Deontologia muncii de asistenţă socială

Asistenţii sociali sunt confruntaţi zilnic cu nevoia de a lua decizii morale. Uneori ei
au posibilitatea sa discute deciziile pe care le iau cu colegii lor, cu supervizorii lor. In
majoritatea cazurilor, adeseori încă din studenţie, ei au de luat singuri decizii, fiindcă
situaţiile pe care le au de rezolvat sunt urgente.
Problemele etice au luat o amploare mai mare pe măsura creşterii publicităţii care
se acordă cazurilor sociale, ca şi datorită măririi interesului statului în problemele sociale
şi, în general, ca urmare a creşterii interesului public pentru bunăstarea şi calitatea vieţii
individului. Se spune că morala nu poate fi predată în sălile de curs, nici lămurită în
manuale, ea trebuie exersată în activitatea efectivă. Rămâne însă de reţinut avertizarea
lui Thomas d'Aquino, care spunea că în chestiuni de etică "nu putem discuta ceea ce ar
trebui să facem fără să ştim ce anume putem face" (comentariu în De Anima 1.1.2).
Pentru ca asistenţii sociali să se pregătească pentru sarcina dificilă a rezolvării
dilemelor morale prin luarea unor decizii responsabile, ei trebuie să ştie să recunoască
acele aspecte ale practicii asistenţei sociale care pun în balanţă diferite valori morale, să
îşi clarifice propriile lor valori personale, pe care să le raporteze la valorile profesiei.

Exemple de dileme morale:

- un tânăr din centrul de minori delincvenţi vă spune că are încredere în
dvs., crede că numai dvs. îl înţelegeţi şi vă dezvăluie planul lui de a
evada.
- organizaţia unde lucraţi a obţinut o suma de bani de la o fundaţie
pentru a sprijini copiii handicapaţi; directorul va cere să prezentaţi un
raport despre munca dvs. în care să figureze un număr mai mare de
cazuri asistate decât în realitate, nu numai pentru a justifica
activitatea prezentă, dar şi pentru a putea cere ulterior o suma de bani
mai importantă.
- o femeie vă spune că a rămas însărcinată dar că doreşte să avorteze şi
vă solicită sprijinul.
- despre unul din adolescenţii din casa de copii aflaţi ca practică
homosexualitatea şi îi agresează pe băieţii mai mici.

Unii pot considera aceste cazuri ca fiind clare, lipsite de vreo dilemă morală. Alţii,
dimpotrivă, identifică principii şi valori morale diferite şi consideră că rezolvarea unor
astfel de situaţii implică o deliberare morală, dificilă, de multe ori chiar dureroasă. Pentru
a ne clarifica în legăturile cu soluţiile unor astfel cazuri şi ale altora conform cerinţelor
profesiei de asistenţă socială, avem nevoie de cunoaşterea modului în care profesia
stabileşte priorităţile ei valorice.