Zaharide

ZAHARIDE

CARBOHIDRATI

GLUCIDE

1
ZAHARIDE
Functii
furnizor al unei mari cantitati de energie în
majoritatea organismelor;
rol structural:
• constituent de baza al peretilor celulari,
• fibre celulozice in plante;
• exoscheletul unor insecte;

mediator al comunicatiilor intercelulare

hidrati de carbon (C H2O)n

2
Clasificarea zaharidelor

Monozaharide
Unitatile de baza ale zaharidelor

Oligozaharidele
2-12 resturi monozaharidice unite prin intermediul
legaturilor glicozidice.
oligozaharide + proteine  glicoproteine
oligozaharide + lipide  glicolipide

Polizaharidele
> 12 resturi monozaharidice
• homopolizaharide (celuloza, amidonul)
• heteropolizaharide (heparina, acidul hialuronic).

Monozaharide

Oligozaharidele si polizaharidele sunt

glicozide

Legatura glicozidica presupune interactia la

care participa cel putin un hidroxil glicozidic.

grupare aldehidica  aldoze (“oze”),

grupare cetonica  cetoze (cu exceptia fructozei,
primesc sufixul “uloza”.)

3
Monozaharide

Numărul de atomi de carbon Denumirea Exemplu

3 Trioze Gliceraldehida
4 Tetroze Eritroza
5 Pentoze Riboza
6 Hexoze Glucoza
7 Heptoze Sedoheptuloza

Carbon asimetric (chiral)

hibridizarea sp3
are satisfacute toate valentele în spatiu cu
functiuni sau grupari chimice diferite

stereoizomeri = izomeri chirali = izomeri

optic activi = enantiomeri
dextrogir (d) (+) = amestec racemic
levogir (l) (-)

monozaharidele -> cel putin un atom de carbon

asimetric (chiral)
Exceptie: dihidroxiacetona

4
5
6
 Structuri ciclice monozaharidice:
a) glucoza, structura piranozică;
b) fructoza, structura furanozică

Serii absolute D si L
atomul de carbon chiral, cel mai
indepartat de gruparea carbonil

7
 Epimeri
difera prin
configuratia unui
singur atom de
carbon chiral

8
Forme ciclice furanozice anomere

9
 Forme ciclice piranozice

Forme ciclice piranozice anomere

(structuri Haworth)

10
 Forme ciclice piranozice anomere
(structuri Haworth) – α-Glucoza
video

Mutarotaţia glucozei

Formele α şi β ale zaharidelor în soluţie sunt în echilibru şi sunt interconvertibile.

Rotaţia optică specifică a α-D-glucozei este de 112,2 grade şi a β-D-glucozei este 18,7 grade

În organismele vii mutarotaţia glucozei este catalizată de o mutarotază specifică prin

mecanism acido-bazic, la care participă grupările funcţionale libere prezente pe resturile
aminoacizilor, care constituie lanţurile polipeptidice enzimatice

11
TEMA - Forme ciclice piranozice anomere
(structuri Haworth) – β - manoza

Structurile anomere ale D-ribozei

12
Stabilitatea structurilor piranozice

Conformerii scaun sau baie ai unui ciclu piranozic

Stabilitatea formelor scaun

pentru structuri piranozice

13
Stabilitatea formelor scaun
pentru structuri piranozice
video

14
Aminozaharide

Aminozaharide

• Component al peretelui
bacterian

• eter al N-acetilglucozaminei
cu acidul lactic,
• rezultat prin condensarea
grupării hidroxil din poziţia 3
din N-acetilglucozamină cu
aceeaşi grupare din acidul
lactic

15
Aminozaharide

• rezultă prin condensarea aldolică a N-acetilmanozaminei cu

acidul piruvic
• Prin policondensarea acidul N-acetilneuraminic β(2-4) se
obţin structuri oligozaharidice sau polizaharidice care sunt
cunoscute ca acid sialic

Proprietati chimice
Reducere:
• Hexitol
• 2-deoxiriboza  lanturi DNA

16
Proprietati chimice
Oxidare:
apa de clor sau brom, solutie Tollens sau Fehling 
acizi aldonici (C1)
• acid gluconic, gluconat de calciu
• au capacitatea de a se esterifica intramolecular cu formarea unor
esteri interni (δ-lactone) care sunt mai stabili decât acizii iniţiali
acizi uronici (C6)
• Detoxifiere

acizi zaharici (C1 si C6)

Acizi aldonici
δ – lactone
Legare calciu

17
Proprietati chimice
Caracter reducator:
Aldozele cu gruparea hidroxil glicozidic libera
R. cu săruri de Cu2+ în soluţii alcaline, 3,5-
dinitrosalicilat, ferocianura de potasiu, sulfatul ceric.

Cetozele – nu au caracter reducator

Proprietati chimice
Eterificare:
În prezenţa alcoolilor şi acizilor tari, monozaharidele se
transformă în α sau β glicozide, prin condensarea la nivelul
hidroxilului anomeric (glicozidic).

Celelalte funcţiuni hidroxil din monozaharide se pot eterifica în

prezenţa oxidului de argint, hidroxizilor alcalini sau a sulfatului de
alchil
 Metilglicozidele, în prezenţa acidului periodic, sunt degradate
prin eliminarea unei molecule de acid formic şi formarea unei
dialdehide  prepararea conjugatelor imunoenzimatice
(metoda Nakane-Kawaoi)

18
 Degradarea oxidativă a glicozidelor în prezenţa acidului periodic

Proprietati chimice
Esterificare:
ai acidului fosforic
Evidentiere analitica
fenilhidrazina  fenilhidrazone osazone (galbene, greu solubile in apa)

19
Fenilhidrazonele aldozelor, în soluţie piridinică reacţionează la rece cu
sărurile de diazoniu formând difenilformazani cristalizaţi şi coloraţi în roşu

 evidenţierea calitativă a aldozelor şi discriminarea dintre aldoze şi cetoze

Difenilformazanul derivat din glucoză

Prezenţa grupării carbonil alături de gruparea hidroxil adiacent, permite

desfăşurarea reacţiei Maillard între oze şi aminoacizi, sau între oze şi un rest de
lisină, prezent într-o peptidă sau proteină, cu formarea unei baze Schiff, care după
rearanjarea Amadori determină formarea altei grupări carbonil (cetimine), produsul
Amadori format, după o nouă condensare cu o altă peptidă sau proteină se
transformă în final în produsul Maillard

Produşii reacţiei Millard se utilizează larg în gastronomie, în special cu rol de coloranţi

alimentari, arome şi pentru gust, dar în majoritatea cazurilor, lisina care este un
aminoacid esenţial, prin implicarea ei în aceste reacţii, devine neasimilabilă.

20
 Hemoglobina glicată

marker al glicemiei în diabetul insulino-dependent.

Determinarea glucozei
Glucoza poate fi evidenţiată analitic prin acţiunea specifică a glucozoxidazei,
cuplată cu determinarea colorimetrică a apei oxigenate (peroxidul de hidrogen)
rezultată ca produs secundar, produsul principal al acţiunii enzimatice fiind δ-D-
gluconolactona.

Produsul secundar (apa oxigenată) este transformat în prezenţa unui cromogen şi a

peroxidazei într-un compus colorat, fotocolorimetrabil

Metode iodometrice, colorimetrice, enzimatice, biosenzori

21
Determinarea glucozei din sange

22
23
24
https://www.youtube.com/watch?v=Evw5AqUYJcg
https://www.youtube.com/watch?v=eaT7dD7yH2U
https://www.youtube.com/watch?v=d4lepb2t4nE

Dizaharide
Zaharoza = Sucroza α-glucoza +ββ-fructoza (leg 1-2)

Lactoza β-galactoza + D- glucoza (leg 1-4)

Maltoza α-glucoza + D- glucoza (leg 1-4)

Celobioza β-glucoza +ββ-glucoza (leg 1-4)

25
Zaharoza = Sucroza
Leg.1-2 diglicozidica intre
α−glucoza si β −fructoza

nu are caracter reducator.

Hidroliza  invertirea zaharozei

sfecla de zahar si trestia de

zahar

Zaharoza = Sucroza

26
Lactoza

Leg.1-4 intre β -galactoza si D-glucoza

are caracter reducator

zaharul din laptele mamiferelor

Lactoza
Lactaza
enzima prezenta în intestinul subtire al
mamiferelor
hidroliza  monozaharide  circuitul sangvin.

27
METABOLISM Lactoza

28
Intoleranta la lapte –
Intoleranta la lactoza
concentratii diminuate ale enzimei in
intestinul subtire  lactoza nu poate suferi
transformari normale hidrolitice
 lactoza nehidrolizata este pasata în
colon
 fermentatie -> CO2, H2 si acizi organici
iritanti
 induc disconfortul

29
30
Intoleranta la lactoza

Incapacitatea de a digera cantități

semnificative de lactoza (glucidul predominant
în lapte)

Un rezultat al insuficienței de lactază, enzimă

esențială pentru conversia lactozei în glucoză
și galactoză

DIGESTIA LACTOZEI

TRANSFORMARI LA
NIVELUL COLONULUI
A LACTOZEI
NEABSORBITE

31
SIMPTOME ALE INTOLERANTEI LA
LACTOZA

Intoleranţa nu implică sistemul imunitar

Greaţă, crampe, dureri abdominale, gaze, diaree

Simptomele pot începe de la 15 minute la

cateva ore dupa consumul de alimente cu
lactoză

32
33
34
35
Maltoza

leg. 1-4 intre α-D-glucoza si D-glucoza

are caracter reducator

Raspandire
semintele germinate ale cerealelor, ca rezultat al
hidrolizei amidonului (malt)
organismele mamiferelor, ca rezultat al degradarii
enzimatice a glicogenului

Maltoza

Hidroliza enzimatica
D-glucoza  fermentare (drojdii)  CO2, H2O si etanol

36
Celobioza
Leg. 1-4 intre două resturi de β -glucoza

dizaharid reducător

unitatea structurala a celulozei

apare libera in organismele omizilor, melcilor,

termitelor si stomacul erbivorelor

Polizaharidele (Glicani)
polimeri liniari sau ramificati -> legaturi
glicozidice

Celuloza
Amidonul
amiloza
amilopectina
Glicogenul
Mureinele (Peptidoglicani)
Acizi sialici

37
 Celuloza

Bumbac Cânepa Fibre dietetice

Indicati ce anume din structura celulozei va

justifica faptul ca este un polizaharid

38
Celuloza

Leg.1-4 intre fragmente de β-glucoza

toate gruparile hidroxil libere sunt in pozitii
ecuatoriale
peretii celulelor vegetale

Celuloza
legaturi de hidrogen
Rezistenta mecanica mare
Insolubilitatea in apa

Vertebratele nu poseda o enzima capabila sa

hidrolizeze legaturile glicozidice din celuloza

Tubul digestiv al erbivorelor şi al termitelor

conţine microorganisme simbiotice
celulaze  celobioza  celobiaza  glucoza

39
Amidonul

Amiloza: α-glucoza - leg. 1-4

Amilopectina: α-glucoza - leg. 1-4 si 1-6

40
Amiloza

Amilopectina

41
Amiloza
adopta o structura helicala
Amilazele (saliva si sucul pancreatic)
amiloza -> glucoza si maltoza
amilopectinei -> glucoza si dextrine

Dextrinele
oligozaharide
leg. glicozidice 1-6
enzime (mucoasa intestinului subtire) -> glucoza

42
 Celuloza vs Amilopectina

Glicogenul

Polizaharid de rezerva
muschii scheletici
ficatul animalelor
granule citoplasmatice care necesita pentru
sinteza si degradare, enzime specifice
leg. glicozidice α (1-4) si α (1-6)
gradul de ramificare al glicogenului este mai
pronunţat  o frecvenţă de 8-10 resturi α−D-glucoza

43
44
MOARTEA ALBA?
Unii oameni susțin că zahărul este
dăunător, toxic sau captivant. Este
adevarat?

http://ed.ted.com/lessons/how-sugar-affects-the-brain-nicole-
avena

45
46
Zahar fals? Indulcitori artificiali -

47
 Chitina

Pectina

Carbohidrati
complecsi

Mureidele (Peptidoglicanii)
peretii celulelor bacteriene
lanturi polizaharidice reticulate prin
intermediul unor peptide
rezistenta mecanica a peretilor bacterieni,
integritatea celulelor bacteriene fata de mediul
ostil in care se gasesc

Conform coloraţiei Gram, dependent de structura

peptidoglicanilor, bacteriile sunt clasificate în
Gram pozitive si negative.

48
Clasificare bacterii

coloraţia Gram:
• Gram pozitive: un perete gros (25 µm) mai
multe straturi peptidoglicanice, deasupra
membranei celulare dublu lipidice;
• Gram negative: un perete subţire (2-3 µm) un
strat peptidoglicanic între două straturi
dublulipidice

Acizii sialici

intră in constitutia
sialoproteinelor, care
sunt componente ale
membranelor celulare

rol de receptori sau

antigene

49
 Acizii sialici

Vertebrate:
- Resturi terminale al sialoproteinelor
Recunoaştere self – recunoaştere lectinică
T1/2

Nevertebrate:
recunoaştere non self
sistem de apărare neimun

Receptorii celulari
macromolecule sau complex de macromolecule
capabila
sa recunoasca specific o substanta chimica
sa comunice existenta acestei recunoasteri altor
structuri moleculare  declansarea unui efect
biologic semnificativ (lucru biologic)

• legaturi receptor-receptat necovalente şi reversibile

legaturi de hidrogen, van der Waals, interacţii
hidrofobe şi rar ionice)

50
Receptorul celular – informare prin limbaj chimic
legături receptor-receptat necovalente şi
reversibile
Agonişti - antagonişti
recunoaşterea este caracteristică tuturor
celulelor vii:
hormoni şi feromoni;
mediatori chimici;
medicamente;
antigene şi anticorpi;
liganzi cu rol plastic sau energetic;
lectine;
substanţe mutagene.

51
Lectine (fitoaglutinine):

Proteine - glicoproteine
Legare specifică de origine neimună
Recunoaştere self
Recunoaştere non self

Metabolismul zaharidelor
Zaharidele = produsi de fotosinteza
sunt cele mai abundente substante din dieta
animalelor

ROL
functional
structural
participa efectiv la eliberarea energiei
metabolice, in organismele vii.

52
Metabolismul zaharidelor
Biosinteza la nivel celular prin convertirea
lipidelor sau proteinelor (procese de
neogeneză).

In alimente  compusi oligo sau polizaharidici

tractul gastrointestinal  monozaharide,
traversarea barierei intestinale
absorbţia în sânge,
transportat la nivel celular

53
54
Metabolismul zaharidelor
In tractul gastrointestinal  digestie
cavitatea bucala
• transformări mecanice şi biofizice şi mai puţin
biochimice,
• hidroliza parţiala (amilazelor salivare)  în
dextrine, oligozaharide şi cantităţi mici de
monozaharide.
stomac
intestinul subtire
• hidroliza completă (amilaze pancreatice) 
monozaharide

Absorbţia
Pe cale intestinală
Forma de abosrbtie: monozaharide
cu exceptia unor cantitati mici de zaharoza,
care se pot absorbi ca atare şi apoi sunt
eliminate fara sa sufere catabolizarea
Absorbtia depinde de
natura zaharidelor
zona din intestin unde are loc pasajul,
de prezenta unor hormoni (corticosuprarenali),
a unor vitamine (complexul B) şi a altor
substante

55
Transportul
Monozaharide piranozice  transport activ
din intestinul subtire in sange
implicarea unei molecule transportor (carrier)
in prezenta ionilor de sodiu,
creste afinitatea transportorului fata de glucoza
glucoza eliberată la nivelul celulei epiteliale,
părăseste celula prin difuzie facilitată
ionii de sodiu sunt expulzati contra gradientului
de concentratie, in intestin, prin intermediul ATP-
azei Na+ dependenta,
reincarcarea transportorului.

absorbtia monozaharidelor in sange,

transport prin vena porta la ficat,
FICAT: toate celelalte monozaharide se transforma
in glucoza.
este transportată pe cale sanguină la toate ţesuturile
se depozitează în muşchi sau ficat (glicogen)
Glicogenul hepatic constituie o rezervă de glucoză,
imediat disponibilă, pentru menţinerea nivelului constant de
glucoză în sange (glicemie) de aproximativ 100
mg/100 ml (5.5mM)
Saturarea organismului cu glicogen
glucoza se transformă în lipide  depunere la nivelul
unor ţesuturi
degradarea totală  CO2, H2O si energie

56
Absorbţia monozaharidelor poate fi
dezavantajata de lipsa sau scaderea activitatii
enzimatice a unor dizaharaze (lactaza, zaharaza).

Dizaharidele nedegradate
determina cresterea presiunii osmotice a
lichidului din intestinul subţire
• determina creşterea cantitatii de apa din lumenul
intestinal,
fie sufera un proces de fermentarei n intestinul
gros,
• eliberarea dioxidului de carbon si a unor acizi,
– stari de disconfort ale organismului

Catabolizarea glucozei
glucoza din muschi si creier,
rol principal de combustibil

glucoza din ficat

rol de stocare
rol de mentinere a glicemiei, in beneficiul
altor tesuturi.

57
Glicoliza
degradarea anaerobă a glucozei
este calea de degradare a glucozei, pe
care o adopta majoritatea organismelor
obţinerea rapida a unei cantitati de energie
semnificativa
pregatirea degradarii oxidative a zaharidelor
are loc la nivelul citosolului (10 enzime)
glicoliza aeroba  piruvat
glicoliza anaeroba  lactat

58
 Degradarea glucozei pe calea
pentozofosfatilor
cale secundară de degradare oxidativa,
se asigura organismelor necesarul de
pentoze (prin sinteza endogena) pentru
biosinteza nucleotidelor şi acizilor
nucleici

in citosolul hepatocitelor, al celulelor glandei

mamare sau al celulelor renale.

Reglarea şi dereglarea metabolismului

zaharidelor
Glicemia normala: 80-120 mg/100ml

Prediabetes (increased risk for

Test Diabetes
diabetes)

100 mg/dL– 125 mg/dL (5.6 mmol/L- 6.9 mmol/L)

FPG ≥ 126 mg/dl (7 mmol/L)
[Impaired Fasting Glucose, IFG]

2-hours plasma glucose on 140 mg/dL – 199 mg/dL (7.8 mmol/L-11.0 mmol/L)
≥ 200 mg/dL (11.1mmol/L)
75g OGTT [Impaired Glucose Tolerance, IGT]
Hb A1c (ADA criterion,
5.7 – 6.4% ≥ 6.5%
2011)

RPG --- ≥ 200 mg/dL (11.1mmol/L)

Diagnostic criteria for diabetes and prediabetes (Adapted from American Diabetes Association)
[American Diabetes Association. Diagnostic and classification of diabetes mellitus. Diabetes Care. 2013; 36 (Suppl. 1): S67-S74.]
FPG, Fasting Plasma Glucose, i.e., no caloric intake for at least 8 hours; OGTT, Oral Glucose Tolerance Test, using a glucose load that contain the equivalent of 75 g
anhydrous glucose which is dissolved in water; HbA1c, A1c isomer of glycated haemoglobin (glycohaemoglobin); RPG, Random Plasma Glucose in patients with
classic symptoms of hyperglycaemia or hyperglycaemic crisis; ADA, American Diabetes Association.
Note: In the absence of unequivocal hyperglycaemia, criteria 1–3 should be confirmed by repeated testing.

59
 Reglarea şi dereglarea
metabolismului zaharidelor
Procesele hipoglicemiante
• transformarea glucozei in glicogen
• degradarea glucozei pe diverse căi
• transformarea glucozei în lipide
• eliminarea patologică a glucozei prin urină

Hormonul insulina, actioneaza la nivelul glucokinazei, pe

care o activeaza (pentru catalizarea primei etape
glicolitice) si la nivelul permeabilităţii celulare.

Reglarea şi dereglarea
metabolismului zaharidelor
Procese hiperglicemiante
stimularea glicogenolizei hepatice şi
musculare
stimularea gluconeogenezei
Hormonii: glucagon, adrenalina, tiroidieni,
glucocorticosteroizii

60
Factorii majori implicaţi în
menţinerea glicemiei

mobilizarea glicogenului si eliberarea glucozei

de catre ficat
eliberarea acizilor grasi de catre tesutul adipos
arderile preferentiale ale acizilor grasi în
detrimentul arderii glucozei
ingerarea si stocarea glucozei sub forma de
glicogen

61
Determinarea glicemiei

62
 Diabetul zaharat

incapacitatea organismului de a utiliza glucoza, prin

dezactivarea primei etape a procesului glicolitic.

inexistenta sau insuficienta insulinei, care determina

slaba activare sau inactivarea glucokinazei

Prediabetes (increased risk for

Test Diabetes
diabetes)

100 mg/dL– 125 mg/dL (5.6 mmol/L- 6.9 mmol/L)

FPG ≥ 126 mg/dl (7 mmol/L)
[Impaired Fasting Glucose, IFG]

2-hours plasma glucose on 140 mg/dL – 199 mg/dL (7.8 mmol/L-11.0 mmol/L) ≥ 200 mg/dL
75g OGTT [Impaired Glucose Tolerance, IGT] (11.1mmol/L)

Hb A1c
5.7 – 6.4% ≥ 6.5%
(ADA criterion, 2011)

≥ 200 mg/dL
RPG ---
(11.1mmol/L)

Diagnostic criteria for diabetes and prediabetes (Adapted from American Diabetes Association)
[American Diabetes Association. Diagnostic and classification of diabetes mellitus. Diabetes Care. 2013; 36 (Suppl. 1): S67-S74.]
FPG, Fasting Plasma Glucose, i.e., no caloric intake for at least 8 hours; OGTT, Oral Glucose Tolerance Test, using a glucose load that contain the equivalent of 75 g
anhydrous glucose which is dissolved in water; HbA1c, A1c isomer of glycated haemoglobin (glycohaemoglobin); RPG, Random Plasma Glucose in patients with
classic symptoms of hyperglycaemia or hyperglycaemic crisis; ADA, American Diabetes Association.
Note: In the absence of unequivocal hyperglycaemia, criteria 1–3 should be confirmed by repeated testing.

63
64
 Diabetul zaharat
diabet tip I
indus de incapacitatea
organismului de a sintetiza
insulina (diabet insulin-
dependent), datorita distrugerii
celulelor β-pancreatice.
instalarea bolii este rapida si de
regula inainte de varsta de 40
ani (diabet juvenil)

diabet de tip II
indus de o deficienta in
receptori insulinici, chiar dacă
organismul este capabil sa
sintetizeze insulina (diabet non-
insulin dependent).
instalarea acestui tip de diabet
se realizeaza de regula dupa
varsta de 40 de ani si bolnavii
sunt supraponderali.

Diabetul zaharat
Manifestari
hiperglicemie (inhibarea glicolizei)
cetonemie
lipemie (cresterea metabolizarii lipidelor de rezerva)
la nivelul urinei:
• glucoza si corpii cetonici
• valori mai scazute ale pH-ului,
• cresterea densitatii urinare

65
66
Metabolismul fructozei

67
 Metabolismul glucidic

INTRODUCERE
 Glicemia – reflecta eficienta mecanismelor de reglare aport, consum,
sinteza
Homeostazia glicemica este asigurata de:
 Insulina = hormon hipoglicemiant
 Glucagon, somatostatina, catecolamine, ACTH, glucocrticoizi, tiroxina =
hormoni hiperglicemianti
Pancreasul
 Celule β - secreta insulina
 Celule α - secreta glucagon
 Celule C sau PP – secreta polipeptidul pancreatic
 Celule D – secreta somatostatina
Insulina – n- dupa ingestie alimente secretia insulina se face dupa un model
precis:
 La 5 – 7 min – raspuns precoce care dureaza cca 10 min = eliberare continut
granule
 Raspuns tardiv – dureaza cca 30 min = sinteza
 Principalul stimul al sintezei: glucoza, (altii: aa, peptide hormonale
gastroduodenale, sulfonilurece)

68
Polipeptidul C – secretat in paralel cu insulina
 Determinarea sa permite aprecierea indirecta a secretiei endogene de
insulina (nivele scazute in DZ tip I)
Glucagon – actioneaza la nivelul ficatului unde stimuleaza glicogenoliza si
gluconeogeneza; secretie scazuta in stadii avansate ale DZ tip I, mai putin in
DZ tip II
Efecte insulina:
 ↓ glicemia
 Inhiba glicogenoliza si gluconeogeneza
 Creste transport glucoza in tesut gras si muscular
 Creste utillizarea glucozei la nivel tesut gras si muscular
 Stimuleaza sinteza de glicogen

Ficatul –control al glicemiei prin:

 procese de glicogenoliza, glicogeneza, gluconeogeneza
 inactivare hormoni implicati in reglarea glicemiei → extrage 50% din
insulina circulanta

Dezechilibre generate de:

1. Suprasolicitarea secundara hiperfunctiei mecanismelor hiperglicemiante
(factori antiinsulinici – ex: corticosteroizi)
2. Defect primar sau secundar de sinteza si/sau secretie de insulina

hiperglicemii DZ = sindrom ce cuprinde mai multe

tulburari ce au in comun modificari
lipidice, protidice si hiperglicemia,
consecinte ale insuficientei absolute
sau relative de insulina

hipoglicemii insulinom

69
 METODE DE
INVESTIGARE

STATICE orientative Glicemie a jeun determinata prin

diverse metode
DINAMICE Incarcare cu glucoza la cei care au valori bazale
modificate; metodele suprasolicita mecanismele
corectoare hipoglicemiante

Subiectul primeste cu cel putin 48 ore inainte de adm orala su iv a glucozei, o

dieta care sa contina o cantitate normala de glucide, recoltarea sangelui se va
face la 12 ore dupa ultima masa.

•Proba incarcarii orale cu glucoza

In paralel se dozeaza daca
este posibil si nivelul •Proba dublei incarcari orale cu glucoza
plasmatic al insulinei si al
•Proba de toleranta iv la glucoza
glucagonului, glicozuria.
•Probe sensibilizate de incarcare cu glucoza

1. Glicemia – n < 110 mg/dl

In absenta secretiei normale de insulina de catre pancreas:

Glucoza :
nu mai este asimilata
nu mai este depozitata sub forma de glicogen
nu mai este consumata de tesuturi

Se acumuleaza in sange: glicemie crescuta = HIPERGLICEMIE

180 mg/dl – se elimina in urina = GLICOZURIE

↑ presiunea osmotica prin acumularea in sange  deshidratare

tesuturi  POLIDIPSIE

nu poate fi utilizata  slabire, azoturie  POLIFAGIE

Glicemia > 200 mg/dl indiferent de conditiile de recoltare (inainte sau dupa masa,
ziua, noaptea), pune dg de DZ manifest (L Gherasim, Medicina Interna , 1996)
 Determinarea glicemiei face parte din investigatiile periodice obligatorii

70
2. Hiperglicemia provocata orala
= incarcare cu 75 g glucoza (1,75 g glucoza/ kgc la copii, fara a depasi 75 g total)
cu determinare glicemie à jeun si la 2 ore dupa incarcare
- de-a lungul timpului → tehnici diferite:
- 100 g glucoza in adm unica sau dubla (50+50)
- Determinare glicemie bazala si la 30, 60, 90, 120, 180 minute – curbe normale vs
patologice
- Probe multe, costuri ridicate
- experienta a aratat ca dg de DZ manifest sau de toleranta alterata la glucoza
(TAG) se poate pune pe seama valorilor à jeun si la 2 ore dupa incarcare
Glicemie à jeun ≥ 126 mg/dl, unde à
jeun reprezintă lipsa aportului caloric pentru cel puţin 8
DATE DE LABORATOR PT STABILIREA ore înaintea testării
SAU
DG DIABET: Simptome de hiperglicemie şi o determinare
arbitrară a glicemiei ≥ 200 mg/dl (in orice moment al
(Diagnosis and Classification of zilei, fără legătură cu momentul ultimului aport caloric)
Diabetes Mellitus. Diabetes Care, SAU
volume 31, Supplement 1, January Glicemie ≥ 200 mg/dl la 2 ore în cadrul
2008) testului oral de toleranţă la glucoză (TTGO). Testul
trebuie efectuat în condiţiile specificate de OMS,
folosindu-se 75 g glucoză anhidră dizolvată în apă

Exista un grup de pacienti ale caror glicemii bazale nu intrunesc criteriile necesare
dg de diabet dar sunt prea mari pt a fi considerate normale.

In functie de glicemia a jeun pacientii pot fi clasificati in:

 Glicemie a jeun <100 mg/dl – valori normale

 Glicemie a jeun intre 100 -125 mg/dl - glicemie bazala modificata - IFG
(impaired fasting glucose)

 Glicemie a jeun ≥ 126 mg/dl – posibil diabet zaharat ce trebuie confirmat

Dupa efectuarea testului de toleranta orala la glucoza, avem categoriile:

• glicemie la 2 ore < 140 mg/dl - toleranta normala la glucoza
• glicemie la 2 ore intre 140-199 mg/dl – scaderea tolerantei la glucoza
(TAG / IGT – impaired glucose tolerance)
• glicemie la 2 ore > 200 mg/dl – posibil diabet

Pacientii cu TAG si IFG sunt considerati “pre-diabetici” – risc crescut de a dezv

DZ

71
 CRITERII OMS PT DIAGNOSTICUL DZ (1985)

SANGE SANGE PLASMA PLASMA

VENOS CAPILAR VENOASA CAPILARA
DIABET >120 > 120 >140 >140
ZAHARAT
A JEUN
DUPA 2 >180 >200 >200 >200
ORE
TAG A <120 <120 <140 <140
JEUN
DUPA 2 120-180 140-200 140-200 140-220
ORE

(L Gherasim, Medicina Interna , 1996)

TEST DE PROVOCARE ORALA DUBLA CU GLUCOZA

Proba se efectueaza la cei care au glicemie>130 mg/dl la 2 ore dupa incarcarea cu

glucoza sau au glucozurie dupa incarcarea orala:
• glicemie a jeun
• 50 mg glucoza in 150 ml apa → glicemie la 30 min dupa care se repeta
ingerarea a 50 mg glucoza
• recoltare glicemie la intervale de 30 min timp de 2-3 ore + recoltare urina
totala pe 203 ore si din urmatoarele 20 ore pt dozare glucoza
• normal, a doua adm de glucoza produce o crestere mai mica a glicemiei fata
de cele de dupa prima administrare datorita ripostei tardive insulinice (sinteza)
•In caz de diabet chimic, raspunsul insulinic este insuficient/ineficient in
corectarea glicemiei → hiperglicemie care depaseste primul varf

72
 TEST DE PROVOCARE IV CU GLUCOZA

Utila pt studiul consumului periferic de glucoza si pt studiul ripostei

insulinice.
Apreciaza captarea glucozei in tesuturi.
Se injecteaza iv solutie sterila de glucoza 50 g/100 ml – 0,66 ml/kg, maxim 50
ml.
Glicemie bazala si la 5, 10 si apoi din 10 in 10 min pana la 60 min
In primele 10 min glucoza difuzeaza in lichidele extracelulare, intre 10 si 60
min este preluata de tesuturi.
Modificarile glicemiei din primele 10 min reflecta mobilizarea insulinei,
scaderea glicemiei arata ca glucoza se consuma celular, scadere dupa o lege
exponentiala, proportional cu cantitatea prezenta in primul minut
Se calculeaza:
Coeficientul de asimilatie glucidica – K – n= 1,5 – 1,8x10-2, DZ <0,6.
Spatiul de glucoza
Debitul glucozat hepatic a jeun

3. Hemoglobina glicozilata
- indicator al hiperglicemiei cronice
In conditii de H-glicemie, moleculele proteice sufera un proces de glicozilare
nonenzimatica proportional cu marimea cresterii glicemiei.
Glucoza se leaga la o grupareNH2 a moleculelor proteice, inclsiv la Hb → proces
lent si continuu, pe toat durata de viata a Er.
Initial procesul este reversibil apoi ireversibil.
Hb glicozilata cuprinde > subfractiuni:
• A1 a
• A1 b
• A1 c

In cond de normoglicemie:
• Hb A1a
2%
• Hb A1b
• Hb A1c 5 - 6% din Hb totala
Hb A1c <= 6% - CONTROL METABOLIC
FOARTE BUN
Hb A1c 6-15% - DIABET COMPLET
NECONTROLAT

73
 Valoarea determinarii Hb glicozilate → asigura evaluarea controlului metabolic
al DZ pe termen lung ce corespunde duratei de viata a Er – 90-120 zile
memorie diabetica de lunga durata
Metode cromatografice
colorimetrice Utile pt monitorizarea si nu pt dg DZ
radioimunologice
Fructozamina (produs stabil al glicozilarii proteinelor serice) si Glicozilarea
albuminelor plasmatice → metode alterne de apreciere a echilibrului
metabolic, permit apreciere control glicemic pe termen scurt 7-14 zile =
memoria diabetica de scurta durata

Fructozamina – n= 2 – 2,8 mmol/l

2,8 – 3,2 – control metabolic bun
3,2 – 3,7 – nesatisfacator
> 3,7 – dezechilibru major

• Hb A1c → foarte utila si obligatorie pt monitorizarea evolutiei DZ

→ utila in precizarea evolutiei pacientului cu TAG:
» TAG (+) , HbA1c ↑ → evolutie spre DZ
» TAG (+), HbA1c (n) → posibil normalizare

4. Glicozuria – glucoza det in urina/24 ore

• Apare la valori ale glicemiei > 180 mg/dl = “prag renal”
• Ajuta si la dg dar este utila mai ales in monitorizarea raspunsului la tratament
• Normal - glucoza este reabsorbita la nivelul tubulilor renali, nu se detecteaza urinar
• Semnificatie - status anormal. Glicozuria (glucozuria) importanta constituie rareori
un rezultat fals pozitiv (! Rezultate fals negative frecvent – nu este recomandat ca
test screening) → vezi glicemia bazala
Cauze:
1. depasire prag renal →
hiperglicemie cronica (DZ), hiperglicemie
tranzitorie (aport), tireotoxicoza, sd
Cushing (CS)
2. leziuni tubi renali →
glicozurie renala

74
5. Insulinemia – determinata prin metode RIA sau metode biologice

• Valori insulina reactiva imunologic = 10-20

mcU/ml

• raport insulina/glucagon important in clinica

6. Determinarea glucagonului plasmatic

- dificila, multe substante secretate gastrointestinal au comportament imunologic similar cu
cel al glucagonului
- metode biologice sau radioimunologice
n = 100 mcU/ml
- util in apreciere functie celule α-pancreatice
- glucagon crescut mult in come hiperosmolare, cetoacidoza diabetica, DZ prost controlat,
crescut in DZ tip I
- in DZ tip II lipseste supresia postprandiala a glucagonului (poate explica glicemia
postprandiala mare din DZ)

7. Cetonuria (stick)
- demonstreaza iminenta complicatiilor acute de tip cetoacidotic in DZ
- corpii cetonici reprezinta produsi finali ai metab acizilor grasi, normal nu apar
in urina

8. Probe sensibilizate de incarcare cu glucoza – utile atunci cand proba de

incarcare orala cu glucoza este neconcludenta
a. Testul cortizon – glucoza - 100 mg cortizon doza totala, administrat in
doua prize, cu 8 ore si 2 ore anterior celei de-a doua incarcari cu glucoza
• Ziua 1: glicemie a jeun si la 60, 120 min post glucoza
• Ziua 2: corticoizi a jeun + glucoza → determinare glicemie la 60, 120 min

9. Testul la tolbutamida – exploreaza capacitatea si viteza de secretie a insulinei

(tolbutamida = sulfamida hipoglicemianta)
Administrare iv 1 g tolbutamida/100 ml si se masoara glicemia din 30 in 30
minute timp de 120 min
Normal glicemia scade la 50% fata de bazal la 30 min, in DZ hiperglicemia la
30 min este la 20% fata de bazal

75
10. Testul de toleranta la adrenalina:
Utila pt aprecierea glicogenului hepatic si a capacitatii de mobilizare a sa
Dupa adm s.c. a 1 ml sol adrenalina 1/1000, glicemia creste cu 35 – 40 mg in
40 – 60 min, revenind la nivelul de repaus in 2 ore

Metodele de investigare pt evidentiere mecanism DZ sunt:

Dozari radioimunologice de insulina, glucagon, peptid C
Evidentiere Ac antiinsulina, anti celule pancreatice
Determinari genetice
Evaluare complicatii:
Corpi cetonici
Uree, aminoacizi
Acizi grasi liberi
Electroliti – Na, K
Presiune osmotica
Echilibru acido-bazic

Criterii de diagnostic pt DZ
DZ tip I - insulinodependent
Debut inainte de 35-40 ani
Simptome cu atat mai abrupte cu cat
varsta de debut este mai mica
Insulinemie foarte scazuta
Glucagonemie marcat crescuta,
supresibila la insulina
Semne de autoimunitate prezente
Tendinta marcata la cetoza,
cetoacidoza
Tratament oral ineficient
DZ tip II - insulinoindependent
• Debut dupa 40 ani
• Insulino-rezistenta si/sau deficit
insulina
• Exces ponderal
• Insulinemie crescuta
• Glucagonemie crescuta,
nesupresibila la insulina
• Semne de autoimunitate absente
• Tratament oral eficient

76
Hipoglicemiile
Sd caracterizat de scaderea glucozei sanguine <50 mg/dl la
barbati, <40 mg/dl la femei
Asimptomatica – glicemie < 40 mg/dl = HIPOGLICEMIE BIOCHIMICA
Simptome de hipoglicemie la glucoza>50 mg/dl =
PSEUDOHIPOGLICEMIE
HIPOGLICEMII EPIFENOMEN – afectiuni severe hepatice, renale,
digestive
HIPOGLICEMIE BOALA – tipic in insulinom sau alte enzimopatii
Dg: TRIADA WIPPLE
1. Hipoglicemie < 45 mg/dl
2. Simptome clinice sugestive
3. Disparitia lor dupa aport alimentar
Identificare cauza:
 Insulinemie bazala ↓ - sugereaza cauza nepancreatica
 Raport glicemie (mg/dl) / insulinemie (mcU/ml) – n > 4
INSULINOM raport < 1

Postul supravegheat 72 ore:

Intrerupe orice medicatie neesentiala
Post
Permise bauturi fara calorii si cofeina
Pacientul continua activitate normala
Masori: glicemie, insulinemie, peptid C, la fiecare 6 ore pana glicemia <
60 mg/dl apoi recoltare la 1-2 ore
Glicemie, insulinemie la sfarsit de post
Se administreaza glucagon (stimuleaza sinteza de insulina) si se masoara
din nou glicemia la 10-20-30 min (poti da alimente)
normal - glicemie > 40 mg/dl, insulina < 6, peptid C<0,2
Dupa glucagon - ↑ glicemia < 25

Insulinom – glicemie< 45, insulinemie >6, glicemia dupa glucagon creste cu

> 25
Administrarea in secret de insulina – glicemie <45, insulinemie >6 (pana la
500)

77
 Explorarea metabolismului lipidic

Compozitia lipidelor plasmatice:

Lipide totale : 400-700 mg/100 ml
Acizi grasi liberi (AGL) = 1-2%
Trigliceride (TG): 70-171 mg/100 ml = 10-20%
Colesterol total (C): 185 mg/100 ml
• Colesterol liber = 35 -90 mg/100 ml
• Colesterol esterificat = 115 – 170 mg/100 ml
• Raport C total / C esterificat = 0,65 – 0,75
Fosfolipide (PL)= 150 – 250 mg/100 ml

Valori normale diferite pe grupe de varsta

Compozitia lipidelor plasmatice pe electroforeza
TG, PL si C se asociaza cu proteinele din ribozomi la nivel hepatic si formeaza
lipoproteine
Identificarea si dozarea lor se face prin electroforeza pe hartie, ef in gel de agaroza,
flocularea lipoproteinelor cu polizaharide.

78
• Ef separa urmatoarele fractiuni lipoproteice:
α 1 – HDL -25-35%
Pre β - VLDL – 10-19%
β - LDL – 52-60%
Chilomicroni – apar numai dupa un pranz bogat in lipide, au origine alimentara si sunt
constituiti din: TG=85%, prot =2%, C = 5%, PL=8%
LDL – sintetizati in ficat, contin 45% C, 11% TG, 21% prot, 22% PL
VLDL – sintetizati in ficat, 50% TG, 19% C, 8% prot, 18% PL
HDL – sintetizati in ficat, 50% prot, 17% C, 8% TG, 22% PL

Dislipoproteinemii
Crestere separata sau mixta a diverselor fractiuni
Tulburarea sintezei sau secretiei prin membrana hepatocitului
Clasificare:
DLP primare – familiale – un defect genetic intereseaza fie sinteza de
proteine, fie diversele etape ale metabolismului ducand la sinteza crescuta
de C, TG, etc
DLP secundare – nonfamiliale – datorate dezechilibrului ratie alimentare
sau dezechilibrului reglarii hormonale (insulina)

statice

METODE
DE dinamice
INVESTIG
ARE

79
Metode statice – metode screening, rapide, orientative
a. Dozarea lipidelor totale
Ser + fenol + NaCl+ H2O
N = 500 – 700 mg /100 ml
b. Dozarea colesterolului total
Ser + acid sulfosalicilic + anhidrida acetica
N = 185 mg /100 ml
c. Aspectul serului racit la 4 grade
a. Clar - ser normal / DLP tip II → TG (n) , C↑↑
b. Opalescent
Clar - C↑, TG↑↑ = DLP I
a. Cu stratificare

Opalescent – C ↑, TG ↑↑↑DLP V

b. Fara stratificare C ↑, TG ↑ ↑ ↑ = DLP IV

d. Teste de dislipoproteinemie

1. Reactia Kunkel – precipitare LP de catre NaCl in prezenta fenol → citire

fotometrica
2. Reactia Burstein – precipitare selectiva a LP in prezenta heparinei, sulfatului
de dextran sau polivinilpirolidonei
1. Serurile n raman clare, cele patologice se tulbura
3. Reactia cu Lugolprecipitare LP anormale de catre iod → citire fotometrica
4. Dozarea LDL si VLDL
LDL = 2,70-5,40 g/l

80
Dupa met orientative se face electroforeza pt incadrarea DLP:
DLP I = hiperchilomicronemie - f. Rara
C - n sau ↑
TG - f mult ↑
C/TG = 0,2 – 0,1
Chilomicroni mult crescuti, HDL scazut
Plasma racita – aspect cremos
DLP II a = hiper beta= hiper LDL – frecventa
C - mult ↑, LDL crescut
TG – n
C/TG = 2
Ser racit – clar
DLP IIb = hiper beta+ pre beta = hiper LDL + VLDL – frecventa
C- f mult ↑
TG - ↑
C/TG = variabil
Ser racit – clar sau usor opalescent

DLP III = beta LP care floteaza (aspect de banda electroforetica) –

rara
C - mult ↑
TG - ↑
C/TG = 1
Ser racit opalescent
DLP IV = hiper beta – frecventa
C – moderat ↑ (II a mult ↑)
TG – mult ↑ (II a - normal)
C/TG = 0,3 – 0,7
Ser racit – opalescent, lactescent
DLP V = crestere chilomicroni + VLDL – rara
C- ↑
TG – mult ↑
C/TG = 0,15 -0,6
Ser lactescent

81
Probe dinamice – se urmareste influentarea exercitata asupra metabolismului
lipidic de catre:
o ratie alimentara hipercalorica globala
Exces de lipide
Exces de glucide
Alcool
DLP I si V – sunt dependente de ratia alimentara
DLP III, IV si II b – dependente de aportul de glucide
Lipidograma dupa heparina
5000 UI heparina iv clarifica rapid plasma pacientulu si elibereaza AGL din
TG
Se face lipidograma inainte si dupa heparina si se dozeaza AGL, TG la 2
ore
N nu sunt diferente
In DLP I si V – creste concentratia TG → ↑AGL dupa heparina

Modification lipidice in DZ
Prezente dislipidemii (DLP) cu doua particularitati:
Prezente la 50 – 65% din DZ necontrolat , 25 % din pacientii cu DZ
echilibrat
Spre desebire de marea majoritate a DLP din populatia generala in care
este crescut colesterolul, in DZ cresc in principal trigliceridele
Principalele tulburari lipidice sunt:
DZ tip I : sinteza ↑ VLDL, ↑ chilomicroni, hipertrigliceridemie > 10 g/l .
Deoarece este secundara deficitului de lipoproteinlipaza, direct dependenta
de deficitul de insulina, poate sa dispara complet in 10-15 zile dupa
instituirea tratamentului cu insulina
DZ tip II: ↑ VLDL, ↓ HDL

82