Referat

Funcţiile filosofiei

1
 Filosofia este o formă a raţionalităţii, una din cele mai vechi
preocupări teoretice, spirituale a umanităţii, care a străbătut întreaga istorie
omenească păstrându-şi esenţa, dar îmbogăţindu-şi semnificaţia, sensurile şi
rostul.
Filosofia este o componentă a culturii, a vieţii spirituale, alături de
ştiinţa literaturii, artă, religie, acestea formează cultura şi viaţa societăţii.
Ea se află în interelaţii cu celelalte componente dar nu se confundă cu
niciuna dintre ele.
Înca din sec. V î.h. Platon spunea că filosofia este cel mai frumos dar
pe care l-au dat zeii oamenilor.
Hegel spunea că filosofia este floarea cea mai înaltă a culturii.
După cum afirma şi C. Noica filosofia: „n-are o definiţie, nu e o
ştiinţă, şi este liberă de orice obligaţii. Frumuseţea ei este că se poate începe
de oriunde. Te pasionează problema devenirii? Începe cu ea. Dar să ştii că
începi. Ce e filosofia, asta ai s-o înveţi pe drum.”
Filosofia a aparut ca răspuns la întrebarile oamenilor, întrebari cum ar
fi :
 Ce este existenţa ?
 Care este raportul dintre existenţa subiectivă şi obiectivă ?
 Cum se constituie valoarea de adevăr, bine, frumos, dreptate ?
 Care sunt cauzele nefericirii omului pe pamânt ?
 Ce este fericirea ?
Filosofia încearca să explice în ce constă condiţia umană, conceptul
de condiţie umană, deasemenea situaţiile obişnuite şi limita. În acelaşi timp
filosofia se preocupă de locul şi rolul omului, îl ajută pe acesta să ierarhizeze
lumea.
Filosofia îl ajuta pe om să se cunoască pe sine să-şi formeze o
cunoştinţă de sine care sunt propriile sale realizări, să-şi formeze conştiinţa
alterităţii care este conştiinţa respectului pentru ceilalşi alături de care
trăieşti.
Filosofia s-a format în antichitate la început în obiectul filosofiei erau
puse cunoştiinţe din toate domeniile treptat s-a produs o departajare între
discursul filosofic şi cel ştiinţific.
De-a lungul timpului s-a constatat că ştiinţa are nevoie de filosofie,
de viziunea ei generală despre lume.
Funcţiile filosofiei se împart în:
 Funcţia teoretică –explicativă, cognitivă (cunoaştere) ne oferă un

2
anumit gen de cunoaştere a lumii care se află în strânsă legătură cu celelalte
tipuri de cunoaştere (ştiinţifică, artistică, cu experienţa general umană, cu
activitate creatoare a omului).
 Funcţia metologică, normativă
Oferă principii , norme orientative pentru activitatea teoretică şi
practică , ne ajută să ne orientăm corect în multitudinea de fenomene ale
vieţii , ne oferă căi de a ajunge la noi adevăruri, noi orizonturi teoretice de
acţiune practică.
 Funcţia axiologică , valorizatoare, atitudinală, prin care Filosofia
ne oferă principii, norme de ierarhizare a formelor de existenţă , a valorilor
morale, estetice precum si principii şi norme referitoare la atitudinea noastră
faţă de lume, deci reacţia axiologică faţă de aceasta.
 Funcţia prospectivă, proiectivă, anticipativă .
În coordonatele sistemului său referenţial se creează posibilitatea
prevederii, prognozei, a înţelegerii posibilităţii de acţiune viitoare.
 Funcţia paraxiologică, acţionată.
Ea se obiectivează sub cele mai diverse şi variate forme de
manifestare a omului.

Bibliografie :

1. Gh. Vladutescu, (1980) Introducere în istoria filosofiei orientului, Ed.

Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.

3
4