoarce din decubit dorsal în decubit ventral; stă în şezut timp îndelungat; îşi prinde
picioarele cu mâinile; începe să-şi folosească policele; întinde mâna şi apucă jucăria, o transferă
dintr-o mână în alta

2.îşi priveşte imaginea în oglindă; diferenţiază biberonul de jucărie

3.sonorizează sunete variate

4.imită mimica veselă sau tristă a persoanelor din jur; iniţiază conversaţii cu persoanele familiale
sau cu jucăriile
La 7 luni:

1.se ridică în şezut din decubit dorsal; susţinut de axile stă în picioare; ţine jucăria
flectandu-şi toate degetele

2.ridică de toartă o ceaşca răsturnată; observă lucrurile noi din jurul său

3.emite sporadic silabe (ta, ma, ba, pa)

4.manifestă teamă faţă de străini sau animale; întinde mâinile după persoanele apropiate

La 8 luni:

1.seîntoarce din decubit ventral în dorsal; stă în picioare sprijinându-se de mobilă; susţinut
de axile, păşeşte; ţine cuburi între mâini lovindu-le între ele

2.îşi recunoaşte numele, reacţionează la pronunţarea lui; observă şi examinează vizual şi

tactil obiectele

3.pronunţă clar silabe izolate sau repetate: ma, ma-ma

4.plânge când este certat, se bucură când i se vorbeşte frumos; imită adultul
La 9 luni:

1.merge susţinut de axile; se ridică singur în picioare; face paşi laterali în pat

2.reacţionează la unele expresii familiale; examinează cu indexul o jucărie

3.pronunţă spontan sau imitativ silabe repetate

4.participă cu plăcere la un joc cu adulţii: cucu-bau; îşi manifestă dorinţele

La 10 luni:

1.rezematde mobilă îşi mişcă vertical un picior menţinându-şi echilibrul; umblă în „patru labe” şi poate merge cu
premergătorul

2.se opune la îndepărtarea jucăriei cu care se joacă

3.pronunţă clar cuvinte bisilabice; înţelege cuvintele frecvent repetate de cei din jurul său

4.îndreaptă atenţia adulţilor spre sine prin ţipăt şi gesturi; înţelege interdicţia
La 11 luni:

1.stă în picioare câteva clipe; merge susţinut de mâini; din poziţia şezândă se întoarce lateral

2.înţelege şi execută ordine verbal simple; pe stradă urmăreşte persoanele, maşinile

3.pronunţă 1-2 cuvinte cu sens

4.oferă obiectele care i se cer; cooperează la îmbrăcat: întinde mâinile, ridică picioarele

La 12 luni:

1.merge ţinut de o mână, face singur paşi fără sprijin; din poziţie verticală, se apleacă şi
ridică jucăria fără să-şi piardă echilibrul

2.arată la cerere părţile corpului; învaţă jocuri simple în mod imitativ

3.pronunţă câteva cuvinte cu semnificaţie precisă; recunoaşte obiectele după denumire

4.manifestă tendinţa la autoservire: mănâncă cu linguriţa, bea din căniţă.

Toate aceste achiziţii se derulează în mod similar pentru fiecare sugar, existând variaţii
individuale.
Creşterea nesatisfăcătoare în greutate poate fi cauzată de:
a. aport caloric insuficient în caz de hipogalactie maternă, greşeli
alimentare cantitative şi/sau calitative, vărsături, diaree, malformații
congenitale de cord, malformații ale cavității bucofaringiene,
encefalopatie cronică infantilă
b. sindrom de malabsorbție: mucoviscidoza, boala celiacă;
c. necesar caloric crescut în stări febrile, infecții şi inflamații
cronice, boli de colagen, neoplazii
d. erori înnăscute de metabolism.
Cresterea in exces in greutate duce la obezitate.
Un alt indicator al creşterii este lungimea ( talia ) care poate fi
estimată, ca şi în cazul greutăţii cu ajutorul unor formule:

formula Weech: L ( cm ) =
50 cm la naştere
75 cm la 1 an
77 + 6 x V între 2 şi 12 ani

formula Geldrich ( peste 2 ani ): L = 80 cm + 5 x V

Lungimea de la naştere se dublează la 4 – 5 ani şi se triplează la 13

– 14 ani.
Creşterea în înălţime încetineşte după 13 ani la fete şi 15 ani la
băieţi şi se termină pe la 17 -19 ani la fete ( la băieţi, poate
continua o creştere lentă chiar după 20 de ani ).
Există şi formule ce prezic talia adultă:
L adultă = 2 x L la 2 ani
Formula lui Tanner: L adultă = L de la 3 ani x 1,87 pt băieţi ( 1, 79
pt fete )
L adultă = ( L la 3 ani x 1,27 ) + 54,9 pt băieţi şi ( L la 3 ani x 1,29 )
+ 42,3 pt fete.
Pubertatea este perioada dezvoltării caracterelor sexuale secundare şi
a maturizării biologice a organelor sexuale, debutul ei fiind
reprezentat de apariţia menarhei la fete şi a pilozităţii pubiene la
băieţi.
La pubertate, creşterea staturală este accentuată, sporul în înălţime
fiind de 7 – 12 cm pe an la băieţi şi de 6 – 11 cm pe an la fete.
Tulburările de creştere în înălţime sunt talia sau statura mică şi talia
excesivă.
Talia mică este talia sub limita inferioară pentru vârstă şi sex (sub percentila 5)
a)talie mică intrinsecă în care:
-nu există deficit de hormon de creştere
-vârsta osoasă corespunde celei cronologice
-ritmul de creştere este normal
Cauze:
-sdr. genetice (displazii osoase, cromozomopatii - sdr Turner)
-întârzierea intrauterină a creşterii ( insuf. placentară, infecţii, medicamente, toxice
ce au acţionat în timpul vieţii intrauterine )
-sdr de deprivare emoţională ( nanism psihosocial )
b) creştere întârziată:
-decalaj de cca 3 ani faţă de vârsta cronologica
-cauzată de boli cronice neendocrine ( de cauză renală,
gastrointestinală), malnutriţie de diferite cauze, talie mică constituţional
c) creştere încetinită:
-ritm de creştere încetinit
-vârsta osoasă corespunde înălţimii
-cauze: deficit al hormonului de creştere, hipotiroidism, exces de
hormoni sexuali în caz de pubertate precoce.
Tot în cadrul tulburărilor de creştere se află şi copiii cu talie excesivă,
încadrându-se aici cei a căror înălţime depăşeşte 2 deviaţii standard
faţă de talia considerată normală pentru vârstă şi sex.
Talia excesivă se poate întâlni în următoarele situaţii:
-constituţional – este cea mai frecventă cauză de talie peste medie la
adolescenţi
-boli genetice: sdr.Klinefelter ( cariotip XXY, talie excesivă,
hipoandrogenism cu sterilitate primară, retard mental moderat ), sdr.
Marfan ( transmitere autosomal dominantă, pacienţi înalţi, cu
membre lungi, cu arahnodactilie, subluxaţie de cristalin, dilataţie de
aortă, scolioză, pectus excavatus sau carinatus )
-cauze endocrine: gigantismul hipofizar ( rar întâlnit ) datorită
hipersecreţiei de STH în caz de tumori hipofizare
-cauze metabolice: obezitatea poate determina o talie mai mare în
unele cazuri.