Obiectivul1 acestui Standard este de a prescrie tratamentul contabil al veniturilor

generate de evenimente şi tranzacţii de schimb.

Un element de primă importanţă în contabilizarea venitului din activităţi curente
este determinarea momentului la care trebuie recunoscut un astfel de venit.Venitul din
activităţi curente este recunoscut atunci când există probabilitatea că entităţii îi vor
reveni în viitor anumite beneficii economice sau potenţial de servicii şi când aceste
beneficii pot fi evaluate credibil.
Aria de aplicabilitate
Acest Standard se aplică la contabilizarea veniturilor provenite din următoarele
tranzacţii şi evenimente de schimb2:
a) prestarea serviciilor;
b) vânzarea bunurilor;
c) utilizarea de către alţii a activelor entităţii producătoare de dobânzi, redevenţe şi
dividende.
Acest Standard nu tratează veniturile care rezultă din tranzacţiile care nu implică
schimbul.
Entităţile din sectorul public pot genera venituri din tranzacţiile care implică sau
care nu implică schimbul.O tranzacţie care implică schimbul este cea în care entitatea
primeşte activele sau serviciile sau stinge datoriile şi dă celeilalte părţi în schimb o
valoare aproximativ egală (în primul rând sub forma bunurilor, serviciilor sau utilizarea
activelor).Exemple de tranzacţii care implică schimbul:
 Achiziţionarea sau vânzarea bunurilor sau serviciilor;
 Leasingul imobilizărilor corporale, la preţurile de piaţă.
În diferenţierea între veniturile din tranzacţii care implică şi cele care nu implică
schimbul, trebuie mai degrabă luat în considerare economicul tranzacţiei decât juridicul
acesteia.Exemple de tranzacţii care nu implică schimbul includ veniturile din exercitarea
puterilor guvernamentale (de exemplu, impozite directe şi indirecte, taxe şi amenzi),
subvenţii şi donaţii.
Acest Standard utilizează termenul „venit din activitatea curentă”, care cuprinde
atât venitul din activitatea curentă, cât şi câştigurile, în locul termenului „venit”.
Veniturile din activităţi curente 3 sunt intrări brute de beneficii economice şi
potenţial de servicii înregistrate pe parcursul perioadei de raportare atunci când aceste
intrări se concretizează în creşteri ale activelor nete/capitalurilor proprii, altele decât
cele legate de contribuţii ale proprietarilor.
Venitul din activităţile curente include doar fluxurile brute de beneficii economice
sau potenţial de servicii sau de primit de către entitate în nume propriu.Sumele
colectate în calitate de agent al guvernului sau al unei alte organizaţii guvernamentale
sau în numele unor terţe părţi, de exemplu, colectarea plăţilor privind telefonul sau
electricitatea de către oficiul poştal în numele entităţilor care oferă astfel de servicii, nu
au ca rezultat creşteri ale activelor sau scăderi ale datoriilor.De aceea sunt excluse din
veniturile din activitatea curentă.Reprezintă venituri din activitatea curentă orice
comision primit sau de primit pentru colectarea sau administrarea intrărilor brute.
Intrările financiare, în special împrumuturile, nu îndeplinesc definiţia veniturilor
din activităţile curente deoarece ele conduc la o modificare atât a activelor, cât şi a
datoriilor, şi nu au impact asupra activelor nete/capitalurilor proprii. Intrările financiare
sunt preluate direct în situaţia poziţiei financiare şi adăugate soldurilor activelor şi
datoriilor.
Evaluarea veniturilor din activităţile curente

1
Idem, p.216
2
Ibidem
3
Idem, p.219
 Veniturile din activităţile curente vor fi evaluate la valoarea justă a mijlocului de
plată primit sau de primit.
În cele mai multe cazuri, mijlocul de plată ia forma numerarului sau a
echivalentelor de numerar, şi valoarea veniturilor din activităţile curente este suma
numerarului sau a echivalentelor de numerar, primită sau ce urmează a fi primită .
În momentul în care intrarea de numerar sau a echivalentelor de numerar este
amânată, valoarea justă a mijlocului de plată poate fi mai mică decât valoarea nominală
a numerarului primit sau de primit.De exemplu, o entitate poate oferi cumpărătorului un
credit fără dobândă sau poate accepta de la acesta efecte comerciale cu o rată a
dobânzii mai mică decât cea de pe piaţă, ca mijloc de plată pentru vânzarea bunurilor.În
acest caz, valoarea justă a mijlocului de plată este determinată prin actualizarea tuturor
sumelor de primit în viitor, utilizând o rată a dobânzii implicită.Rata implicită a dobânzii
poate fi cel mai clar determinată utilizând una dintre următoarele posibilităţi:
a) Rata predominantă pentru un instrument similar al unui emitent cu acelaşi rating
de credite; sau
b) O rată a dobânzii care actualizează valoarea nominală a instrumentului la preţul
curent de vânzare în numerar al bunurilor sau serviciilor.
Atunci când bunurile sau serviciile sunt schimbate cu bunuri sau servicii similare
ca natură şi valoare, schimbul nu este privit ca fiind o tranzacţie ce generează venit din
activităţile curente.De obicei, acesta este cazul mărfurilor ca uleiul sau laptele, unde
furnizorii schimbă stocurile între diverse zone pentru a satisface cererea de moment
dintr-o anume zonă.În momentul în care bunurile sunt vândute sau se prestează servicii
în schimbul unor bunuri sau servicii ce nu sunt similare, schimbul este privit ca fiind o
tranzacţie ce generează venit.Venitul este evaluat la valoarea justă a bunurilor sau
serviciilor primite, ajustat cu orice sume transferate în numerar sau echivalente de
numerar.Când valoarea justă a bunurilor sau serviciilor primite nu poate fi evaluată în
mod credibil, venitul din activitatea curentă este evaluat la valoarea justă a bunurilor sau
serviciilor cedate, ajustat cu orice sume transferate în numerar sau echivalente de
numerar.
Prestarea de servicii
Atunci când rezultatul unei tranzacţii ce implică prestarea de servcii poate fi
estimat în mod credibil, venitul asociat tranzacţiei trebuie să fie recunoscut în măsura
executării contractului la data raportării.Rezultatul unei tranzacţii poate fi estimat în mod
credibil atunci când sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a) Valoarea veniturilor poate fi estimată în mod credibil;
b) Este probabil ca beneficiile economice sau potenţialul de servicii asociate
tranzacţiei să fie generate către entitate;
c) Stadiul executării contractului la data raportării poate fi evaluat în mod credibil;
d) Costurile apărute pe parcursul tranzacţiei şi costurile de execuţie a tranzacţiei pot
fi evaluate în mod credibil.
Recunoaşterea veniturilor pe măsura derulării tranzacţiei este denumită în mod
curent, „metoda procentului de finalizare”.Pe baza acestei metode, veniturile sunt
recunoscute în perioadele de raportare în care sunt prestate serviciile.De exemplu, o
entitate care oferă servicii de evaluare a proprietăţilor va recunoaşte venitul din activităţi
pe măsură ce evaluările individuale sunt finalizate.
Veniturile sunt recunoscute numai atunci când este probabil ca beneficiile
economice asociate tranzacţiei să intre în entitate.Oricum, când apare o incertitudine
legată de colectarea unei valori deja incluse în venituri, valoarea ce nu poate fi colectată
sau valoarea ce pare a nu se mai putea colecta va fi recunoscută ca o cheltuială, mai
degrabă decât ca o ajustare a valorii veniturilor recunoscute iniţial.
Stadiul de execuţie al unei tranzacţii poate fi determinat prin diverse metode.În
funcţie de natura tranzacţiei, metodele pot include:
 a) Analiza lucrărilor prestate;
b) Serviciile executate până la data respectivă ca procent din serviciile totale ce
trebuie executate; sau
c) Proporţia costurilor apărute până la data respectivă din costurile totale estimate
ale contractului.
Când rezultatul unei tranzacţii ce implică prestarea de servicii nu poate fi estimat
în mod credibil, venitul trebuie recunoscut doar în limita cheltuielilor recunoscute ca fiind
recuperabile.
Vânzarea de bunuri
Veniturile din vânzarea bunurilor trebuie recunoscute în momentul în care au fost
îndeplinite toate condiţiile următoare:
a) Entitatea a transferat cumpărătorului riscurile şi avantajele semnificative ce
decurg din proprietatea asupra bunurilor;
b) Entitatea nu mai gestionează bunurile vândute la nivelul la care ar fi făcut-o, în
mod normal, în cazul deţinerii în proprietate a acestora şi nici nu mai deţine
controlul efectiv asupra lor;
c) Mărimea veniturilor poate fi evaluată în mod credibil;
d) Este probabil ca beneficiile economice sau potenţialul de servicii asociate
tranzacţiei să fie generate către entitate; şi
e) Costurile suportate sau de suportat privind tranzacţia pot fi evaluate în mod
credibil.
Evaluarea momentului în care o entitate a transferat cumpărătorului riscurile şi
avantajele semnificative ce decurg din proprietatea asupra bunurilor cere o examinare a
circumstanţelor în care s-a desfăşurat tranzacţia.În cele mai multe cazuri, transferul
riscurilor şi avantajelor coincide cu transferul titlului legal de proprietate sau cu trecerea
bunurilor în posesia cumpărătorului.Acesta este cazul celor mai multe vânzări.Cu toate
acestea, în alte cazuri, transferul riscurilor şi avantajelor apare într-un moment diferit de
cel al transferului legal de proprietate sau de trecere a bunurilor în posesia
cumpărătorului.
Dacă entitatea păstrează riscurile semnificative aferente proprietăţii, tranzacţia
nu reprezintă o vânzare şi veniturile nu sunt recunoscute.
Dacă o entitate păstrează doar un risc nesemnificativ ce decurge din dreptul de
proprietate, atunci tranzacţia reprezintă o vânzare şi veniturile sunt recunoscute.De
exemplu, un vânzător poate păstra titlul legal de proprietate asupra bunurilor doar în
scopul asigurării colectării sumei ce i se datorează.Un alt exemplu, al unei entităţi ce
reţine doar un risc nesemnificativ aferent proprietăţii, poate fi o vânzare cu o clauză de
returnare a banilor în cazul în care clientul nu este satisfăcut.În asemenea cazuri,
veniturile sunt recunoscute în momentul vânzării, presupunându-se că vânzătorul poate
estima suficient de sigur veniturile viitoare şi poate recunoaşte posibilitatea retururilor
pe baza experienţei anterioare şi a altor factori relevanţi.
Dobânzi, redevenţe şi dividende
Veniturile apărute din utilizarea de către alţii a activelor entităţii ce generează
dobânzi, redevenţe şi dividende vor fi recunoscute utilizând tratamente contabile atunci
când:
a) Este probabil ca beneficiile economice sau potenţialul de servicii asociate
trazacţiei să intre în entitate; şi
b) Valoarea veniturilor poate fi determinată în mod credibil.
Veniturile trebuie recunoscute utilizând următoarele tratamente contabile:
a) Dobânzile trebuie recunoscute utilizând o bază proporţională în timp luând în
considerare randamentul efectiv al activului;
b) Redevenţele trebuie recunoscute pe măsură ce sunt căştigate conform
conţinutului contractului relevant; şi
 c) Dividendele sau echivalentul acestora vor fi recunoscute atunci când este stabilit
dreptul acţionarului sau al entităţii de a primi plata.
Randamentul efectiv al unui activ reprezintă rata dobânzii cerută pentru
actualizarea fluxului viitor al încasărilor de numerar aşteptat în decursul vieţii unui activ
pentru a echivala valoarea contabilă iniţială a activului.
Veniturile din dobânzi includ valoarea amortizării oricărei actualizări, prime şi
oricărei alte diferenţe între valoarea contabilă iniţială a unui titlu de creanţă şi valoarea
sa la scadenţă.
Când dobânda neplătită acumulată înainte de achiziţionarea unei investiţii
purtătoare de dobândă şi intrările ulterioare de dobândă sunt alocate între perioadele
preachiziţiei şi postachiziţiei, atunci doar partea postachziţiei este recunoscută ca
venit.Când dividendele pentru participaţii sunt declarate din surplusul net preachiziţie,
aceste dividende sunt deduse din costul participaţiilor.Dacă este dificil de făcut o
asemenea alocare sau se poate face doar pe o bază arbitrară, dividendele sunt
recunoscute ca venit, în afara cazului în care ele reprezintă în mod clar o recuperare a
unei părţi din costul paticipaţiilor.
Redevenţele, cum ar fi redevenţe petroliere, se colectează conform termenilor
contractului relevant şi se recunosc, de obicei, pe această bază, în afara cazului în
care, datorită substanţei contractului, este mai potrivit să se recunoască veniturile pe
alte baze sistematice şi raţionale.
Exemple de înregistrări contabile privind veniturile
1. Vânzarea de produse finite în valoare de 200 RON.
411 = 701 200
2. Înregistrarea şi încasarea veniturilor din prestări servicii în valoare de 350 RON.
5311 = 704 350
3. Înregistrarea şi încasarea în contul de disponibil veniturile din chirii în sumă de 150
RON.
561 = 706 150
4. Înregistrarea valorii unei clădiri realizată din producţie proprie în sumă de 5.000 RON.
212 = 722 5.000
5. Înregistrarea dobânzilor aferente disponibilităţilor din conturi în sumă de 20 RON.
518 = 766 200
6. Plata salariilor personalului din contul de finanţare de la buget în valoare de 7.000
RON.
421 = 770 7.000
7. Primirea subvenţiei de la buget în sumă de 10.000 RON.
561 = 772 10.000