Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dizaharide
Dizaharide
Moment organizatoric
- notarea absenţelor şi organizarea activităţii;
- asigurarea condiţiilor de ordine şi disciplină în clasă.
Reactualizarea cunoştinţelor
Se verifică noţiunile învăţate în lecţia anterioară despre proprietăţile chimice
ale monozaharidelor.
Elevii vor trece apoi la rezolvarea următoarei probleme: 81g dintr-un
amestec de glucoză şi fructoză prin tratare cu reactiv Fehling precipită 50,05g oxid
de cupru ( I ). Prin reacţia de reducere a aceleiaşi cantităţi de amestec se formează
81,9g de hexitol. Determinaţi compoziţia procentuală a amestecului.
După rezolvarea problemei se vor efectua, de către 2-3 grupe de elevi,
experienţele de oxidare a glucozei cu reactiv Tollens şi cu reactiv Fehling.
Pe timpul efectuării experimentului se rezolvă problema 2 din fişa de lucru
care se adresează elevilor cu interes pentru chimie, fiind de nivel mai ridicat de
dificultate.
o Prin esterificarea completă cu anhidridă acetică a unei monozaharide masa
acesteia creşte cu 112%. Monozaharida este:
A. glicerinaldehida B. o aldotetroză
C. riboza D. glucoza E. fructoza
Elevii care execută experienţele vor comunica observaţiile lor întregii clase
şi se discută reacţiile care au loc.
Anunţarea lecţiei noi
Profesorul prezintă scopul lecţiei: studiul dizaharidelor, ca fiind cea mai
importantă grupă de oligozaharide şi dintre acestea studiul zaharozei, cea mai
răspândită şi cea mai importantă dizaharidă din natură.
Comunicarea noilor cunoştinţe
Dizaharidele iau naştere prin eliminarea apei dintre două molecule, identice
sau deosebite de monozaharidă cu stabilirea unei legături eterice.
C6H12O6 + C6H12O16 → C12H22O11 + H2O
Eliminarea apei între două molecule de monozaharidă se face în două
moduri:
- între două grupe hidroxil glicozidice, rezultând o legătură dicarbonilică –
acestea sunt dizaharide nereducătoare;
- între o grupă hidroxil glicozidic a unei molecule de monozaharidă şi o
grupă hidroxil alcoolică a celeilalte molecule, rezultând o legătură
monocarbonilică – dizaharide reducătoare (se pot oxida cu reactiv Tollens sau
Fehling).
Se prezintă apoi structura unor dizaharide reducătoare (maltoza şi celobioza)
respectiv nereducătoare (zaharoza) cu formulele de perspectivă.
Elevii pot fi solicitaţi să scrie la tablă aceste formule pentru că au învăţat
structurile perspectivice ale glucozei şi fructozei.
Se prezintă în continuare starea naturală şi proprietăţile zaharozei.
Zaharoza este o substanţă cristalizată, incoloră, cu gust dulce, uşor solubilă
în apă, greu solubilă în solvenţi organici. Se topeşte la 185 oC; peste această
temperatură se caramelizează şi apoi se carbonizează. Tratată cu H 2SO4 concentrat,
de asemenea, se carbonizează, datorită deshidratării intramoleculare.
Prin hidroliză acidă sau enzimatică zaharoza formează un amestec
echimolecular de glucoză şi fructoză numit zahăr invertit.
Elevii care au la dispoziţie substanţe şi ustensile pe mesele de laborator pot
efectua hidroliza zaharozei, având la dispoziţie instrucţiunile din manual sau de pe
fişele de lucru.
Ceilalţi elevi pot trece la rezolvarea următoarelor probleme.
Fixarea cunoştinţelor
M (nivel mediu) 20g dintr-o soluţie de zahăr invertit se tratează cu reacţii
Fehling, obţinându-se 2,88g precipitat roşu. Cantitatea de substanţă organică
din care se pot obţine 100g dintr-o astfel de soluţie este:
A.17g; B.18g ; C.27g; D.34,2g; E.30g.
S (nivel superior) Prin tratarea unui amestec de zaharoză şi celobioză cu
reactiv Tollens se obţin 3,78g Ag. Aceeaşi cantitate de amestec hidrolizată şi
apoi tratată cu reactiv Tollens conduce la 11,34g Ag. Raportul molar
zaharoză : celobioză în amestec este:
A. 1 : 2 B. 2 : 1 C. 1 : 3 D. 1 : 1 E. 3 : 1
Răspunsuri corecte : (M) D; (S) D.
Profesorul dirijează activitatea elevilor: verifică modul de rezolvare a
problemelor şi solicită comunicarea observaţiilor de către elevii care au efectuat
experimentul.
Hidroliza zaharozei
Reactivi şi ustensile; soluţie de zahăr 5 - 10%, reactiv Fehling, soluţie de
HCl 5%, soluţie de NaOH 5%.
Mod de lucru: Toarnă în 2 eprubete (notate cu A şi B) câte 2 – 3 ml soluţie
de zahăr. În eprubeta A adaugă 1 – 2 ml soluţie de HCl şi încălzeşte 2 – 3
minute; după răcire, adaugă 2 – 3 ml soluţie de NaOH.
În ambele eprubete adaugă apoi câteva picături de reactiv Fehling şi
încălzeşte pe baie de apă
Observaţii: Observă că numai în eprubeta A se formează precipitat roşu –
cărămiziu de Cu2O, deoarece zaharoza a hidrolizat în prezenţa HCl, iar
glucoza rezultată, alături de fructoză, a redus reactivul Fehling; în eprubeta
B nu a avut loc hidroliza. Deci zaharoza nu are caracter reducător.
Ecuaţiile reacţiilor chimice: