Morfologia verbului

Schimbări de conjugare
Verbele cu infinitivul în -ea (conjugarea a II-a, în
clasificările tradiţionale, respectiv a VIII-a, în GALR) sunt atrase în
paradigma verbelor cu infinitivul în -e (conjugarea a III-a, respectiv a
IX-a). Modificarea implică o schimbare a sufixului de infinitiv (-e în
loc de -ea) şi o trecere a accentului de pe sufix pe radical, la
persoanele I şi a II-a plural, la prezentul indicativului şi al
conjunctivului. Această tendinţă a fost înregistrată la formele
compuse cu auxiliar şi infinitiv ale verbului a apărea (vor apare
elemente noi, OTV, 5.V.2008; în continuare vor apare vânătăi, OTV,
14.V.2008; nu vor apare Europa FM, 22.V.2008) şi ale derivatelor
verbului a plăcea (displăcea, complăcea): nu v-ar displace (TVR 2,
13.III.2008); s-ar complace (TVR 2, 17.XI.2007); de asemenea, la
indicativul prezent al verbului a se complăcea – le suportăm, ne
complacem (Radio România Actualităţi, 18.III.2008).

Schimbări de accent
La imperativ, accentuarea pe sufix în loc de radical ar părea
să indice o regularizare analogică de sens contrar: verbele cu
infinitivul în -e se comportă ca verbele în -ea, de fapt ca toate
celelalte clase de verbe. Deplasarea accentului pare totuşi să ţină nu
atât de presiunea celorlalte conjugări, cât de factori prozodici 1: a fost
înregistrată doar în cazurile în care forma verbală era urmată de un
clitic pronominal, pentru verbele: a spune (spuneţi-mi, Naţional TV,
15.XI.2007, TVR Cultural, 20.XI.2007, 11.III.2008, 20.III.2008,
Radio România Actualităţi, 20.III.2008; spuneţi-ne, Radio Antena
Satelor, 5.III.2008, 19.III.2008, Realitatea TV, 12.XI.2007,
1.III.2008, TVR Cultural, 30.X.2007, Radio România Cultural,
5.III.2008), a crede (credeţi-mă!, Pro TV, 19.X.2007), a duce
(duceţi-vă, Radio România Cultural, 5.III.2008), a ţine (ţineţi-o,
TVR 1, 3.XI.2007), a trimite (trimiteţi-l, TVR Cultural, 7.III.2008;
trimiteţi-ne, B1 TV, 22.XI.2007), a scrie (scrieţi-ne, Radio România
1
„În cazul imperativului, modificarea este facilitată şi de lungimea silabică
a formei, care, în prezenţa pronumelor neaccentuate enclitice, ajunge la o
structură de trei, patru sau cinci silabe” (Pană Dindelegan 1987: 65).
Actualităţi, 7.V.2008), a contrazice (contraziceţi-mă, OTV,
2.III.2008), a convinge (convingeţi-mă, B1 TV, 12.V.2008). În unele
cazuri, deplasarea de accent implică şi alternanţe vocalice
suplimentare: oa/o (la verbul a scoate – scoteţi-le, Realitatea TV,
14.XI.2007), a/ă (la verbul a face: făceţi-o, TVR 1, 23.XI.2007,
26.XI.2007, la a bate: băteţi-i, Kiss FM, 17.X.2007). Se constată
aşadar o foarte frecventă deplasare a accentului pe sufix (deci spre
finala cuvântului) în prezenţa unui clitic postpus.

Oscilaţii în conjugarea unor verbe cu sau fără sufixele

-esc şi -ez (reprezentând treceri între două subclase de conjugare) 2.
Exemplele confirmă în esenţă faptul că paradigma anumitor
verbe este încă nefixată, în pofida normei academice. Au fost culese
– ca devieri faţă de norma actuală (reprezentată de DOOM 2) – atât
forme fără sufix (a cărui pierdere se poate circumscrie lexical, în
funcţie de unele caracteristici fonetice, semantice, stilistice ale
verbului3), cât şi forme cu sufix. De exemplu, sufixul -esc lipseşte la
verbul a bănui: se bănuie (OTV, 15.XI.2007), iar -ez la verbul a
copia: a început s-o copie (Kiss FM, 7.XI.2007). Apar însă şi forme
deviante faţă de normă, cu sufixul -esc- (să înlănţuiască, Antena 1,
7.V.2008) şi cu -ez- (să perturbeze, Antena 3, 6.V.2008, prelevează;
TVR 1, 7.III.2008).
În paradigma verbului a trebui persistă forma neacceptată de
norme de indicativ prezent, persoana a III-a plural, trebuiesc:
bordurile trebuiesc puse (B1 TV, 11.III.2008), îţi trebuiesc foarte
multe elemente de detaliu (OTV, 10.V.2008), problemele familiei
lui, care trebuiesc tratate separat (Radio Guerrilla, 17.III.2008)4.
2
Concurenţa între modelele de conjugare cu şi fără sufix a fost mult
cercetată: cf. Guţu Romalo (1972, în 2000: 97–100), Brâncuş (1975), Pană
Dindelegan (1987: 72-89), Croitor (2002), Dragomirescu şi Dediu (2006)
etc. Vezi şi Dragomirescu, în acest volum, p.
3
Pentru factorii care favorizează preferinţa pentru formele cu sau fără -ez
sau -esc, vezi GALR I: 559–561.
4
Menţinerea formei este motivată atât de analogia cu conjunctivul prezent,
unde sufixul este acceptat de normă (să trebuiască), cât şi de nevoia de a
marca acordul cu subiectul predicatului complex, obţinut în urma
reorganizării sintactice. De altfel, Iordan (1948: 150) considera normale (şi
chiar necesare) variantele cu -esc atunci când verbul a trebui nu este strict
 Apariţia unuia dintre cele două sufixe în locul celuilalt
(implicând şi oscilaţia între clasa verbelor în -i şi cea a verbelor în
-a) este destul de rară, mai curând accidentală: creşterea economică
încetinează (Europa FM, 7.V.2008).

Variaţii de structură morfematică a unor moduri şi a

unor timpuri
- desinenţa de plural -ră- la persoanele I şi a II-a plural, o
inovaţie destul de rapid preluată şi impusă de normă 5, nu e
generalizată: ne fixasem (Realitatea TV, 29.X.2007), abia ne
cunoscusem
- apare desinenţa de persoana a II-a sg. -i (de la prezent şi
imperfect), în locul desinenţei -şi (comună perfectului simplu şi mai-
mult-ca-perfectului)6: raportai că ai obţinut atâta şi, de fapt,
obţinusei mai mult (Naţional TV, 6.V.2008); auzisei de el
- formele de imperativ negativ omonime cu cele pozitive (şi
nu omonime cu infinitivul, în conformitate cu norma), în special la
verbul a zice: aoleu, nu mai zi de-astea! (Acasă TV, 17.XI.2007);
dar nu mai zi, frate, când ai făcut (Radio InfoPro, 24.X.2007);
treaba asta cu plăcerea n-o mai zi a doua oară (Radio InfoPro,
13.III.2008)7.

modal şi are subiect la plural. Vezi, pentru dinamica oscilaţiei între cele
două paradigme, Pană Dindelegan (1987: 89−92).
5
„Formele fără -ră- la indicativ mai-mult-ca-perfect plural sunt
învechite/populare” (DOOM2: XCVII). În DOOM1 se recomanda forma cu
-ră-, dar era acceptată ca variantă literară liberă şi cea fără -ră-, la
persoanele I şi II plural: pierduserăm/pierdusem, pierduserăţi/pierduseţi –
opţiune considerată corectă, în acord cu uzul limbii, de Pană Dindelegan
(1987: 47). Cf. Avram (1997: 230), Zafiu (2007a).
6
Desinenţa a fost semnalată de Iordan (1943, în 1948: 142–143) ca
fenomen regional (oltenesc), puţin pătruns în limba standard. Avram (1973,
în 2005: 182–190) confirma, pe baza atlaselor lingvistice, statutul dialectal
al formei, dar atrăgea atenţia şi asupra prezenţei sale în gramatici din
secolul al XIX-lea şi tindea să o considere mai curând un arhaism decât o
inovaţie. Vezi şi Pană Dindelegan (1987: 50).
7
Aşa cum a arătat Avram (1985), nu este vorba de o tendinţă analogică
recentă, ci de existenţa foarte veche şi foarte răspândită a două tipuri
flexionare, dintre care numai unul a fost acceptat de normele moderne (în
 - Persistă – ba chiar sunt foarte frecvente – unele variante
condamnate de normă, în primul rând formele hibride de indicativ
imperfect ale verbului a vrea/a voi8 (vroiam, B1 TV, 5.III.2008,
7.III.2008, 10.III.2008, 15.V.2008, Acasă TV, 31.X.2007,
27.XI.2007, 2.XII.2007, Antena 1, 31.X.2007, 11.XII, 2007, Naţional
TV, 4.III.2008, 18.III.2008, OTV 6.III.2007, 13.III.2008, 16.III.2008,
Radio Guerrilla 10.III.2008; vroiai, TVR Cultural, 9.III.2008, OTV
8.III.2008; vroia, Acasă TV, 23.X.2007, 30.X.2007, 30.XI.2007,
11.XII.2007, Radio InfoPro, 10.III.2008, Naţional TV, 2.III.2008,
OTV, 4.III.2008, 7.III.2008, 13.III.2008, 20.III.2008, Pro TV,
13.III.2008, 16.III.2008, 17.III.2008, TVR 1, 21.III.2008; vroiaţi,
Acasă TV, 1.XI.2007, OTV, 11.III.2008; vroiau, Antena 1,
4.XII.2007, Radio InfoPro, 10.III.2008, OTV, 8.III.2008, Prima TV,
7.III.2008, Pro TV, 2.III.2008) şi conjunctivul să aibe (Acasă TV,
11.XI.2007, 18.XI.2007, Antena 1, 8.XI.2007, 4.XII.2007,
11.III.2008, Antena 3, 21.III.2008, B1 TV 2.V.2008, Europa FM,
9.III.2008, Naţional TV, 21.V.2008, OTV 19.III.2008, Pro TV,
5.XI.2007, TVR 1, 5.III.2008).

Extinderea formelor cu reflexiv lexical (inerent)

- Utilizarea unor verbe ca reflexive, în condiţiile în care
norma literară nu acceptă aceste forme, e un fenomen al limbii
populare. Extinderea construcţiilor cu reflexiv inerent se explică
analogic, dar şi printr-o tendinţă de marcare lexicală, suplimentară, a
unor valori semantico-pragmatice (participarea, impersonalul,
reciprocul etc.): a se risca (dar totuşi mă risc, Pro TV, 19.XI.2007),
a se râde (mă râd de leşin, Antena 1, 10.XI.2007; Cum poţi să
vorbeşti de inundaţii şi să te râzi...?, Antena 1, 25.X.2007; să ne mai

Avram 2005, 198−204, unde sunt trecute în revistă şi recomandările

normative din diferite lucrări de cultivare a limbii).
8
Formele de tip vroiam sunt destul de vechi şi au fost în unele gramatici
tolerate ca variante (vezi Zafiu 2006); totuşi DOOM 1 le-a exclus implicit
(prin nemenţionare), iar DOOM2 a formulat explicit excluderea lor din uzul
literar (XCVIII). Răspândirea lor actuală este însă foarte largă; Guţu
Romalo (2000: 103) afirmă că „raportul de frecvenţă pare a fi favorabil
formelor respinse de lucrările normative” şi „uzul actual pare a prefera,
chiar la nivelul unor experimentaţi stilişti (...), formele rezultate din
suprapunerea paradigmelor”.
râdem un pic, Radio 21, 20.XI.2007), a se exista (şi damele, ele nu
se există?, Acasă TV, 10.XII.2007), a se merita (s-au meritat cele
557 de minute, Prima TV, 24.XI.2007), a se conversa (vă conversaţi,
Pro FM, 18.XI.2007) mai acceptabil, a se expira (s-a expirat timpul,
Radio România Actualităţi, 25.XI.2007) etc.

Morfologia numelui
Concurenţa desinenţelor şi atrageri în alte (sub)clase de
declinare