Povestea lui Harap-Alb

de I. Creanga
-aparteneta textului la basmul cult-

Basmul este o naratiune ampla, de larga raspandire, in care intamplari reale se

impletesc cu cele imaginare, la actiunea caruia participa numeroase personaje, unele
inzestrate cu puteri supranaturale si care reda confruntarea dintre bine si rau, avand mereu
un final optimist sau fericit.
Basmul prezinta in principiu procesul de initiere, de maturizare al eroului.
„Povestea lui Harap-Alb” este unul dintre basmele cele mai complexe din literatura
romana.
Tema basmului este triumful binelui asupra raului, dar si procesul de initiere al fiului
de crai. Apar motive literare specifice: superioritatea mezinului, drumul, probele, pedepsirea
raufacatorului, casatoria, cifrele magice, s.a.
Evenimentele sunt relatate la persoana a III-a de un narator omniscient; naratiunea
se imbina cu descrierea si dialogul.
Ca in orice basm apar cliseele compozitionale:
Basmul debuteaza cu o formula initiala, usor modificata, care fixeaza timpul si spatiul
nedeterminate, imprecise si o parte din personaje: „amu cica era odata un crai care avea trei
feciori...” . Aceasta formula are rolul de a introduce cititorul in lumea fictionala a basmului.
Formulele mediane apar pe parcursul textului, au structura repetitiva si rolul de a
lega episoadele basmului, de a capta atentia cititorului: „si merse el ce merse...” , s.a.
Formula finala in basmul cult difera de cea din basmul popular avand rolul de al
readuce pe lector in lumea reala.
Actiunea este complexa si se desfasoara linear prin inlantuirea episoadelor. Ca in
orice basm, actiunea respecta un tipar narativ stereotip care cuprinde mai multe etape: o
situatie initiala de echilibru; tulburarea situatiei de echilibru (solicitarea unui succesor);
plecarea eroului la drum; probele initiale; depasirea probelor cu sprijinul adjutantilor;
demascarea si pedepsirea spanului; casatoria si incoronarea.
Actiunea si momentele subiectului:
Textul debuteaza cu expozitiunea in care sunt prezentate coordonatele spatio-
temporale nedeterminate, vag precizate („odata”, „intr-o tara departata”) si o parte dintre
personajele basmului („un crai cu trei feciori”, „Verde Imparat cu cele trei fete”).
Intriga este reprezentata de solicitarea lui Verde Imparat adresata Craiului prin care
isi doreste un succesor la tron.
Desfasurarea actiunii cuprinde mai multe momente, prezentand calatoria si probele
la care este supus mezinul inainte de a fi incoronat.
Pentru a afla care este cel mai destoinic, Craiul isi supune fii la o proba de curaj,
deghizandu-se in ursul de la pod. Cel care reuseste sa treaca proba podului va fi mezinul.
Pentru ca a fost milostiv, Sf. Duminica il sfatuieste sa caute hainele, armele si calul tatalui sau
din tinerete. Inainte de a pleca la drum, mezinul primeste interdictia de a se imprieteni cu
Omul Span sau Omul Ros, vazuti ca simbol al raului.
Fiind novice, mezinul cade in capcana Spanului, acesta din urma reusind sa-i fure
identitatea (proba fantanii). In urma acestui esec devine sluga Spanului si primeste numele
de Harap Alb.
 Cu aceste roluri schimbate, cei doi ajung la curtea lui Verde Imparat, unde eroul este
supus unor altor probe: sa aduca salata din gradina ursului, pielea si capul cerbului fermecat
si pe fata Imparatului Rosu.
Primele doua probe sunt trecute cu ajutorul calului nazdravan si al Sf. Duminici.
Pentru a trece de a treia proba, eroul dobandeste niste noi ajutoare: Setila,
Flamanzila, Gerila, Ochila, Pasari-Lati-Lungila, albinele si furnicile.
Depasind probele Imparatului Rosu, eroul se intoarce cu fata de imparat la curte.
Punctul culminant consta in demascarea Spanului si pedepsirea acestuia de catre cal,
dar nu inaite de al omori pe erou. Acesta este reinviat si isi recapata identitatea.
Deznodamantu il reprezinta casatoria si incoronarea eroului.
Avand in vedere faptul ca textul indeplineste toata criteriile unui basm cult, putem
afirma ca „Povestea lui Harap-Alb” este un basm cult.