INVESTIGAŢII BIOCHIMICE ALE MARKERILOR FUNCŢIEI HEPATICE

Medicina secolului XXI se bazează mult pe investigaţiile paraclinice,

scopul tuturor acestor investigaţii fiind reducerea impreciziei examenului
clinic. Importanţa acestora variază în funcţie de caracteristicile examenului
respectiv şi de situaţia clinică. Deoarece controlul stării de sănătate costă,
este absolut necesară selectarea judicioasă a investigaţiilor paraclinice şi în
particular a celor de laborator. Un management corect şi riguros al
investigaţiilor de laborator ar trebui să contureze un profil biochimic,
imunologic, microbiologic etc. al fiecărui organ şi sistem ce urmează a fi
investigat. Pornind de la acest principiu în prezentarea determinărilor
biochimice privind evaluarea funcţiei hepatice, am conturat un profil
biochimic hepatic, prezentând determinările biochimice obligatorii în
evaluarea funcţiei hepatice, dar şi alte determinări suplimentare ce pot fi
efectuate ţinând cont de complexitatea reacţiilor biochimice la nivel hepatic.

Datele de laborator care explorează afectarea hepatică sunt denumite

în mod obişnuit – teste funcţionale hepatice (TFH). Acestea cuprind o baterie
de analize biochimice care susţin diagnosticul de hepatopatie. Ficatul este
sediul unor multitudini impresionanate de procese biochimice, astfel încât
nu există nici un test care să poată fi considerat indicator unic pentru
disfuncţia hepatică.

Înainte de a trece la interpretarea testelor funcţionale hepatice

modificate, trebuie să menţionăm că pot apărea erori în interpretarea
testelor funcţionale hepatice.

● Unele TFH, cum ar fi măsurarea nivelului aminotransferazelor sau a

activităţii fosfatazei alcaline, nu reflectă nemijlocit funcţia hepatică, ci
exprimă lezarea parenchimului hepatic sau leziuni obstructive biliare.

● TFH nu identifică un diagnostic specific, ci ne direcţionează spre o

anumită categorie de alterare hepatică.

1
 ● TFH sunt de obicei nespecifice. Astfel, modificările TFH pot reflecta
afecţiuni extrahepatice, localizate, de exemplu, la nivelul sistemului osos,
muscular sau cardiovascular.

● TFH sunt frecvent lipsite de sensibilitate şi, mai ales, de specificitate.

Totuşi, TFH rămân elemente de mare utilitate pentru medicul practician. În
primul rând, TFH oferă posibilitatea evaluării noninvazive a pacienţilor
hepatici, în special a celor asimptomatici, anicterici cu hepatopatie care
evoluează subclinic, cum ar fi hepatita cronică virală şi ciroza hepatică
compensată. Utilizate împreună, TFH modificate pot contribui la
diferenţierea tipurilor de disfuncţie hepatică, cum ar fi, de exemplu,
obstrucţia biliară de hepatită virală. TFH sunt utile, de asemenea, în
evaluarea severităţii hepatopatiei, a prognosticului bolii, a răspunsului la
tratament şi a eventualelor ajustări terapeutice.

Astfel în cadrul testelor funcţionale hepatice un posibil profil biochimic

ar avea următoarea structură:
A. enzime hepatice: ALAT (alanin amino transferaza), ASAT (aspartat
aminotransferaza), ALP (fosfataza alcalină), GGT (gamma
glutamiltranspeptidaza), LDH (lactat dehidrogenaza) etc.
B. bilirubină serică
C. proteine totale
D. albumină
E. uree
Determinările suplimentare pot include: dozarea: 5'-nucleotidazei,
colinesterazei, leucin aminopeptidazei, glicemiei, colesterolului seric total.
Se poate concluziona că TFH au un rol important în depistarea unei
afecţiuni hepatice, precum şi în determinarea naturii şi magnitudinii
disfuncţiei hepatice. Nici un test nu este strict specific sau patognomonic în
evaluarea unei hepatopatii. Combinaţia însă, dintre mai multe teste, vizând
diferiţi parametri ai funcţiei hepatice, urmarite în dinamică, în timp şi
interpretate în contextul clinic, pot servi cu succes la precizarea
diagnosticului, a prognosticului, precum şi a cursului evolutiv al disfuncţiei
hepatice.

2
 Fireşte, nu sunt excluse, funcţie de severitatea şi complexitatea
afecţiunii, testele hematologice, imunologice, microbiologice (dacă se impun)
precum şi alte explorări paraclinice suplimentare.

Întrucât lucrarea de faţă se adresează şi studenţilor, în tehnicile de

dozare ce le prezentăm sunt incluse determinări ce au la bază metode
manuale de dozare (cele folosite în cadrul orelor de lucrări practice), dar şi
tehnici de dozare specifice aparaturii semiautomate şi automate. Trebuie să
menţionam că metodele prezentate de noi reprezintă o variantă a tehnicilor
de dozare, iar fiecare laborator, în funcţie de aparatura pe care o deţine şi de
firmele de reactivi cu care colaborează, folosesc tehnici specifice, dar care nu
diferă din punct de vedere al principiului de bază. De aceea este absolut
necesar ca la efectuarea determinărilor biochimice se fie precizat intervalul
de valori de referinţă specific metodei de lucru folosite.

3
CAPITOLUL I

ENZIME HEPATICE CU ROL ÎN DIAGNOSTIC

METODE DE DOZARE

I.1 Dozarea colorimetrică a alanin aminotransferazei (ALAT) şi a

aspartat aminotransferazei (ASAT)

I.1.1 Dozarea enzimatică a ALAT (GPT) (metoda Merck)

I.1.1.2 Dozarea enzimatică a ASAT (GOT) (metoda Merck)
I.2. Dozarea gamma-GT (-GT) (metoda cinetică)
I.3. Dozarea lactat dehidrogenazei (LDH) (metoda cinetică)
I.4. Dozarea fosfatazei alcaline (ALP) (metoda cinetică)
I.5. Dozarea leucin-aminopeptidazei (LAP)
I.6. Dozarea activităţii 5’-nucleotidazei (5’-NT)
I.7. Dozarea activităţii colinesterazei (CHE) (metoda colorimetrică
cu reactiv Ellman)
I.8. Dozarea activităţii ornitin carbamil transferazei (OCT)

4
CAPITOLUL I

ENZIME HEPATICE CU ROL ÎN DIAGNOSTIC

METODE DE DOZARE

I.1 DOZAREA COLORIMETRICĂ A ALANIN AMINOTRANSFERAZEI

(ALAT) ŞI A ASPARTAT AMINOTRANSFERAZEI (ASAT)

Principiul metodei:
Enzimele ALAT (GPT) şi ASAT (sau GOT) din clasa transaminazelor
catalizează transferul unei grupe -NH2 de pe un aminoacid pe un -cetoacid,
rezultînd un nou aminoacid şi un nou cetoacid în cadrul următoarelor
reacţii:

COOH COOH
C=O CH3 C NH2 COOH
ALAT
CH2 CH NH2 CH2 C=O
CH2 COOH CH2 CH3
COOH COOH

Acid -cetoglutaric Alanină Acid glutamic Acid piruvic

COOH COOH
COOH
CH2 CH2 COOH
CH2 ASAT
CH2 CH2 CH2
CH NH2
C=O HC NH3 C=O
COOH
COOH COOH COOH

Acid -cetoglutaric Acid aspartic Acid glutamic Acid oxalacetic

Piruvatul şi respectiv oxalacetatul rezultaţi reacţionează în mediul

alcalin cu 2,4-dinitrofenilhidrazina formând 2,4-dinitrofenilhidrazona,
compus de culoare brună. Intensitatea coloraţiei este direct proporţională cu
cantitatea de piruvat respectiv oxalacetat formată şi poate fi colorimetrată la
520 nm.

5
 Aparatură:
Spectrofotometru
Baie de apa la 37oC

Reactivi:
1. Soluţie tampon fosfat 0,l M pH=7,4
2. Substrat ALAT: alanină 200 mM, -cetoglutarat 2 mM în tampon
fosfat
3. Substrat ASAT: L-aspartat 100 mM, -cetoglutarat 2 mM în tampon
fosfat
4. Reactiv de culoare 2,4-dinitrofenilhidrazină 10 mM
5. Soluţie NaOH 0,4 N

Mod de lucru:
Pentru fiecare probă se face un blanc al probei.

ALAT ASAT
Reactivi
Proba Blanc proba Proba Blanc proba
Substrat ALT(ml) 1 1 - -
Substrat
Substrat AST^
AST (ml) - - 1 1
Se introduce în baie de apă la 37 C timp de 5 minute
Ser nehemolizat (ml) 0,2 - 0,2 -
Se amestecă şi se Se amestecă şi se
incubează 30 minute la incubează 60 minute la
37C 37C
Ser nehemolizat (ml) - 0,2 - 0,2
Reactiv de culoare (ml) 1 1 1 1
Se lasă în repaus la temperatura camerei 20 de minute
NaOH (ml) 10 10 10 10

Se agită şi după 5 minute se citeşte absorbanţa probei faţă de blanc la

520 nm în cuva de l cm.

Calcularea rezultatelor:

Valorile absorbanţelor obţinute sunt convertite în UI cu ajutorul

tabelelor:

6
 Tabelul I : Valorile pentru ALAT în UI (calculate conform
absorbaţei citite)

Absorbanţa UI Absorbanţa UI
0,02 3 0,28 55
0,04 5 0,30 61
0,06 8 0,32 68
0,08 12 0,34 75
0,10 15 0,36 83
0,12 19 0,38 93
0,14 23
0,16 27
0,18 31
0,20 35
0,22 40
0,24 45
0,26 50
Tabelul II : Valorile pentru ASAT în UI (calculate conform absorbaţei citite)

Absorbanţa UI Absorbanţa UI
0,02 3 0,24 72
0,04 6 0,26 86
0,06 10
0,08 14
0,10 18
0,12 23
0,14 28
0,16 34
0,18 41
0,20 50
0,22 60

1 Unitate Internaţională enzimatică (UI) reprezintă cantitatea de

enzimă ce transformă 1 mol de substrat în timp de 1 minut în condiţii
standard.
1 miliunitate (mU) = l/1000U
Intervale de referinţă:
ALAT (GPT): 2,5-17 U/l
ASAT (GOT): 2-19 U/l
Pentru valori mai mari de 73 U/l se recomandă diluarea serului: 1
parte ser cu 4 părţi soluţie ser fiziologic. În acest caz rezultatul se înmulţeşte
cu 5.

7
 I.1.1 DOZAREA ENZIMATICĂ A ALAT (metoda Merck)

Principiul metodei:

Alanin aminotransferaza (ALAT) catalizează următoarea reacţie:

COOH COOH
C=O COOH C NH3 COOH
ALAT
CH2 CH NH2 CH2 C=O
CH2 COOH CH2 CH3
COOH COOH
Acid
-cetoglutaric Alanină Acid glutamic Acid piruvic

Piruvatul format este transformat în lactat de către NADH+H + în

reacţia catalizata de LDH (lactat dehidrogenază) conform reacţiei:

LDH
CH3 C COOH CH3 CH COOH
O NADH+H+ NAD OH

Acid piruvic Acid lactic

Se măsoară viteza de diminuare a concentraţiei NADH+H + pe măsură

ce trece în NAD+, prin scăderea absorbţiei în UV. Ea este direct proporţională
cu concentraţia în ALAT.

Aparatură:

Spectrofotometru
Cronometru

8
 Reactivi:

1. Soluţie substrat; L-alanina 800 mM in tampon fosfat

100 mM şi pH=7,4
2. Amestec de: -cetoglutarat 10 mM, NADH++H+ 0,2
mM, LDH 10mg/l în tampon fosfat 100 mM, pH=7,4

Mod de lucru:

În momentul începerii determinărilor se amestecă soluţia 1 cu 2 (4

părţi reactiv 1 cu 1 parte reactiv 2 ).

Amestec de reactivi 1+2 (ml) 1

Ser (ml) 0,25
Se agită bine şi se citesc extincţiile la lungimea de unda de 366 nm în
cuve de l cm. Citirea se face din minut în minut timp de 3 minute la 25 C

Calcularea rezultatelor:

Se face diferenţa între prima şi ultima citire şi se împarte la numărul

de minute citite. Se notează cu (A/min).

Concentraţia ALAT în UI/l = (A/min) x 1520

Observaţii: dacă valoarea (A/min) creşte mai mult de 0,08 se

recomandă diluarea a 0,1 ml probă cu 0,9 ml ser şi se înmulţeşte rezultatul
cu 10. Citirile se pot efectua şi la 30 C şi 37 C.

Intervale de referinţă:

25 C 30 C 37 C

Bărbaţi pînă la 22 UI/l pînă la 29 UI/l pînă la 40 UI/l
Femei pînă la 17 UI/l pînă la 22 UI/l pînă la 31 UI/l

9
 I.1.2. DOZAREA ENZIMATICĂ A ASAT (GOT) (metoda Merck)

Principiul metodei:

Alanin aminotransferaza (ASAT) catalizează următoarea reacţie:

COOH COOH
COOH
CH2 CH2 COOH
CH2 ASAT
CH2 CH2 CH2
CH NH2
C=O HC NH3 C=O
COOH
COOH COOH COOH

Acid Acid Acid Acid

cetoglutaric aspartic glutamic oxalacetic

Oxalacetatul format este transformat în malat de către NADH ++ H+ în

reacţia catalizată de MDH (malat dehidrogenază) conform reacţiei:

COOH COOH
C=O MDH HC OH

CH2 CH2
NADH+H+ NAD
COOH COOH

Acid oxalic Acid malic

Se măsoară viteza de diminuare a cantităţii de NADH+H + pe măsură ce

trece în NAD+, prin scăderea absorbţiei în UV. Ea este direct proporţională
cu concentraţia în ASAT.

Aparatură:

Spectrofotometru

Cronometru

10
 Reactivi:
1. Soluţie substrat: aspartat 200 mM în tampon fosfat 100 mM şi
pH =7,4

2. Amestec de: -cetoglutarat 12 mM, NADH++H+ 0,2 mM, LDH

10mg/l, MDH 10 mg/l în tampon fosfat 100 mM pH=7,4

Mod de lucru:
În momentul începerii determinărilor se amesteca soluţia 1 cu 2 (4
părţi reactiv 1 cu 1 parte reactiv 2 ).

Amestec de reactivi 1+2 (ml) 1

Ser (ml) 0,25
Se agită bine şi se citesc extincţiile la lungimea de undă de 366 nm în
cuve de 1 cm. Citirea se face din minut în minut timp de 3 minute la 25 C

Calcularea rezultatelor:
Se face diferenţa între prima şi ultima citire şi se împarte la
numărul de minute citite. Se notează cu (A/min). Concentraţia ALAT în
U/l = (A/min) x 1520.

Observaţii:
Dacă valoarea (A/min) creşte mai mult de 0,08 se recomandă
diluarea a 0,1 ml probă cu 0,9 ml ser şi se înmulţeşte rezultatul cu 10.
Citirile se pot efectua şi la 30C şi 37C.

Intervale de referinţă:
25 C 30 C 37 C
Bărbaţi pînă la 18 U/l pînă la 25 U/l pînă la 37 U/l
Femei pînă la 15 U/l pînă la 21 U/l pînă la 31 U/l

Interpretarea rezultatelor:
Permeabilitatea membranei celulare hepatice creşte gradat funcţie de
suferinţă. Investigaţiile biochimice evidenţiază creşteri în ser a unor enzime
celulare (ALAT, ASAT, LDH, etc.).Nivelul seric al acestor enzime de leziune,
variază în funcţie denumărul de hepatocite afectate, de gravitatea lezării

11
fiecărei celule, de viteza cu care s-a produs leziunea şi de viteza de eliminare
din ser (t 1/2) a enzimelor respective.

Dozarea ALAT şi ASAT rămîne cea mai utilă şi sensibilă investigaţie

biochimică în caz de afectare hepatocelulară acută (virală, toxică,
medicamentoasă), valori ≥ 500 U/l sugerînd acest diagnostic.

Valori crescute:
 cele mai mari creşteri 100-2000 U/l apar în hepatitele virale,
intoxicaţia cu tetraclorură de carbon, în leziuni induse de
medicamente.
 creşterea rapidă şi marcantă a ASAT şi ALAT (>600 U/l şi adesea
>2000 U/l) urmată de o scădere bruscă în primele 12-72 de ore de la
debut este considerată specifică pentru obstrucţia acută a ductelor
biliare.
 creşteri importante ale ASAT şi ALAT asociate cu creşteri ale
fosfatazei alcaline indică icter hepatocelular.
 ASAT crescută (≤300 U/l) şi ALAT (≤200 U/l) se înregistrează în
obstrucţia biliară completă. Enzimele revin la normal în decurs de o
săptămînă de la îndepărtarea obstrucţiei.
 o stare patologică particulară caracterizată prin creşterea marcantă
a enzimelor hepatice (ALAT, ASAT,OTC), a celor musculare
(creatinkinaza CK), precum şi a -amilazei şi lipazei pancreatice se
întîlneşte în sindromul Reye.
 creşteri moderate al ALAT şi ASAT, asociate cu creşteri ale fosfatazei
alcaline sugerează icter colestatic.
 valori mai ridicate de 150 U/l apar în hepatitele alcoolice (mai ales
dacă pacientul are şi delirum tremens).
 valori ≤ 100 UI/l apar în ciroza alcoolică, nivelul ALAT este normal în
50 % din cazuri, iar ASAT în 25% din cazuri.
 creşteri abia schiţate ale ALAT şi ASAT apar în procesele neoplazice
ale ficatului, cînd leziunile celulare hepatice se produc pe arii limitate

12
 în jurul infiltratului malign.(ASAT>ALAT).
 ALAT şi ASAT cresc în urma transplantului hepatic, după reperfuzia
alogrefei (de 4-5 ori limita superioară a intervalului de referinţă).
Creşterile persistente sau tardive se pot datora rejecţiei, infecţiilor
virale, abcesului hepatic sau ocluzia arterei hepatice.
 creşteri moderate ale ALAT şi ASAT se evidenţiază în infecţiile cu
virus Epstein-Barr, precum şi în mononucleoza serică.

Alături de creşterile individuale ale enzimelor celulare se produc şi

modificări ale raportului dintre ele. Astfel raportul ASAT/ALAT
(raport de Ritis) la subiecţii normali este 1,3, dar poate fi modificat în
funcţie de afecţiune.

 ASAT/ALAT<1 apare în hepatitele virale.

 ASAT/ALAT >2, cu ALAT <300 U/l sugerează hepatită alcoolică.
 ASAT/ALAT ≥3 la pacienţi cu ciroză hepatică sau cu hipertensiune
portală sugerează ciroză biliară primară.

Valori scăzute :

 deficit de piridoxal fosfat ce apare în sarcină, afecţiuni hepatice

secundare consumului de alcool.
 neoplazii
 infecţii urinare

În majoritatea afecţiunilor hepatice sunt necesare dozări seriate ale

enzimelor, valoarea acestora indicînd evoluţia clinică .

13
 I.2. DOZAREA GAMMA-GT (-GT) (metoda cinetică)

Principiul metodei:

Determinarea activităţii -GT se face folosind ca substrat L-- glutamil-

3-carboxi-4-nitroanilida. Reacţia este următoarea:

HOOC CH CH2 CH2 C=O

NH2 NH NO2 H2N CH2 C=O
HN CH2 COOH

L-Gama-glutamil p-nitro-anilida Glicil-glicina

HOOC CH CH2 CH2 C=O H2N NO2

NH2 NH CH2 C=O
HN CH2 COOH

L-Gama-glutamil glicil-glicina p-nitro-anilina

Citirile se efectuează la 405 nm. Creşterea absorbanţei 4-nitroanilinei

pe măsură ce se formează este direct proporţională cu activitatea -GT.

Aparatură:

Spectrofotometru
Cronometru

14
 Reactivi:

1. Soluţie glicilglicina in tampon TRIS pH=8,25, 100 mmol

2. Soluţie substrat L-γ-glutamil-3-carboxi-4-nitroanilida, de
concentraţie 2,9 mmol/1

Mod de lucru:

1. Prepararea soluţiei de lucru:

Se amestecă 5 părţi reactivul 1 cu o parte reactiv 2. Această soluţie

este stabilă 7 zile la temperatură de 20-25 C sau 28 de zile la 2-8 C.

2. Dozarea propriu-zisă:

Soluţie de lucru (l) 500

Ser (l) 50
Se agită şi citesc absorbantele la 1, 2 şi 3 minute

Calcularea rezultatelor:

Se face diferenţa între prima şi ultima citire şi se împarte la numărul

de minute citite. Se notează cu (A/min). Concentraţia -GT (U/l) = (A/min)
x 1152.

Intervale de referinţă:

25 C 30 C 37 C

Bărbaţi 6-28 U/l 8-38 U/l 11-50 U/l
Femei 4-18 U/l 5-25 U/l 7-32 U/l

Observaţii:

Serul folosit trebuie să fie proaspăt şi nehemolizat, iar recoltarea se

face pe citrat, oxalat sau EDTA.
Linearitatea reacţiei se menţine până la valori de 280 U/l. Peste aceste
valori se recomandă diluarea a 0,1 ml probă cu 0,9 ml ser şi se înmulţeşte
rezultatul cu 10.

15
Interpretarea rezultatelor:

Valori crescute:

 Dozarea γ-GT este cel mai sensibil indicator şi un test de screening

folosit uzual pentru determinarea alcoolismului. În acest caz
creşterea γ-GT o depăşeşte pe cea a celorlalte enzime hepatice
dozate în mod curent. Gradul de creştere a γ-GT la un alcoolic
variază de la caz la caz şi depinde mai mult de persistenţa
îndelungată a consumului decît de cantitatea ingerată. S-a
demonstrat că o încărcare suplimentară cu alcool la un caz de
alcoolism cronic produce în decurs de 24 de ore o creştere mult mai
accentuată a activităţii serice a γ-GT (3,5x LSN), comparativ cu o
acceaşi încărcare cu alcool la un subiect sănătos consumator
ocazional de alcool.
 Pacienţii alcoolici trataţi cu anticonvulsivante au valori ale γ-GT de
50 de ori valoarea normală. La pacienţii trataţi cu
anticonvulsivante, dar care nu consumă alcool creşterile pentru γ-
GT sunt modeste.
 În icterul obstructiv creşterile pentru γ-GT sunt mai rapide şi mai
importante decît cele pentru ALP şi LAP.
 În colestaza mecanică şi virală γ-GT creşte cam în aceeaşi proporţie
cu ALP şi LAP, pe cînd în colestaza medicamentoasă creşterea
pentru γ-GT este mult mai mare.
 În neoplasmul hepatic nivelul γ-GT creşte progresiv de la o
examinare la alta.
 În ciroza biliară primară valorile pentru γ-GT sunt de aproximativ
13x LSN
 În hepatita acută creşterile sunt mai puţin marcante decît a
celorlalte enzime hepatice, dar este ultima care revine la normal,
indicînd covalescenţa.
 În hepatita cronică activă valorile pot atinge 7x LSN. În stadiul
asimptomatic al bolii poate fi singura enzimă hepatică ce prezintă
valori serice crescute.

16
 γ-GT reprezintă markerul cel mai sensibil al rejectului (după
transplant hepatic), nivelul enzimei creşte precoce înaintea ALP şi
bilirubinei.
 γ-GT prezintă creşteri importante alături de cele ale ALP în
leptospiroza icterohemoragică (boala Weil).
 Valori crescute se înregistrează în tumori primitive sau metastatice
ale ficatului
 În intoxicaţia cu clorpromazină valorile pentru γ-GT cresc
semnificativ.

17
 I.3. DOZAREA LACTAT DEHIDROGENAZEI (LDH) (metoda cinetică)

Principiul metodei:

Lactat dehidrogenaza catalizează următoarea reacţie:

LDH
CH3 C COOH CH3 CH COOH
O NADH+H+ NAD OH

Acid piruvic Acid lactic

Piruvatul este transformat în lactat de către LDH (lactat

dehidrogenază) în mediu neutru.

Se măsoară viteza de diminuare a concentraţiei NADH ++H+ pe măsură

ce trece în NAD+ la 340 nm, prin scăderea absorbţiei în UV, care este
proporţională cu activitatea LDH.

Aparatura:

Spectrofotometru
Cronometru

Reactivi:

1. Piruvat 0,6 mmol/l în tampon fosfat pH=7.5 (50 mmol/l)

2. NADH++H+ pH = 9,6 0,18 mmol/l
3. Ser sau plasma (recoltare pe heparină sau EDTA). Nu se foloseşte
ser hemolizat.

18
 Mod de lucru:

1. Prepararea soluţiei de lucru:

Se amestecă 4 părţi reactiv 1 cu o parte reactiv 2. Soluţia este stabilă
5 zile la 2-8C sau 8 ore la 15-25C. Se va feri de lumină.
2. Dozarea propriu-zisă:

Soluţie de lucru (l) 1000

Ser (l) 20
Se agită şi citesc absorbantele la 1, 2 şi 3 minute

Calcularea rezultatelor:
Activitatea LDH (U/l) = (A/min) x 8095

Valori de referinţă:
LDH=95-150U/l.

Observaţii:
Testul este realizat pentru a determina activităţile LDH care
corespund unei A/min., maxime de 0.15. Peste această valoare se
recomanda diluarea a 0,1 ml proba cu 0,9 ml ser şi se înmulţeşte rezultatul
cu 10.

Nu s-au observat interferenţe pentru următoarele substrate: acid

ascorbic până la 30 mg/dl, bilirubină conjugată pînă la 60 mg/dl, bilirubină
neconjugată pînă la 25 mg/dl, trigliceride până la 2000 mg/dl. Hemoglobina
interferă deoarece LDH este eliberat de eritrocite.

Limita minimă de detecţie este de 4 U/l.

Discuţii:

Deoarece LDH are o mare răspândire în diferite organe şi ţesuturi,

determinarea acestei enzime conferă informaţii limitate datorită specificităţii
mici. LDH este un tetramer format din patru subunităţi, iar acestea sunt de
două subtipuri, H caracteristic inimii şi M de provenienţă musculară.

Combinaţia acestor subunităţi formează cele 5 izoenzime: LDH 1 (H4),

LDH2 (H3M), LDH3 (H2M2), LDH4 (HM3), LDH5 (M4). Organele şi ţesuturile

19
conţin proporţii diferite din aceste izoenzime (de exemplu ficatul conţine mai
ales LDH5 pe când inima LDH1 şi LDH2). Din punct de vedere clinic este
importantă determinarea izoenzimelor pentru stabilirea specificităţii leziunilor,
mai ales pentru diagnosticarea infarctului de miocard.

Metoda preferenţială pentru determinarea izoenzimelor LDH este

separarea electroforetică pe agaroză sau acetat de celuloză.

Intervale de referinţa: (exprimare procentuală)

LDH1 = 16-28%, LDH2 =29-37%, LDH3 = 17-23%, LDH4 = 9-15% şi

LDH5 =8-20 %.

Interpretarea rezultatelor:

Valori crescute:

 În leziunile toxice ale ficatului (tetraclorură de carbon, diverse

tipuri de ciuperci), ciroză hepatică, icter obsctructiv.
 Valori crescute ale LDH (3x valoarea normală) apar în unele leziuni
metastatice şi granulomatoase ale ficatului. Raportul LDH4/LDH5
<1,05 indică carcinom hepatocelular, iar un raport LDH4/LDH5 >
1,05 indică metastaze hepatice
 Valori crescute ale LDH alături de ALP (fosfataza alcalină) cu valori
normale pentru ALAT, ASAT şi bilirubină sugerează obstrucţia unui
duct hepatic sau o afecţiune infiltrativă a ficatului
Trebuie precizat că o afecţiune hepatică în sine nu determină creşteri
importante ale LDH total sau LDH5.

Cu excepţia situaţiilor de mai sus determinarea LDH în sînge pentru

investigarea bolilor hepatice nu îşi găseşte o utilitate reală deoarece
izoenzimele LDH4 şi LDH5 specifice ficatului se elimină rapid din sînge.

Creşteri ale LDH total sau ale izoenzimelor LDH specifice fiecărui ţesut
mai pot apărea în :

 Afecţiuni cardiace- mai ales infarct miocardic (IMA)

 Afecţiuni hematologice- anemie hemolitică

20
 Afecţiuni pulmonare-embolie şi infarct pulmonar
 Tumori maligne
 Afecţiuni musculare- eforturi fizice epuizante, arsuri, traumatisme
 Afecţiuni renale-sindrom nefrotic, glomerulonefrită, infarct renal
 Pancreatită acută
 Ocluzie intestinală
 Afecţiuni ale SNC- meningită bacteriană, hemoragii cerebrale.

Valori scăzute:

 Post iradiere

21
 I.4. DOZAREA FOSFATAZEI ALCALINE (ALP) (metoda cinetică)

Principiul metodei:

Fosfataza alcalina (ALP), în mediu alcalin (pH=8,6), catalizează

hidroliza p-nitrofenilfosfatului în p-nitrofenol şi fosfat. Reacţia este
următoarea:

OH
O P O OH
OH O
ALP
H2O HO P OH
NaOH
OH
NO2 NO2

p-nitrofenilfosfat Acid fosforic p-nitrofenol

Creşterea absorbanţei la 405 nm a p-nitrofenolului pe măsură ce se

formează este direct proporţională cu activitatea ALP.

Aparatura:
Spectrofotometru
Cronometru

Reactivi:
1. 2-amino-2-metil-1-propanol, pH 10,4; 0,90 mol/L
Acetat de magneziu 1,6 mmol/L

Sulfat de zinc 0,4 mmol/L

2. p-nitrofenilfosfat 16 mmol/L
3. Ser sau plasma (recoltate pe heparină)

22
 Mod de lucru
1. Prepararea soluţiei de lucru: se amestecă 4 părţi reactiv 1 cu o
parte reactiv 2. Această soluţie este stabilă 5 zile la temperatură de 20-25 C
sau 28 de zile la 2-8 C.
2. Dozarea propriu-zisa:
Reactivi (l) Probă (l) Blanc (l)
Soluţie de lucru 100 100
Ser 20 -
Apă distilată - 20
Se agită şi citesc absorbanţele la 1, 2 şi 3 minute

Calcularea rezultatelor:

Se face diferenţa între prima şi ultima citire atât pentru probă cât şi
pentru blanc şi se împarte la numărul de minute cronometrate. Se notează
cu (A/min probă) şi (A/min blanc). (A/min)=(A/min probă)-(A/min
blanc).

Activitatea ALP (U/l) = (A/min) x 2757

Intervale de referinţă:

Adulţi:

ALP (U/l)
Femei 20-50 ani 42-98
Bărbaţi 20-50 ani 53-128
Femei > 60 ani 53-141
Bărbaţi > 60 ani 56-119
Copii:

Fete Băieţi ALP (U/l)

1-30 zile 48-106 75-319
1 lună-1 an 124-341 82-383
1-3 ani 108-317 104-345
4-6 ani 96-297 93-309
7- 9 ani 69-325 86-315
10-12 ani 51-332 42-362
13-15 ani 50-162 74-390
16-18 ani 47-119 52-171

23
 Observaţii:

Testul este realizat pentru a determina activităţile ALP care corespund

unei A/min., maxime de 0.25. Peste aceasta valoare se recomandă diluarea
a 0,1 ml probă cu 0,9 ml ser şi se înmulţeşte rezultatul cu 10.
Nu s-au observat interferenţe pentru următoarele substrate: acid
ascorbic până la 30 mg/dl, bilirubină conjugată până la 60 mg/dl, bilirubină
neconjugată până la 25 mg/dl, trigliceride pînă la 2000 mg/dl.
Limita minimă de detecţie este de 2 U/l.

Interpretarea rezultatelor:

Valori crescute:

 obstrucţie biliară − (este considerată cel mai bun marker al

obstrucţiei biliare, dar nu diferenţiază colestaza intrahepatică de
obstrucţia extrahepatică). În boala hepatobiliară obstructivă nivelul
seric al ALP creşte în paralel cu cel al 5-NT (5 nucleotidazei) şi
LAP (leucin aminopeptidazei).
 creşteri ale ALP în paralel cu -GT şi 5-NT apar în ciroza biliară
primară.
 raportul -GT/ALP5 susţine diagnosticul de boală hepatică
alcoolică. Creşteri ale -GT determinate de alcool sau
anticonvulsivante nu sunt însoţite de creşterea ALP.
Stabilirea cauzei creşterii ALP este extrem de utilă în vederea diferenţierii
diagnosticului.

Enzima Obstrucţie Afecţiune

Copilărie Sarcină
serică biliară osoasă
ALP C C C C
5-NT C N N N
LAP C N N C
-GT C N N N

Unde: C = valori crescute; N = valori normale

 nivelul ALP creşte înaintea apariţiei icterului

24
  nivele marcat crescute ale ALP apar la sugarii cu atrezie biliară
intrahepatică, dar mult mai scăzute în caz de atrezie extrahepatică.
 creşteri modeste (cam de 3 ori valoarea normală) sunt specifice şi
pot fi întîlnite în orice afecţiune hepatică (hepatită virală, hepatită
cronică, ciroză hepatică, afecţiuni hepatice infiltrative), dar şi în
alte boli cu interesare hepatică (ex. insuficienţa cardiacă
congestivă).

În afara afecţiunilor hepatice se impune să menţionăm că valori

crescute ale ALP mai apar în:

 rahitism, cînd creşterea nivelului seric al enzimei precede cu 30-45

zile apariţia semnelor clinice. Scăderea valorilor după tratamentul
cu vitamină D indică începerea procesului de vindecare.
 Boala Paget (osteita deformantă)-creşterea nivelului seric al enzimei
este direct proporţională cu severitatea şi extinderea bolii.

Valori scăzute:

Scăderi ale ALP apar în glicogenoza de tip I (deficit de glucozo-

fosfataza).

25
 I.5. DOZAREA LEUCIN-AMINOPEPTIDAZEI (LAP)

Leucin-aminopeptidaza este o enzimă proteolitică localizată în

citoplasma celulelor din diferite organe (pancreas, rinichi, intestin subţire),
dar mai ales în ficat. Este o enzimă specifică pentru ficat, deoarece organele
anterior menţionate nu pot antrena creşterea nivelului seric al enzimei decât
prin participarea ficatului. Enzima catalizează reacţia:

H3C
LAP
CH CH2 CH CO NH CH2 COOH H2O
H3C NH2
L-leucin-glicina

H3C
CH CH2 CH COOH H2N CH2 COOH
H3C NH2
Leucina Glicina

Principiul metodei:

Reacţia folosită universal pentru dozarea LAP constă dintr-o hidroliză

a leucil-p-nitroanilidei :

Leucil-p-nitroanilida + H2O = Leucina + p-nitroanilina

Aparatura:
1. Spectrofotometru
2. Cronometru

Reactivi:
1. Tampon fosfat 0,1M, pH=7,2
2. Substrat: leucin-p-nitroanilidă (63 mg leucin-p-nitroanilidă (25
mM) se dizolvă în 10 ml metanol p.a). Se păstrează 6 luni la frigider.

26
 3. Ser nehemolizat

Mod lucru
Se pipetează în eprubete de lucru:
Soluţie tampon (ml) 3
Substrat (ml) 0,1
Se agită şi se ţin în repaus 5 minute la 30C.
Ser (ml) 0,1
Se agită şi se citesc absorbanţele din 2 în 2 minute, timp de
10 minute la 405 nm.

Calcularea rezultatelor:
Activitatea LAP (U/l) = (A/min) x 3232

Intervale de referinţă:
LAP = 11-30 U/l

Interpretarea rezultatelor

Valori crescute:
Creşteri fiziologice:
- valori mai crescute se observă la bărbaţi.
- LAP poate fi moderat crescută pe toata perioada sarcinii.
Creşteri patologice:
- în obstrucţii biliare deoarece se secretă în canalele biliare.
- în neoplasme hepatice.
- în pancreatite acute.

Observaţii:

Deşi creşterile LAP sunt paralele cu cele ale ALP, creşterea celei dintâi
este mai utilă a fi luată în considerare în stabilirea diagnosticului, deoarece
este mult mai labilă şi mai sensibilă.

27
 I.6. DOZAREA ACTIVITĂŢII 5’-NUCLEOTIDAZEI (5’-NT)

Principiul metodei

Sub acţiunea 5’-nucleotidazei din ser se eliberează fosfor anorganic

(Pa) din adenozin-5-P utilizat ca substrat. Această reacţie este catalizată şi
de o fosfatază alcalină nespecifică astfel că Pa eliberat din substrat
reprezintă o activitate combinată a ambelor enzime.

Dacă reacţia este efectuată în prezenţa ionilor de Ni 2+, 5’-nucleotidaza

este inhibată, iar Pa eliberat provine doar din acţiunea fosfatazelor
nespecifice. Diferenţa dintre Pa eliberat din AMP în absenţa şi în prezenţa
ionilor Ni2+, inhibitori, reprezintă Pa eliberat din reacţia catalizată de 5’-
nucleotidază. Concentraţia Pa astfel obţinut reprezintă activitatea 5’-
nucleotidazei.

NH2 NH2

N N N N

N N N N
O 5'-NT (pH=6,6 - 7,8)
CH2 O P OH -H3PO4 (Pa) CH2 OH
O O
OH
H H H H
HO OH HO OH

5’-AMP Adenozină

Aparatură

Spectrofotometru

28
 Reactivi

1. Acid tricloracetic
2. Soluţie MnSO4 , pentru activarea enzimei, 0,32 g% în apă bidistilată
3. Soluţie NiCl2 . 6 H2O, pentru eliberarea enzimei, 2,4 g% în apă
bidistilată
4. Substrat AMP 0,01 M (347 mg în 18 ml NaOH 0,1 N adus la 100 ml
cu apă bidistilată)
5. Tampon barbituric pH= 7,8
6. Etalon fosfat 0,4394 g KH2PO4 în 1000 ml apă bidistilată
7. Soluţie etalon de lucru: 1 ml etalon stoc la 10 ml apă bidistilată
(1 ml = 10 µg Pa/ml)
8. Acid molibdic
9. Acid ascorbic 1% în HCl 0,1 N
Mod de lucru

1. Reacţia de eliberare a Pa
În două eprubete de centrifugă se pipetează:

Reactivi (µl) Blanc (µl) Probă (µl)

Sol.tampon 1300 1500
MnSO4 100 100
NiCl2 200 -
Produs biologic (ser) 200 200
Se incubează la 37C, timp de 5 minute. Se adaugă:
Substrat AMP 200 200
Se adaugă acid tricloracetic:
Acid tricloracetic 2000 2000

Se centrifughează la 3000 t/minut, timp de 5-10 minute. Se păstrează

supernatantul pentru a efectua reacţia de culoare.

2. Reacţia de culoare

29
 Reactivi (µl) Blanc (µl) Etalon (µl) Probă (µl)
Supernatant blanc 1000 - -
Supernatant probă - - 1000
Soluţie etalon - 1000 -
Acid molibdic 1000 1000 1000
Acid ascorbic 500 500 500
Apă bidistilată 2500 2500 2500

Se lasă în repaus 10 minute

Se citesc absorbţiile etalonului şi probelor faţă de martor la 620 nm.

Calcularea rezultatelor:
Exprimarea activităţii 5’-nucleotidazei se face în U.I. (micromoli Pa
eliberaţi pe minut la 1 litru de ser la 37C şi pH 7,8.

Se ţine cont că incubarea s-a efectuat 30 minute, că etalonul conţine

10 µg Pa/ml şi că în probă şi martor se dozează Pa din 1000 µl ser.

AP - AM 10 1000
U.I./l = x x x 1
AE - AM 31 0,1 30

107,6

AP - AM
U.I./l = x 107,6
AE - AM

Intervale de referinţă: 1,6 – 1,7 mU/ml

Observaţii:

Determinarea activităţii 5’-nucleotidazei este mult afectată de

capacitatea unor fosfataze acide şi alcaline de a hidroliza esteri fosfaţi.
Această problemă esenţială nu a fost pe deplin rezolvată, toate metodele
propuse pentru dozarea ei având imperfecţiunile lor.

Interpretarea rezultatelor:

Valori crescute:

30
 Chiar dacă distribuţia 5’-nucleotidazei (5’−NT) este similară cu a
fosfatazei alcalinei (ALP), creşterea primei enzime este mult mai specifică
bolilor hepatobiliare (creşterea 5’-nucleotidazei fiind observată la 70-92%
dintre pacienţii cu boli hepatobiliare).

 Valori crescute mai apar în icter extrahepatic, ciroză primară

biliară şi metastaze hepatice.
 Spre deosebire de fosfatza alcalină, 5’-nucleotidaza nu este
afectată de graviditate sau adolescenţă. Acest argument indică
dozarea 5’-nucleotidazei la copii şi adolescenţii cu creştere
rapidă pentru diferenţierea afecţiunilor osoase de cele
hepatobiliare.

31
 I.7. DOZAREA ACTIVITĂŢII COLINESTERAZEI (CHE)

(metoda colorimetrică cu reactiv Ellman)

Colinesteraza face parte din grupul carboxilesterazelor. Există mai

multe tipuri de colinesteraze cu localizări diferite. Funcţie de topografia
enzimei şi a substratului asupra căror acţionează, acestea pot fi prezentate
astfel:

Tabel nr.1 – Clasificarea tipurilor de colinesterază (după G.H.Manle şi

colab., 2005, modificată)

Tipul colinesterazei
Acetilcolinesteraza
-colinesteraza
(colinesterază specifică)
Pseudocolinesteraza
(cu 5 izoenzime)
Distribuţia în
Acţiunea fiziologică
ţesuturi
- terminaţii
Influenţează transmiterea
nervoase colinergice
impulsului nervos
- celulele Kupffer
- eritrocite Rol în metabolismul hematiei
- hepatocite Rol în metabolismul proteic

Principiul metodei:

Esterii acetilcolinei sunt hidrolizaţi în reacţia catalizată de

colinesterază, iar tiocolina formată reacţionează cu DTNB (acid 5-5’-ditio-
bisnitrobenzoic) sau reacţia Ellman, formând 5’-MNBA (acid 5’-mercapto-2-
nitrobenzoic), un compus colorat în galben, fotocolorimetrabil la 412 nm.
Intensitatea coloraţiei este direct proporţională cu activitatea colinesterazei.

32
 Reacţia este următoarea:

CH3

H3C N CH3
CH3 O
(CH2)2
S ChE
+ HOH H3C N CH3 + C O
S
(CH2)2 (CH2)2
C O
SH CH3
(CH2)2

CH3

Butiriltiocolina Tiocolina Butirat

(ester de acetilcolina)

CH3
HOOC NO 2
H3C N CH3
CH3
(CH2)2
HOOC SH
H3C N CH3 + +
S O 2N
S
(CH2)2 S
SH 5'-MNBA
(compus colorat în galben)
Tiocolina
HOOC NO 2
HOOC NO2
DTNB Disulfurã mixtã

Aparatură

Spectrofotometru

33
 Reactivi:
1. Substrat (butirilcolina) – 6,6 mM. Se dizolvă 1 comprimat din test
în 5 ml apă bidistilată. Soluţia este stabilă 2 săptămâni.
2. Reactiv Ellman: 20 mg DTNB dizolvat în 180 ml apă bidistilată şi
completat cu alcool etilic 95% până la 250 ml. Soluţia este stabilă 2
săptămâni.
3. Ser (diluat 1/11 cu ser fiziologic )

Mod de lucru
Reactivi (µl) Blanc (l) Probă (l)
Substrat 200 200
Ser diluat - 20
Incubare la 25C timp de 10 minute
Reactiv de culoare - Elleman 2000 2000
Ser diluat 20 -

Se lasă în repaus timp de 10 minute.

Se citeşte absorbţia probei faţă de martor la 412 nm.

Activitatea colinesterazei UI/l = AP x 8978

O unitate de activitate enzimatică este corespunzătoare cantităţii de

enzimă care hidrolizează 1 µmol butiriltiocolină în timp de 1 minut la 25C.

Intervale de referinţă:
3000 – 8000 UI/l (25oC)
4000 – 12000 UI/l (37oC)

Interpretarea rezultatelor:

Valori scăzute:
Scăderi fiziologice:

Fiziologic nivelul seric al pseudocolinesterazelor scade în sarcină

34
 Scăderi patologice:

 intoxicaţia cu organo-fosfarate (din insecticide mai ales) – nivelul

seric al pseudocolinesterazelor este cu 50% mai redus datorită
inhibiţiei colinesterazei de către pesticidele ce conţin fosfaţi
organici.
 reducerea valorilor serice cu 40% la apariţia primului simptom de
ingestie acută.
 reducerea valorilor serice cu 80% în momentul apariţiei efectelor
neuromusculare
 pacienţii cu expunere cronică la doze scăzute pot fi asimptomatici
chiar la nivele scăzute ale colinesterazei.
Observaţii: muncitorii care sunt expuşi la organofosforate nu trebuie
să-şi reia lucrul până când valoarea colinesterazei nu creşte la 75% din
normal. (colinesteraza serică se regenerează într-un ritm de 25% în 7-10 zile
şi revine la nivelul bazal în 4-6 săptămâni).

 ciroze hepatice decompensate

 metastaze hepatice
 distrofii musculare
Studii statistice arată că valoarea serică a pseudocolinesterazei se
corelează cu nivelul albuminei şi cu cel al protrombinemiei. Reducerea
progresivă, în mod paralel a cotei albuminemiei şi a nivelului seric al
pseudocolinesterazei este un element care indică constituirea leziunilor
hepatice ireversibile.

35
 I.8. DOZAREA ACTIVITĂŢII ORNITIN CARBAMIL TRANSFERAZEI
(OCT)

Principiul metodei:

Ornitin carbamil transferaza (OCT) catalizează reacţia de transfer a

grupei carbamil de pe carbamil fosfat pe ornitină cu formarea citrulinei.
Reacţia are loc la nivelul mitocondriei hepatice. Dozarea OCT în ser este
extrem de utilă în investigarea ficatului, datorită faptului că provine doar de
la acest organ.

Reacţia:

O
NH2
NH C NH2
NH2 CH2
OCT CH2
C=O (CH2)2
(CH2)2
O PO3H2 CH NH2
CH NH2
COOH
COOH

Carbamil fosfat Ornitina Citrulina

Metoda de dozare constă în adăugarea ureazei pentru a elimina ureea

din probă, iar apoi citrulina va reacţiona cu diacetilmonoxima şi antipirina
formând un complex fotocolorimetrabil la 460 nm. Intensitatea coloraţiei
este direct proporţională cu activitatea ornitin carbamil transferazei.

Aparatură
Etuva
Spectrofotometru

Reactivi:
1. Tampon trietanolamina, pH=7,7. Se dizolvă 74,2 g de
trietanolamina în 900 ml apă. Se ajustează pH-ul la 7,7 cu soluţie

36
 de NaOH 1N, iar apoi se aduce la 1000 ml cu apă distilată.
2. Ureaza. 200 mg urează, 5000U/g, se dizolvă în 200 ml tampon de
trietanolamina.
3. Soluţie carbamilfosfat 50mM. Soluţia se prepară extemporaneu
prin dizolvarea a 150 mg carbamilfosfat sare de litiu în 20 ml
tampon trietanolamina.
4. Soluţie diacetilmonoxima. Se dizolvă 10,1g în 1000 ml de apă
distilată.
5. Soluţie antipirina. Se dizolvă 12,2 g antipirina şi 3,4 g FeCl 3 6H2O
într-un amestec format din 625 ml acid fosforic 85% şi 375 ml apă
distilată.
6. Standard de citrulina 15 mM. Se dizolvă 263 mg citrulina în 100 ml
apă distilată.
7. Acid tricloracetic 22 g%.

Mod de lucru:

Reactivi (ml) Blanc (ml) Proba (ml) Proba martor (ml)

Tampon (1) 0,1 0,4 -
Ornitina 0,4 - 0,4
Ser - 0,1 0,1
Incubare 5 minute la 37
Carbamil fosfat 0,4 - 0,4
Ureaza - 0,4 -
Se agită şi se incubează la 37 C 30 de minute
Acid tricloracetic 1 1 1
Se agită, se centrifughează 10 minute la 5000 rot/min

Reacţia de culoare:

Reactivi (ml) Blanc (ml) Proba (ml) Proba martor (ml)

Supernatant martor 1 - -
Supernatant proba - 1 -
Supernatant proba martor - - 1
Antipirina 4 4 4
Diacetilmonoxima 1 1 1
Se lasă 20 minute pe baie de apă, se răceşte

Se citesc la 460 nm proba şi proba martor faţă de martor.

37
 Pentru standardizare se foloseşte etalonul de citrulina în diluţie de
1/50 şi 1/100 şi se lucrează la fel ca probele. Valorile sunt de 150 şi
respectiv 300 µmoli/l.

O unitate a activităţii enzimei se defineşte prin cantitatea de OCT ce

produce 1µmol de citrulina/min/l sau 30 µmoli de citrulina/min/l. Cele
două valori standard vor corespunde la 150/30=5 U/l, 300/30=10 U/l.

Intervale de referinţă:

0-5 U/l

Interpretarea rezultatelor:

Valori crescute:

Datorită valorilor scăzute ale enzimei în ser la pacienţii sănătoşi orice

creştere a valorilor enzimei oferă indicii asupra stării de funcţionare a
ficatului. Creşteri marcante ale activităţii OCT se întâlnesc în hepatitele
virale acute şi alte forme de necroză a ficatului.

Valori moderat crescute apar în:

- Icter obstructiv
- Ciroză
- Carcinom metastatic
- Infarct miocardic în condiţiile unei complicaţii congestive hepatice.
Valori scăzute:

Deficitul de OCT este o afecţiune recesivă X-linkată ce determină:

- La nou născut hiperamonemie severă cu alcaloza respiratorie.

- La adult valorile amonemiei sunt de 2-10 X valori normale.
Scăderea OCT poate aparea dupa o infecţie bacteriană sau virală,
determinând confuzii cu sindromul Reye.

38