Carte RT Corectata PDF

REDUCTOARE CU O TREAPTĂ.
CALCUL ŞI PROIECTARE
Simion HARAGÂŞ
REDUCTOARE CU O TREAPTĂ.
CALCUL ŞI PROIECTARE
RISOPRINT
2014
Cuprins
Introducere ........................................................................................................................................... 7
1 VARIANTE CONSTRUCTIVE ................................................................................................... 9
2 CALCULUL ANGRENAJELOR ............................................................................................... 23
2.1 Reductorul cu roţi dinţate cilindrice cu dinţi înclinaţi ........................................................... 23
2.1.1 Calcule preliminare ........................................................................................................... 23
2.1.2 Predimensionarea angrenajului ......................................................................................... 25
2.1.3 Dimensionarea şi verificarea angrenajului ........................................................................ 28
2.1.3.1 Calculul elementelor geometrice .................................................................................. 28
2.1.3.2 Verificarea angrenajului ............................................................................................... 32
2.1.4 Calculul forţelor din angrenaj ............................................................................................ 34
2.2 Reductorul cu roţi dinţate conice cu dinţi drepţi .................................................................... 35
2.2.2 Predimensionarea angrenajului ......................................................................................... 36
2.2.3.1 Calculul elementelor geometrice .................................................................................. 38
2.2.3.2 Verificarea angrenajului ............................................................................................... 43
2.3 Reductorul cu angrenaj melcat ............................................................................................... 45
2.4 Proiectarea formei constructive a roţilor dinţate .................................................................... 53
3 PROIECTAREA ŞI CALCULUL ARBORILOR ...................................................................... 57
3.1 Proiectarea formei arborelui de intrare în reductor ................................................................ 57
3.2 Proiectarea formei arborelui de ieşire din reductor ................................................................ 62
3.3 Calculul reacţiunilor şi momentelor încovoietoare ................................................................ 65
3.3.1 Reductorul cu roţi dinţate cilindrice .................................................................................. 65
3.3.2 Reductorul cu roţi dinţate conice ....................................................................................... 68
3.3.3 Reductorul melcat .............................................................................................................. 70
3.4 Verificarea arborilor ............................................................................................................... 73
3.4.1 Verificarea la solicitări compuse ....................................................................................... 73
3.4.2 Verificarea la oboseală ...................................................................................................... 75
3.5 Verificarea penelor ................................................................................................................. 76
3.6 Calculul de verificare a rulmenţilor ....................................................................................... 76
4 PROIECTAREA CARCASEI REDUCTORULUI
ŞI A ACCESORIILOR CARCASEI .......................................................................................... 83
4.1 Proiectarea carcasei ................................................................................................................ 83
4.2 Proiectarea accesoriilor carcasei ............................................................................................ 89
4.2.1 Capace de fixare a rulmenţilor .......................................................................................... 89
4.2.2 Casete pentru rulmenţi ....................................................................................................... 90
4.2.3 Capace de vizitare.............................................................................................................. 91
5
4.2.4 Dopuri de golire ................................................................................................................. 92
4.2.5 Aerisitoare ......................................................................................................................... 92
4.2.6 Indicatoare de nivel de ulei................................................................................................ 93
4.2.7 Inele de ridicare ................................................................................................................. 97
4.3 Verificarea reductoarelor la încălzire ..................................................................................... 97
5 PROIECTAREA TRANSMISIEI PRIN CURELE TRAPEZOIDALE ..................................... 99
6 PROIECTAREA 3D A REDUCTOARELOR ......................................................................... 105
Bibliografie ...................................................................................................................................... 108
ANEXE ............................................................................................................................................ 109
6
Introducere
Proiectul este o lucrare, în cazul acesta o lucrare tehnică, care sub aspectul structurii sale se
compune dintr-o parte scrisă și o parte desenată.
În partea scrisă se regăsesc:
 Tema de proiectare, care conține tipul construcției, datele inițiale, anumite restricții etc.
 Un memoriu în care sunt prezentate și argumentate soluțiile propuse de către proiectant. De
asemenea, acest memoriu conține toate calculele: cinematice, dinamice, de rezistență,
calcule referitoare la aspecte de precizie și control, precum și alte calcule, în funcție de
construcția proiectată.
Este de menționat faptul că, pentru realizarea unui proiect, sunt vehiculate cunoștințe
multidisciplinare. Unele dintre ele se bazează pe cele dobândite în anii anteriori (statică, cinematică,
dinamică, rezistența materialelor, toleranțe, studiul materialelor, desen tehnic), iar altele presupun o
documentare suplimentară la nivelul cerut de proiect, din alte discipline care se referă la tipuri de
semifabricate, tehnologii de prelucrare, tratamente termice, informatică.
Proiectul se derulează între cele două borne: „startul” (tema de proiectare) și „finișul” (desenul
de ansamblu și desenele de execuție).
Volumul de față a fost conceput plecând de la faptul că el constituie una din secvențele
traseului care trebuie parcurs la formarea unui inginer. Structura lui reflectă succesiunea logică (și
cronologică) a etapelor pe care proiectantul trebuie să le urmeze, de la însușirea temei de proiectare
până la calculele finale.
Conținutul capitolelor a fost astfel gândit și dozat încât studentul să nu devină un simplu
operator care introduce date într-un program de calcul. Volumul nu exclude utilizarea unei
bibliografii complementare. Dimpotrivă, o asemenea documentare este necesară, astfel încât orele
de proiect, precum și activitatea individuală a studentului (documentare, calcule concomitent cu
dezvoltarea desenului) îi formează acestuia un stil ingineresc eficient, în care se regăsește
inventivitatea tehnică, rigoarea, precizia, organizarea activității, simțul răspunderii, încadrarea în
termenele de etapă și de final.
Există o strategie de abordare a unui proiect. În volumul de față, ea rezultă din succesiunea
capitolelor:
a. Trebuie înțeleasă construcția și funcționarea ansamblului de proiectat.
b. Se identifică lanțul cinematic care participă la transmiterea mișcării și a puterii, de la
intrarea în reductor la ieșirea din acesta.
c. Se identifică interacțiunile dintre elementele aflate în contact. Câteva exemple ținând
seama de fluxul puterii transmise: curea - roată de curea; roată de curea - pană; pană -
arbore de intrare; arbore de intrare - rulmenți; pinion - roată dințată conjugată (melc - roată
melcată); roată condusă (roată melcată) - pană.
d. Se calculează puterea în zonele lanțului cinematic în care se pune problema dimensionării
elementelor din acele zone. De exemplu, puterea: la roata de curea motoare, la capetele de
arbore și pe arborii transmisiei, la nivelul angrenajului.
e. Corespunzător puterii în zonele de interes, precum și turației din acele zone, se determină
momentele de torsiune care se transmit prin organele de maşini din zonele respective
(curea, capete de arbore, angrenaj).
f. Se proiectează arborii, pornind de la capetele de arbore și ținând seama de rolul funcțional
al fiecărui tronson, precum și de standardele în vigoare.
g. Se dimensionează și se verifică angrenajul.
h. Se calculează transmisia prin curea.
7
i. Forțele din transmisia prin curea și din angrenaj sunt preluate de arbori, respectiv de
rulmenți.
j. În felul acesta se poate proceda la verificarea arborilor la solicitări compuse și la oboseală.
La calculul la oboseală s-a ținut seama de tipul solicitării la încovoiere (ciclu alternant-
simetric), respectiv la torsiune (acoperitor, ciclu pulsator), precum și de coeficientul de
asimetrie al ciclului respectiv în alegerea rezistențelor la oboseală.
De asemenea sunt verificate asamblările cu pană.
k. Cunoscând reacțiunile din reazeme, sunt calculați rulmenții.
Pentru dezvoltarea construcției și efectuarea desenului de ansamblu, volumul conține
informațiile necesare, formulele practice și alte date, care permit construirea carcasei și a
accesoriilor acesteia.
Lucrarea conține un important număr de Anexe care permit proiectantului accesarea rapidă a
unor informații necesare desfășurării calculelor de la punctele a...k de mai sus, precum și
definitivarea desenului.
Mulțumesc domnului prof. em. dr. ing. Dumitru Pop pentru lectura manuscrisului și pentru
sugestiile prezentate, care au contribuit la calitatea acestui volum.
8
1 VARIANTE CONSTRUCTIVE
Reductoarele sunt transmisii prin angrenare cu raport de transmitere constant, montate în
carcase închise, care reduc turaţia şi măresc momentul de torsiune transmis. Reductoarele cu un
singur angrenaj sunt reductoare cu o treaptă.
În funcţie de tipul angrenajului reductoarele cu o singură treaptă de reducere sunt: cu roţi
dinţate cilindrice (cu dinţi drepţi sau înclinaţi), cu roţi conice şi cu angrenaj melc-roată melcată.
Componentele principale ale acestor reductoare sunt: carcasa reductorului, cei doi arbori
(arborele de intrare şi cel de ieşire), roţile dinţate, lagărele, elementele de etanşare, capacele,
indicatorul nivelului de ulei, aerisitorul, elemente pentru ridicarea reductorului, dopul de golire,
elementele de asamblare.
Carcasa reductorului este formată, în general, din două părţi, corp şi capac, asamblate între ele
prin şuruburi de fixare şi centrate cu ajutorul ştifturilor. Carcasa este realizată prin turnare (din
fontă) sau din elemente sudate şi are prevăzute nervuri de rigidizare şi răcire. În corp sunt prevăzute
găuri în care intră şuruburile de fixare a reductorului (pe fundaţie sau pe utilajul unde urmează să
funcţioneze). În carcasa reductorului se introduce ulei (până la un nivel stabilit) pentru ungerea
angrenajului şi, eventual, a rulmenţilor (care, pentru anumite soluţii constructive pot fi unşi, separat,
cu unsoare consistentă).
Arborii sunt realizaţi cu secţiune variabilă (în trepte), au capetele cu diametrul şi lungimea
standardizate, prevăzute cu pene (pentru transmiterea momentelor de torsiune). Arborele de intrare
este, de regulă, corp comun cu pinionul cilindric, pinionul conic sau melcul din motive de reducere
a gabaritului şi de creştere a rezistenţei pinionului, respectiv a melcului.
Roţile dinţate cilindrice, conice şi roata melcată sunt montate pe arbori prin intermediul unor
pene paralele şi fixate axial cu ajutorul umerilor executaţi pe arbore, cu bucşe distanţiere etc.
Lagărele sunt cu rostogolire folosind rulmenţi cu bile sau cu role. Ungerea rulmenţilor se poate
realiza cu ajutorul uleiului din reductor sau cu unsoare consistentă. Reglarea jocului din rulmenţi se
face prin intermediul capacelor sau a piuliţelor speciale pentru rulmenţi, în funcţie de tipul
montajului.
Elementele de etanşare, pentru etanşări mobile; frecvent utilizate sunt manşetele de rotaţie.
Capacele servesc la fixarea rulmenţilor şi reglarea jocului din aceştia, la asigurarea etanşării,
fiind fixate în peretele reductorului cu ajutorul unor şuruburi.
Indicatorul nivelului de ulei din reductor poate să fie o tijă (jojă) pe care sunt marcate nivelul
maxim şi minim al uleiului sau un vizor montat pe corpul reductorului.
Elementele pentru ridicarea reductorului şi manipularea lui sunt inele-şurub sau urechi de
ridicare, ca elemente turnate ale carcasei.
Reductor cu roţi dinţate cilindrice cu dinţi înclinaţi
În figura 1.1 este prezentat un reductor cu roţi dinţate cilindrice cu dinţi înclinaţi. Cei doi arbori
ai reductorului sunt într-un plan orizontal (care este totodată şi planul de separaţie al reductorului)
faţă de suprafaţa de aşezare a reductorului.
Pinionul cilindric este corp comun cu arborele de intrare, iar roata dinţată este montată pe
arborele de ieşire printr-o asamblare cu pană. Aşa cum rezultă din desen sensul de înclinare al
dinţilor pinionului este spre stânga (evident sensul înclinării dinţilor roţii mari va fi spre dreapta).
Ambii arbori sunt montaţi pe câte o pereche de rulmenţi radiali-axiali cu role conice, cu
conducere reciprocă, montaţi în X. Poziţionarea şi fixarea axială a arborilor se realizează cu ajutorul
a patru capace fixate de carcasă cu şuruburi. În capacele prin care trec arborii sunt montate manşete
de etanşare de rotaţie.
Carcasa reductorului este formată din două semicarcase: carcasa inferioară (corpul) şi carcasa
superioară (capacul). Acestea sunt centrate prin intermediul a două ştifturi cilindrice şi fixate cu
şuruburi şi piuliţe. Semicarcasele sunt prevăzute cu nervuri pentru rigidizare şi pentru mărirea
suprafeţei de răcire.
9
REDUCTOARE CU O TREAPTĂ. CALCUL ŞI PROIECTARE
A A
A-A
Fig.1.1 Reductor cu roţi dinţate cilindrice cu dinţi înclinaţi
10
VARIANTE CONSTRUCTIVE
Fig.1.1 Reductor cu roţi dinţate cilindrice cu dinţi înclinaţi (continuare)
Reductorul este prevăzut cu diferite accesorii: capac de vizitare, inele de ridicare, aerisitor,
vizor de ulei, dop de golire.
Reductor cu roţi dinţate conice cu dinţi drepţi
Un reductor cu roţi dinţate conice este prezentat în figura 1.2.
Arborii reductorului sunt într-un plan orizontal, planul de separaţie al reductorului. Pinionul
conic este corp comun cu arborele.
Arborele de intrare în reductor este fixat într-o casetă şi rezemat pe doi rulmenţi radiali-axiali
cu role conice, cu conducere reciprocă, montaţi în O. Fixarea rulmenţilor pe arbore şi reglarea
jocului se face cu ajutorul unei piuliţe speciale pentru rulmenţi.
Roata dinţată conică este fixată pe arborele de ieşire printr-o asamblare cu pană. Arborele de
ieşire este rezemat pe doi rulmenţi radiali-axiali cu role conice montaţi în X. El este fixat şi
poziţionat prin intermediul capacelor (care la rândul lor sunt montate cu şuruburi de cele două
semicarcase ale reductorului. Reglarea jocului din rulmenţi şi poziţionarea roţii conduse se face cu
elemente de reglare montate în pachet sub capace.
Semicarcasele reductorului se fixează cu şuruburi şi se centrează cu două ştifturi cilindrice.
Caseta cu arborele de intrare se fixează de cele două semicarcase cu ajutorul unor şuruburi.
Poziţionarea axială a casetei (şi implicit a pinionului conic) se realizează cu ajutorul unor elemente
de reglare. Semicarcasele şi caseta au nervuri pentru rigidizare şi pentru mărirea suprafeţei de
răcire. Carcasa este simetrică în raport cu planul care conţine axa arborelui de intrare.
11
A A
A-A
Fig.1.2 Reductor cu roţi dinţate conice cu dinţi drepţi

12
Fig.1.2 Reductor cu roţi dinţate conice cu dinţi drepţi (continuare)
Accesoriile reductorului sunt: inele de ridicare şurub, aerisitor (fixat în capacul de vizitare),
vizor de ulei şi dop de golire.
Reductor melcat
Reductorul melcat din figura 1.3 are melcul plasat sub roata melcată.
Melcul este corp comun cu arborele de intrare. Arborele este rezemat într-o parte pe o pereche
de rulmenţi radiali-axiali cu role conice montaţi în X, fixaţi într-o casetă (lagărul conducător) iar în
cealaltă parte pe un rulment radial cu bile (lagărul liber). Poziţionarea axială a arborelui se face prin
intermediul elementelor de reglare montate între casetă şi carcasă.
Arborele de ieşire (a cărui axă se află în planul de separaţie al reductorului) este rezemat pe doi
rulmenţi radiali-axiali cu role conice montaţi în X şi are fixat pe el (printr-o asamblare cu pană)
roata melcată. Roata melcată este din două bucăţi (la diametre exterioare peste 200 mm). Coroana
melcată este din bronz iar butucul este din fontă sau din oţel. Soluţia are în vedere costul mai ridicat
al bronzului faţă de fontă sau oţel.
Reductorul melcat are aceleaşi accesorii ca şi reductorul cu roţi dinţate conice.
Alte tipuri de reductoare cu o treaptă sunt prezentate în figurile 1.4, 1.5, 1.6, 1.7, 1.8 şi 1.9
(după [1]).
Reductorul cu roţi dinţate cilindrice din figura 1.4 are arborii într-un plan vertical (faţă de
suprafaţa de aşezare a reductorului). Arborele de ieşire are axa în planul de separaţie al reductorului.
Nivelul de ulei se măsoară cu o jojă.
13
A A
A-A
Fig.1.3 Reductor melcat

14
Fig.1.3 Reductor melcat (continuare)
Arborii reductorului sunt montaţi pe câte doi rulmenţi radiali-axiali cu role conice montaţi în X.
În figura 1.5 este prezentat un reductor la care arborii sunt verticali. În acest exemplu arborii
sunt rezemaţi pe rulmenţi radiali-axiali cu bile montaţi în X. Pinionul cilindric este piesă separată şi
se montează pe arbore printr-o asamblare cu pană (similar cu fixarea roţii dinţate pe arborele de
ieşire).
Reductorul cu roţi dinţate conice din figura 1.6 are pinionul conic (piesă separată) fixat pe
arborele de intrare. Arborii reductorului sunt într-un plan orizontal şi rezemaţi pe rulmenţi radiali-
axiali cu role conice montaţi în X.
În cazul reductorului din figura 1.7 arborele de ieşire este vertical. Arborii sunt rezemaţi pe
rulmenţi radiali-axiali cu bile (montaţi în X).
În cele două exemple anterioare arborii de intrare în reductor sunt montaţi în casete.
Reductorul din figura 1.8 are melcul plasat deasupra roţii melcate. Arborele de intrare are
lagărul conducător format din doi rulmenţi radiali-axiali cu role conice montaţi în X şi ca lagăr liber
un rulment radiali cu role cilindrice.
Arborele de ieşire este rezemat pe rulmenţi radiali-axiali cu role conice (montaţi în X) şi este
plasat în planul de separaţie al reductorului.
15
A-A
A
16
A

A-A
A A
17
A A
A-A
18
A-A
A A
19
A-A

A
20
A-A
A A
21
La reductorul melcat din figura 1.9 arborele de intrare este în planul orizontal (rezemat pe doi
rulmenţi radiali-axiali cu role conice montaţi în X) iar arborele de ieşire este în planul vertical
(rezemat pe doi rulmenţi radiali-axiali cu bile montaţi în X).
Ambele reductoare melcate prezentate anterior au roata melcată realizată din două bucăţi, iar
verificarea nivelului de ulei se face cu ajutorul unor joje.
22
2 CALCULUL ANGRENAJELOR
Pentru o transmisie mecanică formată dintr-un motor electric, o transmisie prin curele şi un
reductor cu o singură treaptă de reducere se consideră cunoscute:
 Puterea motorului Pm, [kW].
 Turaţia motorului nm, [rot/min].
 Raportul de transmitere total itot.
Reductorul poate să fie cu roţi dinţate cilindrice cu dinţi înclinaţi, cu roţi dinţate conice cu dinţi
drepţi sau cu angrenaj melcat.
2.1 Reductorul cu roţi dinţate cilindrice cu dinţi înclinaţi

Schema cinematică a reductorului este prezentată în figura 2.1.
Motor
Pm, nm
P2, n2
2 z2 T2
itc
u12
P1, n1
T1
1 z1
Fig.2.1 Schema cinematică a reductorului cu roţi dinţate cilindrice
2.1.1 Calcule preliminare

Pentru început se aleg materialele pentru pinion şi roată (Anexa 2.1, Tabelul A 2.1.1). Pentru
materialele alese, din aceeaşi anexă, se stabilesc tensiunile limită la presiune de contact şi, respectiv,
la încovoiere (σHlim1, σHlim2, σFlim1, σFlim2).
În funcţie de tratamentul termic aplicat danturilor roţilor se alege numărul de dinţi ai pinionului
z1 (tabelul 2.1). Apoi se adoptă un raport de transmitere preliminar pentru transmisia prin curele
trapezoidale itc (tabelul 2.2) şi se calculează raportul de transmitere necesar al angrenajului.
itot
i12  (2.1)
itc
Tabelul 2.1 Numărul de dinţi ai roţii motoare la roţile dinţate cilindrice

Tratamentul termic aplicat danturii z1
Danturi cementate şi călite 14 … 17
Danturi durificate prin inducţie (CIF) 15 … 23
Danturi nitrurate 15 … 23
Danturi îmbunătăţite (HB ≤ 350) 25 … 35
Se adoptă un raport de transmitere standardizat i12STAS (tabelul 2.3). Acesta va fi raportul de
angrenare teoretic u12teoretic.
23
u12 teoretic  i12 STAS (2.2)

Se calculează numărul de dinţi ai roţii 2.
z2  z1  u12 teoretic (2.3)
Evident, pentru z2 se va adopta o valoare întreagă. În continuare, această valoare se va nota cu
z2. Pentru angrenajele cilindrice şi conice este de dorit ca numerele întregi de dinţi ale roţilor z1 şi z2
să fie prime între ele (adică cel mai mare divizor comun să fie 1) pentru a se asigura o repartiţie mai
uniformă a uzurii pe cei z1, respectiv z2, dinţi.
Tabelul 2.2 Rapoarte de transmitere
Tipul transmisiei i
Transmisie prin curele trapezoidale 1,2 … 2
Angrenaje cu roţi dinţate cilindrice 2 … 4,5
Angrenaje cu roţi dinţate conice 2…5
Angrenaje melcate 8 … 40
Tabelul 2.3 Rapoarte de transmitere pentru reductoare de uz general
I II I II I II I II I II
1,00 1,60 2,50 4,00 6,30
1,00 1,60 2,50 4,00 6,30
1,12 1,80 2,80 4,50 7,10
1,25 2,00 3,15 5,00 8,00
1,25 2,00 3,15 5,00 8,00
1,40 2,24 3,55 5,60 9,00
Observaţii: ▪ Valorile din şirul I se vor prefera valorilor din şirul II.
▪ Rapoarte de transmitere mai mari decât cele din tabel se obţin prin înmulţirea
acestora cu 10; 100; 1000 etc.
Raportul de angrenare real al angrenajului va fi:

z
u12  2 (2.4)
z1
Eroarea relativă εu faţă de valoarea standardizată a raportului de transmitere trebuie să fie în
intervalul [-2,5%...2,5%] pentru u ≤ 4, respectiv [-3%...3%] pentru u > 4.
u  u12teoretic
u12  12  100 [%] (2.5)
u12 teoretic
Se recalculează raportul de transmitere al transmisiei prin curele trapezoidale:
i
itc  tot (2.6)
u12
Turaţiile celor doi arbori vor fi:
nm
n1  [rot/min] (2.7)
itc
n1 nm
n2   [rot/min] (2.8)
u12 itc  u12
Puterile pe cei doi arbori ai reductorului se calculează ţinând cont de randamentul elementelor
componente ale reductorului (tabelul 2.4).
P1  Pm  tc  rul [kW] (2.9)
P2  P1  c  rul  Pm  tc  c  2rul [kW] (2.10)
unde: P1 – puterea pe arborele 1.
24
CALCULUL ANGRENAJELOR
P2 – puterea pe arborele 2.
ηtc – randamentul transmisiei prin curele trapezoidale.
ηc – randamentul angrenajului cu roţi dinţate cilindrice.
ηrul – randamentul unei perechi de rulmenţi.
Tabelul 2.4 Randamente
Tipul transmisiei η
Transmisie prin curele trapezoidale 0,92 … 0,94
Angrenaje cu roţi dinţate cilindrice 0,96 … 0,98
Angrenaje cu roţi dinţate conice 0,94 … 0,97
z1 = 1 0,70
z1 = 2 0,75
Angrenaje melcate
z1 = 3 0,82
z1 = 4 0,82
cu bile 0,999
Rulmenţi
cu role 0,99
Se calculează momentele de torsiune pe cei doi arbori ai reductorului:
P
T1  9,55  106  1 [N·mm] (2.11)
n1
P2
T2  9,55  106  [N·mm] (2.12)
n2
2.1.2 Predimensionarea angrenajului

Solicitarea principală poate să fie de presiune de contact (la danturile îmbunătăţite, cu
HB ≤ 350) sau de încovoiere (la danturile cementate sau durificate superficial). Pentru fiecare din
cele două condiţii de rezistenţă se calculează o distanţă axială necesară. Indicele H indică solicitarea
la presiune de contact, iar indicele F – pe cea de încovoiere.
T1  K A  KV  K H  K H
aw nec H  u12  1  3  Z E  Z H  Z   Z 
2
(2.13)
2   a  u12   HP
2
T1  z1  u12  1  Y Y 
2
aw nec F  3  K A  KV  K F  K F  Y  Y   Sa Fa  (2.14)
2   a  cos    FP  max
unde: β – unghiul de înclinare a danturii pe cilindrul de divizare (pentru reductoare β = 8...12º).
ψa – coeficientul lăţimii dintelui. Se alege în funcţie de raportul dintre puterea P2 (kW) şi
turaţia n2 (rot/min). Se recomandă:
 P2
 0,15...0,3 pentru n  0,1
a   2
(2.15)
P2
0,3...0,45 pentru  0,1
 n2
Indicaţii suplimentare privind alegerea coeficientului ψa sunt date în Anexa 2.3.
KA – factor de utilizare (se alege din Anexa 2.4).
KV – factor dinamic (la predimensionare se poate lua KV = 1,1 … 1,3 [8]).
KHKF – factorii repartiţiei sarcinii pe lăţimea danturii pentru solicitarea de contact,
respectiv pentru solicitarea de încovoiere (Anexa 2.6).
25
KHKF – factorii repartiţiei sarcinii în plan frontal, pe perechile de dinţi aflate simultan în
angrenare pentru solicitarea contact, respectiv pentru solicitarea de încovoiere
(Anexa 2.7). La predimensionare KH KF[8].
ZE – factorul de elasticitate al materialului roţilor (Anexa 2.8).
ZβYβ – factorii înclinării dinţilor pentru solicitarea de contact, respectiv pentru cea de
încovoiere (Anexa 2.9). Pentru Zβ:
Z   cos  (2.16)
La predimensionare Yβ = 0,9 … 0,95 [8].
ZH – factorul punctului de rostogolire (factorul zonei de contact).
La predimensionare, conform [8]:
Z H  2,49  Z  (2.17)
ZY – factorii gradului de acoperire (a lungimii minime de contact) pentru solicitarea
de contact, respectiv pentru cea de încovoiere.
La predimensionare Z = 0,9 … 0,96 şi Y = 0,85 … 0,9 [6].
YSa – factorul de corecţie a tensiunilor de încovoiere la baza dintelui. Se determină pentru
ambele roţi din Anexa 2.10 (YSa1, YSa2).
YFa – factorul de formă a dintelui pentru solicitarea de încovoiere. Se alege pentru ambele
roţi din Anexa 2.12 (YFa1, YFa2).
σHP1 σHP2 – tensiunile admisibile pentru solicitarea de contact.
 Z
 HP1  H lim1 N 1 (2.18)
S H min
 H lim 2  Z N 2
 HP 2  (2.19)
S H min
SHmin – coeficientul de siguranţă minim pentru solicitarea de contact (Anexa 2.13).
ZN1ZN2 – factorii durabilităţii pentru solicitarea de contact (Anexa 2.14).
În relaţia (2.13):  HP  min HP1 ,  HP 2  (2.20)
σFP1 σFP2 – tensiunile admisibile pentru solicitarea de încovoiere.
 Y Y
 FP1  F lim1 N 1 ST (2.21)
S F min
 F lim 2  YN 2  YST
 FP 2  (2.22)
S F min
SFmin – coeficientul de siguranţă minim pentru solicitarea de încovoiere (Anexa 2.13).
YST – factorul tensiunii de încovoiere de refererinţă (YST = 2 [6]).
YN1YN2 – factorii durabilităţii pentru solicitarea de încovoiere (Anexa 2.14).
 YSa  YFa  Y  Y Y Y 
În relaţia (2.14):    max  Sa1 Fa1 , Sa 2 Fa 2  (2.23)
  FP  max   FP1  FP 2 
Valoarea maximă obţinută pentru distanţa axială (relaţiile 2.13 şi 2.14) indică solicitarea
preponderentă şi va fi luată în considerare, în continuare, pentru stabilirea dimensiunilor
angrenajului.
Distanţa axială necesară:
aw nec  maxaw nec H , aw nec F  (2.24)
Se calculează modulul normal necesar:
m  z  z  2  aw nec  cos 
aw nec  n nec 1 2  mn nec  (2.25)
2  cos  z1  z2
26
Din standardele existente (gama modulelor) se alege valoarea lui mn (tabelul 2.5), imediat
superioară lui mn nec, apoi se recalculează distanţa axială elementară.
m  z  z 
a n 1 2 (2.26)
2  cos 
Deoarece distanţa axială este standardizată în cazul reductoarelor, din standard (tabelul 2.6) se
alege valoarea lui aw cea mai apropriată de valoarea obţinută cu relaţia (2.26). Aceasta poate fi nu
numai mai mare decât a, dar şi mai mică, însă în acest caz:
awnec  aw  a (2.27)
Trebuie respectate următoarele condiţii:
 dacă aw > a (deplasări pozitive) atunci aw  a  2...2,2  mn .
 dacă aw < a (deplasări negative) atunci aw  a  0,4  mn .
Dacă nu sunt îndeplinite aceste condiţii se recomandă recalcularea valorii distanţei dintre axe,
a, prin modificarea parametrilor z1 şi/sau β.
Tabelul 2.5 Gama modulelor pentru angrenaje cilindrice în evolventă
şi angrenaje conice cu dinţi drepţi, [mm]
0,18 0,9 4,5 22
0,2 1 5 25
0,22 1,125 5,5 28
0,05 0,25 1,25 6 32
0,055 0,28 1,375 7 36
0,06 0,3 1,5 8 40
0,07 0,35 1,75 9 45
0,08 0,4 2 10 50
0,09 0,45 2,25 11 55
0,1 0,5 2,5 12 60
0,11 0,55 2,75 14 70
0,12 0,6 3 16 80
0,14 0,7 3,5 18 90
0,15 0,8 4 20 100
Valorile din şirul I sunt preferenţiale.
Tabelul 2.6 Valorile nominale ale distanţei dintre axe, [mm]
40 100 250 630 1600
40 100 250 630 1600
45 112 280 710 1800
50 125 315 800 2000
50 125 315 800 2000
56 140 355 900 2250
63 160 400 1000
63 160 400 1000 2500 2500
71 180 450 1120
80 200 500 1250
1250
80 90 200 225 500 560 1400 – –
Valorile din şirul I sunt preferenţiale.
Se calculează unghiul de angrenare real în plan frontal αtw:

 a 
a  cos  t  aw  cos  tw   tw  arccos  cos  t  (2.28)
 aw 
27
unde: αt – unghiul de angrenare de referinţă în plan frontal.

 tan  n 
 t  arctan  (2.29)
 cos  
unde: αn – unghiul de angrenare de referinţă în plan normal (αn= 20º).
Plecând de la relaţia fundamentală a angrenajelor (2.30) se calculează suma coeficienţilor
deplasărilor de profil în plan frontal.
x x
inv  tw  inv  t  2  t1 t 2  tan  t (2.30)
z1  z2
inv tw  inv t
xt1  xt 2    z1  z2  (2.31)
2  tan  t
invαt şi invαtw sunt involutele unghiurilor de angrenare în plan frontal.
   
inv  t  tan  t  t ; inv  tw  tan  tw  tw (2.32)
180 180
Se calculează suma coeficienţilor deplasărilor de profil în plan normal.
x x
xns  xn1  xn 2  t1 t 2 (2.33)
cos 
Suma coeficienţilor deplasărilor de profil xns se repartizează pe cele două roţi dinţate. xn1 şi xn2
se pot calcula cu ajutorul relaţiilor (2.34) şi (2.35).
Conform indicaţiilor firmei MAAG:
x  x  log u12
xn1  ns   0,5  ns   (2.34)
2  2   z1  z 2 
log  6
100  cos  
xn 2  xns  xn1 (2.35)
Coeficientul de modificare a distanţei axiale, în plan normal:
a a
yn  w (2.36)
mn
Scurtarea specifică a înălţimii dinţilor, în plan normal, va fi:
yn  xn1  xn 2  yn  xns  yn (2.37)
2.1.3 Dimensionarea şi verificarea angrenajului

2.1.3.1 Calculul elementelor geometrice
În figura 2.2 sunt prezentate principalele elemente geometrice ale angrenajului.
Parametri geometrici principali ai angrenajului.
Modulul danturii în planul frontal:
mn
mt  (2.38)
cos 
Unghiurile de înclinare ale danturii pe cercul de bază şi, respectiv, pe cercul de rostogolire:
 cos  t 
b  arctancos t  tan  ;  w  arctan  tan   (2.39)
 cos  tw 
Diametrele cercurilor de divizare:
m
d1  n  z1 (2.40)
cos 
28
mn
d2   z2 (2.41)
cos 
Diametrele cercurilor de bază:
d b1  d1  cos  t (2.42)
db 2  d 2  cos t (2.43)
aw
da1
h1 df1
h2
b1 b2
df2
dw1 dw2
da2
Fig.2.2 Angrenaj cilindric (elemente geometrice)
Diametrele cercurilor de rostogolire:

cos t m cos  t
d w1  d1   n  z1  (2.44)
costw cos  costw
cos t m cos t
d w2  d2   n  z2  (2.45)
costw cos  costw
Diametrele cercurilor de cap:
d a1 
mn
cos 

 z1  2  han
*
 
 xn1  yn  cos   (2.46)
da2 
mn
cos 
 
 z 2  2  han
*

 xn 2  yn  cos   (2.47)
*
unde: han *
– coeficientul înălţimii capului de referinţă, în secţiune normală ( han  1 ).
Diametrele cercurilor de picior:
 z 
d f 1  mn   1  2  han
*

 cn*  xn1   (2.48)
 cos  
 z 
d f 2  mn   2  2  han
*

 cn*  xn 2   (2.49)
 cos  
unde: cn* – coeficientul jocului de referinţă la capul dintelui, în secţiune normală ( cn*  0,25 ).
Unghiurile de înclinare a danturii pe cercul de cap:
29
d 
 a1  arctan a1  tan   (2.50)
 d1 
d 
 a 2  arctan a 2  tan   (2.51)
 d2 
Unghiurile de presiune pe cercul de cap:
d 
 at1  arccos 1  cos  t  (2.52)
 d a1 
d 
 at 2  arccos 2  cos  t  (2.53)
 d a2 
Grosimile dinţilor pe cercul de divizare în plan frontal:
st1 
0,5    2  xn1  cos   tan t   mn (2.54)
cos 
st 2 
0,5    2  xn 2  cos   tan t   mn (2.55)
cos 
Grosimile dinţilor pe cercul de cap în plan normal:
 m z  cos  t
san1  inv t  inv at1   n 1  st1    cos a1 (2.56)
 cos   cos  at1
 m z  cos  t
san 2  invt  inv at 2   n 2  st 2    cos a 2 (2.57)
 cos   cos  at 2
   
unde: inv  at1  tan  at1  at1 ; inv  at 2  tan  at 2  at 2 (2.58)
180 180
Înălţimea dintelui:
h  mn  2  han*
 cn*  yn  (2.59)
Se calculează lăţimea danturilor celor două roţi:
b2   a  aw (2.60)
b1  b2  (1...4) [mm] (2.61)
Calculul gradului de acoperire
Gradul de acoperire în plan frontal:
 d 2  d 2  d 2  d 2  2  a  sin  
    a1 b1 a2 b2 w tw 
 cos  (2.62)
 2    mn  cos  t 
 
Gradul de acoperire suplimentar (axial):
b  sin 
  2 (2.63)
  mn
Gradul de acoperire total:
       (2.64)
Elementele angrenajului echivalent

Numerele de dinţi ai roţilor echivalente:
30
z1
zn1  (2.65)
cos b  cos 
2
z2
zn 2  (2.66)
cos b  cos 
2
Diametrele cercurilor de divizare ale roţilor echivalente:

d n1  mn  z n1 (2.67)
d n 2  mn  z n 2 (2.68)
Diametrele cercurilor de bază ale roţilor echivalente:
d bn1  d n1  cos  n (2.69)
d bn 2  d n 2  cos  n (2.70)
Diametrele cercurilor de cap ale roţilor echivalente:
d an1  d n1  d a1  d1 (2.71)
d an 2  d n 2  d a 2  d 2 (2.72)
Unghiul de presiune al angrenajului echivalent:
 cos  tw  cos b 
 wn  arccos  (2.73)
 cos  w 
Distanţa dintre axe a angrenajului echivalent:
a cos  n
awn   (2.74)
cos b cos  wn
2
Gradul de acoperire al angrenajului echivalent:

d an2 1  dbn2 1  d an2 2  dbn2 2  2  awn  sin  wn
 n  (2.75)
2    mn  cos  n
Elemente de control
La roţile dinţate cilindrice, cota de control este cota peste dinţi.
Numerele de dinţi pentru măsurarea cotei peste dinţi:
z1 
N1   n  0,5 (2.76)
cos b  cos  180
2
z2 
N2   n  0,5 (2.77)
cos b  cos  180
2
Evident N1 şi N2 sunt numere naturale, iar rotunjirea se face prin considerarea valorii celei mai
apropiate.
Cotele peste dinţi în planul normal sunt:
WNn1  mn     N1  0,5  z1  inv  t   cos  n  2  mn  xn1  sin  n (2.78)
WNn 2  mn    N 2  0,5  z2  inv t  cos  n  2  mn  xn 2  sin  n (2.79)
Coarda constantă şi înălţimea la coarda constantă în plan normal:

s cn1  mn  0,5    cos 2  n  x n1  sin 2   n   (2.80)
scn 2  mn  0,5    cos 2
 n  xn 2  sin 2   
n (2.81)
hcn1  0,5  d a1  d1  s cn1  tan  n  (2.82)
hcn 2  0,5  d a 2  d 2  s cn 2  tan  n  (2.83)
31
Valorile anterioare sunt valori corespunzătoare angrenajului fără joc.

În realitate trebuie să existe un joc între flancuri pentru ca la încălzirea în funcţionare a
angrenajului, acesta să nu se blocheze. Abaterile cotei peste dinţi, care asigură jocul ales (ajustaj C
sau B) sunt date în Anexa 2.20. Abaterile grosimii dintelui pe coarda constantă se aleg din Anexa
2.20 (Tabelele A 2.20.4 şi A 2.20.5).
Valorile reale ale cotelor peste dinţi şi ale grosimii dintelui pe coarda constantă vor fi:
WNn1  WNn1  EEwsws11  Tw1  (2.84)
 E ws 2
WNn 2  WNn 2   E ws 2  Tw 2  (2.85)
 E cs1
scn1  scn1   E cs 1  Tc 1  (2.86)
 E cs 2
scn 2  scn 2   E cs 2  Tc 2  (2.87)
unde: Ews1Ews2 – abaterea minimă a cotei peste dinţi pentru cele două roţi.
Tw1Tw2 – toleranţa cotei peste dinţi pentru cele două roţi.
Ecs1Ecs2 – abaterea superioară a grosimii dintelui pe coarda constantă pentru cele două roţi.
Tc1Tc2 – toleranţa grosimii dintelui (pe coarda constantă) pentru cele două roţi.
Verificarea restricţiilor funcţional-constructive şi de control
Pentru evitarea funcţionării neuniforme trebuie să fie îndeplinită condiţia:
1,3    2 (2.88)
Restricţii de evitare a ascuţirii dinţilor:
 pentru roţi din oţeluri de îmbunătăţire:
san1  0,25  mn (2.89)
san 2  0,25  mn (2.90)
 pentru roţi din oţeluri de cementare sau călite superficial:
san1  0,4  mn (2.91)
san 2  0,4  mn (2.92)
Restricţii de evitare a interferenţei dinţilor:
xn1  xn1 min (2.93)
xn 2  xn 2 min (2.94)
xn1min şi xn2min se calculează cu relaţiile:
14  zn1
xn1 min  (2.95)
17
14  zn 2
xn 2 min  (2.96)
17
Pentru ca măsurarea cotei peste dinţi să fie posibilă din punct de vedere geometric trebuie să fie
îndeplinite condiţiile:
b 5
WNn1  1 (2.97)
sin b
b2  5
WNn 2  (2.98)
sin b
2.1.3.2 Verificarea angrenajului
Se determină viteza periferică a angrenajului (în polul angrenării).
  d w1  n1
v [m/s] (2.99)
60  1000
32
Se stabileşte treapta de precizie a angrenajului şi procedeul de prelucrare (Anexa 2.2),

rugozităţile flancurilor şi a zonei de racordare (Anexa 2.15) şi se alege lubrifiantul (Anexa 2.18).
Coeficienţii şi factorii de corecţie care au fost aproximaţi în faza de predimensionare
(dependenţi de dimensiunile angrenajului real sau echivalent) se aleg din nou sau se calculează.
Se aleg: KV (Anexa 2.5), KHα, KFα (Anexa 2.7), YSa1, YSa2 (Anexa 2.10), YFa1, YFa2 (Anexa 2.12)
şi ZN1, ZN2, YN1, YN2 (Anexa 2.14).

Se calculează: Y  1    (2.100)
120
2  cos b
ZH  (2.101)
sin  tw  cos  tw
 4   
  1      dacă    1
 3 
Z   (2.102)
 1
dacă    1
 

0,75
Y  0,25  (2.103)
 n
Calculul elementelor care trebuie verificate
Tensiunea efectivă maximă de contact:
H 
Z E  Z   Z H  Z T1 u  1
 K A  KV  K H  K H  12
3
(2.104)
aw 2  b2 u12
Tensiunile efective maxime de încovoiere:
T1  z1  u12  1
2
 F1   K A  KV  K F  K F  Y  Y  YSa1  YFa1 (2.105)
2  b1  aw2  cos 
T1  z1  u12  1
2
F 2   K A  KV  K F  K F  Y  Y  YSa 2  YFa 2 (2.106)
2  b2  aw2  cos 
Factorul de siguranţă la solicitarea de contact:

S H  H lim  Z N  Z L  Z R  ZV  ZW (2.107)
H
unde: ZL – factorul de ungere (Anexa 2.18).
ZR – factorul rugozităţii flancurilor (Anexa 2.15).
ZV – factorul de viteză (Anexa 2.16).
ZW – factorul raportului durităţii flancurilor dinţilor (Anexa 2.17).
σHlim = min{σHlim1, σHlim2} iar ZN = min{ZN1, ZN2}.
Factorii de siguranţă la solicitarea de încovoiere:
 Y
S F 1  F lim1 ST  YN 1  YR1  Y1  YX 1 (2.108)
 F1
 F lim 2  YST
SF 2   YN 2  YR 2  Y 2  YX 2 (2.109)
F 2
unde: YR1YR2 – factorii rugozităţii flancurilor pentru solicitarea de încovoiere (Anexa 2.15).
YδYδ – factorii relativi de sensibilitate al materialului roţilor la concentratorul de
tensiuni de la baza dintelui la durabilitate nelimitată (Anexa 2.11).
YXYX – factorii dimensionali pentru solicitarea de încovoiere (Anexa 2.17).
33
Verificarea
S H  S H min (2.110)
S F  minS F 1 , S F 2   S F min (2.111)
În cazul în care una din inegalităţile de mai sus nu este respectată (o solicitare nu este
verificată) se poate lua una din următoarele măsuri:
 realegerea materialelor şi/sau a tratamentului termic şi reluarea calculului de verificare.
 modificarea lăţimii danturii, b, în limitele de ± 20…25% (cu respectarea restricţiilor
impuse factorilor de lăţime) şi reluarea calculului de verificare.
 modificarea dimensiunilor angrenajului în plan frontal: distanţa dintre axe sau modulul şi
reluarea calculului de dimensionare şi verificare.
2.1.4 Calculul forţelor din angrenaj
Forţele tangenţiale:
2  T1
Ft1  (2.112)
d w1
Ft 2  Ft1 (2.113)
Forţele radiale:
Fr1  Ft1  tan  tw (2.114)
Fr 2  Fr1 (2.115)
Forţele axiale:
Fa1  Ft1  tan  w (2.116)
Fa 2  Fa1 (2.117)
Forţele normale:
Fn1  Ft12  Fr21  Fa21 (2.118)
Fn 2  Fn1 (2.119)
O schemă simplificată a forţelor din angrenaj este prezentată în figura 2.3.
B
A B-B
A-A
Ft2
dw2 Ft2
dw1 Fr2
Fa1 Fr1
T1, n1 Fa2
T2, n2
Ft1 Ft1
A
B
Fa1
Fr1 Fr2
Fa2
Fig.2.3 Schema simplificată a forţelor la angrenajul cilindric cu dinţi înclinaţi
34
2.2 Reductorul cu roţi dinţate conice cu dinţi drepţi

În figura 2.4 este prezentată schema cinematică a reductorului.
Motor
Pm, nm
P2, n2
itc T2
2
P1, n1
T1 u12
1 z1
z2
Fig.2.4 Schema cinematică a reductorului cu roţi dinţate conice

Se aleg materialele pentru pinion şi roată (Anexa 2.1, Tabelul A 2.1.1). Pentru materialele
alese, din aceeaşi anexă, se stabilesc tensiunile limită la presiune de contact şi, respectiv, la
încovoiere (σHlim1, σHlim2, σFlim1, σFlim2).
Se adoptă un raport de transmitere preliminar pentru transmisia prin curele trapezoidale itc
(tabelul 2.2) şi se calculează raportul de transmitere necesar al angrenajului.
i
i12  tot (2.120)
itc
În funcţie de raportul de transmitere se alege numărul de dinţi ai pinionului, z1 (tabelul 2.7).
Pentru danturi îmbunătăţite z1 se ia spre limita superioară, iar pentru danturi cementate sau
durificate superficial spre limita inferioară.
Tabelul 2.7 Numărul de dinţi ai roţii motoare la roţile dinţate conice
Raportul de transmitere z1
1 18 … 40
2 16 … 30
3 15 … 23
4 15 … 18
5 12 … 14
6,3 12 … 14
Se calculează numărul de dinţi ai roţii 2.
z2  z1  u12 teoretic (2.122)
Pentru z2 se va adopta o valoare întreagă (este de dorit ca numerele întregi de dinţi ale roţilor z1
şi z2 să fie prime între ele). În continuare, această valoare se va nota cu z2.
35
Raportul de angrenare real al angrenajului va fi:

z
u12  2 (2.123)
z1
u  u12teoretic
u12  12  100 [%] (2.124)
u12 teoretic
i
itc  tot (2.125)
u12
nm
n1  [rot/min] (2.126)
itc
n1 nm
n2   [rot/min] (2.127)
u12 itc  u12
P1  Pm  tc  rul [kW] (2.128)
P2  P1  k  rul  Pm  tc  k  2rul [kW] (2.129)
ηk – randamentul angrenajului cu roţi dinţate conice.
P
T1  9,55  106  1 [N·mm] (2.130)
n1
P2
T2  9,55  106  [N·mm] (2.131)
n2
2.2.2 Predimensionarea angrenajului

Solicitarea principală poate să fie de presiune de contact (indicele H) sau de încovoiere
(indicele F). Pentru fiecare din cele două condiţii de rezistenţă se calculează o lungime necesară a
generatoarei conului de divizare.
T1  K A  KV  K H  K H
 Z E  Z Hv  Z  
2
Re nec H  1  u122  3 (2.132)
2   R  1   R   u12   HP
2
Re nec F  3
 
T1  z1  1  u122  Y Y 
 K A  KV  K F  K F  Y   Sa Fa  (2.133)
2   R  1   R    FP  max
unde: ψR – coeficientului de lăţime a dintelui (ψR = 0,3 ... 0,33).
KV – factor dinamic (la predimensionare se poate lua KV = 1,1 … 1,2 [8]).
KHKF – factorii repartiţiei sarcinii pe lăţimea danturii pentru solicitarea de contact,
respectiv pentru solicitarea de încovoiere (Anexa 2.6).
36
KHKF – factorii repartiţiei sarcinii în plan frontal, pe perechile de dinţi aflate simultan în
angrenare pentru solicitarea contact, respectiv pentru solicitarea de încovoiere
La predimensionare KHKF[8].
ZHv – factorul de rostogolire (factorul zonei de contact).
2
Z Hv  (2.134)
sin 2
unde: α – unghiul de presiune (α = 20º).
ZY – factorii gradului de acoperire (a lungimii minime de contact) pentru solicitarea de
contact, respectiv pentru cea de încovoiere.
La predimensionare Z = 0,91 … 0,93 şi Y = 0,75 … 0,79 [6].
YSa – factorul de corecţie a tensiunilor de încovoiere la baza dintelui. Se determină pentru
ambele roţi din Anexa 2.10 (YSa1, YSa2).
YFa – factorul de formă a dintelui pentru solicitarea de încovoiere. Se alege pentru ambele
roţi din Anexa 2.12 (YFa1, YFa2).
σHP1 σHP2 – tensiunile admisibile pentru solicitarea de contact.
 Z
 HP1  H lim1 N 1 (2.135)
S H min
 H lim 2  Z N 2
 HP 2  (2.136)
S H min
SHmin – coeficientul de siguranţă minim pentru solicitarea de contact (Anexa 2.13).
ZN1ZN2 – factorii durabilităţii pentru solicitarea de contact (Anexa 2.14).
În relaţia (2.132):  HP  min HP1 ,  HP 2  (2.137)
σFP1 σFP2 – tensiunile admisibile pentru solicitarea de încovoiere.
 Y Y
 FP1  F lim1 N 1 ST (2.138)
S F min
 F lim 2  YN 2  YST
 FP 2  (2.139)
S F min
SFmin – coeficientul de siguranţă minim pentru solicitarea de încovoiere (Anexa 2.13).
YST – factorul tensiunii de încovoiere de refererinţă (YST = 2 [6]).
YN1YN2 – factorii durabilităţii pentru solicitarea de încovoiere (Anexa 2.14).
 YSa  YFa  Y  Y Y Y 
În relaţia (2.133):    max  Sa1 Fa1 , Sa 2 Fa 2  (2.140)
  FP  max   FP1  FP 2 
Valoarea maximă obţinută pentru lungimea generatoarei conului de divizare (relaţiile 2.132 şi
2.133) indică solicitarea preponderentă şi va fi luată în considerare, în continuare, pentru stabilirea
dimensiunilor angrenajului.
Lungimea necesară a generatoarei conului de divizare:
Re nec  maxRe nec H , Re nec F  (2.141)
Se determină modulul (exterior) necesar:
2  Re nec
mnec  (2.142)
z1  1  u122
Din standardul cu gama modulelor (tabelul 2.5) se alege valoarea lui m imediat superioară lui
mnec (modulul m este standardizat pe conul frontal exterior).
Se recalculează, fără rotunjire, valoarea lui Re cu relaţia:
37
m  z1  1  u122
Re  (2.143)
2
În figura 2.5 este prezentat un angrenaj cu roţi dinţate conice cu dinţi drepţi, în secţiune axială.
h ha2
hf2
θa2
θf2
da2 d2 df2
δ2 Rm Re
δ1 θa1
θf1
df1 ha1
d1 hf1
da1
Fig.2.5 Angrenaj conic (elemente geometrice)
Angrenajele cu roţi dinţate conice cu dinţi drepţi se realizează fără deplasări de profil sau cu
deplasări de profil compensate. Datorită acestui fapt conurile de rostogolire sunt şi conuri de
divizare, iar cercul cu diametrul d1 (respectiv d2) se numeşte „cerc de divizare”.
Astfel, în cazul general, coeficienţii deplasărilor radiale normale de profil sunt compensaţi:
 1  1
xr1   xr 2  2  1  2   (2.144)
 u12  z1
Aceşti coeficienţi se pot alege şi din Anexa 2.19.
Coeficienţii deplasărilor tangenţiale de profil xτ1 şi xτ2 se aleg din Anexa 2.19.
2.2.3.1 Calculul elementelor geometrice
Parametrii geometrici principali ai angrenajului.
Unghiurile conurilor de divizare:
 2  arctan u12 (2.145)
38
1  90   2 (2.146)
Lungimea mediană a generatoarei conului de divizare:
Rm  Re  1  0,5   R  (2.147)
Modulul frontal median:
Rm
mm  m  (2.148)
Re
Lăţimea danturii:
b   R  Re (2.149)
Diametrele cercurilor de divizare:
d1  m  z1 (2.150)
d 2  m  z2 (2.151)
Diametrele cercurilor de cap (la exterior):
 
d a1  m  z1  2  ha*  xr1  cos 1   (2.152)
da2  m  z 2  2  h *
a  xr 2 cos   2 (2.153)
unde: ha* – coeficientul înălţimii capului de referinţă ( ha*  1 ).
Diametrele cercurilor de picior (la exterior):

d f 1  m  z1  2  ha*  c*  xr1   cos 1  (2.154)
df2  m  z 2  2  ha*  c*  xr 2  cos  
2 (2.155)
unde: c  – coeficientul jocului radial de referinţă ( c  0,2 ).
Înălţimea capului dintelui (la exterior):
ha1  m  ha*  xr1   (2.156)
ha 2  m  h *
a 
 xr 2 (2.157)
Înălţimea piciorului dintelui (la exterior):
h f 1  m  ha*  c*  xr1  (2.158)
h f 2  m  ha*  c*  xr 2  (2.159)
Înălţimea dintelui (la exterior):

h  m  2  ha*  c*  (2.160)
Unghiul capului dintelui la pinion, respectiv roată:
h 
a1  arctan a1  (2.161)
 Re 
h 
a 2  arctan a 2  (2.162)
 Re 
Unghiul piciorului dintelui la pinion, respectiv roată:
h 
 f 1  arctan f 1  (2.163)
 Re 
h 
 f 2  arctan f 2  (2.164)
 Re 
Unghiurile conurilor de cap la pinion, respectiv roată:
39
a1  1  a1 (2.165)

 a 2   2  a 2 (2.166)
Unghiurile conurilor de picior la pinion, respectiv roată:
 f 1  1   f 1 (2.167)
 f 2  2   f 2 (2.168)
Diametrele cercurilor de divizare mediane:
d m1  mm  z1 (2.169)
d m 2  mm  z2 (2.170)
Înălţimile capurilor de divizare mediane ale dinţilor:
ham1  mm  ha  xr1   (2.171)
ham 2  mm  h

a  xr 2  (2.172)
Diametrele de cap mediane:
d am1  d m1  2  ham1  cos 1 (2.173)
d am 2  d m 2  2  ham 2  cos 2 (2.174)
Elementele angrenajului echivalent
Numerele de dinţi ai roţilor echivalente:
z1
zv1  (2.175)
cos1
z2
zv 2  (2.176)
cos 2
Diametrele cercurilor de divizare ale roţilor echivalente exterioare:
d
d v1  1 (2.177)
cos 1
d2
dv 2  (2.178)
cos 2
Diametrele cercurilor de cap ale roţilor echivalente exterioare:
d av1  d v1  2  ha1 (2.179)
d av 2  d v 2  2  ha 2 (2.180)
Diametrele cercurilor de bază ale roţilor echivalente exterioare:
dbv1  d v1  cos  (2.181)
dbv 2  d v 2  cos  (2.182)
Distanţa dintre axe a angrenajului echivalent exterior:
d d
av  v1 v 2 (2.183)
2
Gradul de acoperire al angrenajului echivalent:
d av2 1  dbv2 1  d av2 2  d bv2 2  2  av  sin 
 v  (2.184)
2    m  cos 
Distanţa dintre axe a angrenajului echivalent median:
amv  av  1  0,5   R  (2.185)
40
Elemente de control
La roţile dinţate conice, cota de control este coarda constantă sc (sc1, sc2) a roţii reale, măsurată
la înălţimea hc la această coardă. Pentru aceasta se parcurg o serie de paşi, apelând şi la elementele
roţii echivalente exterioare. Arcul de divizare (exterior) al dintelui:
  
s1  m    2  xr1  tan   x1  (2.186)
2 
 
s2    m  s1 (2.187)
Coarda constantă a roţilor echivalente (corespunzătoare conului frontal exterior):

scv1  s1  cos 2  (2.188)

scv 2  s2  cos2  (2.189)
Unghiurile de presiune ale roţilor echivalente:

 s1  cos  
 s1  arctan tan    (2.190)
 d bv1 

 s2  cos  
 s 2  arctan tan    (2.191)
 dbv 2 
Diametrele roţilor echivalente:
d
d sv1  bv1 (2.192)
cos  s1
dbv 2
d sv 2  (2.193)
cos  s 2
Unghiurile la centru corespunzător coardei constante a roţilor echivalente:
s   
 scv1  arcsin cv1  ;  scv1r  scv1 (2.194)
 d sv1  180
s   
 scv 2  arcsin cv 2  ;  scv 2 r  scv 2 (2.195)
 d sv 2  180
Lungimea arcului corespunzător coardei constante a roţii echivalente:

scv1  d sv1   scv1r (2.196)

scv 2  d sv 2   scv 2 r (2.197)
 
Unghiul la centru corespunzător arcului scv1 , respectiv scv 2 pe un cerc al conului frontal
exterior:

 sc1  scv1 (2.198)
cos 1
 scv 2
 sc 2  (2.199)
cos 2
Coarda constantă (exterioară):
d  cos 1  sin  sc1 dacă zv1  20
sc1   sv1 (2.200)
scv1 în caz contrar
d  cos  2  sin  sc 2 dacă zv 2  20
sc 2   sv 2 (2.201)
scv 2 în caz contrar
41
Înălţimea la coarda constantă (exterioară):

hc1  ha1  0,25  sc1  sin 2 (2.202)
hc 2  ha 2  0,25  sc 2  sin 2 (2.203)
Coarda constantă mediană a dintelui:
Rm
scm1  sc1  (2.204)
Re
Rm
scm 2  sc 2  (2.205)
Re
Valorile de mai sus sunt valori corespunzătoare angrenajului fără joc. În realitate trebuie să
existe un joc între flancuri necesar compensării deformaţiilor termice, deformaţiilor elastice, a erorii
pasului şi a direcţiei dintelui, compensarea erorilor de montare etc.
Toleranţele jocului dintre flancuri se aleg din Anexa 2.21.
Valorile reale ale coardelor constante mediane vor fi:
scm1  scm1  EEcscs11mm Tc1  (2.206)
 E cs 2 m
scm 2  scm 2   E cs 2 m  Tc 2  (2.207)
unde: Ecs1m – abaterea superioară a coardei constante mediane a dintelui pentru roata 1.
Ecs2m – abaterea superioară a coardei constante mediane a dintelui pentru roata 2.
Tc1Tc2 – toleranţa grosimii dintelui (pe coarda constantă mediană) pentru cele două roţi.
Înălţimea la coarda constantă mediană a dintelui:
 d  d m1 
hcm1  0,5   am1  scm1  tan   (2.208)
 cos 1 
 d  dm2 
hcm 2  0,5   am 2  scm 2  tan   (2.209)
 cos  2 
Din punctul de vedere al măsurării coardei constante este mai uşor de măsurat coarda constantă
exterioară (sc1, sc2). Această coardă poate fi luată în considerare numai dacă semifabricatul este
astfel prelucrat încât unghiul format de generatoarea conului de divizare cu generatoarea conului
frontal exterior este de 90º. În caz contrar controlul roţii poate fi realizat numai prin măsurarea
coardei constante medii.
Abaterea superioară a coardei constante exterioare a dinţilor roţilor conice:
R
 Ecs1  Ecs1m   e (2.210)
Rm
Re
 Ecs 2  Ecs 2 m   (2.211)
Rm
Abaterea inferioară a coardei constante exterioare a dinţilor roţilor conice:
R
 Ecsi1   Ecs1m   Tc1   e (2.212)
Rm
Re
 Ecsi 2   Ecs 2 m   Tc 2   (2.213)
Rm
Cu aceste abateri, valorile reale ale coardelor constante exterioare sunt următoarele:
sc1  sc1  EEcscsi11 (2.214)
 E cs 2
sc 2  sc 2  E csi 2 (2.215)
42
Verificarea restricţiilor funcţional-constructive

Pentru evitarea funcţionării neuniforme trebuie să fie îndeplinită condiţia:
 v  1,1 (2.216)
Restricţii de evitare a interferenţei dinţilor:
xr1  xr1 min (2.217)
xr 2  xr 2 min (2.218)
xr1min şi xr2min se calculează cu relaţiile:
14  zv1
xr1 min  (2.219)
17
14  zv 2
xr 2 min  (2.220)
17
2.2.3.2 Verificarea angrenajului
Se determină viteza periferică a angrenajului pe cercul de divizare median:
  d m1  n1
v [m/s] (2.221)
60  1000
Coeficienţii şi factorii de corecţie care au fost aproximaţi în faza de predimensionare
(dependenţi de dimensiunile angrenajului real sau virtual) se aleg din nou sau se calculează.
Se aleg: KV (Anexa 2.5), KHα, KFα (Anexa 2.7), YSa1, YSa2 (Anexa 2.10), YFa1, YFa2 (Anexa 2.12)
şi ZN1, ZN2, YN1, YN2 (Anexa 2.14).
4   v
Se calculează: Z  (2.222)
3
0,75
Y  0,25  (2.223)
 v
Calculul elementelor care trebuie verificate
2  T1 1  u122
 H  Z E  Z Hv  Z    K A  KV  K H  K H  (2.224)
b  d m21 u12
Tensiunile efective maxime de încovoiere:
T1  z1  1  u122 
F1   K A  KV  K F  K F  YFa1  YSa1 (2.225)
2  b  Re  0,5  b 
2
YFa 2 YSa 2
F 2  F1   (2.226)
YFa1 YSa1
Factorul de siguranţă la solicitarea de contact:

S H  H lim  Z N  Z L  Z R  ZV  ZW (2.227)
H
unde: ZL – factorul de ungere (Anexa 2.18).
ZR – factorul rugozităţii flancurilor (Anexa 2.15).
ZV – factorul de viteză (Anexa 2.16).
ZW – factorul raportului durităţii flancurilor dinţilor (Anexa 2.17).
σHlim = min{σHlim1, σHlim2} iar ZN = min{ZN1, ZN2}.
43
Factorii de siguranţă la solicitarea de încovoiere:

 Y
S F 1  F lim1 ST  YN 1  YR1  Y1  YX 1 (2.228)
F1
 F lim 2  YST
SF 2   YN 2  YR 2  Y 2  YX 2 (2.229)
F 2
unde: YR1YR2 – factorii rugozităţii flancurilor pentru solicitarea de încovoiere (Anexa 2.15).
YδYδ – factorii relativi de sensibilitate al materialului roţilor la concentratorul de
tensiuni de la baza dintelui la durabilitate nelimitată (Anexa 2.11).
YXYX – factorii dimensionali pentru solicitarea de încovoiere (Anexa 2.17).
Verificarea
S H  S H min (2.230)
S F  minS F 1 , S F 2   S F min (2.231)
În cazul în care una din inegalităţile de mai sus nu este respectată (o solicitare nu este
verificată) se poate lua una din următoarele măsuri:
 realegerea materialelor şi/sau a tratamentului termic şi reluarea calculului de verificare.
 modificarea parametrilor angrenajului: numărul de dinţi ai pinionului sau modulul şi
reluarea calculului de dimensionare şi verificare.
T1, n1
Fr1
dm1
Ft1
Fa1
Fr2
Ft2
Fa2 T2, n2
dm2
Fig.2.6 Schema simplificată a forţelor la angrenajul conic cu dinţi drepţi
Forţele tangenţiale:
2  T1
Ft1  (2.232)
d m1
Ft 2  Ft1 (2.233)
Forţele radiale şi axiale:
Fr1  Ft1  tan   cos 1 (2.234)
Fa1  Ft1  tan   sin 1 (2.235)
Fr 2  Fa1 (2.236)
Fa 2  Fr1 (2.237)
44
Forţele normale:
Ft1 2  T1
Fn1   (2.238)
cos  d m1  cos 
Fn 2  Fn1 (2.239)
2.3 Reductorul cu angrenaj melcat

Schema cinematică a reductorului este prezentată în figura 2.7.
Motor
Pm, nm
z2
P2, n2
T2
itc
u12 2
P1, n1
T1
z1
1
Fig.2.7 Schema cinematică a reductorului melcat

Se adoptă un raport de transmitere preliminar pentru transmisia prin curele trapezoidale itc şi se
calculează raportul de transmitere necesar al angrenajului.
i
i12  tot (2.240)
itc
Din motive de execuţie şi de rezistenţă a dintelui roţii melcate la încovoiere trebuie să avem
27  z2  80 . Plecând de la această condiţie, se alege numărul de începuturi ale melcului z1 în
funcţie de raportul de transmitere.
Se calculează numărul de dinţi ai roţii melcate.
z2  z1  u12 teoretic (2.242)
Evident, pentru z2 se va adopta o valoare întreagă. În continuare, această valoare se va nota cu
z2. Se recomandă ca z2 să nu fie multiplu întreg al lui z1. Raportul de angrenare real al angrenajului
melcat va fi:
z
u12  2 (2.243)
z1
Se calculează eroarea relativă εu:
u12  u12teoretic
u12   100 [%] (2.244)
u12 teoretic
45

i
itc  tot (2.245)
u12
nm
n1  [rot/min] (2.246)
itc
n1 nm
n2   [rot/min] (2.247)
u12 itc  u12
P1  Pm  tc  rul [kW] (2.248)
P2  P1  m  rul  Pm  tc  m  2rul [kW] (2.249)
ηm – randamentul angrenajului melcat.
P
T1  9,55 106  1 [N·mm] (2.250)
n1
P2
T2  9,55  106  [N·mm] (2.251)
n2

Se aleg materialele pentru melc şi roată, precum şi tratamentul termic pentru melc (Anexa 2.1,
Tabelul A 2.1.1). Alegerea materialului pentru roata melcată se face în funcţie de viteza de
alunecare, care în această fază se calculează cu relaţia experimentală:
val  3,7...4,1  n1  3 T2  10 4 [m/s] (2.252)
unde: n1 – turaţia melcului, [rot/min];
T2 – momentul de torsiune pe roată, [N·m].
a. dacă val ≥ 5 se alege bronz cu staniu.
b. dacă 2< val <5 în afară de bronz cu staniu se poate utiliza bronz cu aluminiu.
c. dacă 1< val <2 în afara materialelor de la punctul b se poate folosi şi fonta cu grafit
nodular.
d. dacă val ≤1 în afara materialelor de la punctul c se poate folosi fonta cenuşie.
Pentru materialele alese, din aceeaşi anexă (2.1), se stabilesc tensiunile limită la presiune de
contact şi, respectiv, la încovoiere (σHlim1, σHlim2, σFlim1, σFlim2).
În cazul angrenajelor melcate solicitarea principală poate să fie de presiune de contact sau
termică. Pentru fiecare din cele două condiţii de rezistenţă se calculează o distanţă axială necesară.
Calculul distanţei axiale pe baza solicitării de contact (se consideră coeficientul deplasării de
profil x = 0)
2
 q z Z Z Z 
aw necH  0,6  1    3 T2  2  K A  KV  K H   E H C  (2.253)
 z2  q   HP 2 
46
unde: q – coeficient diametral. Se alege, preliminar, q = 10 …12, preferabil 10.

KV – factor dinamic (Anexa 2.5).
KH – factorul repartiţiei sarcinii pe lăţimea danturii pentru solicitarea de contact (pentru
sarcină constantă KH).
ZH – factorul punctului de rostogolire (factorul zonei de contact).
2  cos 
ZH  (2.254)
sin  t  cos  t
unde: γ – unghiul de înclinare a elicei directoare pe cilindrul de referinţă.
z 
  arctan 1  (2.255)
q
αt – unghiul de angrenare de referinţă în plan frontal.
 tan  
 t  arctan  (2.256)
 cos  
unde: α – unghiul de presiune de referinţă (α = 20º).
ZC – factorul de influenţă a variaţiei razei de curbură echivalente în procesul angrenării
asupra solicitărilor de contact. Conform [8]:
Z C  0,6  0,01  x  0,005  z1  0,0014  z2  0,008  q (2.257)
σHP2 – tensiunea admisibilă pentru solicitarea de contact.
 Z
 HP 2  H lim 2 N 2 (2.258)
S H min
SHmin – coeficientul de siguranţă minim pentru solicitarea de contact (SHmin=1…1,3).
ZN2 – factorul de influenţă a durabilităţii asupra rezistenţei materialului la oboseală pentru
solicitarea de contact. Pentru fonte şi bronzuri fără staniu ZN2=1 [8]. Pentru
bronzuri cu staniu ZN2 se calculează (după [8]) cu relaţia:
 107
8 pentru N L 2  25  107
Z N 2   N L2 (2.259)

0,67 pentru N L 2  25  107
unde: NL2 – numărul de cicluri de solicitare.
N L 2  60  n2  Lh (2.260)
unde: Lh – durata minimă de funcţionare a angrenajului (Lh = 8000…12000 ore).
Calculul distanţei axiale pe baza solicitării termice:
B2  4  A  C  B
aw necT  103 (2.261)
2 A
A, B şi C se calculează cu relaţiile:
A  2
z2  4  k  6  q  3  k  8  11 k  22 (2.262)
z2  q 2
 9  k  2  
B  0,01  11 
  (2.263)
 z2  q 
47
103  1  m   P1
C  0,0013  (2.264)
4  1  1  1   t  t0 
Coeficientul k şi randamentul angrenajului melcat se aleg în funcţie de numărul de începuturi
ale melcului.
z1  1 m  0,7 k 4
z1  2 m  0,75 k  3,5
(2.265)
z1  3 m  0,82 k  3,5
z1  4 m  0,82 k 3
P1 este puterea corectată la arborele melcului.
P1  P1  K1  K 2 (2.266)
unde: K1 şi K2 – coeficienţi.
8
K1  (2.267)
1
K 2  1 pentru reductoare cu o singură treaptă.
1 – coeficientul de transfer termic ( 1  818 W/m2·ºC).
1 – coeficient ce ţine seama de faptul că un anumit procent din căldura produsă este
evacuată prin fundaţie ( 1  0,15 ).
t – temperatura de regim (de lucru) a reductorului (temperatura băii de ulei).
t0 – temperatura mediului ambiant (t0=20°C).
Se recomandă o valoare de iniţializare pentru temperatura de regim a reductorului în intervalul
ta = 40…55ºC.
Dintre cele două valori calculate ale distanţei axiale necesare aw nec se va lucra în continuare cu
valoarea cea mai mare.
aw nec  maxaw nec H , aw nec T  (2.268)
Se calculează modulul axial necesar:
2  aw nec
mx nec  (2.269)
q  z2
Se alege din standarde (tabelul 2.8) valoarea lui mx cea mai apropiată.
Se verifică dacă coeficientul diametral q a fost bine ales prin concordanţa cu modulul mx
(tabelul 2.9). Dacă nu a fost bine ales, atunci se alege un alt coeficient diametral în funcţie de
modulul axial standardizat.
Tabelul 2.8 Gama modulelor pentru angrenaje cu melc cilindric
Modulul mx, [mm]
0,1 0,125 0,16 0,2 0,25 0,315 0,4 0,5 0,63 0,8
1 1,25 1,6 2 2,5 3,15 4 5 6,3 8
10 12,5 16 20 25 – – – – –
Observaţie: Se admite şi folosirea modulelor 0,12; 0,15; 0,30; 0,60; 1,5; 3; 3,5; 6; 7 şi 12 mm.
Tabelul 2.9 Valorile coeficientului diametral
mx 1…1,6 2 şi 2,5 3…4 5…6,3 7…10 12…16 20 şi 25
12 10 10 9 9 8 7
q 14 12 11 10 10 9 8
16 14 12 12 11 10 9
Observaţii: Coeficienţii diametrali tipăriţi cu caractere aldine sunt de preferat.
48
Se calculează distanţa axială elementară:

mx  q  z 2 
a (2.270)
2
Din standardul distanţelor axiale (tabelul 2.6) se alege distanţa dintre axe aw cea mai apropiată
de valoarea dată de relaţia (2.270).
Aceasta poate fi mai mare sau mai mică decât a dar, în cazul în care este mai mică, trebuie să
fie îndeplinită condiţia:
awnec  aw  a (2.271)
Se calculează coeficientul deplasării de profil al roţii melcate:
a q  z2
x w  (2.272)
mx 2
şi se verifică condiţia:  0,5  x  1 (2.273)
Dacă această condiţie nu este respectată se alege alt q sau se modifică cu un dinte numărul de
dinţi ai roţii melcate (z2). Dacă se modifică z2, atunci trebuie recalculat raportul de transmitere i12
(raportul de angrenare u12), precum şi celelalte elemente care depind de noile valori z2, i12, u12.
Principalele elemente geometrice ale angrenajului melcat sunt prezentate în figura 2.8.
b2
de2 da2 dw2=d2 df2
aw
γw
df1 b1
dw1
da1
Fig.2.8 Elemente geometrice ale angrenajului melcat

49
Dacă se modifică valoarea lui q faţă de cea aleasă preliminar se recalculează valoarea unghiului
γ cu relaţia (2.255) şi a unghiului αt cu relaţia (2.256).
Diametrul cilindrului de referinţă al melcului:
d1  mx  q (2.274)
Diametrul cilindrului de divizare al melcului:
d w1  mx  q  2  x  (2.275)
Diametrul cercului de rostogolire (de divizare) al roţii melcate:
d w 2  d 2  mx  z 2 (2.276)
Diametrul de cap al melcului, respectiv al roţii melcate:

d a1  mx  q  2  ha*  (2.277)

d a 2  mx  z2  2  ha*  x   (2.278)
unde: ha* – coeficientul înălţimii capului dintelui ( ha*  1 ).
Diametrul de picior al melcului, respectiv al roţii melcate:

d f 1  mx  q  2  ha*  c*  (2.279)
 
d f 2  mx  z2  2  ha*  c*  x  (2.280)
unde: c* – coeficientul jocului radial (c*=0,25).
Înălţimea dintelui:

h  mx  2  ha*  c*  (2.281)
Diametrul de strunjire (diametrul exterior) al roţii melcate:
6  mx
de2  da 2  (2.282)
z1  2
Lăţimea roţii melcate (valori recomandate):
b2  0,75  d a1 pentru z1  3 (2.283)
b2  0,67  d a1 pentru z1  4 (2.284)
Lungimea melcului (valori recomandate):
b1  11  0,06  z2   mx pentru z1  1 sau 2 (2.285)
b1  12,5  0,09  z2   mx pentru z1  3 sau 4 (2.286)
La melcii frezaţi b1 se majorează cu:
 25 mm pentru mx<10 mm;
 35…40 mm pentru mx=10…16 mm;
 50 mm pentru mx>16 mm.
Unghiul real de înclinare al elicei directoare a melcului (x ≠ 0):
 z1 
 w  arctan  (2.287)
 q  2 x 
Se calculează unghiul de angrenare real în plan frontal αtw:
 a 
 tw  arccos  cos  t  (2.288)
 aw 
unde: αt – unghiul de angrenare de referinţă în plan frontal.
 tan  
 t  arctan  (2.289)
 cos  w 
50
Evident relaţiile 2.287 – 2.289 nu se aplică dacă a = aw (x = 0).

Unghiul de înclinare al danturii roţii melcate pe cilindrul de rostogolire (divizare):
2   w (2.290)
Dacă x = 0 2   (2.291)
Unghiul de înclinare al danturii roţii melcate pe cilindrul de bază:
b  arctancos  t  tan 2  (2.292)
Elemente de control
Grosimea spirei melcului pe coarda constantă în secţiune normală:
 
S n  mx    2  x  tan    cos  w (2.293)
2 
Valoarea de mai sus este corespunzătoare angrenajului fără joc. În realitate trebuie să existe un
joc între flancuri pentru ca la încălzirea în funcţionare a angrenajului acesta să nu se blocheze.
Toleranţele jocului dintre flancuri se aleg din Anexa 2.22.
Valoarea reală a grosimii spirei melcului pe coarda constantă va fi:
E
S n  S n  ( Essss Ts ) (2.294)
unde: Ess – abaterea superioară a grosimii spirei melcului.
Ess  Ess1  Ess 2 (2.295)
Ts – toleranţa la grosimea spirei melcului.
Ess1, Ess2 – abaterile minime ale grosimii spirei melcului (Anexa 2.22).
Verificarea angrenajului
În standarde sunt prezentate şase tipuri de melci cilindrici: ZN1, ZN2, ZA, ZE, ZK1 şi ZK2. Se
recomandă pentru angrenaje de portanţă, folosite la reductoare, tipurile ZK1 şi ZE.
Se determină viteza periferică a melcului respectiv a roţii melcate:
  d w1  n1
v1  [m/s] (2.296)
60  1000
  d 2  n2
v2  [m/s] (2.297)
60  1000
Viteza de alunecare:
v1
val  [m/s] (2.298)
cos  w
Se realege KV (Anexa 2.5), şi se recalculează ZC cu relaţia (2.257). Se calculează ZH:
2  cos  w
ZH  (2.299)
sin  t  cos  t
3
 q  2 x 
1 
z2  z2
 H  0,45  Z E  Z H  Z C  T2     K A  KV  K H (2.300)
 aw  q  2 x
 
 
Trebuie verificată condiţia:
 H   HP 2 (2.301)
51
Tensiunea maximă de încovoiere pentru dintele roţii melcate:

1,5  T2  K A  K V  K F  Y  YFa 2
F2  (2.302)
d w1  d 2  m x
unde: KFβ – factorul de repartizare a sarcinii pe lăţimea danturii pentru solicitarea de încovoiere
(pentru sarcină constantă KFβ = KH).
Yβ – factorul înclinării dinţilor pentru solicitarea de încovoiere.
 w
1  
pentru  w  24
Y   120 (2.303)
0,8 pentru  w  24 

YFa2 – factorul de formă al dintelui roţii melcate pentru solicitarea de încovoiere
(Anexa 2.12). YFa = f(zn2, x)
zn2 – numărul de dinţi ai roţii echivalente roţii melcate.
z2
zn 2  (2.304)
cos3  w
Tensiunea admisibilă pentru solicitarea de încovoiere:
 Y
 FP 2  F lim 2 N 2 (2.305)
S F min
SFmin – coeficientul de siguranţă minim pentru solicitarea de încovoiere (SFmin=1,25 [8]).
YN2 – factorul de influenţă a durabilităţii asupra rezistenţei materialului la solicitarea de
încovoiere. Se calculează (după [8]) cu relaţia:
 106
9 pentru N L 2  25  107
YN 2   N L 2 (2.306)

0,4 pentru N L 2  25  107
Trebuie verificată condiţia:
 F 2   FP 2 (2.307)

d2
O2
T2, n2
Fr2
Fr2 Ft1 Fa2
T1, n1 Fa1 Ft2
dw1
Fr1 Fr1 O1
Fig.2.9 Schema simplificată a forţelor la angrenajul melcat

52
Forţele tangenţiale şi axiale:

2  T2
Ft 2  (2.308)
d2
Fa1  Ft 2 (2.309)
Ft1  Fa1  tan  w   (2.310)
unde: φ′ – unghiul de frecare.
  
  arctan  (2.311)
 cos  
unde: μ – coeficientul de frecare (μ = 0,08…0,10 dacă roata melcată este din bronz şi
μ = 0,10…0,11 dacă roata melcată este din fontă [4]).
Fa 2  Ft1 (2.312)
Forţele radiale: Fr 2  Ft 2  tan tw (2.313)
Fr1  Fr 2 (2.314)
Forţele normale: Fn1  Ft12  Fr21  Fa21 (2.315)
Fn 2  Fn1 (2.316)
2.4 Proiectarea formei constructive a roţilor dinţate

Alegerea formei constructive a roţilor dinţate depinde de materialul din care sunt executate, de
procedeul tehnologic de elaborare a semifabricatului şi de dimensiunile lor.
Pinionul cilindric, pinionul conic şi melcul se execută, de obicei, corp comun cu arborele de
intrare în reductor. Proiectarea acestora se prezintă în capitolul 3.
Dimensiunile constructive pentru roata dinţată cilindrică şi roata conică (fig.2.10) se stabilesc
pe baza recomandărilor din tabelul 2.10 şi a relaţiilor următoare.
b
δ
δ b
do δ1 d o δ1
di di
dg
dg dc
d dc d
l l
a b
Fig.2.10 Dimensiuni constructive ale roţilor
a - roata dinţată cilindrică; b - roata dinţată conică.
53
În tabelul 2.10 m este modulul frontal în cazul roţilor dinţate cilindrice cu dinţi înclinaţi
respectiv modulul pe conul frontal exterior în cazul roţilor dinţate conice.
Tabelul 2.10 Dimensiunea δ
m >1…2 2 ... 4 4 ... 6 6 ... 8 8 ... 10
δ (3...4)·m (2,5...3)·m (2,2...2,5)·m (2...2,2)·m (1,8...2)·m
1  1...1,2    sau 1  0,25...0,3  b (2.317)

unde: b – lăţimea roţii.
d c  1,6  d (2.318)
unde: d – diametrul tronsonului de arbore pe care se montează roata.
di  d f  2   (pentru roata cilindrică) (2.319)
unde: df – diametrul de picior al roţii dinţate.
l  1...1,5  d cu condiţia ca l  b (2.320)
d g  0,5  di  dc  (2.321)
di  d c
do  (2.322)
3...4
Canalele de pană se vor realiza în funcţie de dimensiunile penei (Anexa 3.1).
Roţile melcate care au diametrul exterior de mai mic de 200 mm se execută integral din material
antifricţiune (fig.2.11,a), iar cele cu diametrul exterior mai mare de 200 mm se execută din două
bucăţi, coroana executându-se din bronz sau fontă antifricţiune, iar corpul roţii din fontă cenuşie sau
oţel.
Ancorarea coroanei pe discul roţii se face prin două metode:
 Prin presare (fig.2.11,b). În acest caz se folosesc şi ştifturi filetate introduse pe suprafaţa de
separaţie, ca măsură suplimentară de siguranţă împotriva patinării.
b
ls
1÷2 mm
0,1·b
b
δ
ds
δ1
(0,15÷0,2)·b
de do δ1
de di dg
dc
dc
d d
l l
a b
Fig.2.11 Dimensiuni constructive ale roţilor melcate
a - roată monobloc; b - roată din două bucăţi.
54
 Prin turnare directă pe disc (fig.2.12). Turnarea se face în cochilă. În această situaţie,
pentru evitarea patinării coroana se ancorează pe disc în felul următor:
 se execută un anumit număr de găuri dispuse radial pe suprafaţa discului roţii
melcate;
 la turnarea coroanei direct pe disc materialul topit intră în aceste găuri şi,
solidificându-se, realizează ancorarea.
(0,3…0,4)·b
b
(0,4…0,5)·b
δ
R de
R
Fig.2.12 Roată melcată din două bucăţi (variantă constructivă)
Dimensiunile constructive ale roţilor melcate se pot alege după următoarele recomandări:
d c  1,6  d (2.323)
l  1,2  d (2.324)
unde: d – diametrul tronsonului de arbore pe care se montează roata.
În figurile 2.11 şi 2.12, b este lăţimea roţii melcate iar de este diametrul exterior al roţii (notat
cu de2 la §2.3).
  2  mx (2.325)
unde: mx – modulul axial al angrenajului melcat.
1  1...1,2    (2.326)
Diametrul ştiftului filetat:
d s  mx  2 [mm] (2.327)
ls  2,5  d s (2.328)
Pentru ştiftul filetat se vor alege dimensiuni standardizate (Anexa 4.3).
d i  d f 2  2    1  (2.329)
unde: df2 – diametrul de picior al roţii melcate.
55
dg şi do se determină cu relaţiile 2.321 şi 2.322.

R  5...10 mm (2.330)
În figura 2.13 sunt prezentate modelele tridimensionale (realizate în SolidWorks) ale roţilor
dinţate.
a b c
Fig.2.13 Modelele 3D ale roţilor dinţate

a - roata dinţată cilindrică; b - roata dinţată conică; c - roata melcată.
56
3 PROIECTAREA ŞI CALCULUL ARBORILOR
În cazul reductoarelor cu o singură treaptă de reducere cei doi arbori (de intrare şi, respectiv, de
ieşire din reductor) au capete de arbore. De aceea proiectarea arborilor se va face plecând de la
acestea. Arborii se construiesc din oţel. Dacă arborele este corp comun cu roata dinţată montată pe
el (situaţie frecventă în cazul arborilor de intrare în reductor) atunci arborele va fi din acelaşi
material ca şi roata. Dacă arborele este piesă separată materialul acestuia se alege din Anexa 2.1.
3.1 Proiectarea formei arborelui de intrare în reductor

Construcţia arborelui de intrare în reductorul cu roţi dinţate cilindrice cu dinţi înclinaţi
precum şi a elementelor adiacente este prezentată în figura 3.1. Arborele este rezemat pe doi
rulmenţi radiali-axiali cu role conice cu conducere reciprocă, montaţi în X.
roată de
curea capac 1
carcasă
lcentr B ls2
ls1 rulment
lp Bm
lm
manşetă
dc de de rotaţie dr dr capac 2
Dr d4 da1 d4
lc le b1
Fig.3.1 Arborele de intrare în reductorul cu roţi dinţate cilindrice
Dimensiunile arborelui se stabilesc pornind de la capătul de arbore. Diametrul capătului de

arbore dc se alege din tabelul 3.1 în funcţie de momentul de torsiune de calcul Tc.
Tabelul a fost întocmit pentru un material etalon cu Rm etalon=550 MPa. În cazul în care se
foloseşte pentru arbore un material care are Rm ≠ Rm etalon (caz frecvent întâlnit în practică) este
necesar, pentru folosirea tabelului, să se determine un moment de torsiune de calcul Tc, cu relaţia:
R
Tc  T1  m etalon [N·m] (3.1)
Rm
unde: T1 – momentul de torsiune pe arborele de intrare. Se calculează cu relaţia 2.11 şi se
transformă în N·m.
Tc se foloseşte numai pentru determinarea diametrului capătului de arbore, din tabelul 3.1.
Diametrul dc se alege:
 din coloana a când capătul de arbore este solicitat numai de un moment de torsiune;
 din coloana b când el este solicitat atât de un moment de torsiune cât şi de un moment
încovoietor cunoscut;
 din coloana c când există un moment de torsiune şi un moment încovoietor necunoscut.
Pentru arborele de intrare diametrul capătului de arbore se alege din coloana b. Momentul
încovoietor în acest caz este dat de forţa S de întindere a curelei (cap.5).
Lungimea lc a capătului de arbore se alege din tabelul 3.2 (din cele două variante existente:
seria scurtă sau seria lungă) în funcţie de dimensiunile butucului roţii de curea (cap.5).
57
Următorul tronson al arborelui este cel de etanşare. Deoarece este necesar un umăr de sprijin
pentru roata de curea montată pe capătul de arbore se recomandă:
d e  1,15...1,2  d c (3.2)
Diametrul de trebuie rotunjit la valoarea standardizată corespunzătoare manşetei de etanşare
(care se alege din Anexa 3.6) rezultând astfel şi dimensiunile acesteia (diametrul exterior şi
respectiv lăţimea Bm).
Tabelul 3.1 Diametrele capetelor de arbore cilindrice
Diametrul nominal Momentul transmisibil Diametrul nominal Momentul transmisibil
al capătului de Tc [N·m] al capătului de Tc [N·m]
arbore [mm] a b c arbore [mm] a b c
10 - 1,85 0,875 38 425 200 92,5
11 - 2,58 1,22 40 487 236 112
12 - 3,55 1,65 42 560 280 132
14 - 6 2,8 45 710 355 170
16 - 9,75 4,5 48 850 450 212
18 - 14,5 6,7 50 950 515 243
19 - 17,5 8,25 55 1280 730 315
20 - 21,2 9,75 56 1360 775 355
22 - 29 13,6 60 1650 975 462
24 - 40 18,5 63 1900 1150 545
25 - 46,2 21,2 65 2120 1280 600
28 - 69 31,5 70 2650 1700 800
30 206 87,5 40 71 2720 1800 825
32 250 109 50 75 3250 2120 1000
35 325 150 69 80 3870 2650 1250
Tabelul 3.2 Lungimile capetelor de arbore cilindrice
dc lc [mm] dc lc [mm]
seria seria
[mm] lungă scurtă
[mm] lungă scurtă
10 38 80 58
23 20
11 40
12 42
30 25
14 45
16 48 110 82
18 40 28 50
19 55
20 56
22 50 36 60
24 63
25 65
60 42 140 105
28 70
30 71
32 80 58 75
35 80 170 130
Manşeta de etanşare este montată într-un capac (forma şi dimensiunile lui sunt prezentate în
subcapitolul 4.2.1). Lungimea tronsonului de etanşare le va rezulta constructiv (după definitivarea
formei şi a dimensiunilor celui de-al treilea tronson) în funcţie de dimensiunile capacului (lp, Bm, lm,
58
PROIECTAREA ŞI CALCULUL ARBORILOR
lcentr etc.), dimensiunile rulmentului şi de cota de siguranţă ls1 (pentru ca roata de curea să nu atingă
capacul port-manşetă sau capetele şuruburilor de montaj ale acestuia).
ls1  5...10 mm (3.3)
Cel de-al treilea tronson este destinat rezemării arborelui. În exemplul prezentat s-a ales
rezemarea pe doi rulmenţi radiali-axiali cu role conice montaţi în X, cu conducere reciprocă.
Rulmenţii se aleg (din Anexa 3.2) în funcţie de dr (dr ≥ de). Vor rezulta celelalte dimensiuni ale
rulmentului (diametrul exterior Dr, lăţimea B etc.). Dacă de = dr cele două tronsoane se separă cu o
degajare (Anexa 3.10).
Diametrul d4 se alege în funcţie de dimensiunile rulmentului (d4 > dr). În ceea ce priveşte
distanţa de la roată la peretele reductorului se recomandă:
ls 2  7...10 mm (3.4)
Dimensiunile pinionului cilindric (da1 şi b1) s-au
determinat în cadrul subcapitolului 2.1.
O variantă posibilă este aceea în care pinionul se poate δ
asambla cu pană pe tronsonul arborelui de diametru d4 (figura pinion
1.5, similar cu montarea roţii dinţate cilindrice pe arborele de
ieşire (§3.2)). arbore
Pentru aceasta trebuie îndeplinită următoarea condiţie:
 distanţa δ între fundul canalului de pană şi piciorul
dintelui să îndeplinească condiţia dată în tabelul 2.10,
evitându-se prin aceasta ruperea prin încovoiere a Fig.3.2 Pinion montat pe arbore
corpului roţii dinţate în secţiunea respectivă.
Arborele de intrare în reductorul cu roţi dinţate conice (fig.3.3) se montează într-o casetă.
Aceasta se fixează de carcasă prin intermediul unor şuruburi. Nervurile casetei sunt plasate între
două şuruburi consecutive. În acest fel şuruburile pot fi montate. Indicaţii privind proiectarea
casetelor sunt date în subcapitolul 4.2.2.
Arborele este rezemat pe doi rulmenţi radiali-axiali cu role conice montaţi în O (mai frecvent,
fig.3.3) sau în X. Se calculează l cu relaţia orientativă:
l  2,5...3  d r (3.5)
fără ca intervalul (2,5 … 3) să fie limitativ.
Datorită prezenţei consolei trebuie să fie îndeplinite condiţiile:
l  2  lc1 şi l  2  lc 2 (3.6)
carcasă
casetă
dc de
piuliţă
canelată dM dr d5 dr d6
lc1 l lc2
Fig.3.3 Arborele de intrare în reductorul cu roţi dinţate conice

59
În cazul în care rulmenţii sunt montaţi în O, condiţiile (3.6) sunt mai uşor de atins. La acelaşi
gabarit deschiderea l a arborelui este mai mare iar lungimile consolelor lc1 şi lc2 sunt mai mici.
Fixarea rulmenţilor pe arbore se realizează cu ajutorul unor piuliţe canelate pentru rulmenţi
care se asigură prin intermediul unor şaibe de siguranţă (acestea se aleg din Anexa 3.8).
Dimensiunile arborelui se stabilesc pornind de la capătul de arbore (similar cu exemplul
anterior). Alte recomandări:
d e  d1M (diametrul interior al filetului) (3.7)
dr  dM (3.8)
d 5  d r (în acest caz, al montajului în O al rulmenţilor) (3.9)
Diametrul d6 se alege în funcţie de dimensiunile rulmentului (d6 > dr).
Dimensiunile pinionului conic s-au determinat în cadrul subcapitolului 2.2.
În cazul arborelui de intrare în reductorul melcat (fig.3.4) s-a optat pentru varianta în care
acesta este rezemat la o extremitate pe o pereche de rulmenţi radiali-axiali cu role conice montaţi în
X (lagărul conducător) iar la cealaltă extremitate pe un rulment radial cu bile (lagărul liber). Cei doi
rulmenţi conducători sunt montaţi într-o casetă. Rulmentul radial cu bile este fixat pe arbore cu
ajutorul unui inel de siguranţă elastic (Anexa 3.7).
Tronsoanele arborelui se proiectează după metodologia prezentată în exemplele anterioare
(arborii de intrare în reductoarele cu roţi dinţate cilindrice şi conice). Dimensiunile melcului
(diametrul da1 şi lungimea b1) s-au determinat în cadrul subcapitolului 2.3.
Exemplul prezentat în figura 3.4 se poate aplica atunci când diametrul de picior al melcului df1
(§2.3) este mai mare decât diametrul d5. Dacă d5 > df1 se recomandă varianta constructivă din figura
3.5, unde d6 < df1. În acest caz, pentru a nu rezulta dimensiuni mari ale diametrelor arborelui,
lagărul conducător şi lagărul liber pot fi poziţionate ca în figura 3.6.
carcasă
casetă
dc de dM dr d5 da1 d5 dr
b1
Fig.3.4 Arborele de intrare în reductorul melcat
dr d5 d6 df1 da1 d6 d5 dr
b1
Fig.3.5 Variantă constructivă

60
casetă
dc de dr d5 d6 da1 d6 d5 dr dM
b1
Fig.3.6 Arborele de intrare în reductorul melcat (variantă)
Montarea roţii de curea pe capătul de arbore se realizează printr-o asamblare cu pană (în toate
cele trei cazuri). Penele se aleg din Anexa 3.1 în funcţie de dimensiunile tronsonului de arbore pe
care se montează.
Arborii au la extremităţi găuri de centrare (lise sau filetate). Forma şi dimensiunile acestora
sunt date în Anexa 3.9 [7]. Tronsoanele arborilor pe care se montează rulmenţii sunt prevăzute cu
degajări de rectificare (Anexa 3.10).
În figura 3.7 sunt prezentate modelele tridimensionale (realizate în SolidWorks) ale unor arbori
de intrare în reductor.
a b
Fig.3.7 Modele 3D ale arborilor de intrare în reductor

a - reductorul cu roţi dinţate cilindrice; b - reductorul cu roţi dinţate conice; c - reductorul melcat.
61
3.2 Proiectarea formei arborelui de ieşire din reductor

Arborii de ieşire din reductor au aceeaşi formă constructivă în cazul celor trei reductoare (fig.
3.8, 3.9, 3.10). Arborii sunt rezemaţi pe doi rulmenţi radiali-axiali cu role conice montaţi în X, cu
conducere reciprocă. Proiectarea arborilor se face pornind de la capătul de arbore (similar cu
metodologia prezentată în subcapitolul anterior pentru arborele de intrare în reductorul cu roţi
dinţate cilindrice).
Pentru arborele de ieşire, diametrul capătului de arbore se alege din coloana b (tabelul 3.1) iar
pentru lungime seria lungă (tabelul 3.2).
b2
l5
dr d4 l4 dr de dc
d4 d5
lbutuc
Fig.3.8 Arborele de ieşire din reductorul cu roţi dinţate cilindrice
l5
dr d4 l4 dr de dc
d4 d5
lbutuc
Fig.3.9 Arborele de ieşire din reductorul cu roţi dinţate conice
62
b2
l5
dr d4 l4 dr de dc
d4 d5
lbutuc
Fig.3.10 Arborele de ieşire din reductorul melcat
Între rulment şi roata dinţată se montează un distanţier pentru fixarea axială a acesteia.
Dimensiunile distanţierului se aleg constructiv (în funcţie de dimensiunile butucului roţii şi de
dimensiunile rulmentului).
Diametrul şi lungimea tronsonului pe care se montează roata dinţată se pot determina astfel:
d 4  d r  3...5 [mm] (3.10)
l4  lbutuc  2...4  [mm] (3.11)
Dimensiunile tronsonului 5 (d5 şi l5) se adoptă constructiv.
Pana cu care se asamblează roata dinţată pe arbore se alege în funcţie de dimensiunile
tronsonului 4 al arborelui (din Anexa 3.1).
În figura 3.11 este prezentat modelul 3D al unui arbore de ieşire din reductor.
Fig.3.11 Modelul 3D al arborelui de ieşire din reductor

63
Fixarea pieselor montate pe capătul de arbore (în cazul arborelui de intrare în reductor este
vorba de montarea roţii de curea) se realizează cu ajutorul unor şaibe (de tip 1 sau 2) şi cu unul sau
două şuruburi, în funcţie de diametrul capătului de arbore. Asigurarea asamblărilor se face cu
ajutorul unor şaibe de siguranţă.
Pentru capete de arbore cu diametrul dc ≤ 28 mm fixarea se realizează cu un singur şurub şi cu
o şaibă tip 1 (fig.3.12,a), iar pentru capete de arbore cu dc > 28 mm fixarea se realizează cu două
şuruburi şi cu o şaibă tip 2 (fig.3.12,b). Dimensiunile principale ale şaibelor tip 1 şi 2, precum şi ale
şuruburilor de fixare sunt indicate în tabelul 3.3 iar ale şaibelor de siguranţă în tabelele 3.4 şi 3.5.
Şuruburile de fixare se aleg din Anexa 4.2.
g f g f
A
2 3
A
dc
dc
4
1
b d1 d2
h g1
1 3 r
d2
l
D1 r 2 e H e
d1 4
b l1
r1 g1
D b B
D
a b
Fig.3.12 Fixarea pieselor montate pe capetele de arbore
a - fixarea cu un şurub; b - fixarea cu două şuruburi;
1 - şaibă de asamblare tip 1; 2 - şaibă de siguranţă (forma B); 3 - şaibă de asamblare tip 2; 4 - şaibă de siguranţă.
Tabelul 3.3 Şuruburi şi şaibe de fixare

Diametrul D Şurub f
dc g b h lungime
d1 e Tipul
max. max. asamblării
[mm] [mm] [mm] filet [mm] [mm] [mm] [mm]
[mm] [mm]
peste 16 până la 20 28 2 5 5 -
M6 16 7 cu un şurub
peste 20 până la 28 36 2,5 8 7 - 3
peste 28 până la 35 45 3,5 20
peste 35 până la 40 50 6 20
M8 20 9
peste 40 până la 45 55 6 20 4
peste 45 până la 50 60 6 - - 25 cu două şuruburi
peste 50 până la 60 70 8 30
peste 60 până la 70 80 8 M12 30 14 36 5
peste 70 până la 80 90 10 40
64
Tabelul 3.4 Şaibă de siguranţă (forma B)

Diametrul d2 D1 b g1 l l1 r r1
şurubului [mm] [mm] [mm] [mm] [mm] [mm] [mm] [mm]
4,5
M6 6,4 12,5 0,5 18 9 4 4
7
Tabelul 3.5 Şaibe de siguranţă

Diametrul d2 H B r e g1
şurubului [mm] [mm] [mm] [mm] [mm] [mm]
40 20
M8 8,4 16 8 0,5
45 25
57 30
M12 13 63 22 11 36 0,8
67 40
3.3 Calculul reacţiunilor şi momentelor încovoietoare

Forţele care apar în angrenaje se transmit arborilor şi sunt preluate de lagăre (rulmenţi). Pentru
calculul, atât al arborilor cât şi al rulmenţilor, trebuie determinate, mai întâi, reacţiunile din
reazeme. Reazemele se află în centrele de presiune ale rulmenţilor. La rulmenţii radiali-axiali cu
role conice (sau cu bile) poziţia centrului de presiune se stabileşte la alegerea rulmentului (cota a,
Anexa 3.2). Pentru un lagăr conducător format din doi rulmenţi radiali-axiali cu role conice montaţi
pereche în X (cazul arborelui de intrare în reductorul melcat), se stabileşte centrul de presiune al
lagărului după una din variantele prezentate în figura A3.3.5 din Anexa 3.3 [după 9].
Reacţiunile din reazeme şi momentele încovoietoare se calculează mai întâi în două plane
reciproc perpendiculare, H (orizontal) şi V (vertical).
3.3.1 Reductorul cu roţi dinţate cilindrice
În figura 3.13 sunt reprezentate forţele care acționează asupra arborilor reductorului cu roţi
dinţate cilindrice cu dinţi înclinaţi (fig.1.1). Considerăm sensul de rotaţie al arborelui motor ca fiind
cel indicat pe figură. Ft1, Fa1, Fr1, Ft2, Fa2, Fr2 sunt forţele din angrenaj (§2.1.4) iar S este forţa de
întindere a curelei (cap.5).
planul
vertical
V
Ft1
S Fr1
H1 V3 Fa2 H2 V
4
V1 Fa1 Fr2 V2 H4
H3 planul
orizontal
Ft2
H
Fig.3.13 Forţele care acţionează asupra arborilor reductorului

cu roţi dinţate cilindrice cu dinţi înclinaţi
65
Schema de încărcare precum şi diagramele momentelor încovoietoare şi de torsiune pentru cei

doi arbori sunt prezentate în figura 3.14. Reacţiunile (în cele două plane) se calculează plecând de la
ecuaţiile de echilibru ale momentului încovoietor faţă de cele două reazeme.
Arborele de intrare în reductor Arborele de ieşire din reductor
Fa2
H3 dw2/2 H4
S 2 Fr1 3 4 2 3 4
H 1
H 1
H1 Fa1 dw1/2 H2 Fr2
l1 l2 l2 l3 l3
MiH
MiH
2 3 Ft1 4
V3 2
V4
1 4
V V 1 3
V1 V2 Ft2
MiV
MiV
T1 T2
Fig.3.14 Schema de încărcare şi diagramele momentelor încovoietoare şi de torsiune pentru arborii

reductorului cu roţi dinţate cilindrice cu dinţi înclinaţi
Arborele de intrare în reductor

Calculul reacţiunilor
În planul orizontal:
d w1
d w1 Fr1  l2  Fa1   S  l1
S  l1  Fr1  l2  Fa1   H 2  2  l2  H2  2 (3.12)
2 2  l2
d w1
S  l1  2  l2   Fr1  l2  Fa1 
d
S  l1  2  l2   H1  2  l2  Fr1  l2  Fa1  w1  0  H1  2 (3.13)
2 2  l2
În planul vertical:
Ft1
Ft1  l2  V2  2  l2  0  V2  (3.14)
2
F
Ft1  l2  V1  2  l2  0  V1  t1 (3.15)
2
unde: dw1 – diametrul cercului de rostogolire al pinionului cilindric (§2.1).
l1 şi l2 rezultă din modul în care a fost proiectat arborele.
Reacţiunile rezultante din reazeme (forţele radiale care încarcă rulmenţii) sunt:
66
FR1  H12  V12 (3.16)
FR 2  H 22  V22 (3.17)
Calculul momentelor încovoietoare
M iH 2  S  l1 (3.18)
M iH 31  S  l1  l2   H1  l2 (3.19)
M iH 32   H 2  l2 (3.20)
M iV 3  V1  l2 (3.21)
În orice secţiune a arborelui momentul încovoietor rezultant este:
M i  M iH2  M iV2 (3.22)
Arborele de ieşire din reductor

d w2
Fr 2  l3  Fa 2 
d w2 2
 Fr 2  l3  Fa 2   H 4  2  l3  0  H4  (3.23)
2 2  l3
d w2
Fr 2  l3  Fa 2 
d 2
H 3  2  l3  Fr 2  l3  Fa 2  w 2  0  H3  (3.24)
2 2  l3
Ft 2
 Ft 2  l3  V4  2  l3  0  V4  (3.25)
2
F
V3  2  l3  Ft 2  l3  0  V3  t 2 (3.26)
2
unde: dw2 – diametrul cercului de rostogolire al roţii dinţate 2 (§2.1).
l3 rezultă din modul în care a fost proiectat arborele.
FR 3  H 32  V32 (3.27)
FR 4  H 42  V42 (3.28)
M iH 21  H 3  l3 (3.29)
M iH 22  H 4  l3 (3.30)
M iV 2  V3  l3 (3.31)
M i  M iH2  M iV2 (3.32)
67
3.3.2 Reductorul cu roţi dinţate conice

În figura 3.15 sunt reprezentate forţele care acționează asupra arborilor reductorului cu roţi
dinţate conice cu dinţi drepţi (fig.1.2). Considerăm sensul de rotaţie al arborelui 1 ca fiind cel
indicat pe figură. Ft1, Fa1, Fr1, Ft2, Fa2, Fr2 sunt forţele din angrenaj (§2.2.4) iar S este forţa de
întindere a curelei (cap.5).
planul
vertical
H3 Ft2
V3 V
V2 Fa2
Fa1 Fr2
S H2
V1 H1 Ft1 Fr1 planul
orizontal
H4 H
V4
Fig.3.15 Forţele care acţionează asupra arborilor reductorului cu roţi dinţate conice cu dinţi drepţi

d m1
Fr1  l  lc 2   Fa1   S  lc1
d
S  lc1  H 2  l  Fr1  l  lc 2   Fa1  m1  H2  2 (3.33)
2 l
d
d m1 Fr1  lc 2  Fa1  m1  S  lc1  l 
S  lc1  l   H1  l   Fr1  lc 2  Fa1   H1  2 (3.34)
2 l
Ft1  l  lc 2 
V2  l  Ft1  l  lc 2   0  V2  (3.35)
l
F l
 V1  l   Ft1  lc 2  V1  t1 c 2 (3.36)
l
unde: dm1 – diametrul median al pinionului conic (§2.2).
l, lc1 şi lc2 rezultă din modul în care a fost proiectat arborele.
FR1  H12  V12 (3.37)
FR 2  H 22  V22 (3.38)
M iH 2  S  lc1 (3.39)
68
M iH 3  S  lc1  l   H1  l (3.40)
d m1
M iH 4  Fa1  (3.41)
2
M iV 3   Ft1  lc 2 (3.42)
M i  M iH2  M iV2 (3.43)
Fa1
S 2 H2 4 dm1/2 1 Fr2 3
2 4
H 1
H
3
H1 Fr1 H3 dm2/2 H4
lc1 l lc2 Fa2
l3 l4
MiH
MiH
V2 Ft2
1 2 4 1 2 3 4
V 3
V
V1 Ft1 V3 V4
MiV MiV
T1 T2

reductorului cu roţi dinţate conice cu dinţi drepţi

dm2
Fr 2  l3  Fa 2 
d
Fr 2  l3  Fa 2  m 2  H 4  l3  l4   0  H4  2 (3.44)
2 l3  l4
dm2
Fr 2  l4  Fa 2 
d
 H 3  l3  l4   Fr 2  l4  Fa 2  m 2  0  H3  2 (3.45)
2 l3  l4
69
Ft 2  l3
Ft 2  l3  V4  l3  l4   0  V4  (3.46)
l3  l4
Ft 2  l4
 V3  l3  l4   Ft 2  l3  0  V3  (3.47)
l3  l4
unde: dm2 – diametrul median al roţii dinţate conice 2 (§2.2).
l3 şi l4 rezultă din modul în care a fost proiectat arborele.
FR 3  H 32  V32 (3.48)
FR 4  H 42  V42 (3.49)
M iH 21   H 3  l3 (3.50)
M iH 22   H 4  l4 (3.51)
M iV 2  V3  l3 (3.42)
M i  M iH2  M iV2 (3.53)
3.3.3 Reductorul melcat

În figura 3.17 sunt reprezentate forţele care acționează asupra arborilor reductorului melcat
(fig.1.3). Considerăm sensul de rotaţie al arborelui 1 ca fiind cel indicat pe figură. Ft1, Fa1, Fr1, Ft2,
Fa2, Fr2 sunt forţele din angrenaj (§2.3.3) iar S este forţa de întindere a curelei (cap.5).
H3
planul
vertical
V3 V
Fr2
Ft1
V1 Fa1 Ft2 V2
S planul
Fa2 H2
H1 orizontal
Fr1 H4 H
V4
Fig.3.17 Forţele care acţionează asupra arborilor reductorului melcat

70
S Ft1 Ft2
2 4 1 2 3 4
H 1 3
H
H1 H2 H3 H4
l1 l2 l3 l4 l4
MiH
MiH
Fa1
V1 V2 Fr2
1 3 dw1/2 1 3 4
V 2 4
V 2
Fr1 V3 d2/2 V4
Fa2
MiV
MiV
T1 T2

reductorului melcat

Ft1  l2  S  l1
S  l1  Ft1  l2  H 2  l2  l3   H2  (3.54)
l2  l3 
Ft1  l3  S  l1  l2  l3 
S  l1  l2  l3   H1  l2  l3   Ft1  l3  0  H1  (3.55)
l2  l3 
d w1
Fr1  l2  Fa1 
d w1
 Fr1  l2  Fa1   V2  l2  l3   0  V2  2 (3.56)
2 l2  l3
d w1
Fr1  l3  Fa1 
d
V1  l2  l3   Fr1  l3  Fa1  w1  0  V1  2 (3.57)
2 l2  l3
unde: dw1 – diametrul cilindrului de divizare al melcului (§2.3).
l1, l2 şi l3 rezultă din modul în care a fost proiectat arborele.
71
Reacţiunile rezultante din reazeme (forţele radiale care încarcă lagărele) sunt:
FR1  H12  V12 (3.58)
FR 2  H 22  V22 (3.59)
M iH 2  S  l1 (3.60)
M iH 3   H 2  l3 (3.61)
M iV 31  V1  l2 (3.62)
M iV 32  V2  l3 (3.63)
M i  M iH2  M iV2 (3.64)

Ft 2
Ft 2  l4  H 4  2  l4  0  H4  (3.65)
2
F
 H 3  2  l4  Ft 2  l4  0  H3  t 2 (3.66)
2
d2
Fr 2  l4  Fa 2 
d 2
Fr 2  l4  Fa 2  2  V4  2  l4  0  V4  (3.67)
2 2  l4
d2
Fr 2  l4  Fa 2 
d2 2
 V3  2  l4  Fr 2  l4  Fa 2  0  V3  (3.68)
2 2  l4
unde: d2 – diametrul de divizare al roţii melcate (§2.1).
l4 rezultă din modul în care a fost proiectat arborele.
FR 3  H 32  V32 (3.69)
FR 4  H 42  V42 (3.70)
M iH 2   H 3  l4 (3.71)
M iV 21  V3  l4 (3.72)
M iV 22  V4  l4 (3.73)
M i  M iH2  M iV2 (3.74)
72
3.4 Verificarea arborilor

Arborii reductorului sunt solicitaţi la încovoiere şi la torsiune. Solicitarea de încovoiere este
alternant simetrică iar cea de torsiune se poate considera, acoperitor, pulsatorie.
3.4.1 Verificarea la solicitări compuse
Arborii se verifică la solicitări compuse în secţiunile în care există moment de torsiune iar
momentul încovoietor este maxim. Se verifică condiţia:
M i2    T 
2
ech   ai1 (3.75)

Wz
unde:  ai1 – tensiunea admisibilă la încovoiere pentru solicitarea alternant simetrică (se ia din
tabelul 3.6 în funcţie de materialul arborelui).
Mi – momentul încovoietor.
T – momentul de torsiune.
α – coeficient ce ia în considerare modul diferit de variaţie în timp al tensiunilor de
încovoiere şi torsiune (tabelul 3.7).
Wz – modul de rezistenţă (Anexa 3.11).
Tabelul 3.6 Valori orientative ale tensiunilor admisibile la încovoiere
Rezistenţa la Tensiunea admisibilă la încovoiere σai [MPa]
Materialul arborelui rupere Statică Pulsatorie Alternant simetrică
Rm [MPa] ai  ai0  ai1
Oţel carbon 400 130 70 40
500 170 75 45
(oţel nealiat pentru 600 200 95 55
construcţii) 700 230 110 65
800 270 130 75
Oţel aliat * 1000 330 150 90
*Pentru oţeluri aliate cu Rm > 1000 MPa, tensiunile admisibile la încovoiere se pot majora cu până la 30%.
Tabelul 3.7 Valorile coeficientului α

Variaţia tensiunii de încovoiere Variaţia tensiunii de torsiune Tensiunea admisibilă Coeficientul α
Constantă (R=1)  ai   ai1 / ai

Alternant simetrică Pulsatorie (R=0)  ai0    ai1 /  ai0
Alternant simetrică (R = -1)  ai1    ai1 /  ai1  1
R – coeficientul de asimetrie al ciclului.
Pentru exemplele prezentate în cadrul §3.3 avem:

 Arborele de intrare în reductorul cu roţi dinţate cilindrice cu dinţi înclinaţi (fig.3.1, fig.3.14).
Verificarea la solicitări compuse se face în secţiunea 3.
M i23    T1 
2
ech3   ai1 (3.76)

Wz
unde: Mi3 – momentul încovoietor rezultant.
T1 – momentul de torsiune pe arbore (§2.1).
M i 3  M iH2 31  M iV2 3 (3.77)
  d 3f 1
Wz  (3.78)
32
73
unde: df1 – diametrul de picior al pinionului cilindric (§2.1).

 Arborele de ieşire din reductorul cu roţi dinţate cilindrice cu dinţi înclinaţi (fig.3.8, fig.3.14).
M i22    T2 
2
ech 2    ai1 (3.79)

Wz
M i 2  M iH2 22  M iV2 2 (3.80)
  d 43 b  t  d 4  t 
2
Wz   (3.81)
32 2  d4
unde: d4 – diametrul arborelui (§3.2 şi fig.3.8).
b, t – dimensiunile canalului de pană (§3.2).
 Arborele de intrare în reductorul cu roţi dinţate conice cu dinţi drepţi (fig.3.3, fig.3.16).
M i23    T1 
2
ech3   ai1 (3.82)

Wz
M i 3  M iH2 3  M iV2 3 (3.83)
  d r3
Wz  (3.84)
32
unde: dr – diametrul arborelui (§3.1 şi fig.3.3).
 Arborele de ieşire din reductorul cu roţi dinţate conice cu dinţi drepţi (fig.3.9, fig.3.16).
M i22    T2 
2
ech 2    ai1 (3.85)

Wz
M i 2  M iH2 21  M iV2 2 (3.86)
  d 43 b  t  d 4  t 
2
Wz   (3.87)
32 2  d4
 Arborele de intrare în reductorul melcat (fig.3.4, fig.3.18).
M i23    T1 
2
ech3   ai1 (3.88)

Wz
M i 3  M iH2 3  M iV2 31 (3.89)
74
  d 3f 1
Wz  (3.90)
32
unde: df1 – diametrul de picior al melcului (§2.3).
 Arborele de ieşire din reductorul melcat (fig.3.10, fig.3.18).
M i22    T2 
2
ech 2    ai1 (3.91)

Wz
M i 2  M iH2 2  M iV2 22 (3.92)
  d 43 b  t  d 4  t 
2
Wz   (3.93)
32 2  d4
3.4.2 Verificarea la oboseală
Verificarea la oboseală se face în secţiunile cu concentratori de tensiune (treceri de secţiune,
canale de pană, degajări de rectificare etc.). Se folosesc relaţiile lui Soderberg:
1
c  (3.94)
k v m
 
    1 R p 02
1
c  (3.95)
k  
 v  m
      1 c
c  c
c  ca (3.96)
c2  c2
unde: βkσ, βkτ – coeficienţii efectivi de concentrare a tensiunilor pentru solicitarea de încovoiere,
respectiv de torsiune (Anexa 3.12).
εσ, ετ – factori dimensionali pentru solicitarea de încovoiere, respectiv de torsiune
(Anexa 3.12).
γσ, γτ – factori de calitate ai suprafeţei pentru solicitarea de încovoiere, respectiv de
torsiune (Anexa 3.12).
c – coeficient de siguranţă.
ca – coeficient de siguranţă admisibil (≥ 1,5).
Rezistenţele de oboseală (σ-1, τ-1) şi limitele de curgere (Rp02, τc) se iau în funcţie de materialul
arborelui (Anexa 2.1).
Deoarece solicitarea de încovoiere este alternant simetrică iar cea de torsiune poate fi
considerată, acoperitor, pulsatorie vom avea:
Pentru încovoiere: v  i max şi m  0 (3.97)
Mi
în care i max  (3.98)
Wz
unde: Mi – momentul încovoietor rezultant (în secţiunea verificată).
Wz – modulul de rezistenţă (în funcţie de forma secţiunii (Anexa 3.11)).
75
t max
Pentru torsiune: v   m  (3.99)
2
T
t max  (3.100)
Wp
unde: T – momentul de torsiune (în secţiunea verificată).
Wp – modulul de rezistenţă polar (în funcţie de forma secţiunii (Anexa 3.11)).
3.5 Verificarea penelor

Penele (paralele de tipul A) s-au ales la proiectarea formei arborilor (§3.1 şi §3.2). La alegerea
acestora s-a stabilit materialul lor, precum şi dimensiunile constructive şi de montaj (Anexa 3.1).
Asamblarea cu pană se verifică la strivire şi la forfecare.
Verificarea la strivire (între pană şi arbore, respectiv între pană şi butuc):
4 T
s    sa (3.101)
h  lc  d
unde: T – momentul de torsiune pe arbore (T1 pentru arborele de intrare şi T2 pentru arborele de
ieşire (cap.2)).
h – înălţimea penei.
d – diametrul tronsonului arborelui pe care este montată pana.
σsa – rezistenţa admisibilă la strivire pentru materialul mai puţin rezistent dintre pană
arbore, butuc (Anexa 3.1).
lc – lungimea efectivă de contact.
lc  l  b (pană de forma A) (3.102)
unde: b – lăţimea penei.
l – lungimea penei.
Verificarea la forfecare:
2 T
f    fa (3.103)
bl d
unde: τfa – rezistenţa admisibilă la forfecare pentru materialul penei (Anexa 3.1).
3.6 Calculul de verificare a rulmenţilor

Rulmenţii s-au ales la proiectarea constructivă a arborilor. Ei se verifică la durabilitate. Un
rulment trebuie să aibă o durabilitate efectivă cel puţin egală cu durabilitatea necesară.
Lh  Lhnec (3.104)
unde Lhnec – durabilitatea necesară, exprimată în ore de funcţionare.
Dacă inegalitatea (3.104) nu este îndeplinită, atunci se alege un rulment dintr-o altă serie sau
chiar un rulment de alt tip. Pentru reductoarele de uz general durabilitatea necesară este de 20000 de
ore de funcţionare.
p
106  C 
Lh     [ore] (3.105)
60  n  Pec 
unde C – sarcina dinamică de bază a rulmentului (sau a perechii de rulmenţi în cazul
rulmenţilor montaţi pereche).
Pec – sarcina dinamică echivalentă corectată (de calcul).
p – un exponent care are valoarea 3 pentru rulmenţii cu bile şi 10/3 pentru cei cu role.
n – turaţia arborelui (n1 pentru arborele de intrare şi n2 pentru arborele de ieşire).
76
Pec  f d  Pe (3.106)
unde fd – coeficientul dinamic.
Pentru reductoare:
fd  fk  fs (3.107)
unde fk – ţine seama de precizia roţilor dinţate montate pe arborii rezemaţi în rulmenţii
calculaţi (pentru precizie normală fk =1,1 …1,3 [9]).
fs – ţine seama de forţele suplimentare care rezultă din funcţionarea maşinii (pentru
reductoare de toate tipurile fs =1,3 …1,5 [2]).
Se prezintă în continuare calculul sarcinii dinamice echivalente a lagărelor cu rulmenţi pentru
exemplele din subcapitolul 3.3.
Reductorul cu roţi dinţate cilindrice
În figura 3.19 sunt prezentate forţele care acţionează asupra rulmenţilor. Fa1 şi Fa2 sunt forţele
axiale din angrenaj (§2.1) iar FR1, FR2, FR3 şi FR4 sunt forţele radiale care încarcă rulmenţii (§3.3.1).
Fa1
FR1 FR2
a
Fa2
FR3 FR4
b
Fig.3.19 Forţele care acţionează asupra rulmenţilor la

reductorul cu roţi dinţate cilindrice cu dinţi înclinaţi
a - arborele de intrare; b - arborele de ieşire.
Arborele de intrare
Arborele de intrare în reductor este rezemat pe doi rulmenți radiali-axiali cu role conice cu
conducere reciprocă montaţi în X. Cei doi rulmenţi sunt identici şi, atunci când sunt aleşi (§3.1),
rezultă din catalog (Anexa 3.2) şi alte specificaţii necesare calculului: sarcina dinamică de bază C,
factorul forţei axiale Y şi coeficientul e.
Se calculează forţele axiale interioare din rulmenţi:
F F
FA1  0,5  R1 ; FA 2  0,5  R 2 (3.108)
Y Y
Forţele axiale totale din rulmenţi se determină după următorul algoritm:
 FA1  FA2  Fa1
Dacă Fa1  FA2  FA1   (3.109)
 FA 2  FA2
77
 FA1  FA1
Dacă Fa1  FA2  FA1   (3.110)
 FA 2  FA1  Fa1
Sarcina dinamică echivalentă pentru fiecare rulment se calculează în funcție de raportul dintre
forţa axială totală şi forţa radială care încarcă rulmentul.
Pentru rulmentul 1:
FA1
Dacă e  Pe1  FR1 (3.111)
FR1
FA1
Dacă e  Pe1  0,4  FR1  Y  FA1 (3.112)
FR1
Pentru rulmentul 2:
FA 2
Dacă e  Pe 2  FR 2 (3.113)
FR 2
FA 2
Dacă e  Pe 2  0,4  FR 2  Y  FA 2 (3.114)
FR 2
Arborele de ieşire
Arborele de ieşire din reductor este rezemat pe doi rulmenți radiali-axiali cu role conice cu
F F
FA3  0,5  R 3 ; FA4  0,5  R 4 (3.115)
Y Y
 FA3  FA3
Dacă Fa 2  FA3  FA4   (3.116)
 FA4  FA3  Fa 2
 FA3  FA4  Fa 2
Dacă Fa 2  FA3  FA4   (3.117)
 FA4  FA4
Pentru rulmentul 3:
FA3
Dacă e  Pe 3  FR 3 (3.118)
FR 3
FA3
Dacă e  Pe3  0,4  FR 3  Y  FA3 (3.119)
FR 3
Pentru rulmentul 4:
FA 4
Dacă e  Pe 4  FR 4 (3.120)
FR 4
FA4
Dacă e  Pe 4  0,4  FR 4  Y  FA 4 (3.121)
FR 4
Reductorul cu roţi dinţate conice
În figura 3.20 sunt prezentate forţele care acţionează asupra rulmenţilor. Fa1 şi Fa2 sunt forţele
axiale din angrenaj (§2.2) iar FR1, FR2, FR3 şi FR4 sunt forţele radiale care încarcă rulmenţii (§3.3.2).
78
Fa1
FR1 FR2
a
Fa2
FR3 FR4
b
Fig.3.20 Forţele care acţionează asupra rulmenţilor
la reductorul cu roţi dinţate conice cu dinţi drepţi
Arborele de intrare
Arborele de intrare în reductor este rezemat pe doi rulmenți radiali-axiali cu role conice cu
conducere reciprocă montaţi în O. Cei doi rulmenţi sunt identici şi, atunci când sunt aleşi (§3.1),
F F
FA1  0,5  R1 ; FA 2  0,5  R 2 (3.122)
Y Y
 FA1  FA1
Dacă Fa1  FA1  FA 2   (3.123)
 FA2  FA1  Fa1
 FA1  FA2  Fa1
Dacă Fa1  FA1  FA2   (3.124)
 FA2  FA2
Pentru rulmentul 1:
FA1
Dacă e  Pe1  FR1 (3.125)
FR1
FA1
Dacă e  Pe1  0,4  FR1  Y  FA1 (3.126)
FR1
Pentru rulmentul 2:
FA 2
Dacă e  Pe 2  FR 2 (3.127)
FR 2
79
FA 2
Dacă e  Pe 2  0,4  FR 2  Y  FA 2 (3.128)
FR 2
Arborele de ieşire
F F
FA3  0,5  R 3 ; FA4  0,5  R 4 (3.129)
Y Y
 FA3  FA4  Fa 2
Dacă Fa 2  FA4  FA3   (3.130)
 FA4  FA4
 FA3  FA3
Dacă Fa 2  FA4  FA3   (3.131)
 FA4  FA 4  Fa 2
Pentru rulmentul 3:
FA3
Dacă e  Pe 3  FR 3 (3.132)
FR 3
FA3
Dacă e  Pe3  0,4  FR 3  Y  FA3 (3.133)
FR 3
Pentru rulmentul 4:
FA 4
Dacă e  Pe 4  FR 4 (3.134)
FR 4
FA4
Dacă e  Pe 4  0,4  FR 4  Y  FA 4 (3.135)
FR 4
Reductorul melcat
În figura 3.21 sunt prezentate forţele care acţionează asupra lagărelor. Fa1 şi Fa2 sunt forţele
axiale din angrenaj (§2.3) iar FR1, FR2, FR3 şi FR4 sunt forţele radiale care încarcă lagărele (§3.3.3).
Arborele de intrare
Arborele de intrare în reductor are ca lagăr conducător o pereche de rulmenţi radiali axiali cu
role conice montaţi în X, iar ca rulment liber un rulment radial cu bile. La alegerea rulmenţilor din
catalog (Anexa 3.2) rezultă şi alte specificaţii necesare calculului: sarcina dinamică de bază pentru
rulmenţii montaţi pereche C1 şi, respectiv, pentru rulmentul liber C2, factorii forţei axiale (Y1 şi Y2)
şi coeficientul e (pentru perechea de rulmenţi).
Forţa axială totală care încarcă perechea de rulmenţi este chiar forţa axială Fa1, deoarece
forţele axiale interioare din cei doi rulmenţi se anulează reciproc. Asupra rulmentului radial
acţionează doar forţa radială FR2.
Sarcina dinamică echivalentă pentru lagărul 1 se calculează în funcție de raportul dintre forţa
axială şi forţa radială care încarcă perechea de rulmenţi.
Fa1
Dacă e  Pe1  FR1  Y1  Fa1 (3.136)
FR1
80
Fa1
Dacă e  Pe1  0,67  FR1  Y2  Fa1 (3.137)
FR1
Fa1
FR1 FR2
a
Fa2
FR3 FR4
b
Fig.3.21 Forţele care acţionează asupra rulmenţilor
la reductorul melcat
Pentru rulmentul 2:
Pe 2  FR 2 (3.138)
Arborele de ieşire
F F
FA3  0,5  R 3 ; FA4  0,5  R 4 (3.139)
Y Y
 FA3  FA3
Dacă Fa 2  FA3  FA4   (3.140)
 FA4  FA3  Fa 2
 FA3  FA4  Fa 2
Dacă Fa 2  FA3  FA4   (3.141)
 FA4  FA4
Pentru rulmentul 3:
FA3
Dacă e  Pe 3  FR 3 (3.142)
FR 3
81
FA3
Dacă e  Pe3  0,4  FR 3  Y  FA3 (3.143)
FR 3
Pentru rulmentul 4:
FA 4
Dacă e  Pe 4  FR 4 (3.144)
FR 4
FA4
Dacă e  Pe 4  0,4  FR 4  Y  FA 4 (3.145)
FR 4
În situaţii diferite de cele prezentate în acest capitol, forţele axiale totale din rulmenţii radiali-
axiali cu role conice sau cu bile se determină pe baza Anexei 3.5 [după 9] în funcţie de transmisia
proiectată (tipul rulmenţilor, montajul în X sau în O, mărimea forţelor).
O tratare exhaustivă a proiectării şi calculului lagărelor cu rulmenţi se regăseşte în cadrul

lucrării [9].
82
4 PROIECTAREA CARCASEI REDUCTORULUI ŞI A ACCESORIILOR
CARCASEI
4.1 Proiectarea carcasei
În figurile 4.1, 4.2 şi 4.3 sunt prezentate carcasele pentru cele trei tipuri de reductoare. În aceste
exemple carcasele sunt formate din două piese: carcasa inferioară şi carcasa superioară.
aerisitor
capac de δ2
vizitare
inel de
ridicare
s5
aw
s4
k Δ
s6
δ4
δ3
Δ s3
d′
d indicatorul
nivelului
de ulei
s
s1
s2 δ1 dop de
golire
s0
δ
Fig.4.1 Carcasa reductorului cu roţi dinţate cilindrice
La stabilirea dimensiunilor carcasei se determină, pentru început, grosimea s a pereţilor

carcasei inferioare în funcţie de distanţa axială aw:
s  0,06  aw dar trebuie ca s  5 mm (4.1)
La reductorul cu roţi dinţate conice (fig.4.2) unde nu există distanţă axială, s se calculează cu
relaţia:
s  0,02  av dar trebuie ca s  5 mm (4.2)
unde: av – distanţa dintre axe a angrenajului echivalent exterior (rel.2.183).
Alte dimensiuni:
 grosimea fundului carcasei:
s0  1,2...1,3  s (4.3)
 grosimea nervurilor carcasei inferioare:
83
s1  0,8...0,85  s (4.4)
 dimensiunile tălpii reductorului:
s2  2...2,5  s (4.5)
  0,3...0,5  s (4.6)
capac de aerisitor
vizitare
δ2
inel de
s5 s4 ridicare
capac
Δ k
s6
δ4
δ3
Δ s3
d′
d
indicatorul
nivelului
casetă
de ulei
s
δ1 s1
s2 dop de
s0 golire
δ
Fig.4.2 Carcasa reductorului cu roţi dinţate conice
 grosimea flanşei carcasei inferioare:

s3  1,5  s (4.7)
 grosimea carcasei superioare:
s4  0,8...0,85  s (4.8)
 grosimea nervurilor carcasei superioare:
s5  0,8...0,85  s4 (4.9)
 grosimea flanşei carcasei superioare:
s6  1,5  s4 (4.10)
 distanţa minimă de la roţile dinţate la pereţii carcasei:
  1,2  s (4.11)
 distanţa de la roata dinţată cu diametru mai mare (respectiv de la melc) până la fundul
reductorului:
84
PROIECTAREA CARCASEI REDUCTORULUI ŞI A ACCESORIILOR CARCASEI
1  30...40 mm (4.12)
 bosajul capacului de vizitare:
 2  2...5 mm (4.13)
 dimensiunile carcaselor în zona lagărelor cu rulmenţi:
3  1,5...3  s3 (4.14)
 4  1,5...3  s6 (4.15)
În cazul carcasei reductorului melcat (fig.4.3):
1  5...10 mm (4.16)
s7  0,15  D (4.17)
unde: D – diametrul alezajului.
capac de aerisitor
vizitare
δ2
inel de
s5 s4 ridicare
de2
k
Δ
s6
δ4
δ3
Δ s3
d′
aw d
s7
Δ1
indicatorul
nivelului
D de ulei
δ1 s1 dop de
s s2 golire
s0
δ
Fig.4.3 Carcasa reductorului melcat
Asamblarea celor două carcase, superioară şi inferioară, se realizează prin intermediul flanşelor
şi a şuruburilor (fig.4.1, 4.2, 4.3, 4.4 şi 4.5).
Diametrele şuruburilor de fixare şi a găurilor de trecere sunt date în tabelul 4.1. În acest tabel,
pentru reductorul cu roţi dinţate conice aw = av/3.
85
Şuruburile, piuliţele şi şaibele Grower se aleg din Anexele 4.2, 4.4 şi 4.5.
c s4 c s4
s6 d′g s6 d′g
d′ d′
s3 s3
k s k s
a b
Fig.4.4 Asamblarea carcaselor
a - cu şurub şi piuliţă; b - cu şurub.
Tabelul 4.1 Şuruburi de fixare

Distanţa axială Peste 100 Peste 160 Peste 200 Peste 280
Până la 100
aw [mm] până la 160 până la 200 până la 280 până la 350
d [mm] M10 M12 M14 M16 M18
dg [mm] 11 13 15 18 20
d′ [mm] M8 M10 M12 M14 M16
d′g [mm] 9 11 13 15 18
Lăţimea flanşei (fig.4.4) se determină cu relaţia:

k  2,7  d  (4.18)
Axa şuruburilor se ia la distanţa c de la marginea flanşei.
c  0,5  k (4.19)
Poziţionarea (centrarea) carcasei superioare faţă de carcasa inferioară se realizează prin
intermediul a două ştifturi cilindrice (fig.4.5) care se plasează la o distanţă cât mai mare între ele (pe
o diagonală a suprafeţei de contact). Se calculează preliminar diametrul acestora cu relaţia:
d st  0,7...0,8  d  (4.20)
Se aleg ştifturi de diametre standardizate (Anexa 4.8).
La bosajele în care se execută alezajele pentru montarea rulmenţilor (fig.4.6) sunt recomandate
următoarele dimensiuni:
Db  D  4,0...4,4  d s  4...5 [mm] (4.21)
unde: D – diametrul alezajului (egal cu diametrul exterior al rulmentului Dr).
ds – diametrul şuruburilor de fixare a capacului (§4.2.1).
f  1,1...1,2  d g (4.22)
h  2...4 mm (4.23)
Dimensiunea l rezultă constructiv (în funcţie şi de numărul şuruburilor de fixare a capacului).
Dimensiunile lamajului sunt date în tabelul 4.2 (în funcţie de diametrul nominal al filetului
şuruburilor de fixare a celor două semicarcase ale reductorului).
86
B C
B-B
B C
b
C-C
ajustaj cu strângere
a
c
Fig.4.5 Centrarea şi fixarea carcaselor

a - secţiune prin planul de separaţie; b - fixare cu şurub şi piuliţă; c - centrare cu ştift cilindric.
l l k+h
f h
dg
ds
s6 δ4
Db
D
Db
s3 dl δ3
t
0,5·k 0,5·k
Fig.4.6 Forma carcaselor în zona alezajelor
Tabelul 4.2 Dimensiunile lamajului

Diametrul nominal al
filetului şurubului
M8 M10 M12 M14 M16 M18
dl [mm] 18 22 26 30 33 36
t [mm] 1 1 1,5 1,5 2 2
În figurile 4.7, 4.8 şi 4.9 sunt prezentate modelele 3D (realizate în Solid Works) pentru cele trei
tipuri de reductoare [5]. Este evident faptul că finalizarea acestor modele se poate face după
proiectarea tuturor accesoriilor carcasei (capace de fixare a rulmenţilor, capace de vizitare, inele de
ridicare, aerisitoare etc.).
87
a b
Fig.4.7 Modelul 3D al carcasei reductorului cu roţi dinţate cilindrice

a - carcasa inferioară; b - carcasa superioară
a b
Fig.4.8 Modelul 3D al carcasei reductorului cu roţi dinţate conice
a b
Fig.4.9 Modelul 3D al carcasei reductorului melcat

88
4.2 Proiectarea accesoriilor carcasei

4.2.1 Capace de fixare a rulmenţilor
Pentru fixarea rulmenţilor în carcasa reductorului se utilizează capace având diferite forme
constructive. Un capac care nu este străbătut de arbore („capac orb”) este prezentat în figura 4.10.
Pentru fixarea rulmenţilor la intrarea şi la ieşirea din reductor se utilizează capace de tipul celui
prezentat în figura 4.11. Acesta are prevăzut locaşul pentru montarea manşetei de etanşare (Dm şi Bm
fiind diametrul exterior şi respectiv lăţimea acesteia (Anexa 3.6)), precum şi două sau trei găuri de
diametru d2 (2..4 mm) utilizate la demontarea (cu ajutorul unor ştifturi) a manşetei din capac.
m
e1 e
n găuri ϕd1
e2 D2
a1
D3
D
D1
D4
Fig.4.10 Capac de fixare a rulmenţilor (tip 1)
e m
n găuri ϕd1
e2 e1
Bm
x găuri ϕd2
D2 D1
D
D4 D3
Dm
lp lm
da
Fig.4.11 Capac de fixare a rulmenţilor (tip 2)
În tabelul 4.3 sunt date diametrele şi numărul şuruburilor de fixare a capacelor în funcţie de
diametrul D al alezajului (egal cu diametrul exterior al rulmentului Dr).
89
Tabelul 4.3 Şuruburi de fixare a capacelor

D [mm] 40 … 62 65 … 75 80 … 95 100 … 145 150 … 220
ds [mm] M6 M8 M8 M10 M12
Numărul de şuruburi, n 4 4 6 6 6
Dimensiunile constructive pentru aceste tipuri de capace sunt următoarele:

D1  D  2,5  d s (4.24)
D2  D1  2,5...3  d s (4.25)
D3  0,85...0,9  D (4.26)
e  1,2  d s (4.27)
d1  d s  1...2 [mm] (4.28)
D4  D1  2,5...3  d s (4.29)
e1  min 5 mm ; e2  2...3 mm (4.30)
l p  2...4 mm ; lm  1...2 mm (4.31)
d a  d e  2...4  [mm] (4.32)
unde: de – diametrul arborelui pe tronsonul de etanşare (§3.1 şi §3.2).
Cota a1 depinde de modul de fixare al rulmentului

Limbă

Carte RT Corectata PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Carte RT Corectata PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

REDUCTOARE CU O TREAPTĂ.

Fig.1.1 Reductor cu roţi dinţate cilindrice cu dinţi înclinaţi

Fig.1.1 Reductor cu roţi dinţate cilindrice cu dinţi înclinaţi (continuare)

Fig.1.2 Reductor cu roţi dinţate conice cu dinţi drepţi

Fig.1.2 Reductor cu roţi dinţate conice cu dinţi drepţi (continuare)

Fig.1.3 Reductor melcat

Fig.1.3 Reductor melcat (continuare)

Fig.1.4 Reductor cu roţi dinţate cilindrice cu dinţi înclinaţi

Fig.1.5 Reductor cu roţi dinţate cilindrice cu dinţi înclinaţi

Fig.1.6 Reductor cu roţi dinţate conice cu dinţi drepţi

Fig.1.7 Reductor cu roţi dinţate conice cu dinţi drepţi

Fig.1.8 Reductor melcat

Fig.1.9 Reductor melcat

2.1 Reductorul cu roţi dinţate cilindrice cu dinţi înclinaţi

Fig.2.1 Schema cinematică a reductorului cu roţi dinţate cilindrice

2.1.1 Calcule preliminare

Tabelul 2.1 Numărul de dinţi ai roţii motoare la roţile dinţate cilindrice

u12 teoretic  i12 STAS (2.2)

Raportul de angrenare real al angrenajului va fi:

2.1.2 Predimensionarea angrenajului

Valorile din şirul I sunt preferenţiale.

Se calculează unghiul de angrenare real în plan frontal αtw:

unde: αt – unghiul de angrenare de referinţă în plan frontal.

2.1.3 Dimensionarea şi verificarea angrenajului

Fig.2.2 Angrenaj cilindric (elemente geometrice)

Diametrele cercurilor de rostogolire:

Elementele angrenajului echivalent

Diametrele cercurilor de divizare ale roţilor echivalente:

Gradul de acoperire al angrenajului echivalent:

Valorile anterioare sunt valori corespunzătoare angrenajului fără joc.

Se stabileşte treapta de precizie a angrenajului şi procedeul de prelucrare (Anexa 2.2),

2.2 Reductorul cu roţi dinţate conice cu dinţi drepţi

Fig.2.4 Schema cinematică a reductorului cu roţi dinţate conice

2.2.1 Calcule preliminare

Raportul de angrenare real al angrenajului va fi:

2.2.2 Predimensionarea angrenajului

Fig.2.5 Angrenaj conic (elemente geometrice)

a1  1  a1 (2.165)

Înălţimea la coarda constantă (exterioară):

Verificarea restricţiilor funcţional-constructive

Factorii de siguranţă la solicitarea de încovoiere:

Fig.2.6 Schema simplificată a forţelor la angrenajul conic cu dinţi drepţi

2.3 Reductorul cu angrenaj melcat

Fig.2.7 Schema cinematică a reductorului melcat

2.3.1 Calcule preliminare

Eroarea relativă εu faţă de valoarea standardizată a raportului de transmitere trebuie să fie în

2.3.2 Dimensionarea şi verificarea angrenajului

unde: q – coeficient diametral. Se alege, preliminar, q = 10 …12, preferabil 10.

Se calculează distanţa axială elementară:

de2 da2 dw2=d2 df2

Fig.2.8 Elemente geometrice ale angrenajului melcat

Evident relaţiile 2.287 – 2.289 nu se aplică dacă a = aw (x = 0).

Tensiunea maximă de încovoiere pentru dintele roţii melcate:

2.3.3 Calculul forţelor din angrenaj

Fig.2.9 Schema simplificată a forţelor la angrenajul melcat

Forţele tangenţiale şi axiale:

2.4 Proiectarea formei constructive a roţilor dinţate

1  1...1,2    sau 1  0,25...0,3  b (2.317)

Fig.2.12 Roată melcată din două bucăţi (variantă constructivă)

dg şi do se determină cu relaţiile 2.321 şi 2.322.

Fig.2.13 Modelele 3D ale roţilor dinţate

3.1 Proiectarea formei arborelui de intrare în reductor