Ghid Laboratoare PDF

ORGANIZAREA şi
MANAGEMENTUL
laboratorului
de micobacteriologie
Daniela Homorodean
Olga Moldovan
Mihaela Stoian
Mihaela Brojboiu
Graţiela Chiriac
Ionela Sorina Muntean
Domnica Ioana Chiotan
Iuliana Nicolae
Constantin Marica
Nicolae Galie
Bucureşti
2008
Această publicaţie a fost finanţată de
Organizaţia Mondială a Sănătăţii
şi elaborată sub coordonarea
Programului Naţional de Control al Tuberculozei.
Menţionarea unor anumite companii sau a unor producători de produse

nu implică faptul că acestea sau aceştia sunt recomandate sau recomandaţi
de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii în locul altora de natură similară
şi care nu sunt menţionaţi. Toate precauţiile au fost luate de către
Organizaţia Mondială a Sănătăţii pentru a verifica informaţia
conţinută în această publicaţie.
Cu toate acestea, materialul publicat este distribuit
fără nici o garanţie de nici un tip, fie ea explicită sau implicită.
Responsabilitatea pentru interpretarea şi utilizarea acestui material revine
cititorului. În nicio situaţie Organizaţia Mondială a Sănătăţii nu va fi făcută
răspunzătoare pentru daune care ar apărea în urma utilizării acestui material.
Autorii numiţi sunt singurii responsabili pentru opiniile exprimate
în această publicaţie.
Daniela Homorodean
Olga Moldovan
Mihaela Stoian
Mihaela Brojboiu
Graţiela Chiriac
Iuliana Nicolae
Constantin Marica
Nicolae Galie
Mulţumim pentru contribuţie prin participarea la discuţii şi comentariile făcute

în ce priveşte manuscrisul, precum şi pentru suportul acordat (ordine alfabetică):
Prof. Dr. M. Bogdan, Dr. Cassandra Butu, Dr. Lucica Diţiu,
Dr. Andrea Melinda Jodal, Dr. Nicolae Poll.
ISBN: 978-973- 0-05558-0

ORGANIZAREA
ŞI MANAGEMENTUL
LABORATORULUI
DE MICOBACTERIOLOGIE
Daniela Homorodean
Olga Moldovan
Mihaela Stoian
Mihaela Brojboiu
Graţiela Chiriac
Iuliana Nicolae
Constantin Marica
Nicolae Galie
Bucureşti
2008
Cuprins
Abrevieri ....................................................................................................... 3
Cap 1. Supravegherea epidemiologică a tuberculozei în România şi rolul

laboratorului de micobacteriologie în diagnostic şi monitorizare ....... 5
Cap 2. Organizarea reţelei naţionale a laboratoarelor de micobacteriologie .… 10
Cap 3. Organizarea laboratorului de micobacteriologie ................................ 14
Cap 4. Managementul resurselor umane .................................................... 23
Cap 5. Managementul calităţii în laboratorul de micobacteriologie …….… 28
Cap 6. Factori de risc şi măsuri de protecţie în laboratorul

de micobacteriologie ........................................................................ 56
Cap 7. Managementul substanţelor chimice în laborator .............................. 73
Cap 8. Înregistrarea şi raportarea datelor de către laborator ........................ 77
Anexe .......................................................................................................... 82
Bibliografie .............................................................................................. 107

ABREVIERI
ABG = antibiogramă
BAAR = bacili acido-alcoolo rezistenţi
BST = bolnav suspect de tuberculoză
CIC = controlul intern al calităţii
CEC = controlul extern al calităţii
DLM = doză limită mortală
FFP2 = model de mască de protecţie, cu filtru HEPA, recomandată
spre a fi folosită în laboratorul de micobacteriologie
GLL = Grupul de lucru pentru laboratoare, format din
8-10 specialişti de laborator, care asigură activităţile de
supervizare şi CEC pentru microscopie
HEPA = Filtre care reţin particulele cu diametrul mai mare sau egal
cu 0,3 microni cu o eficienta de 99,97%. Acronimul pentru
High Efficient particulate Air.
HPB = hotă de protecţie biologică. Sinonime: cabină de protecţie
biologică, hotă cu flux de aer laminar, cabinet de protecţie
biologică, hotă de siguranţă biologică
IUATLD = Uniunea Internaţională Contra Tuberculozei şi Bolilor
Pulmonare
LME = limită maximă de expunere
LNR = Laborator Naţional de Referinţă
MSP = Ministerul Sănătăţii Publice
OMS = Organizaţia Mondială a Sănătăţii
PNCT = Programul Naţional de Control al Tuberculozei
RAC = responsabil pentru asigurarea calităţii
RH = Rifampicină-Izoniazidă
TB = tuberculoză
TB MDR = tuberculoză multidrog-rezistentă
UV = ultra violet
ZN = coloraţia Ziehl Neelsen

Capitolul 1: SUPRAVEGHEREA
EPIDEMIOLOGICĂ A TUBERCULOZEI
ÎN ROMÂNIA ŞI ROLUL LABORATORULUI
DE MICOBACTERIOLOGIE ÎN DIAGNOSTIC
ŞI MONITORIZARE
1
Tuberculoza (TB) continuă să reprezinte şi la începutul mileniului III o
problemă majoră de sănătate publică la nivel mondial.
Anual în lume mor de TB aproximativ 2 milioane de oameni (în jur de
5.000 pe zi) şi se înregistrează aproximativ 8,8 milioane de cazuri noi (în jur
de 24.100 pe zi).
În ceea ce priveşte gravitatea endemiei TB, în anul 2005 România s-a
situat pe plan mondial pe locul 68 (din 217 ţări), iar în Regiunea Europa
a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în 2006, pe locul 4 (după Kazakhstan,
Republica Moldova şi Georgia). Dacă ne raportăm la Uniunea Europeană,
în 2006 în România au fost notificate o treime din totalitatea cazurilor din
această regiune.
În perioada 1985-2002 incidenţa globală a TB a crescut continuu, de la
55,8%ooo la un vârf de 142,2%ooo, apoi a scăzut treptat ajungând în anul
2006 la 117,8%ooo (figura 1).
%000
160
138,8 142,2 135,7

140 134,1 134,6
123,6
117,8
120 110 110,1
102,6
100
80
70
61 55,8
60
40
20
0
1972 1975 1980 1985 1990 1995 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Fig. 1. Incidenţa tuberculozei în România între anii 1972-2007*

* Pentru anul 2006 – date operative; pentru anul 2007 – date provizorii

De asemenea, numărul absolut de cazuri noi şi recidive notificate anual a
scăzut constant după anul 2002 (fig.2). In ultimii ani nu numai incidenţa, dar
şi alţi indicatori epidemiometrici sugerează o ameliorare a endemiei de TB în
România:
• mortalitatea, unul din cei mai sensibili şi mai precoce indicatori ai
eficienţei Programului, a scăzut constant de la 11,3%ooo în 1995 la 7,8%ooo
1 în anul 2006;
• chimiorezistenţa iniţială pentru tuberculoza multidrog-rezistentă
(TB MDR) se menţine în jurul valorii de 3% (3,6% în 1999 din datele
raportate la Euro-TB şi 2,9% în Ancheta Naţională de Chimiorezistenţă din
2003-2004).
Nr.
40000
35082
35000
32183
30806 30985
29403 29163
30000 27883 27470 28580
26567 26722
25847 25166 25422
23897 24776 23728
25000 23363 23271
22348
21036 21538 21031
19560
20000
16256
13553 14997
15000 12677
12093 11519
10000
4418 4237 4387 4374 4391 4168
5000 2899 2923 2327 3573 2733
1460 1158 1259 1733
0
1965 1970 1975 1980 1985 1990 1995 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Total Cazuri noi Recidive
Fig. 2. Numărul absolut al cazurilor noi şi al recidivelor notificate între anii

1965-2007*
* Pentru anul 2006 – date operative; pentru anul 2007 – date provizorii
Deşi tendinţa de scădere a endemiei TB este constantă şi evidentă

în ultimii 6 ani, Ministerul Sănătăţii Publice continuă să acorde o atenţie
prioritară acestei probleme de sănătate publică prin Programul Naţional de
Control al Tuberculozei, structurat începând cu anul 1997 pe strategia DOTS
recomandată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii pentru controlul TB şi în
acord cu normele de exigenţă europeane începând cu anul 2007.
Strategia DOTS constă în îndeplinirea a 5 obiective majore:
1. Implicarea factorilor politici de decizie,
2. Realizarea unui diagnostic bacteriologic de cea mai bună calitate,
3. Asigurarea unei aprovizionări neîntrerupte cu medicamente anti‑tuberculoase
de calitate,
4. Administrarea tratamentului antituberculos sub directă observare,
5. Implementarea unui sistem standardizat de înregistrare şi raportare.

Odată cu aderarea României la UE (Uniunea Europeană, 1 ianuarie 2007),
tuberculoza, alături de celelalte boli transmisibile, beneficiază de coordonarea
Centrului European pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor Transmisibile
(European Center for Diseases Prevention and Control – ECDC). ECDC are
în fiecare ţară UE câte o instituţie parteneră, care focalizează toate problemele
la nivel naţional („Focal Point”). În Romania, „Focal Point” este Centrul
pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor Transmisibile, situat la Institutul de 1
Sănătate Publică Bucureşti.
Institutul de Pneumologie „Marius Nasta” a fost desemnat drept
„Competent Body” („organism competent”) pe problema supravegherii TB
în România.
Un Program de control al TB eficient impune realizarea diagnosticului
bacteriologic de cea mai bună calitate la nivelul tuturor laboratoarelor implicate.
În acest scop PNCT din România are printre obiectivele sale evaluarea,
restructurarea şi optimizarea activităţii reţelei naţionale de laboratoare de
micobacteriologie.
Reperele stabilite de OMS privind structura şi funcţionalitatea reţelei de
laboratoare sunt următoarele:
• un laborator care efectuează doar microscopie (nivel I) la 100.000 de
locuitori,
• un laborator care efectuează microscopie şi cultură (nivel II) la 500.000
de locuitori,
• un laborator care efectuează microscopie, cultură şi antibiogramă (nivel
III) la peste 10.000.000 locuitori,
• un laborator naţional de referinţă la 25.000.000 locuitori.
• confirmarea prin examen microscopic a 65% dintre cazurile de tuberculoză
pulmonară.
Primele trei repere vor fi adaptate la condiţiile epidemiologice specifice
ţării noastre.
În anul 2006, în România, rata de confirmare prin examen microscopic
al cazurilor de TB pulmonară a fost de 59,9% (12.739 de cazuri pozitive la
examenul microscopic dintr-un total de 21.369 de cazuri noi şi recidive de TB
pulmonară).
În tabelul I sunt redate pentru fiecare judeţ rezultatele analizei datelor
raportate Unităţii Centrale a PNCT în acelaşi an.

Tabelul I. Confirmarea prin examen microscopic a cazurilor
de TB pulmonară în anul 2006 în România
Nr. TB Pozitivi M Confirmare M

Judeţul
crt. pulmonară (număr) (%)
ROMÂNIA 21369 12793 59,9
1 1 Alba 296 108 36,4
2 Arad 615 317 51,5
3 Argeş 522 319 61,1
4 Bacău 808 424 52,5
5 Bihor 385 227 59,0
6 Bistriţa-Năsăud 229 124 54,1
7 Botoşani 525 311 59,2
8 Braşov 300 175 58,3
9 Brăila 302 226 74,8
10 Buzău 361 240 66,4
11 Caraş-Severin 330 208 63,0
12 Călăraşi 349 271 77,6
13 Cluj 381 198 52,0
14 Constanţa 964 571 59,2
15 Covasna 78 51 65,3
16 Dâmboviţa 542 346 63,8
17 Dolj 973 693 71,2
18 Galaţi 861 543 63,0
19 Giurgiu 389 274 70,4
20 Gorj 401 274 68,3
21 Harghita 133 79 59,3
22 Hunedoara 506 250 49,4
23 Ialomiţa 283 214 75,6
24 Iaşi 959 487 50,7
25 Maramureş 456 267 60,7
26 Mehedinţi 393 241 61,3
27 Mureş 578 419 72,4
28 Neamţ 771 407 52,7
29 Olt 655 379 57,8
30 Prahova 799 435 54,4
31 Satu Mare 426 256 60,0

Nr. TB Pozitivi M Confirmare M
Judeţul
crt. pulmonară (număr) (%)
32 Sălaj 183 103 56,2
33 Sibiu 232 116 50,0
34 Suceava 536 295 55,0
35 Teleorman 490 350 71,4 1
36 Timiş 820 382 46,6
37 Tulcea 293 189 64,5
38 Vaslui 478 303 63,4
39 Vâlcea 352 196 55,6
40 Vrancea 331 245 74,0
41 Bucureşti 1675 1023 61,1
42 Ilfov 409 257 62,8
Din punctul de vedere al exigenţelor OMS se consideră că un Program

beneficiază de un diagnostic de calitate dacă rata de confirmare a cazurilor noi
de TB pulmonară se situează între 60-65%.
Dacă în anul 2004 un număr de 15 judeţe (35,7%) înregistrau o rată de
confirmare microscopică sub 50%, în 2006 această rată mică de confirmare se
regăseşte doar în 3 judeţe. De asemenea, rata de confirmare la nivel naţional a
crescut cu 2,4% faţă de 2004.
Deoarece performanţele laboratorului de micobacteriologie au impact
direct asupra rezultatelor PNCT, în scopul obţinerii unor rezultate de
încredere, de calitate, întreaga reţea a laboratoarelor de micobacteriologie este
în proces de evaluare şi restructurare, pentru unele laboratoare fiind necesară
revizuirea indicaţiei clinice pentru investigaţii, a modalităţilor de prelevare
a produselor, a tehnicilor şi metodelor de lucru, a dotării cu echipament şi
realizarea condiţiilor de biosiguranţă, precum şi pregătirea profesională a
personalului.

Capitolul 2: REŢEAUA NAŢIONALĂ
A LABORATOARELOR
Reţeaua de laboratoare asociate reţelei de pneumoftiziologie îşi desfăşoară
activitatea integrată funcţional şi structural în PNCT.
Reţeaua de laboratoare trebuie să fie optim dimensionată, cu distribuire
teritorială accesibilă pacienţilor, cu încadrare cu personal calificat şi dotare
adecvată pentru a putea asigura rezultate de calitate.
Laboratoarele se clasifică în funcţie de nivelul de competenţă şi
2 complexitatea activităţii, astfel:
Laboratoare de nivel I
Definire: Laboratoare care au ca obiectiv evidenţierea bacililor acido-
alcoolo rezistenţi (BAAR), asigurând detectarea cazurilor prin examen
microscopic. Oferă informaţii epidemiologice privind profilul de sănătate al
comunităţii. Sunt organizate pe lângă dispensare teritoriale de pneumologie
pentru efectuarea examinărilor microscopice.
Ar trebui avută în vedere posibilitatea de a funcţiona puncte de laboratoare
de micobacteriologie care să aibă ca obiectiv evidenţierea bacililor acido‑alcoolo
rezistenţi (BAAR) şi în alte laboratoare teritoriale din reţeaua publică sau privată
(policlinici, spitale, cabinete private etc.), astfel încât să se asigure acoperirea
la scară naţională a investigaţiei microscopice pentru TB a tuturor bolnavilor
simptomatici, în conformitate cu cerinţele PNCT. Activitatea lor trebuie să
se desfăşoare respectând tehnicile de lucru standardizate recomandate de LNR,
supunându-se obligatoriu protocolului naţional de asigurare a calităţii examinării, cu
confirmarea rezultatelor în laboratoarele reţelei naţionale de micobacteriologie.
Produsele patologice de la cazuri selectate prin colaborarea între clinician
şi personalul din laborator vor fi trimise de la nivelul laboratoarelor de nivel I
la laboratoarele din eşalonul superior care pot efectua cultură.
Laboratoarele de nivel I trebuie să fie încadrate cu personal de laborator
instruit pentru examinare microscopică în coloraţia Ziehl-Neelsen, dotate şi
amenajate conform recomandărilor în vigoare.
Această categorie de laboratoare îşi desfăşoară actvitatea sub îndrumarea
laboratoarelor judeţene de micobacteriologie.
Laboratoare de nivel II
Definire: Laboratoarele de nivel II au organizarea şi dotarea tehnică
adecvată pentru a efectua: examen microscopic şi cultură cu identificarea
micobacteriilor din Complexul M. tuberculosis, cu selectarea tulpinilor pentru
care este necesară antibiograma.
10
Tulpinile micobacteriene selectate se trimit pentru antibiogramă la
laboratorul zonal sau LNR, conform arondării.
Laboratoare de nivel III
Definire: Laboratoare care au organizarea şi dotarea tehnică adecvată
pentru a efectua: examen microscopic, cultură cu identificarea micobacteriilor
din Complexul M. tuberculosis şi antibiogramă pentru medicamentele
antituberculoase de linia I.
Tulpinile cu rezistenţă se trimit la LNR sau la laboratoarele din centrele
MDR pentru confirmare şi efectuarea ABG pentru substanţele antituberculoase
de linia a 2-a.
În sistemul penitenciar vor funcţiona laboratoare de nivel II sau III, care 2
vor face antibiograme pentru medicamentele de linia întâi la toate cazurile
(noi şi retratamente). Antibiograma pentru medicamentele de linia 2 se
efectuează în LNR sau într-unul dintre laboratoarele centrelor de excelenţă
pentru tratamentul TB-MDR.
Atribuţii: Fiind localizat într-un laborator judeţean, are toate atribuţiile
laboratorului de nivel II şi în plus efectuarea antibiogramei.
Laboratoarele în care nu se pot asigura toate condiţiile pentru obţinerea unor
rezultate de calitate pentru antibiogramă, vor fi arondate anumitor laboratoare
de nivel III, care îşi desfăşoară activitatea sub supravegherea LNR.
Laboratorul este încadrat cu medic primar sau specialist de medicină de
laborator, biolog/chimist, asistenţi de laborator şi îngrijitor de curăţenie.
La nivelul fiecărui judeţ este desemnat de către Coordonatorul tehnic
naţional al PNCT un coordonator al reţelei judeţene a laboratoarelor de
micobacteriologie.
Responsabilităţile coordonatorului reţelei judeţene:
Coordonează şi controlează activitatea tuturor laboratoarelor din judeţ,
indiferent de nivelul acestora.
Planifică şi organizează acţiunile de instruire/reinstruire a personalului din
laboratoare pentru investigaţia micobacteriologică.
Supervizează şi vizitează periodic laboratoarele din judeţ.
Efectuează controlul extern al calităţii examenului microscopic pentru toate
laboratoarele din judeţ.
Organizează transportul produselor biologice din judeţ spre laboratorul
judeţean sau de la nivelul laboratorului judeţean spre LNR prin colaborare cu
coordonatorul tehnic judeţean al PNCT.
Estimează necesarul de materiale şi aparatură pentru laboratoarele din tot
judeţul pentru planificarea bugetului.
Centralizează toate datele din judeţ care sunt solicitate de către PNCT/
LNR şi le raportează.
11
Laboratoarele Regionale
Definire: Laborator de nivel III care coordonează activitatea din 4-7
judeţe arondate şi din municipiul Bucureşti.
Atribuţii: Este localizat într-un laborator judeţean şi are toate atribuţiile
laboratorului de nivel III. În plus, asigură efectuarea antibiogramei de linia
întâi pentru judeţele în care laboratorul judeţean nu poate asigura această
activitate.
Asigură controlul extern al calităţii microscopiei pentru laboratoarele
judeţene conform arondării şi protocolului naţional.
Îşi desfăşoară activitatea prin colaborare cu LNR şi sub supravegherea
2 acestuia.
Laboratoarele centrelor de excelenţă pentru tratamentul
tuberculozei MDR
Definire: Laborator care are dotarea materială şi încadrarea corespunzătoare
cu personal astfel încât poate să asigure efectuarea de: examen microscopic,
cultură cu identificarea micobacteriilor şi antibiogramă pentru medicamente
antituberculoase de linia I şi a II-a.
Atribuţii:
Asigură diagnosticul bacteriologic complet pentru admiterea şi
monitorizarea pacienţilor în centrele de excelenţă pentru tratamentul
tuberculozei MDR.
Colaborează cu LNR pentru trierea cazurilor şi asigurarea calităţii
diagnosticului.
Laboratorul Naţional de Referinţă
Definire: Laborator care are dotarea materială şi încadrarea corespunzătoare
cu personal astfel încât poate să asigure efectuarea de: examen microscopic,
cultură cu identificarea micobacteriilor şi antibiogramă pentru medicamente
antituberculoase de linia I şi a II-a.
Atribuţii:
Elaborează ghiduri/manuale:
• actualizează şi distribuie manuale cu tehnici de diagnostic de laborator şi
controlul infecţiei în laborator,
• emite ghiduri şi norme/instrucţiuni referitoare la întreţinerea aparaturii (a
microscoapelor în mod particular), pe care le distribuie în reţeaua de laboratoare,
• emite şi distribuie ghiduri pentru activitatea de supervizare şi asigurare a
calităţii.
12
Responsabil pentru organizarea instruirii personalului:
• instruirea personalului cu pregătire superioară din laboratoarele judeţene
pentru tehnicile bacteriologice şi activităţile de supervizare, control al calităţii,
măsuri de protecţie în laborator, întreţinerea aparaturii,
• pregătirea pentru activitatea de instruire şi supervizare a coordonatorilor
judeţeni şi regionali ai laboratoarelor.
Supervizează activitatea laboratoarelor judeţene privitor la metodele de
diagnostic bacteriologic.
• Informaţii indirecte despre situaţia reţelei de laboratoare se obţin prin
chestionarele de raportare a volumului de lucru din judeţ, care se primesc de
la laboratoarele judeţene, anual, până la 15 martie pentru anul anterior şi prin 2
evaluare directă prin vizitarea fiecărui laborator.
• Graficul de vizite din fiecare judeţ se stabileşte la începutul anului,
fiind comunicat LNR-ului; este necesară cel puţin o vizită semestrială a
coordonatorului judeţean în laboratoarele din judeţ.
• Laboratoarele pot fi vizitate de către membrii GLL şi ai comisiei de
implementare a Programului, conform unui grafic stabilit de către unitatea
centrală de implementare a programului în colaborare cu LNR.
• Toate persoanele desemnate a face vizite de evaluare în laboratoarele reţelei
folosesc acelaşi tip de chestionar. LNR adaptează conţinutul chestionarului la
necesităţile PNCT şi îl comunică persoanelor responsabile pentru efectuarea
vizitelor.
Estimează necesarul de materiale şi aparatură pentru laboratoarele reţelei
pentru stabilirea planului naţional de achiziţii şi investiţii.
Cercetare
• Colectează şi analizează datele din teritoriu şi propune măsuri pentru
îmbunătăţirea activităţii.
• Asigură controlul extern al calităţii în reţeaua naţională, în colaborare cu
laboratorul supranaţional desemnat de către OMS.
Pentru asigurarea continuităţii activităţii LNR, coordonarea laboratorului
este asigurată de un specialist microbiolog (medicină de laborator) cu studii
doctorale, secondat de un specialist/primar în medicina de laborator, care
cunoaşte toate aspectele legate de activitatea laboratorului.
Coordonarea reţelei naţionale a laboratoarelor de micobacteriologie este
realizată de către coordonatorul LNR, nominalizat de către coordonatorul tehnic
al PNCT şi Comisia de specialitate pneumologie a MSP, în colaborare cu experţii
Laboratorului Supranaţional de Referinţă.
Diagrama de organizare a reţelei de laboratoare este prezentată în anexa 1.
13
Capitolul 3: ORGANIZAREA LABORATORULUI
Laboratorul de micobacteriologie este unitatea aparţinând sistemului
public, cu sau fără personalitate juridică, furnizoare de servicii medicale de
laborator constând în examinarea produselor provenite din organismul uman,
în scopul confirmării diagnosticului de tuberculoză şi a monitorizării cazului
în cursul tratamentului.
DESCRIEREA ORGANIZĂRII LABORATORULUI

Condiţii pentru efectuarea corectă a analizelor
Laboratorul de micobacteriologie trebuie astfel organizat şi amenajat
încât să permită efectuarea corectă a analizelor. Managementul laboratorului
3 trebuie astfel asigurat încât mediul să nu invalideze rezultatele sau să nu
afecteze calitatea analizelor.
1. Amplasarea în zonă
Serviciile medicale privind diagnosticul bacteriologic al tuberculozei şi
al micobacteriozelor se efectuează în laboratoarele de micobacteriologie din
cadrul compartimentelor, secţiilor, sanatoriilor şi spitalelor de pneumologie.
Acestea trebuie astfel amplasate încât să nu fie în preajma colectivităţilor,
a platformelor de depozitare şi colectare a deşeurilor, a unităţilor alimentare,
a unor surse generatoare de praf, unde electromagnetice, radiaţii, zgomot,
vibraţii şi curenţi de aer.
Clădirea trebuie să fie racordată la reţeaua de apă şi canalizare a localităţii,
să dispună de energie electrică, gaz metan, linie telefonică, fax, internet.
2. Amplasarea în clădire
Laboratorul de micobacteriologie trebuie amplasat cât mai izolat de restul
secţiei, dar suficient de aproape pentru a se asigura accesul uşor al personalului
medical spre spaţiul „recepţie probe” şi „predare rezultate”.
Laboratorul nu trebuie amplasat în apropierea serviciului de bucătărie, de
spălătorie, de colectare a deşeurilor, a vestiarelor pentru personal, a farmaciei
de sterile din cadrul secţiei (spitalului), şi nici în preajma centralei termice sau
a crematoriului.
În situaţia în care clădirea este etajată este bine ca laboratorul să fie la
parter şi să dispună de intrare separată.
Se recomandă ca dimensiunea şi orientarea ferestrelor să fie astfel aleasă
pentru a se asigura o bună iluminare naturală.
14
3. Spaţiul
Spaţiul laboratorului trebuie să fie astfel dimensionat şi structurat încât
să asigure un nivel calitativ superior analizelor efectuate, activitatea să se
desfăşoare în mod fluent şi să prevină riscul contaminării încrucişate. Pentru
realizarea acestor obiective sunt necesare:
• construirea laboratorului pe principiul plan (pe un singur nivel), fără
întoarcere: fluxul activităţii să fie unidirecţional, sectorul de lucru cu pacienţii
să fie complet separat de sectoarele de lucru,
• realizarea secvenţială a procedeurilor, cu luarea măsurilor de precauţie
adecvate pentru integritatea probelor,
• separarea activităţilor în timp şi/sau în spaţiu,
• probele de sânge să parcurgă un circuit diferit de cel al altor produse biologice.
În caz contrar transportul probelor trebuie să se realizeze în mod obligatoriu
în recipiente închise ermetic, aflate în cutii de transport adecvate sau după un
program care să permită separarea timpilor de transport, 3
• circuitele laboratorului de micobacteriologie trebuie să fie strict separate de
celelalte circuite ale altor compartimente.
Laboratorul are două tipuri de spaţii:
• spaţii pentru examinare: unde se practică analizele microbiologice şi alte
activităţi asociate acestora,
• spaţii auxiliare: holuri, coridoare, camere de depozitare, sterilizare, personal,
toalete, arhivare.
Este considerată o bună practică a se avea spaţii separate pentru activităţile
desfăşurate, dimensionate şi proporţionate cu volumul şi tipul de analize
efectuate.
În funcţie de condiţiile locale se organizează:
Spaţiu pentru recepţia probelor:
• ghişeu primire probe,
• măsuţă inox pe rotile pentru preluarea probelor colectate şi transportul până
la punctul de lucru.
Spaţiu pentru predarea rezultatelor: poate fi acelaşi cu spaţiul pentru
recepţia probelor, cu separarea activităţilor în timp.
Spaţiu pentru pregătirea probelor:
• birou pentru înregistrat probele, cu sertare pentru păstrarea registrelor.
Spaţiu pentru prelucrarea probelor:
• masă de lucru,
• hotă de securitate biologică,
• chiuvetă pentru spălarea mâinilor,
• bazin pentru colorare,
• centrifugă pentru produse biologice,
15
• cuier halate purtate,
• frigider pentru medii de cultură,
• frigider pentru produsele biologice.
Spaţiu pentru examinare:
• masă de lucru pentru citirea/interpretarea frotiurilor,
• masă de lucru pentru citirea/interpretarea culturilor şi antibiogramelor.
Spaţiu pentru incubarea culturilor şi antibiogramelor:
• termostat cu sistem de securizare.
Spaţiu pentru completarea rezultatelor analizelor.
Spaţiu destinat sterilizării
Acest spaţiu trebuie să aibă o suprafaţă suficientă pentru a permite circulaţia
materialelor şi să fie dotat cu minim un autoclav. Se recomandă utilizarea a
două autoclave, unul destinat deşeurilor periculoase şi altul pentru soluţiile
3 de lucru, însă când nu există această posibilitate se vor respecta următoarele
condiţii:
• efectuarea sterilizării cu acelaşi autoclav, în cicluri alternative, fără a se
amesteca materialele infecte cu cele destinate a fi utilizate sterile,
• afişarea şi însuşirea de către personal a etapelor şi procedurilor de sterilizare,
• stabilirea unui program de lucru adaptat activităţilor desfăşurate.
Este recomandat ca laboratorul de micobacteriologie să aibă amenajate
următoarele spaţii anexe:
Spaţiu pentru colectarea şi inactivarea deşeurilor (autoclavare):
• autoclav pentru deşeuri infecţioase/periculoase,
• dulap cu mai multe compartimente pentru pungi autoclavabile, saci de
plastic, recipiente pentru autoclavare,
• pubelă pentru deşeuri infecţioase/periculoase,
• pubelă pentru deşeuri inactivate sau decontaminate.
Spaţiu pentru spălător:
• chiuvetă cu două bazine,
• poliţă de uscare,
• dulap pentru detergenţi, săpun, perii.
Spaţiu pentru sterilizare şi distilare:
• distilator pentru apă,
• etuva,
• autoclav pentru soluţii de lucru,
• dulap cu compartimente pentru recipiente.
Spaţiu destinat personalului:
• vestiar halate curate,
• vestiar haine de stradă,
16
• masă, scaune,
• frigider,
• grup sanitar cu duş,
• birou şef laborator.
Spaţiu destinat depozitării:
• spaţiu pentru materiale cu compartiment pentru reactivi şi compartiment
pentru materiale consumabile,
• spaţiu pentru păstrarea microorganismelor de referinţă: frigider/congelator
cu sistem de securizare,
• spaţiu pentru păstrarea frotiurilor pentru CIC şi CEC,
• spaţiu pentru păstrarea culturilor pentru CEC cu sistem de securizare.
Este bine ca aceste spaţii să fie separate de restul laboratorului, să nu
se intersecteze cu celelalte circuite, să aibă umiditate scăzută, temperatura
constantă şi să fie lipsite de curenţi de aer.
În cazul recoltării sputei în laborator este obligatorie amenajarea unei
3
camere pentru recoltarea acesteia.
4. Finisajele
Încăperile laboratorului trebuie să fie suficient de spaţioase pentru a
permite executanţilor de analize să lucreze cu uşurinţă şi precizie, pentru
eliminarea riscurilor de contaminare şi/sau deteriorare. Legăturile între
încăperi trebuie să fie rapide şi uşoare încât să asigure o funcţionare în condiţii
de siguranţă şi să se asigure circuitele funcţionale pentru evitarea contaminării
probelor şi invalidarea rezultatelor.
Uşile şi ferestrele trebuie să fie făcute din materiale care să asigure
etanşeitatea, iar în timpul lucrului trebuie să rămână în permanenţă închise.
• ferestrele care se deschid să fie prevăzute cu plase de protecţie pentru a
împiedica pătrunderea insectelor şi a păsărilor,
• parasolarele, rulourile, jaluzelele să fie plasate în afara ferestrelor,
• nu se admite existenţa plantelor decorative, a tablourilor şi a perdelelor în
camerele de lucru, în spaţiile de depozitare şi sterilizare.
Tavanele şi pereţii trebuie să aibă o suprafaţă netedă, lavabilă, fără
discontinuităţi, pentru a putea fi uşor de curăţat.
Podeaua să fie netedă, fără discontinuităţi, acoperită cu linoleum tip ,,trafic
greu”, iar îmbinările dintre pereţi şi podea să fie concave.
5. Utilităţi
Ventilaţia: trebuie să fie corespunzătoare şi acest lucru se poate face
natural sau prin utilizarea aerului condiţionat. Acolo unde se utilizează aerul
condiţionat, filtrele trebuie să fie verificate, menţinute şi înlocuite corespunzător
tipului de lucrare care se realizează.
17
Iluminatul: poate fi natural sau artificial, dar în cele mai multe cazuri este
mixt. Este bine ca încăperile laboratorului să fie orientate cu ferestrele spre
zona cu luminozitate maximă în timpul dimineţii, iar corpurile de iluminat de
putere mare, să fie dispuse pe tavan, fără să atârne.
Încălzirea: se recomandă ,,încălzirea centrală” fie prin racordare la reţeaua
localităţii, fie prin centrala proprie. Caloriferele, este bine să fie compacte, fără
elemenţi, dar dacă acest lucru nu este posibil se recomandă folosirea unor huse
sau învelitori care pot fi uşor curăţate şi dezinfectate periodic.
Apa: laboratorul trebuie să aibă în permanenţă apă rece şi apă caldă în
cantităţi nelimitate. Chiuvetele pentru spălarea mâinilor nu trebuie folosite şi
în alte scopuri. Bateriile să fie cu bilă şi cu manetă lungă (tip sală de chirurgie).
Se recomandă folosirea săpunului lichid şi a şervetelor de hârtie pentru
ştergerea mâinilor.
Energia electrică: laboratorul trebuie să fie conectat la reţeaua bifazică şi
trifazică de energie electrică şi să aibă prize de 220 volţi şi 380 volţi suficiente,
3
în funcţie de numărul şi tipurile de echipamente pe care le are în dotare.
Gazul: numărul becurilor pentru gaz trebuie să fie suficient, în funcţie de
numărul meselor de lucru şi de volumul de activitate.
Se recomandă conectarea laboratorului la linie telefonică, fax, internet.
6. Mobilier
Se recomandă ca mesele de lucru să fie confecţionate din pal melaminat
sau inox. Dacă acest lucru nu este posibil, cel puţin suprafaţa de lucru să
fie placată cu un material neted, lavabil, neabsorbant, rezistent la acţiunea
agenţilor dezinfectanţi, uşor de curăţat şi dezinfectat.
Mesele de lucru pot fi prevăzute cu sertare.
Suprafaţa meselor să fie suficient de mare pentru a se asigura spaţiul
necesar activităţilor.
La amplasarea şi montajul echipamentelor şi al mobilierului trebuie
respectate condiţiile impuse de cărţile tehnice pentru asigurarea spaţiilor de
manevră şi acces în vederea operării, întreţinerii şi curăţirii corecte a acestora
şi a spaţiilor.
Este bine ca dulapurile să fie suspendate şi confecţionate din material
neted, lavabil, neabsorbant, rezistent la acţiunea agenţilor dezinfectanţi, uşor
de curăţat şi dezinfectat.
Picioarele mobilierului trebuie să fie confecţionate din material inoxidabil
şi să aibă cel puţin 20 centimetri înălţime pentru a permite curăţirea spaţiului
de sub mobilier.
Pentru a facilita curăţenia, telefoanele şi calculatoarele utilizate în
interiorul spaţiului de lucru trebuie să aibă o folie de protecţie transparentă
uşor de curăţat. Echipamentul de ventilaţie al computerului trebuie aranjat
astfel încât să prevină contaminarea; fluxul aerului nu trebuie direcţionat spre
suprafeţele de lucru.
18
MONITORIZAREA, CONTROLUL
ŞI ÎNREGISTRAREA CONDIŢIILOR DE MEDIU
Încăperile laboratorului de micobacteriologie sunt monitorizate pentru
parametrii de temperatură, ventilaţie, puterea bactericidă a lămpii UV,
încărcătura microbiană a aerului şi a suprafeţelor. Rezultatele sunt înregistrate
de persoane nominalizate prin fişa postului în fişe/registre de evidenţă a
condiţiilor de mediu.
Temperatura
• Acolo unde acurateţea măsurării temperaturii are un efect direct asupra
rezultatului unei analize, dispozitivele de măsurare a temperaturii (termometre
de tip lichid în sticlă, termocuple, termometre cu rezistenţă din platină)
utilizate în incubatoare şi autoclave, trebuie să fie de o calitate adecvată pentru
a realiza specificaţiile din metodă. Gradaţia de pe dispozitivul de măsurare
a temperaturii trebuie să fie corespunzătoare pentru acurateţea cerută a
măsurării. Ele trebuie calibrate la standarde naţionale şi internaţionale. 3
• Când acurateţea măsurării temperaturii nu are o influenţă critică asupra
rezultatelor, de exemplu, în cazul depozitării în frigidere şi congelatoare, se
pot utiliza termometre de lucru fabricate conform specificaţiilor naţionale
acceptabile.
Zonele care necesită condiţii speciale de temperatură şi umiditate sunt:
• camera de balanţe: temperatura standard de analiză 20o C plus/minus 2o C
/STAS 6300/1981,
• cameră termostat: temperatura 36,5o C plus/minus 0,5o C,
• cameră de lucru: 25o C plus/minus 1o C.
Pentru celelalte încăperi este asigurată ambianţa de lucru cu temperatura între
18-28o C.
Umiditatea va fi măsurată (higrometru) şi înregistrată în încăperile în care
umiditatea influenţează valoarea rezultatelor.
Temperatura şi umiditatea se măsoară cu mijloace metrologizate şi etalonate,
iar datele se înregistrează zilnic în fişele corespunzătoare (Anexa 2).
Ventilaţia: Sistemul de ventilaţie trebuie astfel conceput încât să menţină
în laborator o presiune negativă iar atunci când aerul este scos din laborator,
acesta să fie dirijat în sistemul de ventilaţie, nicidecum direct afară, fiind aer cu
mare potenţial de încărcare bacteriană.
Este bine ca filtrele sistemului de ventilaţie să fie filtre HEPA, cu mare
eficienţă în reţinerea particulelor infecţioase, care trebuie schimbate o dată la
2 ani. Controlul şi măsurarea ventilaţiei se face o dată la 6 luni.
Puterea bactericidă a lămpii UV:
Măsurarea puterii bactericide se face cu contor internaţional de lumină model
1400A, cu detector SEL 240 sau contor UVC, model GIGAHERTZ‑OPTIK
cu detector UV-3718-4.
19
Efectul germicid al luminii UV este maxim la lungimea de undă de 2650 Å
(265 nm). Lămpile UV cu mercur au eficienţă bactericidă maximă la 2537 Å
(253,7 nm).
Se recomandă o curăţire periodică cu tifon îmbibat în alcool a tubului
lămpii UV, dar este bine să ţinem cont şi de recomandările producătorului.
Trebuie ţinută o evidenţă strictă a timpului de funcţionare a lămpii
(Anexa 3). Producătorul specifică la livrare perioada pentru care este garantată
puterea bactericidă a lămpii.
Încărcătura microbiană a aerului şi suprafeţelor:
Prin respectarea circuitelor, prin prevenirea contaminării încrucişate şi
prin măsurile de curăţenie, dezinfecţie şi sterilizare se urmăreşte obţinerea
unei încărcări microbiene cât mai mici a aerului şi a suprafeţelor. Acest lucru
este verificat periodic de către echipa de ,,Control al infecţiilor” din cadrul
nucleului antiepidemic al spitalului.
Trebuie monitorizată şi aprovizionarea cu apă, gaz şi energie electrică;
3
orice întrerupere sau defecţiune trebuie înregistrată şi semnalată (Anexa 5).
Atunci când condiţiile de mediu sunt necorespunzătoare, şeful de laborator
decide întreruperea activităţii şi reluarea activităţii când condiţiile corespund.
Circuite şi prevenirea contaminării încrucişate
Laboratorul trebuie să fie astfel structurat şi organizat încât să asigure
circuite funcţionale pentru clienţi/solicitanţi, probe, personal şi deşeuri. Aceste
circuite trebuie să fie separate în timp şi spaţiu şi nu trebuie să se intersecteze.
Circuitul clienţilor/solicitanţilor:
• intrare → spaţiu recepţie probe → ieşire
• intrare → spaţiu predare rezultate → ieşire
Circuitul probelor:
• ghişeul pentru recepţia probelor → masa pentru stocarea probelor → spaţiul
pentru înregistrarea probelor → spaţiul pentru prelucrarea probelor. Din acest
moment, după prelucrare, proba devine deşeu infecţios.
Circuitul personalului:
• intrare → cameră pentru personal → vestiar haine de stradă → duş → vestiar
halate curate → spaţiu de lucru → cuier halate folosite → duş → vestiar haine
de stradă → ieşire.
Circuitul deşeurilor:
• masa de lucru → recipientul de colectare cu pungă din material plastic de
unică folosinţă, din spaţiul de lucru → punga autoclavabilă din pubela de
colectare a deşeurilor, din spaţiul de colectare a deşeurilor → autoclavare →
pubela pentru deşeuri inactive → crematoriu.
Laboratorul trebuie să fie racordat la reţeaua de canalizare a localităţii sau
să deţină instalaţii proprii de colectare, tratare şi evacuare a apelor uzate, fără a
se produce poluarea solului, apei şi aerului. Trebuie să aibă în dotare:
20
• pungi din material plastic de unică folosinţă,
• pungi autoclavabile,
• recipiente cu capac pentru depozitarea deşeurilor contaminate în vede
rea autoclavării şi apoi după caz, a incinerării (pubelă pentru deşeuri
infecţioase/periculoase),
• recipiente cu capac, din materiale care să permită spălarea şi decontaminarea
lor, în vederea colectării, depozitării intermediare şi transportării deşeurilor
menajere,
• recipiente acoperite, rezistente, pentru depozitarea exterioară a deşeurilor
menajere până la evacuare.
Laboratorul trebuie să încheie cu societăţi specializate un contract de
colectare şi neutralizare a deşeurilor sau să aibă în dotare un sistem propriu de
neutralizare a deşeurilor.
Reducerea contaminării poate fi îndeplinită prin:
• suprafeţe netede la pereţi, tavane, pardoseli, suprafeţe de lucru,
3
• îmbinări concave între pardoseală – pereţi – tavane,
• deschidere minimă a uşilor în timpul lucrului,
• ţevile de transport a fluidelor să nu treacă peste suprafeţele de lucru până nu
sunt plasate în învelişuri ermetice sigilate,
• sistemul de ventilaţie să aibă filtre pentru praf,
• instalarea de chiuvete pentru spălarea mâinilor,
• dulapuri suspendate fără suprafeţe aspre, acoperite,
• suprafeţele lemnoase ale dispozitivelor de fixare să fie izolate corespunzător,
• în spaţiul de lucru să nu fie nici o furnitură, document sau alte obiecte decât
cele strict necesare pentru activităţile legate de analize.
Trebuie acordată atenţie evitării contaminării încrucişate generate de
echipament, de exemplu:
• echipamentul trebuie curăţat periodic,
• sticlăria reutilizabilă trebuie curăţată corespunzător,
• echipamentul nu va fi deplasat frecvent pe diferite suprafeţe,
• ideal, laboratorul trebuie să aibă mai mult decât un autoclav. Un autoclav
este acceptabil doar dacă se iau precauţiile adecvate pentru separarea în timp a
încărcăturilor de decontaminare şi sterilizare şi există un program documentat
de curăţare atât a interiorului, cât şi a exteriorului autoclavului.
Accesul în laborator
Accesul în laboratorul de micobacteriologie este reglementat şi controlat
pentru a se asigura confidenţialitatea rezultatelor şi securitatea activităţii în
desfăşurarea analizelor prin următoarele mijloace:
• avertizare scrisă la uşa de intrare în laborator, de tipul:
21
ACCESUL ÎN LABORATOR ESTE CONTROLAT
ESTE PERMIS ACCESUL NUMAI PENTRU PERSONALUL
LABORATORULUI
Program de activitate: Luni-Vineri …..
Primire Probe ….
Eliberare Rezultate ….
• sistem de securizare a uşilor de acces în laborator şi a fiecărei camere, cu
cheie sau cu cartelă magnetică, supraveghere video.
• sistem de avertizare sonoră la solicitarea de intrare şi alarmă în caz de
pătrundere prin efracţie.
Au acces, dar numai cu aprobarea şefului de laborator, următoarele
categorii:
• reprezentanţii mandataţi de clienţi şi acceptaţi de şeful de laborator,
3 • personalul care execută reparaţii, verificări şi confirmări metrologice,
• organismele externe, recunoscute drept consultanţi, auditori externi sau par
ticipanţi la analize, identificaţi prin ecusoane speciale,
• reprezentanţi ai organismului de acreditare sau supervizare.
Pe durata vizitelor în laborator a persoanelor străine şeful de laborator
ia măsuri de protecţie a tuturor datelor cu caracter de confidenţialitate
profesională şi pentru protecţia drepturilor de proprietate a clienţilor, indicând
clar zona şi traseul de acces în laborator.
Accesul în laborator este permis doar în echipament de protecţie conform
măsurilor de biosecuritate.
Accesul pacienţilor în laborator este interzis!
La terminarea programului de lucru, uşile de acces în încăperile laboratorului
se încuie şi este activat sistemul de alarmă.
ASIGURAREA UNEI BUNE GOSPODĂRIRI
Se realizează prin măsuri de curăţenie, dezinfecţie şi sterilizare.
Curăţenia este asigurată de personalul de curăţenie propriu al unităţii.
Materialele pentru curăţenie sunt asigurate de către unitate.
Curăţenia se realizează planificat în mai multe etape, zilnic, săptămânal şi
lunar şi ori de câte ori este nevoie.
Curăţenia zilnică se efectuează în fiecare zi după terminarea analizelor şi
constă în colectarea deşeurilor, curăţirea suprafeţelor de lucru, a pavimentului
şi aerisire.
Curăţenia săptămânală se referă la faptul că în fiecare zi a săptămânii,
în afara curăţeniei zilnice, se mai adaugă curăţirea mobilierului, pereţilor,
ferestrelor şi tavanului, conform planificării.
Curăţenia lunară: o dată pe lună se spală şi se decongelează frigiderele, se
spală camera termostat.
22
Responsabilităţile personalului
Şeful de laborator:
• asigură realizarea condiţiilor de mediu şi verifică prin sondaj respectarea
lor,
• nominalizează responsabilul cu înregistrarea condiţiilor de mediu din
laborator.
Întregul personal din laborator:
• aplică şi respectă cerinţele privind laboratorul şi condiţiile de mediu,
• menţine ordinea şi curăţenia în laborator.
Personalul nominalizat:
• înregistrează şi monitorizează condiţiile de mediu,
• informează şeful de laborator despre orice problemă apărută.
Înregistrări
• Fişa pentru monitorizarea temperaturii (frigider, incubator). Anexa 2
• Fişa pentru monitorizarea timpului de funcţionare a lămpii UV. Anexa 3.
• Fişa pentru monitorizarea încărcăturii microbiene. Anexa 4.
• Fişa pentru monitorizarea aprovizionării cu apă, gaz, energie electrică. Anexa 5.
4
Capitolul 4. MANAGEMENTUL RESURSELOR
UMANE
Corectitudinea şi fiabilitatea rezultatelor analizelor efectuate de un
laborator pot fi influenţate de mai mulţi factori, dintre care cel mai important
este factorul uman.
Calificarea şi numărul personalului necesar în fiecare laborator sunt
dependente de funcţiile şi responsabilităţile care îi revin acestuia în cadrul
laboratorului, dar şi al reţelei de micobacteriologie.
Pentru realizarea obiectivelor PNCT în condiţiile asigurării calităţii
diagnosticului este necesară încadrarea corespunzătoare cu personal calificat.
Particularitatea activităţii în laboratoarele de micobacteriologie constă în
faptul că:
• numărul de examene bacteriologice/pacient este standardizat,
• necesarul de examene bacteriologice se poate estima pentru perioade înde
lungate de timp,
• cantitatea de muncă poate fi echitabil repartizată,
• personalul acestor laboratoare este instruit special pentru folosirea tehnicilor
standardizate de lucru pentru diagnosticul bacteriologic al tuberculozei,
• personalul este instruit pentru a înţelege semnificaţia şi consecinţele rezul
tatelor eronate,
23
• personalul lucrează în concordanţă cu managementul calităţii implementat
în cadrul reţelei laboratoarelor de micobacteriologie.
În fiecare laborator sunt menţinute fişe ale postului pentru personalul mana
gerial, tehnic şi de specialitate implicat în efectuarea investigaţiilor specifice.
Fişele cuprind:
• responsabilităţile referitoare la efectuarea analizelor,
• responsabilităţi referitoare la planificarea analizelor şi evaluarea rezultatelor,
• expertiza şi experienţa cerută,
• calificările şi programele de instruire,
• obligaţiile manageriale.
Informaţiile referitoare la calificarea personalului, instruirile şi reinstruirile
acestuia trebuie să fie uşor disponibile, cu menţionarea datei la care a fost
confirmată competenţa respectivă (Anexa 6).
Complexitatea activităţilor desfăşurate în laboratoarele de nivel I , nivel
II, nivel III sau LNR este diferită şi în consecinţă cerinţele de calificare a
personalului vor fi diferite.
Numărul personalului de execuţie din fiecare laborator trebuie să ţină
4 seama de volumul zilnic de lucru, care la rândul său, este în relaţie directă cu
nivelul endemiei în teritoriul respectiv, astfel încât unui asistent să îi revină
zilnic prelucrarea completă a unui număr mediu de aproximativ 20 de probe.
Responsabilităţile personalului din laboratorul de nivel I

Încadrare cu personal :
Asistent de laborator:
• recepţionează produsele patologice şi le înregistrează (numerotează),
• prepară, colorează şi examinează frotiurile,
• înregistrează şi raportează rezultatele microscopiei,
• asigură CIC pentru microscopie.
Numărul asistenţilor dintr-un laborator de nivel I depinde de numărul de
examinări.
În condiţii de securitate a muncii şi calitate a rezultatelor un tehnician
poate efectua zilnic, integral, în cele 7 ore de activitate, maxim:
• examenul microscopic pentru 20-25 prelevate, în coloraţia Ziehl-Neelsen
sau
• examenul microscopic pentru 35-40 prelevate, în coloraţia auramină-rhodamină.
În scopul menţinerii calităţii, volumul minim acceptabil de activitate
este de 3-4 produse biologice prelucrate zilnic, respectiv 750-1.000 examinări
microscopice/an în coloraţia Ziehl-Neelsen, cu asigurarea unei rate de poziti
vitate de 10 %.
24
Având în vedere cele menţionate mai sus recomandăm încadrarea cu:
Un asistent de laborator cu normă întreagă pentru fiecare 5.000 de examinări
microscopice/an (coloraţia Ziehl-Neelsen).
Sarcini tehnice în laboratorul de nivel I:

• prepararea şi colorarea frotiurilor, cu examinarea lor, înregistrarea rezultatelor
microscopiei,
• control intern al calităţii.
Sarcini administrative:
• recepţia produselor biologice (probelor, prelevatelor),
• raportarea rezultatelor,
• întreţinerea echipamentului (microscop, centrifugă),
• completarea registrului de laborator,
• managementul reactivilor şi a materialelor consumabile,
• managementul materialului infecţios.
Responsabilităţile personalului din laboratorul de nivel II

Încadrare cu personal:
Bacteriolog (medic de medicină de laborator sau biolog, biochimist, 4
farmacist-cu specializare de microbiologie), responsabil pentru managementul
laboratorului sau al sectorului de micobacteriologie. Are următoarele sarcini:
• verificarea materialelor, asigurarea menţinerii echipamentului în stare
funcţională,
• prepararea periodică a rapoartelor şi trimiterea lor la laboratorul
supraordonat,
• participarea la programarea, monitorizarea şi evaluarea activităţilor PNCT
la nivel local,
• supervizarea calităţii microscopiei (CIC, CEC),
• supervizarea calităţii culturii (CIC),
• validarea rezultatelor pentru microscopie şi cultură,
• identificarea micobacteriilor din Complexul M. tuberculosis,
• instruirea asistenţilor pentru examen microscopic şi cultură.
Asistent de laborator: – care are aceleaşi sarcini cu cel din laboratorul de
nivel I pentru microscopie. La mai mult de 30 prelevate examinate microsco
pic/zi OMS recomandă folosirea tenhicii fluorescente.
În funcţie de numărul produselor biologice prelucrate zilnic, pentru
efectuarea culturii poate fi necesară încadrarea cu încă un asistent de laborator,
responsabil pentru:
• repartizarea produselor în recipientele de decontaminare,
• decontaminarea/neutralizarea propriu-zisă,
• centrifugarea,
25
• inocularea tuburilor cu mediu,
• citirea şi interpretarea culturilor (rezultatele sunt verificate şi validate ulterior
de către medicul de laborator, sau biolog).
• înregistrarea rezultatelor în registre şi formulare,
• completarea la zi a repertoarului cu examene microscopice şi culturi pozitive,
• completarea buletinelor de analiză,
• efectuarea situaţiilor lunare şi anuale care trebuie raportate,
• participarea la sistemul de CIC şi CEC.
Îngrijitor de curăţenie: menţine laboratorul curat şi în ordine.
În funcţie de numărul examinărilor, pentru asigurarea şi menţinerea calităţii
este necesară angajarea de personal adiţional, cu calificare corespunzătoare
sarcinilor care îi revin.
Responsabilităţile personalului din laboratorul de nivel III:

Încadrare cu personal: pentru examen microscopic şi cultură în funcţie de
volumul de activitate, ca şi laboratorul de nivel II.
Bacteriolog (medic de medicină de laborator sau biolog, biochimist,
farmacist-cu specializare de microbiologie), responsabil pentru managementul
4 laboratorului sau al sectorului de micobacteriologie.
În plus faţă de bacteriologul din laboratorul de nivel II, acesta este responsabil
şi pentru realizarea şi validarea rezultatelor antibiogramei micobacteriilor.
Asistent de laborator
În condiţii de securitate a muncii şi calitate a rezultatelor un asistent de
laborator poate efectua zilnic în cele 7 ore de activitate, integral, maxim:
• 10 antibiograme RH /zi, sau 5 antibiograme pentru substanţele antituberculoase
de linia 1 şi linia 2 /zi.
Pentru menţinerea calităţii rezultatelor este necesar să se asigure
continuitatea activităţii de testare, cu efectuarea a cel puţin 750 antibiograme
anual (cel puţin 3 antibiograme RH zilnic).
Cantitatea de muncă nu trebuie să scadă sub un anume nivel pentru a

menţine standardul de calitate, astfel:
• nu mai puţin de 5 produse prelucrate/zi (microscopie + cultură)
• nu mai puţin de 3 antibiograme RH /zi
Având în vedere cele menţionate mai sus se recomandă un necesar
orientativ de personal, astfel:
• un asistent de laborator cu normă întreagă pentru fiecare 5.000 examinări
microscopice/an dacă se foloseşte coloraţia Ziehl-Neelsen; un asistent de
laborator cu normă întreagă pentru 10.000 examinări microscopice/an dacă se
foloseşte coloraţia cu fluorescenţă,
26
• doi asistenţi de laborator cu normă întreagă pentru primele 10.000 culturi /an,
• câte un asistent pentru fiecare 7.000 culturi în plus,
• un asistent de laborator cu normă întreagă pentru fiecare 10 antibiograme
RH zilnic (2.500 antibiograme anual), cu un minim de 750 antibiograme RH
anual pentru un laborator,
• un asistent de laborator cu normă întreagă pentru fiecare 3 antibiograme
pentru antituberculoasele de linia 1 şi linia 2/zi (750 antibiograme de linia 1
şi 2 anual),
• un medic sau biolog-biochimist responsabil pentru asigurarea calităţii
(RAC).
Este absolut necesară încadrarea unui medic sau biolog/chimist/farmacist în

fiecare laborator în care se fac antibiograme pentru micobacterii, acesta fiind
responsabil de validarea rezultatelor.
LNR estimează necesarul de personal pe nivele de calificare şi nivele de
laboratoare şi îl prezintă coordonatorului tehnic naţional de program.
Activitatea de instruire şi reinstruire

Pregătirea personalului care urmează să îşi desfăşoare activitatea în 4
laboratoarele reţelei de micobacteriologie este una dintre responsabilităţile
LNR. Aceasta se poate desfăşura prin instruire iniţială şi reinstruiri teoretice şi
practice periodice, prin emiterea de ghiduri şi protocoale de tehnici de lucru.
Instruirea poate să fie teoretică sau practică, cu un conţinut (programă/
curriculă) care ţine seama de calificarea iniţială, de bază, a cursanţilor şi de
responsabilităţile lor în laborator.
Fiecare curs de instruire trebuie să se termine cu evaluarea însuşirii
cunoştinţelor transmise, urmând a se verifica, cu ocazia vizitelor în laboratoare,
corectitudinea aplicării lor practice, şi în ce măsură s-a îmbunătăţit calitatea
diagnosticului ca urmare a participării la o formă de instruire.
Asigurarea unei activităţi de diagnostic de calitate este posibilă printr-un
program de instruire/reinstruire permanentă.
LNR estimează necesarul de instruire/reinstruire din reţea, întocmeşte
planul şi conţinutul instruirii şi îl prezintă coordonatorului tehnic naţional
de program.
În urma vizitelor de evaluare în teritoriu sau în urma evaluării externe
a calităţii poate să apară ca necesară reinstruirea de urgenţă a personalului
dintr‑un anumit laborator. Prin consultare cu LNR se va stabili locul
(laboratorul judeţean de micobacteriologie sau LNR), durata şi conţinutul
instruirii, forma de evaluare finală a însuşirii cunoştinţelor. După un interval
de timp (1-2 luni) se va face o nouă evaluare a laboratorului şi personalului
instruit spre a se verifica dacă deficienţele au fost corectate.
27
Instruirea se va face:
• la începerea activităţii unei persoane care nu a mai lucrat în laborator de
micobacteriologie,
• imediat după o instruire a coordonatorilor judeţeni ai laboratoarelor, aceştia
vor transmite informaţiile dobândite întregului personal din laborator, pentru
împrospătarea cunoştinţelor,
• cu ocazia vizitelor periodice, cu corectarea pe loc a deficienţelor constatate.
Conţinutul instruirilor/reinstruirilor trebuie să fie adaptat calificării de
bază a cursanţilor, să ţină seama de experienţa acestora şi responsabilităţile lor
în laboratorul de micobacteriologie. Se poate organiza instruire/reinstruire
care să fie axată pe o singură problemă (exemplu: examenul microscopic,
parte teoretică şi practică), sau instruire care să cuprindă mai multe aspecte,
cum ar fi:
• Recoltarea produselor biologice
• Riscul de infecţie şi măsuri de protecţie în laborator,
• Tehnici de lucru propriu‑zise – parte teoretică şi practică,
• Organizarea activităţii laboratorului,
• Întreţinerea echipamentului.
Înainte de organizarea acţiunii este de dorit să se sondeze necesarul de
instruire/reinstruire a personalului, să fie clar precizată categoria de personal
căreia i se adresează (grupul ţintă) şi numărul cursanţilor, să se stabilească scopul
instruirii, să se cunoască preferinţele personalului în ce priveşte conţinutul
instruirii. Se va stabili necesarul de formatori în funcţie de tematică, modul
5 de desfăşurare şi durată. În alegerea locului de desfăşurare se va ţine seama de
posibilităţile de acces. Este necesară cunoaşterea sursei de finanţare.
Chestionarul de evaluare a instruirii trebuie să permită să se aprecieze dacă
au fost satisfăcute aşteptările cursanţilor, dacă informaţiile au fost transmise
într-o formă clară, cu posibilitatea aplicării practice imediate. Atunci când
este posibil se va face şi verificarea însuşirii cunoştinţelor practice.
Capitolul 5. MANAGEMENTUL CALITĂŢII

DIAGNOSTICULUI LA NIVELUL
LABORATORULUI DE MICOBACTERIOLOGIE
GENERALITĂŢI
Calitatea este definită în Dicţionarul explicativ al limbii române drept
categorie filozofică prin care se desemnează sistemul însuşirilor esenţiale ale
unui obiect, ale unui fenomen etc., în virtutea cărora el este obiectul, fenomenul
dat şi nu altul; sau însuşire caracteristică (de obicei pozitivă) a unei persoane
28
sau a unui lucru. Standardul SR EN ISO 9000/2001 priveşte calitatea ca
măsură în care un ansamblu de caracteristici intrinseci îndeplineşte cerinţele
definite.
Asigurarea calităţii este un sistem care are ca scop îmbunătăţirea continuă
a calităţii şi eficienţei serviciilor de laborator. Vizează toate aspectele legate de
activitatea permanentă a laboratorului.
Informaţiile referitoare la managementul calităţii sunt supuse modificărilor
generate de revizuirea standardelor internaţionale care sunt adoptate de ţara
noastră.
Managementul calităţii
• cuprinde structuri organizatorice, proceduri, procese şi resurse necesare
pentru implementarea managementului calităţii.
• ar trebui să fie atât de cuprinzător încât să satisfacă toate obiectivele
referitoare la calitate.
• este destinat în primul rând să satisfacă necesităţile manageriale interne ale
unei organizaţii. Aceasta este mai cuprinzătoare decât cerinţele unui anumit
client, care evaluează numai părţile relevante ale managementului calităţii.
• pentru scopuri contractuale sau obligatorii referitoare la evaluarea calităţii
poate fi cerută implementarea unor elemente identificate ale managementului
calităţii.
Prin intermediul sistemului de management al calităţii se orientează şi se
controlează o organizaţie în ceea ce priveşte calitatea.
Controlul calităţii este partea managementului calităţii concentrată pe 5
îndeplinirea cerinţelor referitoare la calitate.
Asigurarea calităţii este acea parte a managementului calităţii concentrată
pe furnizarea încrederii că cerinţele referitoare la calitate vor fi îndeplinite.
Activităţile trebuie să fie planificate şi sistematic implementate în cadrul
sistemului calităţii, dar şi demonstrate atât cât este necesar pentru furnizarea
încrederii corespunzătoare că o entitate va satisface condiţiile referitoare la
calitate.
Pentru asigurarea calităţii există atât obiective interne cât şi obiective
externe:
• asigurarea calităţii interne furnizează încrederea managementului în cadrul
unei organizaţii,
• asigurarea calităţii externe furnizează încrederea clienţilor în situaţii
contractuale sau în alte situaţii,
• unele acţiuni referitoare la controlul calităţii sunt interdependente,
• dacă necesităţile utilizatorului nu sunt reflectate în întregime în condiţiile
referitoare la calitate, este posibil ca asigurarea calităţii să nu furnizeze
încrederea corespunzatoare.
29
Standardul care cuprinde toate cerinţele pe care un laborator trebuie
să le îndeplinească dacă doreşte să demonstreze că funcţionează conform
unui sistem al calităţii, că este competent tehnic, că este capabil să genereze
rezultate valide şi că asigură calitatea întregii activităţi este SR EN ISO
CEI 17025/2005.
Dacă acesta cuprinde cerinţe care se adresează tuturor laboratoarelor,
indiferent de profilul lor de activitate, standardul SR EN ISO 15189/2005 se
adresează doar laboratoarelor medicale.
Cerinţele standardului ISO 17025/2005 sunt în număr de 25, grupate în
15 cerinţe privind managementul şi 10 cerinţe tehnice.
CERINŢE PRIVIND MANAGEMENTUL

1. Organizare şi management
Conform acestor cerinţe laboratorul trebuie:
• să fie identificabil juridic,
• să respecte cerinţele SR EN ISO CEI 17025/2005,
• să nu fie supus nici unei presiuni,
• să aibă definite structura şi organizarea,
• să aibă resursele necesare, inclusiv personalul adecvat,
• să aibă politici şi proceduri bine definite.
2. Managementul calităţii
Laboratorul trebuie:
5 • să implementeze un sistem de management al calităţii,
• să documenteze sistemul de management al calităţii,
• să aibă definite obiective şi politici în domeniul calităţii,
• să furnizeze încredere clienţilor prin declaraţii adecvate,
• să aibă definite autoritatea, responsabilitatea şi relaţiile interpersonale.
3. Controlul documentelor
• să aibă proceduri pentru controlul documentelor,
• să aibă personal autorizat pentru analiza şi aprobarea documentelor înainte
de difuzare,
• să aibă o evidenţă a documentelor existente, în uz,
• să se asigure că documentele iniţiale şi cele modificate sunt ţinute sub
control,
• să aibă proceduri pentru controlul documentelor menţinute în sisteme
computerizate.
4. Analiza cererilor, ofertelor şi contractelor
• să aibă proceduri pentru analiza comenzilor, ofertelor, contractelor,
30
• să se asigure că: - cerinţele şi metodele sunt definite adecvat
- a fost evaluată capacitatea pentru satisfacerea cerinţelor
- există resursele necesare pentru satisfacerea cerinţelor
• să rezolve înainte de începerea oricărei analize diferenţele dintre ofertă/
comandă/contract
• să analizeze capacităţile subcontractanţilor
• să analizeze modificările ofertelor, comenzilor, contractelor
• să păstreze înregistrări ale unor astfel de analize
5. Subcontractarea analizelor
• ca atunci când încredinţează lucrări unor subcontractanţi să îi evalueze mai
întâi,
• să informeze în scris clientul de această situaţie şi când este oportun, să ceară
aprobarea clientului,
• să fie responsabil faţă de client pentru activitatea subcontractată, în afara cazului
în care clientul sau autoritatea de reglementare specifică ce subcontractant să
fie folosit,
• să menţină un registru al subcontractanţilor.
6. Servicii de aprovizionare şi furnituri
• să aibă politici şi proceduri pentru selectarea serviciilor şi materialelor
utilizate,
• să se asigure că reactivii, mediile, materialele consumabile utilizate au fost 5
inspectate sau/şi verificate la recepţie,
• să utilizeze documente de aprovizionare care conţin date ce descriu serviciile
şi materialele utilizate,
• să analizeze şi să aprobe, înainte de utilizare, conţinutul tehnic al documentelor
de aprovizionare.
7. Servicii către clienţi
• să coopereze cu clientul (pacient, medic) pentru clarificarea cerinţelor acestuia,
• să permită accesul clientului în zonele de analiză relevante,
• să asigure confidenţialitatea analizelor pentru alţi clienţi,
• să menţină o bună comunicare cu clientul pe toată durata colaborării,
• să informeze clientul despre orice întârziere sau abatere majoră în efectuarea
analizelor,
• să încurajeze obţinerea unui semnal din partea clientului asupra satisfacţiei
acestuia la primirea rezultatelor.
8. Reclamaţii
31
• să aibă politici şi proceduri pentru rezolvarea reclamaţiilor,
• să menţină înregistrări ale tuturor reclamaţiilor, investigaţiilor şi acţiunilor
corective efectuate în laborator.
9. Controlul analizelor neconforme
• să aibă politici şi proceduri pentru analizele neconforme,
• să definească autoritatea şi responsabilitatea pentru controlul analizelor
neconforme,
• să evalueze semnificaţia analizelor neconforme,
• să intreprindă imediat acţiuni corective,
• să anunţe clientul şi să reia lucrarea, dacă este necesar,
• să definească responsabilitatea pentru autorizarea reluării lucrării,
• să aplice prompt procedura de acţiune corectivă atunci când analiza necon
formă poate să reapară.
10. Îmbunătăţirea
• să îmbunătăţească permanent eficacitatea propriului sistem de management.
11. Acţiuni corective
• să stabilească politici şi proceduri cu desemnarea autorităţii care va imple
menta acţiunile corective,
• să analizeze cauzele neconformităţilor,
5 • să identifice potenţialele acţiuni corective şi să le selecteze pentru implemen
tare pe acelea care elimină în mod cât mai acceptabil problemele,
• să documenteze şi să implementeze orice schimbare cerută rezultată din
acţiunile corective,
• să monitorizeze rezultatele şi să se asigure că acţiunile corective luate au fost
eficace,
• să efectueze audituri suplimentare atunci când sunt dubii asupra conformităţii
laboratorului.
12. Acţiuni preventive
• să identifice nevoile de îmbunătăţire şi sursele neconformităţilor,
• să se asigure că au fost iniţiate şi aplicate acţiuni preventive conform
procedurilor,
• să ia în considerare şi să analizeze datele, inclusiv tendinţele, analizele
riscurilor şi rezultatele analizelor de capacitate.
13. Controlul înregistrărilor
32
• să aibă proceduri pentru identificarea, colectarea, indexarea, accesul, comple
tarea, menţinerea, depozitarea şi eliminarea înregistrărilor,
• să păstreze înregistrările în astfel de condiţii încât să prevină distrugerea,
deteriorarea sau pierderea lor,
• să definească durata de păstrare,
• să asigure condiţii de siguranţă şi confidenţialitate a înregistrărilor în
perioada de păstrare,
• să aibă proceduri pentru protecţia înregistrărilor stocate electronic,
• să păstreze înregistrări ale observaţiilor originale şi ale datelor derivate, ale
etalonărilor, ale personalului şi ale analizelor,
• să păstreze înregistrări ale identităţii personalului responsabil de realizarea
fiecărei analize,
• să ţină sub control modificările înregistrărilor.
14. Audituri interne
• să efectueze periodic, pe bază de proceduri, audituri interne conform unei
planificări, pentru a verifica îndeplinirea cerinţelor sistemului calităţii,
• să auditeze intern toate elementele sistemului calităţii,
• să aloce responsabilitatea managerului calităţii pentru planificarea şi orga
nizarea auditurilor interne,
• să încredinţeze unui personal instruit/calificat şi atunci când este posibil,
independent de activităţile auditate, sarcina de a audita,
• să întreprindă la timp acţiunile corective şi să notifice în scris clienţii ale
5
căror lucrări ar fi putut fi afectate,
• să înregistreze toate constatările auditului şi acţiunile corective,
• să efectueze audituri de urmărire pentru a verifica şi înregistra implementarea
şi eficienţa actiunilor corective aplicate.
15. Analize efectuate de management
– ca prin managementul executiv să analizeze periodic:
• sistemul calităţii,
• activităţile din laborator,
• adecvarea continuă şi eficienţa sistemului calităţii,
• schimbările necesare pentru îmbunătăţire.
– să ia în considerare pentru analiză:
• politicile şi procedurile,
• constatările auditurilor,
• rezultatele comparărilor interlaboratoare,
• reacţiile clienţilor,
• reclamaţiile.
33
CERINŢE TEHNICE
1. Generalităţi
Laboratorul trebuie să ia în considerare factorii enumeraţi mai jos pentru:
 a dezvolta metodele şi procedurile de analiză,
 a evalua incertitudinea de măsurare,
 a evalua corectitudinea şi nivelul de încredere al rezultatelor analizelor.
2. Personal
 să aibă personal competent,
 să aibă grijă ca personalul care efectuează sarcini specifice să fie calificat pe
baza instruirii, formării, experienţei sau abilităţii, conform cerinţelor,
 să aibă politici şi proceduri pentru identificarea necesităţilor de instruire şi
pentru a se asigura instruirea,
 să folosească personal pe bază de contract,
 să aibă o fişă a postului pentru personal,
 să păstreze înregistrări referitoare la competenţa personalului.
3. Facilităţi şi condiţii de mediu
 să aibă resursele necesare pentru efectuarea corectă a analizelor,
 să aibă proceduri pentru verificarea faptului că mediul ambiant nu afectează
analizele,
 să controleze, monitorizeze şi să înregistreze condiţiile de mediu,
 să oprească efectuarea analizelor dacă condiţiile de mediu pot invalida
5
rezultatele,
 să separe zonele care se pot contamina reciproc,
 să controleze accesul în spaţiile de examinare,
 să asigure curăţenia spaţiilor.
4. Metode de analiză
 să folosească metode şi proceduri adecvate pentru toate analizele,
 să aibă instrucţiuni de lucru pentru toate echipamentele,
 documentele pe care laboratorul îşi bazează activitatea să fie actualizate şi
disponibile personalului,
 să aleagă metodele de analiză care satisfac clientul.
5. Echipamente
 să fie dotat cu toate echipamentele necesare efectuării analizelor,
 să elaboreze programe de verificare pentru toate echipamentele,
 să aibă personal competent şi autorizat pentru utilizarea echipamentelor,
 să eticheteze echipamentele şi să cunoască stadiul verificărilor,
 să păstreze înregistrări referitoare la echipamente,
34
 să aibă proceduri pentru manipularea, transportul, depozitarea şi utilizarea
echipamentelor,
 să izoleze şi să eticheteze echipamentele cu funcţionare deficitară.
6. Trasabilitatea măsurării
 să etaloneze echipamentele înainte de a le utiliza
 să aibă programe şi proceduri pentru etalonarea echipamentelor
 să se asigure că etalonarea echipamentelor este trasabilă la standarde
internaţionale,
 să folosească materiale de referinţă certificate, metode agreate şi/sau eta
loane stabilite prin consens atunci când trasabilitatea nu este posibilă sau nu
este relevantă,
 să menţină încrederea în statutul etalonarii prin verificări intermediare,
 să aibă proceduri pentru manipulare, transport, depozitare şi utilizare a
materialelor de referinţă.
7. Prelevarea probelor
 să aibă o procedură de recoltare a probelor pe care să o pună la dispoziţia
clienţilor atunci când recoltarea nu se face în laborator. Dacă recoltarea se
face în laborator este obligatorie amenajarea unor spaţii speciale pentru aceasta
(închidere etanşă, ventilaţie controlată, sursă de raze UV).
8. Managementul probelor
 să aibă proceduri pentru transportul, recepţia, manipularea şi protecţia 5
probelor,
 să aibă un sistem de identificare a probelor,
 la recepţie să înregistreze orice anormalitate sau abatere de la condiţiile
normale,
 să aibă proceduri şi facilităţi pentru a evita deteriorarea, pierderea sau
distrugerea probelor pe parcursul manipulării.
9. Asigurarea calităţii rezultatelor
 să aibă proceduri pentru controlul calităţii în scopul monitorizării validităţii
analizelor,
 să planifice şi să analizeze aceasta monitorizare care ar putea să includă,
 utilizarea de materiale de referinţă,
 participarea la programe de comparări interlaboratoare,
 repetarea analizelor prin aceleaşi metode sau prin metode diferite,
 reanalizarea aceleiaşi probe,
 corelarea rezultatelor.
35
10. Raportarea rezultatelor
 să raporteze precis, clar, neambiguu şi obiectiv rezultatele analizelor,
 să comunice în scris rezultatele, în mod normal printr-un ,,raport de analiză”
sau ,,buletin de analiză”,
 să raporteze pe o cale simplificată atunci când există o înţelegere cu clientul,
 să emită buletine de analiză care au un conţinut în conformitate cu cerinţele
standardului SR EN ISO CEI 17025/2005,
 să separe clar în buletinul de analiză rezultatele analizelor de opiniile şi
interpretările acestor rezultate,
 să identifice clar, în buletinul de analiză, rezultatele provenite de la
subcontractanţi,
 să modifice un buletin numai sub forma unui alt document.
Informaţiile prezentate mai sus se concretizează în activitatea fiecărui
laborator de micobacteriologie, rezultatele analizelor fiind verificate de către
responsabilul pentru asigurarea calităţii (RAC) print-un sistem de calitate
planificat şi organizat pe trei nivele:
Nivelul I
• verificarea rezultatelor intermediare şi transferul datelor în registrele de
analiză şi în buletinele de analiză,
• compararea cu rezultatele similare anterioare,
• repetarea analizei pe aceeaşi probă, cu aceeaşi metodă, alt executant sau
5 acelaşi executant dar cu proba codificată,
• repetarea analizei pe aceeaşi probă, cu altă metodă, acelaşi executant sau alt
executant,
• compararea rezultatelor cu cele obţinute pe materiale de referinţă,
• analiza unei probe de control, de preferinţă material de referinţă certificat,
la fiecare serie de probe,
• analiza unor probe în duplicat.
Activităţile sus-menţionate sunt înregistrate în documente – registre de
analize – cu menţiunea că este repetată proba cu numărul de recepţie x, sau
rezultatul a fost comparat cu materiale de referinţă (denumire, lot), specificând
caracteristica evaluată.
Nivelul II
 analiza unor probe de referinţă sau probe deja analizate, cu valori cunoscute,
care au fost incluse printre probele reale de către RAC, fără o identificare
particulară, pentru asigurarea imparţialităţii.
Fiecare analiză acreditată este planificată a fi verificată astfel cel puţin o dată
pe an. Verificarea este menţionată în registrul CIC şi CEC iar rezultatele sunt
prezentate şi cuprinse în analiza sistemului calităţii.
36
Nivelul III
• participarea la programe de comparare interlaboratoare naţionale şi
internaţionale.
Înregistrările privind efectuarea de analize interlaboratoare, corespondenţa şi
rezultatele corespunzătoare sunt păstrate în dosare speciale şi sunt, de asemenea,
cuprinse în analiza sistemului calităţii putând genera acţiuni corective pentru
îmbunătăţirea acestuia.
ASIGURAREA CALITĂŢII REZULTATELOR
ÎN LABORATORUL DE MICOBACTERIOLOGIE
Realizarea unei performanţe optime a examenului microscopic, respectiv

al culturii şi antibiogramei, necesită practici bune de laborator (good laboratory
practices – GLP). Acestea presupun efectuarea corectă a frotiurilor, colorare şi
citire corectă, dar şi folosirea unor echipamente, reactivi şi medii de cultură de
calitate de către un personal calificat şi competent, cu asigurarea unor condiţii
de siguranţă pentru mediu.
Date fiind implicaţiile terapeutice, epidemiologice, sociale şi economice
pe care le pot avea rezultatele eronate ale examinărilor bacteriologice pentru
tuberculoză, este absolut necesar să ne asigurăm că în toate laboratoarele din
România în care se desfăşoară o astfel de activitate se obţin rezultate corecte,
de încredere.
Se poate realiza aceasta prin aplicarea unui sistem de control intern (CIC)
şi extern (CEC) al calităţii examinării bacteriologice, care să aibă caracter 5
permanent.
Programul pentru asigurarea calităţii examenului bacteriologic are trei
componente:
a. Controlul intern al calităţii (CIC) presupune monitorizarea sistematică a
activităţii şi tehnicilor folosite, aparaturii, materialelor, condiţiilor de mediu.
b. Evaluarea externă a calităţii, controlul extern al calităţii (EEC,CEC)
prin care se apreciază performanţele laboratorului cu ocazia vizitelor sau prin
compararea rezultatelor cu cele ale altor laboratoare.
c. Îmbunătăţirea calităţii (IC). Controlul intern şi extern al calităţii nu
îşi găsesc finalizarea decât în condiţiile în care în urma analizei rezultatelor
obţinute se iau măsurile necesare corectării deficienţelor constatate. Pentru
aceasta este necesară colectarea de date, analiza şi compararea lor, identificarea
problemelor şi găsirea soluţiilor pentru rezolvare.
În domeniul microbiologic există următoarele particularităţi ale controlului
calităţii:
37
• lipsa de omogenitate a probelor,
• stabilitatea redusă a probelor,
• metodele sunt adaptate volumului prelevatelor,
• incertitudinea măsurătorilor nu poate fi măsurată ci numai estimată,
• timpul de obţinere a rezultatului este extrem de important,
• rezultatul analizei microbiologice depinde în mare parte de calificarea,
pregătirea, aptitudinile şi măiestria specialistului microbiolog,
• validarea rezultatului elaborat de laborator este analitică, în timp ce validarea
diagnosticului este clinică.
CONTROLUL INTERN AL CALITĂŢII
Controlul intern al calităţii constituie responsabilitatea întregului personal

din laborator, facând parte integrantă din activitatea cotidiană.
Aplicarea tehnicilor standardizate, recomandate de PNCT şi LNR
este obligatorie în toate laboratoarele reţelei naţionale a laboratoarelor de
micobacteriologie.
În Îndrumarul de tehnici de laborator de bacteriologie BK 2005 sunt prezentate
aspecte generale referitoare la controlul intern al calităţii rezultatelor în
laboratorul de micobacteriologie.
În cele ce urmează ne-am propus să extindem sfera de prezentare insistând
mai mult asupra aspectelor practice în activitatea de laborator. Toate acţiunile
care au ca scop asigurarea calităţii trebuie să se desfăşoare conform unor
5 protocoale scrise, cunoscute de către toţi participanţii, iar rezultatele să fie
consemnate în evidenţe speciale.

PENTRU EXAMENUL MICROSCOPIC (CICM)
1. Calitatea prelevatelor, sistemelor de recoltare şi transportul probelor

la laborator
Un produs de calitate asigură baza primară a unui examen bacteriologic
de calitate. Chiar dacă recoltarea nu se face de către personalul de laborator,
acesta trebuie să cunoască modul în care se obţin produsele necesare unui
examen bacteriologic. Recoltarea corectă şi transportul probelor în condiţii de
securitate presupune respectarea normelor detaliate în Îndrumarul de tehnici de
laborator, 2005, pag. 5-12.
Verificarea calităţii prelevatelor se face la recepţia probelor în laborator, prin
aprecierea cantităţii şi caracterelor macroscopice ale produselor patologice
(al sputelor, în mod particular), urmată de consemnarea acestei informaţii în
38
documentele de laborator. Se verifică dacă proba este ambalată corespunzător
şi nu este depreciată. Dacă proba este necorespunzătoare nu va fi prelucrată
dar va fi considerată deşeu infecţios. Se menţionează în registrul de recepţie şi
pe formularul de solicitare motivele pentru care nu se prelucrează, solicitând
eventual o altă probă.
2. Calitatea informaţiilor furnizate pe formularul de solicitare
Respectarea indicaţiilor de pe dosul formularelor (buletinelor) de solicitare
cu privire la modul de completare al acestora asigură toate informaţiile necesare
înregistrării. La recepţia produselor în laborator se verifică atât dacă sunt
completate citeţ toate rubricile formularului, dar şi corespondenţa dintre datele
din formularul de solicitare şi cele de pe flacoanele cu produse patologice.
3. Controlul identificării lamelor
Se verifică prin sondaj corectitudinea numerotării lamelor. Menţinerea
numărului se verifică pentru lamele păstrate în vederea CIC şi CEC.
4. Controlul tehnicii de efectuare a frotiurilor
Se face prin observare directă în timpul efectuării frotiurilor sau se apreciază
frotiuri deja efectuate, colorate, din colecţia de lame păstrate pentru controlul
calităţii. Se apreciază aşezarea pe lamă (central – corect; sau excentric, atingând
marginile – greşit), dimensiunile (optim 2×1 cm sau, acceptabil până la maxim
3×1 cm, situat central), grosimea şi uniformitatea frotiului.
5. Controlul coloraţiei frotiurilor
Controlul coloraţiei frotiurilor este necesar ori de câte ori se introduc în
lucru soluţii noi de colorant.
5
Se prepară frotiuri de control după metoda prezentată în Îndrumarul de
Tehnici de Laborator de Bacteriologie BK 2005, Anexa 1 pag. 53, folosind lame noi.
Dacă se constată colorarea necorespunzătoare a bacililor trebuie să se
verifice calitatea tuturor ingredientelor folosite la prepararea soluţiilor, verifi
carea concentraţiei soluţiilor folosite, verificarea tehnicii de colorare. Dacă se
constată că nu sunt corespunzatoare substanţele din care se prepară soluţiile,
lotul respectiv este scos din lucru, consemnând în evidenţele laboratorului. Se
deschide un lot nou, care va fi verificat în acelaşi mod.
Trebuie ca în fiecare laborator să existe evidenţa preparării soluţiilor de
coloranţi.
Înregistrările privind controlul coloraţiei frotiurilor se regăsesc în Registrul
CICM.
6. Controlul citirii frotiurilor
La începutul fiecărei zile de lucru, persoana care citeşte în mod curent
frotiurile reexaminează o lamă pozitivă din ziua precedentă sau frotiul de
control preparat după metoda prezentată în Anexa 1 pag. 53 din Îndrumarul de
Tehnici de Laborator de Bacteriologie BK, 2005.
39
Periodic, un eşantion reprezentat de 4-5 lame alese aleator este recitit de
către o altă persoană din laborator competentă, care nu cunoaşte rezultatele
citirii iniţiale (citirea „oarbă”). Persoana care reciteşte frotiurile completează
„Fişa de lucru pentru microscopie”. După terminarea examinării frotiurilor
de către al doilea examinator, responsabilul de analiză va confrunta rezultatele
celor două citiri. În caz de neconcordanţă a rezultatelor, frotiurile respective vor
fi reexaminate de şeful de laborator care va decide rezultatul final şi va analiza
cauza care a determinat discordanţa, pentru aplicarea corecţiilor necesare.
Înregistrările privind controlul citirii frotiurilor se regăsesc în Registrul
CICM (Anexa 7).
7. Repetarea aceleiaşi probe cu executanţi diferiţi
Se efectuează după un program întocmit de către şeful de laborator.
O probă selectată aleator, codificată, cunoscută doar de şeful de laborator,
prelucrată de executantul de analiză din ziua respectivă, se dă în lucru la alţi
2-3 executanţi de analiză care nu cunosc rezultatul iniţial.
Se vor confrunta rezultatele finale ale tuturor executanţilor de analiză.
Rezultatul va fi înregistrat în registrul CICM la capitolul Repetarea aceleiaşi
probe cu executanţi diferiţi.
În caz de neconcordanţă se identifică sursa erorii, se corectează şi se repetă
determinarea. Înregistrările se regăsesc în Registrul pentru CICM.
PENTRU CULTURĂ (CICC)
5 Controlul intern al calităţii pentru cultura micobacteriilor presupune:
• controlul calităţii mediilor de cultură;
• controlul agresivităţii decontaminării
• controlul decontaminării
• repetarea aceleiaşi probe cu executanţi diferiţi;
1. Controlul calităţii mediilor de cultură
Controlul calităţii se face la fiecare lot nou de medii de cultură, în fişa
de control notându-se lotul de mediu, firma producătoare, data producerii,
data expirării şi data recepţiei în laborator (Anexa 10). Calitatea materialelor
şi reactivilor folosiţi influentează calitatea rezultatelor şi de aceea, o prima
verificare a lor se face la recepţia mărfii în laborator (Anexa 8).
2. Aspectul macroscopic al mediilor
Mediile cu ou corect preparate au culoare verde deschis, cu suprafaţa netedă,
lucioasă, cu lichid de condensare pe fundul eprubetei. Cantitatea mediului trebuie
să fie suficientă pentru a realiza pe verticală o lungime a pantei de 7‑9 cm, fără
să ajungă la capac.
Zilnic, înainte de numerotare, se examinează tuburile cu mediu de cultură,
notând în registrul pentru verificarea calităţii mediilor aspectele relevante
(Anexa 9).
40
Deficienţele posibile sunt: absenţa lichidului de condensare, deshidratare
cu dezlipirea mediului de tub, bule de aer în profunzime, cu zone de aspect
buretos, pete punctiforme colorate în gălbui sau verde închis pe suprafaţa sau
în profunzimea mediului care semnifică infecţia mediului, pete de mucegai,
sau tuburi sparte în timpul transportului. Tuburile care prezintă asemenea
aspecte se îndepărtează, notându-se proporţia lor faţă de totalul tuburilor din
lot. Se anunţă producătorul mediilor.
3. Controlul sterilităţii mediilor şi al soluţiilor folosite
Se iau la întâmplare din lotul de medii primit 5-10 tuburi fără defecte
macroscopice evidente şi se incubează neînsămânţate la termostat (36,5‑37o C),
controlându-se săptămânal până la 60 de zile.
Mediile de bună calitate trebuie să rămână cu aspectul nemodificat la toate
controalele efectuate.
Modificările mediului vor fi consemnate în fişa de control, conform
modelului prezentat în Anexa 10.
Trebuie ca în fiecare laborator să existe evidenţa preparării soluţiilor
folosite pentru decontaminare. Caietul de evidenţă a preparării soluţiilor va
cuprinde:
• data preparării,
• denumirea soluţiei,
• cantitatea rezultată şi concentraţia,
• numele persoanei care a preparat-o.
Flacoanele cu soluţii preparate în laborator se etichetează obligatoriu,
folosind etichete conform modelelor din Anexa 11. 5
4. Controlul calităţii nutritive a mediilor
Se iau la întâmplare 5-10 tuburi fără defecte macroscopice evidente,
se numerotează şi se însămânţează fiecare cu 0,2 ml din diluţia 10-4 şi 10-5 a
unei suspensii bacilare etalonate la 1mg/ml, din tulpina de referinţă ATCC M
tuberculosis H37Ra, în vârstă de 21 zile. La controalele efectuate la 21 şi 30 zile de
incubare pe fiecare tub trebuie să se observe cu ochiul liber cel puţin 5 colonii.
Lipsa creşterii sau un număr de 2-3 colonii indică, de regulă, defecte de
preparare a mediului.
Rezultatele se consemnează în fişa de control, conform modelului prezentat
în Anexa 10.
5. Controlul agresivităţii asupra micobacteriilor a substanţelor folosite
pentru decontaminare se efectuează după metodologia descrisă în Îndrumarul
de tehnici de laborator de bacteriologie BK, 2005, pagina 33.
6. Controlul decontaminării şi al efectului inhibitor asupra creşterii
bacteriene
Substanţele folosite pentru decontaminare, sărurile care se formează în
urma neutralizării omogenatului, dar şi substanţele conţinute în mediul de
41
cultură Löwenstein Jensen (verdele malahit, în mod particular) pot avea efect
inhibitor atât asupra creşterii micobacteriilor cât şi asupra microbilor de
asociere, cu creştere rapidă.
Periodic (lunar) sau la schimbarea soluţiilor folosite pentru decontaminare,
la schimbarea lotului de medii de cultură se vor însămânţa:
• pe mediul geloză sânge câte 0,2 ml din câte 10 tuburi cu omogenat alese la
întâmplare. Se dispersează inoculul şi se incubează 24 de ore la 370 C. A doua
zi se examinează plăcile şi se numără coloniile crescute. Se admite să crească
1-3 colonii pentru o probă. Se consemnează rezultatele în caietul CICC.
• câte 0,2 ml pe câte 3 tuburi cu mediul Löwenstein Jensen pentru un produs
prelucrat.
Se vor compara rezultatele creşterii bacteriene pe cele două medii de
cultură. În condiţiile unei tehnici de lucru corecte, lipsa creşterii bacteriene
(sau creşterea în limitele de acceptare) pe mediul geloză sânge trebuie să
corespundă unor culturi necontaminate cu microbi cu creştere rapidă pe
mediul Löwenstein Jensen.
7. Repetarea aceleiaşi probe cu executanţi diferiţi se efectuează după un
protocol similar celul de la CICM.
8. Citirea culturilor
Cu ocazia primei verificări a culturilor, la 48-72 de ore de la însămânţare,
se îndepărtează tuburile cu contaminare şi se planifică citirile următoare,
conform recomandărilor din Îndrumarul de Tehnici de Laborator de Bacteriologie
5 BK, 2005, pagina 33.
Şeful de laborator verifică şi validează rezultatele culturilor, analizează
concordanţa dintre rezultatele examenelor microscopice şi ale culturilor, iar
atunci când constată discordanţe trebuie să identifice cauzele care le-ar fi
putut genera şi aplică măsurile corective necesare.

PENTRU ANTIBIOGRAMĂ (CICA)
Controlul intern al calităţii antibiogramei presupune:

Controlul macroscopic al mediilor cu tuberculostatice şi eliminarea
loturilor de medii cu defecte, ca şi a celor expirate.
Realizarea concentraţiilor critice de substanţe antituberculoase se
demonstrează prin efectuarea antibiogramei de control cu tulpina de referinţă
sensibilă M. tuberculosis H37Ra, cod ATCC 25177, imediat după recepţia
truselor de medii pentru antibiogramă şi la epuizarea stocului de truse, pentru
a verifica menţinerea caracteristicilor acestora. Trusele se păstrează până la
utilizare, în mod obligatoriu la frigider, la 5-8o C.
42
Din tubul cu tulpina M. tuberculosis H37Ra în cultură tânără (15-30 de zile
de la însămânţare), se face o suspensie bacteriană care se etalonează la 1mg/ml,
prin comparare cu etalonul de turbiditate. În funcţie de metoda de testare
folosită, se diluează corespunzător inoculul, care este însămânţat pe tuburile
martor şi pe tuburile test. Pentru detalii se va consulta Îndrumarul de tehnici de
laborator de bacteriologie BK, 2005, pag. 37- 41.
Interpretarea antibiogramei de control se face înainte de citirea celorlalte
antibiograme. Creşterea bacteriană trebuie să fie inhibată în toate tuburile
test, la toate concentraţiile. Dacă se constată creştere bacteriană trebuie
anunţat imediat atât LNR, dar şi producătorul mediilor respective. Rezultatele
antibiogramelor efectuate pe acelaşi lot de mediu pentru tulpinile provenite
de la bolnavi nu pot fi luate în considerare. Se înregistrează rezultatele în
Registrul CICA.
Tulpina de referinţă
Obiectivele programelor de asigurare a calităţii în laboratoarele de
bacteriologie nu pot fi atinse în absenţa materialului de referinţă şi a unor
condiţii de păstrare corespunzătoare a microorganismelor, în lipsa unor
proceduri pentru întreţinerea adecvată a lor.
Cultura de referinţă. Originea sau sursa culturilor din stocul de referinţă este
o cultură autentică de referinţă provenită dintr-o colecţie de tipuri de culturi.
Recepţia oricărei culturi de referinţă începe cu înregistrarea şi stocarea
documentelor însoţitoare şi a tulpinii propriu-zise. Pentru stabilirea circuitului
tulpinii (trasabilitatea), trebuie să fie înregistrată data de primire şi numărul
5
de lot a fiecărei culturi de referinţă, aceasta putând fi regăsită şi identificată
ulterior în toate documentele şi procedurile aplicate.
Cultura stoc se obţine dintr-o cultură de referinţă.
Cultura de lucru derivă din cultura stoc de referinţă.
Subcultura sau pasajul reprezintă transferul microorganismelor pe
un mediu proaspăt. Creşterea unei culturi de referinţă sau a unei culturi
stoc de referinţă din starea sa de conservare nu reprezintă subcultură.
Microorganismul conservat (liofilizat) nu se află în stare de creştere până
când nu este crescut pentru prima dată.
Pentru managementul tulpinii de referinţă trebuie respectate recomandările
producătorului tulpinii respective.
Este de reţinut că:
• o cultură de lucru nu va fi NICIODATĂ îngheţată sau liofilizată, pentru
a fi ulterior folosită ca tulpină de referinţă,
• în timpul păstrării tulpinilor la frigider trebuie evitată pierderea umidităţii
mediului,
43
• pentru verificarea testelor enzimatice pentru micobacterii se folosesc
întotdeauna culturi tinere, de 16-24 zile.
• creşterea bacteriană din cultura primară TREBUIE subcultivată înainte
de folosire.
APROVIZIONAREA CU MATERIALE DE LABORATOR
Generalităţi
Aprovizionarea trebuie:
• să fie continuă,
• materialele de laborator să fie în cantitate suficientă,
• materialele de laborator să fie de bună calitate, confirmată prin certificatele
de calitate şi conformitate care însoţesc produsele şi care vor fi păstrate într-un
dosar special.
Calcularea necesarului de materiale consumabile
Cantitatea necesară de materiale consumabile pentru examenul microscopic
se determină prin cercetări empirice, estimând numărul (proporţia, indicele)
de cazuri bacilifere printre persoanele cu simptome clinice caracteristice
tuberculozei, care ar trebui să fie examinate. Indicele acesta variază în limite
considerabile în diferite ţări. Procentul cazurilor bacilifere printre persoanele
examinate poate fi uşor de aflat din registrul de laborator prin analiză
trimestrială, semestrială şi anuală. Pentru situaţiile în care această proporţie nu
este cunoscută, IUATLD recomandă să fie utilizat indicele de 10%. Cercetările
efectuate în diferite ţări au demonstrat că acest indice trebuie utilizat cu precauţie,
5 pentru a nu subestima numărul de examinări bacteriologice necesare pentru un
teritoriu concret. Indicele variază de la 5,0% până la 30,0% (Nicaragua – 5,0%,
Malawi – 17,0%, Senegal – 19,0%, Tanzania – 19,0%, Benin – 32,0%).
Pentru calcularea necesarului de materiale consumabile trebuie să cunoaştem
numărul de examene microscopice pentru diagnosticul tuberculozei:
Număr examinări = (număr bolnavi cazuri noi + recidive) × 10 × 3 probe
Exemplu de calcul:
Cazuri noi TB = 55
Recidive TB = 5
Total cazuri TB = 60
Pentru a depista 1 caz nou de TB trebuie să fie examinaţi 10 simptomatici
(indice de depistare 10%).
Pentru a examina 1 simptomatic este necesară prelucrarea a 3 probe provenite
de la acesta.
60 × 10 × 3 = 1.800 de examinări sunt necesare pentru confirmarea bateriologică
(prin microscopie) a celor 60 de bolnavi baciliferi, cazuri noi şi recidive.
O altă modalitate de calcul al numărului de frotiuri necesare pentru
examinarea unui caz de tuberculoză recomandată de către OMS (1998) ia
44
în considerare procentul (indicele) de depistare a cazurilor, care este de 10%
pentru exemplul care urmează:
(1/0,10) × 3 + 6 = 36
1 = număr pacienţi
0,10 = indice de depistare a cazurilor BAAR pozitiv (10%)
3 = numărul de probe necesare pentru o examinare la diagnostic
6 = numărul probelor necesare pentru examinarea în perioada de
monitorizare.
Exemple de calcul, în care variază doar indicele de depistare
Se va remarca faptul că pe măsura creşterii indicelui de depistare scade numărul
frotiurilor (eşantioanelor de spută) care trebuie examinate pentru identificarea
bolnavilor baciliferi.
Indicele de depistare microscopică = 8%
Numărul de cazuri noi + recidive TB pe an = 60
Numărul de frotiuri pentru 1 caz = (1/0,08) × 3 + 6 = 43,5
60 bolnavi × 43,5 frotiuri/caz = 2.610 frotiuri total
Numărul de frotiuri pentru 1 caz = (1/0,10) × 3 + 6 = 36
60 bolnavi × 36 frotiuri/caz = 2.160 frotiuri total
Indicele de depistare microscopică = 11% 5
Cantitatea de reactivi şi materiale consumabile necesare pentru ca activitatea
de diagnostic a TB să se desfăşoare în condiţii bune se apreciază cunoscând
consumul pentru efectuarea fiecărei examinări în parte – microscopie, cultură,
antibiogramă (Anexa 12), cu un adaos de 20% pentru siguranţă.
ÎNTREŢINEREA APARATURII DE LABORATOR

Generalităţi
Aplicarea unor practici bune de laborator impune pe de o parte folosirea
corectă a tehnicilor standardizate de către un personal competent şi calificat
corespunzător activităţii pe care o desfăşoară, folosirea de reactivi şi medii
45
de cultură de calitate, iar pe de altă parte dotarea laboratorului cu aparatură
(Anexa 13) care funcţionează la parametrii optimi, asigurând obţinerea unor
rezultate de calitate în condiţii de siguranţă pentru personal şi mediu.
Caracteristicile tehnice ale aparatelor cu care se lucrează trebuie să cores
pundă cerinţelor tehnicilor şi metodelor folosite. Utilizarea corectă, conform
instrucţiunilor de folosire incluse în cartea tehnică şi întreţinerea aparatelor
constituie responsabilitate pentru personalul din laborator.
La montarea şi exploatarea aparatelor electrice vor fi respectate prevederile
Normelor generale de securitate a muncii şi cele specifice pentru utilizarea
energiei electrice:
• prizele să fie cu împământare şi cu contacte cilindrice,
• conductorii de distribuţie şi transport să fie zidiţi.
Pentru fiecare aparat din dotare trebuie să existe în laborator:
• instrucţiuni de utilizare afişate lângă aparat, protejate în folie protectoare
sau plastifiate pentru a suporta dezinfecţia,
• evidenţa monitorizării parametrilor funcţionali:
• se pot lipi pe frigidere şi termostate, protejate în folie protectoare, grafice sau
fişe de temperatură (Anexa 2),
• să existe evidenţa realizării temperaturilor de sterilizare pentru etuve şi
autoclave,
• fişa de evidenţă care cuprinde:
• denumirea şi tipul aparatului,
• firma producătoare,
5
• seria, numărul, codul unic de identificare (numărul de inventar),
• domeniul de măsurare şi clasa de precizie,
• cartea tehnică,
• instrucţiunile producătorului în limba română,
• amplasarea,
• data punerii în funcţiune,
• perioada de etalonare (buletine metrologice),
• perioada de verificare (buletin de verificare sau revizie),
• comentarii (defecţiunile şi modul în care au fost rezolvate),
• eticheta cu codul unic de identificare lipită pe aparat (Anexa 14),
• documente de verificare metrologică,
• contract de service.
Certificatele de etalonare sunt utile atât pentru dovedirea încadrării
măsurătorilor în limitele de acceptare, cât şi pentru estimarea bugetului de
incertitudini, conform standardelor referitoare la aprecierea incertitudinii de
măsurare.
46
INSRUCŢIUNI SPECIFICE – UTILIZARE ŞI ÎNTREŢINERE
Întreţinerea aparatelor din laborator se realizează de către personalul de

laborator şi de către firme specializate.
1. MICROSCOPUL OPTIC
Întreţinerea asigurată de personal de service se face o dată pe an sau atunci
când apar probleme care nu pot fi rezolvate de către personalul de laborator.
Acesta din urmă verifică zilnic să fie iluminare optimă, curăţă lentilele, verifică
uleiul de imersie, verifică conductorii electrici şi contactele.
Depozitarea corectă a microscopului contribuie la prevenirea şi reducerea
problemelor care ar putea apare. Atât partea optică, cât şi cea mecanică trebuie
ferite de praf, murdărie şi mucegaiuri. Atunci când nu este în funcţiune,
microscopul se acoperă cu husă protectoare, şi se depozitează în încăpere cu
umiditate mică.
La încetarea activităţii:
• se închide sursa de lumină din întrerupător,
• după examinarea cu imersie se ridică tubul microscopului (sau se coboară
masa acestuia) cu 1-2 cm,
• se îndepartează complet uleiul de imersie de pe lentila frontală a obiectivului
prin ştergere cu şerveţele de hârtie fină sau un solvent recomandat de
producător,
• se roteşte revolverul pentru a scoate obiectivul cu imersie din axul optic al
microscopului, având grijă ca în ax să rămână un obiectiv de 10× sau 20×, 5
• se şterg ocularele cu tampoane de vată uscate sau umectate cu soluţie de
curăţare a lentilelor, prin mişcări circulare dinspre centru spre periferie, apoi,
dacă este cazul, cu şerveţele de hârtie fină (alternative: ţesătură fină din bumbac
sau mătase),
• se şterge masa microscopului cu tifon (eventual umezit în apă caldă cu
detergent, apoi se şterge cu o lavetă uscată),
• se pune microscopul la adăpost de praf (sub husă),
• praful de pe lentile se îndepărtează cu un jet de aer produs de o pară de
cauciuc,
• lunar se verifică starea sistemului de iluminare,
• se recomandă o verificare completă anuală a microscopului de către reprezentanţi
ai firmelor specializate, cu ungerea părţii mecanice.
Unele dintre problemele care pot să apară pot fi rezolvate de către operator:
• Imagine neclară: se verifică şi ajustează distanţa oculară, se verifică şi ajustează
ocularele şi dioptriile,
• Imagine de calitate slabă: se curăţă obiectivele şi ocularele, se verifică uleiul de
imersie folosit înlocuindu-l la cel mai mic semn de contaminare, se asigură că
frotiul a fost perfect uscat înainte de aplicarea uleiului, se curăţă dosul lamei,
47
• Iluminare necorespunzătoare: se va verifica poziţia condensatorului, se va
centra condensatorul, se ajustează iluminarea, se verifică dacă becul este corect
montat,
• Imaginea pierde din claritate: se verifică dacă lama este poziţionată corect, se
verifică dacă microscopul este pe suprafaţă perfect plană,
• Lumina pâlpâie sau se stinge: se verifică conexiunea la reţeaua electrică, se
verifică contactul becului, sau se înlocuieşte dacă este ars, se verifică siguranţa
microscopului şi se înlocuieşte dacă este arsă, dacă tensiunea are fluctuaţii se
foloseşte un stabilizator de tensiune. Niciodată nu se atinge becul cu degetele ci se
foloseşte întotdeauna un şervet pentru a nu lăsa amprente pe el.
Atât pentru curăţarea zilnică cât şi pentru cea periodică a lentilelor se
foloseşte solventul recomandat de producător sau un amestec de eter: alcool
(80:20). NU se va folosi xilol !
2. AUTOCLAVUL
Autoclavul este aparatul cu ajutorul căruia se realizează sterilizarea prin
căldură umedă. Funcţionarea sa se bazează pe dependenţa dintre temperatura
vaporilor saturaţi şi presiunea lor în condiţiile menţinerii constante a volu
mului. Permite sterilizarea unei mari varietăţi de articole prin stabilirea tem
peraturii şi duratei optime în funcţie de natura acestora. În laboratoarele de
micobacteriologie se folosesc autoclave cu încărcare verticală.
La instalare se va avea grijă să NU fie plasat direct în lumina solară, pe
suprafeţe calde sau în apropierea substanţelor inflamabile.
5 După deconectarea de la sursa de curent (sau gaz) se curăţă:
• suprafaţa exterioară atunci când este necesar, cu apă caldă şi detergent delicat,
folosind o lavetă umedă; dacă rămân urme persistente se foloseşte o cremă de
curăţat fină,
• capacul se curăţă zilnic cu apă caldă şi detergent delicat folosind o lavetă
umedă, după care se şterge cu o lavetă pentru a îndepărta detergentul rezidual,
• interiorul şi suporturile se spală zilnic cu apă caldă şi detergent delicat utilizând
o lavetă umedă, apoi se şterge pentru a îndepărta surplusul de detergent,
• rezervorul de apă se curăţă lunar (se goleşte, se umple cu dezinfectant clorinat
lăsând să acţioneze 24 de ore, apoi se clăteşte cu apă distilată, se umple cu apă
proaspătă şi se repetă operaţia de două ori pentru a îndepărta dezinfectantul
rezidual, se umple cu apă distilată şi este gata de folosire,
• se verifică periodic instalaţia electrică (sau de gaz),
• trimestrial trebuie verificată calibrarea (performanţele indicatoarelor de
temperatură şi presiune),
• anual se înlocuiesc filtrele de apă şi aer.
Controlul eficienţei sterilizării se efectuează folosind teste biologice sau
chimice pentru fiecare şarjă de sterilizare, cu înregistrarea rezultatelor în
evidenţa specială a laboratorului (Anexa 15).
48
3. HOTA CU FLUX DE AER LAMINAR
Sinonime: cabină de protecţie biologică, hotă de protecţie biologică, hotă
de securitate biologică.
Vor fi respectate recomandările specifice ale producătorului pentru fiecare
tip de hotă cu flux de aer laminar.
Personalul de laborator:
• şterge exteriorul cu soluţie dezinfectantă necorozivă, micobactericidă,
• zilnic, la sfârşitul activităţii, se porneşte lampa UV din interior pentru
30 minute, după care se şterge incinta cu soluţie dezinfectantă necorozivă,
micobactericidă (alcool),
• se verifică săptămânal incinta cu sistemul de ventilare pornit, plasând 1‑2
plăci Petri cu mediu de cultură steril în interior şi lăsându-le deschise 10
minute. Plăcile se închid apoi şi se incubează la 37° C timp de 18-24 de ore.
Nu trebuie să crească microbi,
• se verifică săptămânal aspirarea aerului în cele patru colţuri ale fantei frontale
şi pe zona centrală cu anemometru sau cu sistem generator de fum,
• se face formolizarea incintei după accidente cu potenţial infecţios (vezi
capitolul 6) sau înainte de operaţiuni de service/reparaţii.
De către firme specializate:
• se stabilesc performanţele iniţial, la instalare şi după reparare/modificare,
• service şi verificare mecanică în conformitate cu recomandările producătorului,
• schimbă filtrul HEPA la 2-3 ani.
5
4. ETUVA
Realizează sterilizarea cu ajutorul aerului cald. Materialele supuse acestei
sterilizări sunt în prealabil curăţate perfect, uscate şi împachetate în hârtie sau
aşezate în containere metalice închise.
În etuvă se pot steriliza articole din sticlă (baloane, pipete, cilindri), obiecte
din porţelan, instrumentar metalic.
Etapele funcţionării etuvei includ:
• perioada de încălzire, cu durată care diferă în funcţie de model,
• perioada de menţinere a temperaturii de sterilizare de 170-180° C, cu o
durată de 30 minute,
• perioada de răcire.
Deschiderea etuvei este permisă doar după răcirea acesteia pentru a nu se
sparge obiectele din sticlă prin şoc termic.
Controlul eficienţei sterilizării se efectuează folosind teste chimice pentru
fiecare şarjă de sterilizare, cu înregistrarea în evidenţa specială a laboratorului
(Anexa 15).
Întreţinere
Toate lucrările de întreţinere se fac după deconectarea de la sursa de curent:
49
• se curaţă suprafaţa exterioară, atunci când este necesar, cu apă caldă şi
detergent delicat, folosind o lavetă umedă; dacă rămân urme persistente se
foloseşte o cremă de curăţat fină,
• interiorul şi suporturile sau rafturile se spală săptămânal cu apă caldă şi
detergent delicat utilizând o laveta umedă, apoi se şterge pentru a îndepărta
surplusul de detergent,
• personal calificat pentru aceasta, verifică periodic instalaţia electrică;
controlează tensiunea prizei şi curăţă periodic contactele electrice,
• anual se verifică termometrele.
5. CAMERA TERMOSTAT
Incubarea culturilor se face în incubatoare cu capacitate corespunzătoare
volumului de lucru. Pentru un laborator care prelucrează anual 15.000‑20.000
de culturi, capacitatea incubatorului trebuie să fie de aproximativ 6-8 m3,
să permită realizarea şi menţinerea temperaturii constante de 36-37° C,
să fie prevăzut cu rafturi uşor de manevrat, care se pot curăţa şi dezinfecta
cu uşurinţă, perforate (pentru a permite circulaţia aerului cald); între aceste
rafturi şi perete dar chiar între rafturi, trebuie să fie suficient spaţiu pentru a
permite circulaţia aerului.
Întreţinere:
• suprafeţele exterioare se curăţă zilnic ştergându-le de praf cu o lavetă
umedă,
• în momentul în care se eliberează un raft acesta va fi scos din termostat şi
5 dezinfectat folosind dezinfectant micobactericid,
• temperatura şi umiditatea se verifică zilnic, la începerea activităţii (Anexa 2),
• se evită deschiderea inutilă a uşii,
• se verifică periodic instalaţia electrică.
6. CENTRIFUGA
După deconectarea de la sursa de curent se curăţă, având mâinile protejate
cu mănuşi:
• zilnic (sau măcar săptămânal) se spală rotorul cu apă caldă şi detergent blând
(nu se folosesc detergenţi alcalini sau substanţe corozive); această operaţie se
efectuează de fiecare dată când se varsă un lichid sau se sparge un tub în
centrifugă,
• a nu se uita să se spele şi axul rotorului,
• fiecare cuvă (locaş) trebuie spălată folosind o perie adecvată (nu se folosesc
perii metalice),
• când rotorul este curat se clateşte cu apă, de preferat distilată,
• se usucă prin ştergere cu un absorbant moale (nu se folosesc lavete) sau cu
jet de aer cald,
• nu se lăsă rotorul pe suprafaţă metalică pentru a se evita reacţiile electrochimice
care pot avea loc cu aluminiul sau magneziul din rotor,
50
• camera de centrifugare şi capacul se spală cu apă caldă şi detergent după
îndepărtarea rotorului,
• pentru a se asigura o centrifugare corectă trebuie îndepărtate urmele de
lubrefiant de pe şuruburi şi înlocuit cu o cantitate mai mică; această operaţie se
efectuează după ce şuruburile au fost bine curăţate prin ştergere cu un prosop
absorbant de hârtie,
• curăţirea exterioară se face cu apă caldă şi detergent; se poate folosi un
amestec 50% alcool isopropilic şi 50% apă,
• se verifică instalaţia electrică periodic,
• anual se verifică de către personal specializat, cu ajutorul tahometrelor, forţa
relativă centrifugală pe care o dezvoltă. Pentru laboratorul de micobacteriologie
aceasta trebuie să fie de 2500-3000×g. Se poate calcula pentru fiecare centrifugă
cunoscând viteza (rpm) şi raza rotorului.
7. LAMPA BACTERICIDĂ (CU ULTRAVIOLETE – UV)
În laboratoarele de bacteriologie se folosesc lămpi cu radiaţie ultravioletă
de lungimi de undă cuprinse între 2500 şi 2800 nm pentru efectul germicid, în
scopul dezinfecţiei aerului încăperilor. Numărul, dimensionarea şi amplasarea
lămpilor depind de dimensiunea şi forma încăperilor. Radiaţia UV nu
pătrunde prin particulele de praf sau debriurile celulare şi acţionează numai în
linie dreaptă. Când sunt în folosinţă, trebuie minimalizată expunerea ochilor
şi a pielii. Nu există limite de expunere, dar UV trebuie folosite cu precauţie
pentru că efectul expunerilor repetate este necunoscut. Dacă sunt lămpi joase,
neecranate, întrerupătoarele se vor monta în exteriorul încăperii, la intrare. 5
Se consemnează timpul de funcţionare pentru fiecare lampă UV în fişa de
funcţionare, conform modelului prezentat în anexa 3.
Întreţinere:
• tuburile se şterg la fiecare 2 săptămâni (sau de câte ori este nevoie) cu
tifon umezit cu alcool de 70° pentru îndepărtarea particulelor de praf şi a
amprentelor care ar reţine radiaţiile,
• se verifică la 6 luni de către personal specializat (se măsoară intensitatea
radiaţiei după 100 ore de funcţionare, prin metode fizice sau biologice),
• se înlocuiesc obligatoriu când a expirat perioada de funcţionare sau a scăzut
intensitatea radiaţiei sub 70%.
8. FRIGIDER ŞI RĂCITOR
Întreţinerea lor constă în două operaţii principale: dezgheţare şi curăţirea
(interioară şi exterioară).
Dezghetarea frigiderului:
• stratul de zăpadă care acoperă congelatorul este izolant, scade eficienţa
frigorifică şi creşte consumul de energie electrică; operaţia de dezgheţare se
efectuează când stratul de zăpadă are 8-10 mm.
51
• se plasează scurgătorul sub compartimentul de temperatură joasă şi două
vase în dreptul orificiilor de scurgere,
• se apasă butonul de dezgheţare, fără a se acţiona asupra butonului termostat,
moment în care compresorul se opreşte şi rămâne astfel până la topirea
completă a stratului de zăpadă, intrând apoi automat în funcţiune,
• este de dorit ca această operaţie să se efectueze seara,
• pentru o dezgheţare rapidă se scoate din priză frigiderul, fără a se acţiona
asupra termostatului,
Dezgheţarea răcitorului
• este automată şi se produce în timpul fiecărei perioade de oprire a compre
sorului comandată de termostat,
• apa colectată într-o tăviţă situată pe compresor se evaporă datorită căldurii
generate de funcţionarea acestuia.
Curăţirea interioară (de câte ori este necesar şi după deconectarea
aparatului):
• se spală cu apă călduţă cu detergent blând,
• se sterge cu o lavetă,
• trebuie să se evite excesul de apă din cuvă pentru a împiedica pătrunderea ei
în izolaţia tehnică a aparatului,
• se usucă la temperatura camerei.
Curăţirea exterioară (de câte ori este necesar):
• se spală cu apă caldă şi detergent blând, folosind o lavetă,
• urmele persistente se îndepărtează cu o cremă de curăţat fină,
5 • se usucă prin ştergere cu o lavetă.
CONTROLUL EXTERN AL CALITĂŢII EXAMENULUI

MICROSCOPIC PENTRU TUBERCULOZĂ
Introducere
Toate laboratoarele din România care au ca activitate diagnosticul
microbiologic al tuberculozei au responsabilitatea majoră de a obţine rezultate
corecte, valide, de încredere.
Prin aplicarea unui sistem de control intern al calităţii (CIC) dar şi a celui
extern al calităţii (CEC) examinării microscopice, cu caracter permanent, se
poate asigura diagnosticul bacteriologic de calitate.
Controlul extern al calităţii (CEC) este procesul prin care sunt apreciate
performanţele laboratorului participant, permite compararea rezultatelor cu
cele ale altor laboratoare, ajută la identificarea erorilor survenite în practica
de rutină, dând astfel posibilitatea de a se interveni pentru corectarea lor
spre a nu se perpetua, în scopul îmbunătăţirii calităţii.
52
CEC se poate realiza printr-o combinaţie de metode: evaluarea directă
în laborator (supervizarea), testarea unui panel, recitirea oarbă. Fiecare dintre
acestea prezintă avantaje şi dezavantaje, precum şi cerinţe diferite în privinţa
resurselor.
Un program funcţional de CEC prin recitire oarbă aplicat la nivelul întregii
reţele de laboratoare ar trebui să constituie obiectivul pe termen lung al unui
program de control al tuberculozei.
CEC constituie un element important de comunicare cu personalul
implicat, gândit să rezolve problemele constatate, nu să pedepsească personalul,
adresându-se laboratoarelor de toate nivelurile.
a. Evaluarea directă în laborator (supervizarea) se realizează cu ocazia
vizitelor periodice de îndrumare şi control pe care o face un specialist de
laborator instruit pentru această activitate. Pentru a se obţine informaţii
comparabile la nivelul întregii reţele de laboratoare se folosesc formulare de
evaluare standardizate, concepute special pentru aceasta. Formularele sunt
revizuite periodic şi modificate în funcţie de necesităţile PNCT la un moment
dat. Se apreciază:
• dacă activităţile se desfăsoară în spaţii adecvate, sigure,
• personalul este corespunzător ca număr şi calificare,
• respectarea tehnicilor standardizate,
• folosirea formularelor şi registrelor standardizate,
• folosirea echipamentului corespunzător, corect întreţinut,
• documentele pentru demonstrarea CIC şi a participării la o schemă de 5
CEC,
• respectarea normelor de protecţie a personalului,
• alte aspecte relevante.
Evaluarea directă în laborator
• permite identificarea aspectelor pozitive dar şi a zonelor care necesită
îmbunătăţire,
• permite colectarea de informaţii pentru planificarea activităţilor, monitorizare
şi îmbunătăţire,
• evidenţiază toate aspectele activităţii din laborator,
• este prilej de învăţare-educare, discuţii, rezolvare a unor probleme.
b. Testarea unui panel
Constă în examinarea unui set de probe (frotiuri, în cazul CEC pentru
microscopie) preparate la nivelul laboratorului central (sau a unui producător
de probe) şi trimise laboratoarelor participante.
Rezultatele oferă informaţii despre performanţele personalului şi tehnicile
aplicate în laboratorul evaluat. Deseori se face compararea rezultatelor obţinute
pentru acelaşi panel (set) de probe în mai multe laboratoare.
53
Beneficiile folosirii panelului pentru CEC sunt:
• permite monitorizarea performanţelor laboratoarelor în absenţa unui pro
gram de recitire oarbă,
• identifică laboratoarele cu probleme serioase,
• evaluează tehnicitatea personalului după instruire,
• completează programul de recitire,
• permite compararea rezultatelor obţinute pentru acelaşi panel în laboratoarele
participante.
c. Recitirea oarbă
Se bazează pe reexaminarea unui eşantion de frotiuri care sunt selectate
randomizat dintre frotiurile rezultate din activitatea de rutină. Frotiurile
selectate sunt trimise laboratorului supraordonat pentru validarea rezultatelor.
• serveşte la confirmarea faptului că un laborator îndeplineşte performanţele
propuse la nivel naţional,
• detectează erorile din activitatea de rutină,
• este singura metodă prin care se poate demonstra că într-o ţară există o reţea
de laboratoare pentru evidenţierea BAAR,
• reflectă performanţele din activitatea de rutină permitând aprecierea calităţii
prelevatelor, tehnicii de efectuare a frotiurilor, calităţii coloraţiei şi acurateţei
citirii.
Pentru a se realiza, la nivelul laboratoarelor este necesară:
• stocarea lamelor pentru cel puţin 2 luni,
• selectarea randomizată a lamelor,
5 • trimiterea lamelor la laboratorul supraordonat împreună cu documentaţia
solicitată, conform protocolului naţional.
La nivelul laboratorului care face evaluarea:
• se recitesc orb frotiurile,
• se analizează rezultatele,
• se completează fişă de apreciere care cuprinde concluzii şi recomandări,
• dacă este cazul se programează vizită pentru evaluare directă în laborator.
Arondarea şi subordonarea laboratoarelor ţine seama de rezultatele
controlului extern al calităţii laboratoarelor desemnate a face, la rândul lor,
evaluarea calităţii activităţii altor laboratoare. Fiecare laborator trebuie să
participe cel puţin odată semestrial la CEC.
Arondarea se comunică anual de către LNR împreună cu protocolul propriu-zis
pentru CEC.
CONTROLUL EXTERN AL CALITĂŢII ANTIBIOGRAMEI
PENTRU LABORATOARELE DE NIVEL III.
Acţiunea este coordonată de către LNR şi are ca scop aprecierea calităţii
antibiogramei în laboratoarele de nivel III, cu realizarea şi menţinerea unor
rezultate de încredere în întreaga reţea de laboratoare.
54
Metodologie
Anual se testează panelul internaţional de 20 de tulpini de Mycobacterium
tuberculosis primit de catre LNR de la Laboratorul Supranaţional de Referinţă.
LNR subcultivă şi renumerotează tulpinile pentru fiecare laborator participant
spre a le trimite la laboratoarele din teritoriu, alocând fiecarui laborator un
număr de cod. După 14-17 zile, când creşterea devine evidentă, LNR trimite
tulpinile la laboratoarele de nivel III selecţionate, care efectuează antibiograma
imediat.
Fiecare laborator este informat că trebuie să anunţe rezultatele obţinute în
cel mult 2 luni de la primirea tulpinilor.
Rezultatele se vor înscrie în tabelul pe care LNR îl trimite odată cu
tulpinile, similar celui primit de la Laboratorul Supranaţional de Referinţă.
Participanţii vor fi atenţionaţi că în panel sunt incluse tulpini MDR şi
trebuie lucrat în condiţii de protecţie a personalului şi mediului (hota cu flux
de aer laminar).
La laboratoarele de nivel III se vor folosi trusele de antibiogramă existente
în laborator, pe care se testează în mod obişnuit (se va nota obligatoriu lotul
de medii, concentraţiile critice, data expirării lotului respectiv şi producătorul
mediilor).
Se va respecta protocolul de lucru folosit pentru testarea de rutină. În
raportul final se menţionează metoda şi persoana/ele care a efectuat/ interpretat
antibiograma.
Rezultatele sunt comparate la LNR cu cele de la laboratorul 5
Supranaţional.
Raportul final al LNR se trimite atât laboratoarelor participante, care
se identifică după numărul de cod, cât şi coordonatorului tehnic naţional al
PNCT. LNR va elibera pentru fiecare laborator participant un Buletin de
evaluare a calităţii antibiogramei.
În cadrul activităţilor pentru CEC personalul din laboratoarele de
micobacteriologie are obligaţia:
• de a fi participant activ la programul de CEC,
• să se asigure că toate frotiurile sunt păstrate corect (cel puţin 2 luni),
• să păstreze înregistrările CEC în laborator cel puţin 2 ani,
• să comunice supervizorului rezultatele,
• să aplice prompt acţiunile corective recomandate de către evaluator.
55
Capitolul 6. RISCUL DE INFECŢIE ŞI MĂSURILE
DE PROTECŢIE ÎN LABORATORUL
DEFINIŢIA RISCULUI DE INFECŢIE
Riscul reprezintă probabilitatea producerii unui efect nefavorabil asupra
sănătăţii personalului din laborator, apărut ca urmare a expunerii la un agent
biologic care, în cazul laboratoarelor de micobacteriologie este Mycobacterium
tuberculosis.
În mod natural M. tuberculosis este eliberat în atmosferă de către bolnavul
cu TB pulmonară prin tuse, strănut, vorbit. Particulele fine de secreţie, cu un
diametru între 1-5 microni, care conţin micobacterii rămân în suspensie, se
răspândesc rapid prin curenţii de aer şi atunci când sunt inhalaţi pot ajunge
până la nivelul alveolelor pulmonare.
În activitatea de laborator, la mânuirea suspensiilor micobacteriene se pot
genera particule infecţioase. Cele cu diametrul de 3-5 microni pot ajunge până
la nivelul alveolelor pulmonare împreună cu aerul inspirat; particulele mai mari
de 10 microni se depun cu repeziciune contaminând suprafeţele pe care cad.
Conform clasificării O.M.S. a microorganismelor în funcţie de patoge
nitatea lor, M. tuberculosis este încadrat în grupa a 3-a de risc, iar laboratorul
de micobacteriologie aparţine nivelului 3 de siguranţa biologică (NSB).
Clasificarea nivelelor de siguranţa biologică
Combinaţia măsurilor primare şi secundare de limitare a răspândirii
infecţiei şi de siguranţă destinate pentru uzul laboratoarelor de microbiologie şi
centrelor de cercetare bacteriologică funcţionează la patru nivelele crescătoare
de risc:
6
NSB-1 este cel mai jos nivel al conţinutului măsurilor de siguranţă
microbiologică şi este în întregime bazat pe practicile de laborator standard.
Aceste măsuri sunt recomandate pentru cei care lucrează cu microorganisme
precum Bacillus subtilis, despre care se ştie că nu provoacă infecţii la adulţii
sănătoşi.
NSB-2 este în general aplicat în laboratoare bacteriologice care lucrează
cu agenţi (Salmonella species) asociaţi cu boli cu severitate diferită. Atunci
când sunt aplicate măsurile microbiologice standard, agenţii respectivi pot fi
manipulaţi pe mese deschise, în special dacă barierele primare de protecţie cum
sunt masca de faţă, halatul şi mănuşile de examinare sunt folosite adecvat. Pot
fi necesare folosirea hotei de protectie biologica (hota cu flux de aer laminar)
şi centrifuga sigură.
56
Notă: Mănuşile trebuie să fie trase peste manşetele halatelor pentru a proteja
încheieturile mâinilor.
NSB-3 vizează limitarea factorilor de risc transmişi în primul rând
pe cale aeriană (aerosoli şi picături), precum tuberculoza sau varicela.
Personalul de laborator care lucrează în aceste situaţii trebuie să fie
pregătit pentru folosirea echipamentului adecvat, incluzând un sistem
de ventilaţie potrivit şi folosirea hotei de protectie biologică.
NSB-4 este creat pentru agenţi care cauzează boli cronice sau incurabile,
care pot afecta personalul de laborator pe cale aeriană (de exemplu virusul
febrei hemoragice). Personalul calificat pentru nivelul 4 (NSB-4) poartă
costume etanşe de protecţie pentru menţinerea presiunii pozitive şi trebuie
să execute toate procedurile în aceste laboratoare. În plus, chiar şi facilităţile
trebuie în totalitate izolate de alte laboratoare şi să aibă ventilaţie specifică, cu
sisteme separate de organizare a deşeurilor.
Hotele de protecţie biologică sunt dispozitive care asigură protecţia perso
nalului, agentului prelucrat şi mediului. Ele sunt clasificate după complexitate
de la nivelul I (hote de cercetare generală cu microorganisme cu risc scăzut
până la moderat), până la nivelul III (hote în întregime închise, cu construcţie
care asigură maxim de protecţie personalului şi mediului).
Necesitatea evaluării riscurilor
• în scopul evaluării siguranţei personale şi a personalului care lucrează în
laborator,
• pentru a identifica cerinţele adecvate asupra celor mai eficiente echipamente
de protecţie pentru personal,
• pentru a ne asigura că infecţia nu se răspândeşte la nivelul comunităţii şi a
mediului,
• pentru evaluarea responsabilităţii instituţionale şi respectarea cerinţelor 6
legislaţiei în vigoare.
În evaluarea riscului infecţios în laboratorul de micobacteriologie se
iau în considerare:
• caracteristicile agentului patogen – M. tuberculosis,
• procedurile de laborator prin care se prelucrează produsele patologice pro
venite de la pacienţii bolnavi de tuberculoză,
• expunerea şi durata perioadei de expunere,
• concentraţia agenţilor infecţioşi pe durata expunerii şi calea de expunere,
• natura activităţii în laborator şi anume: manopere generatoare de aerosoli
infecţioşi, utilizarea de ace sau obiecte ascuţite, existenţa unor cazuri anterioare
de îmbolnăviri de tuberculoză în laborator, utilizarea unor proceduri care se
repetă şi care crează rutinarea,
• starea de sănătate a personalului din laborator,
57
• factori personali ai lucrătorilor din laborator cum ar fi: lipsa de cunoştinţe,
lipsa de experienţă, lipsa de pregătire, lipsa de motivaţie.
Gestionarea riscurilor implică obţinerea de informaţii privitoare la
activităţile care se desfăşoară în laborator în scopul efectuării analizei riscului
de infecţie la locul de muncă.
Protecţia personalului în laboratorul de micobacteriologie presupune
măsuri de reducere a producerii şi împrăştierii aerosolilor infecţioşi, cu preve
nirea inhalării acestora în timpul activităţii.
Infectarea în laboratorul de micobacteriologie se poate produce pe mai
multe căi:
• Calea aeriană – prin inhalarea particulelor infecţioase (aerosoli infectanţi),
• Calea digestivă – prin ingestia micobacteriilor,
• Calea cutanată – prin soluţii de continuitate ale pielii,
• Prin conjunctiva oculară – prin stropire.
Vom analiza pe rând căile posibile de infectare, modalităţile de producere
şi măsurile de protecţie ce se impun a fi utilizate.
Infectarea pe cale aeriană
Este cea mai frecventă. Aerosolii infectanţi se produc în următoarele
situaţii:
• recoltarea sputei în laborator, procedeu total interzis. Recoltarea trebuie să
se facă doar în camerele de recoltare a sputei, special amenajate din fiecare
unitate sanitară în care sunt asistaţi suspecţi sau bolnavi cu tuberculoză,
• deschiderea bruscă a recipientelor cu spută sau cultură, care nu au sistem de
înfiletare a capacului,
• efectuarea frotiurilor din prelevate sau din cultură, pentru verificarea ei, în
momentul etalării produsului cu pipeta (în mod particular aspirarea şi evacuarea
repetată a pipetei), cu ansa bacteriologică sau cu beţişoare, şi în momentul
6
sterilizării ansei în flacără. Efectuarea frotiurilor prin strivirea materialului între
două lame şi glisarea lor este total interzisă datorită cantităţii mari de aerosoli
generaţi prin această manoperă,
• pipetarea cu gura şi barbotarea, manopere total interzise,
• repartizarea prelevatelor în tuburi pentru prelucrare,
• omogenizarea mecanică şi centrifugarea,
• decantarea supernatantului, îndepărtarea lui şi resuspendarea sedimentului
în lichidul rămas, precum şi repartizarea inoculului în tuburile pentru culturi,
• realizarea şi etalonarea inoculului pentru antibiogramă, efectuarea diluţiilor
şi repartizarea în tuburile martor şi cele cu tuberculostatice,
• descărcarea materialului infecţios în dezinfectant,
• extragerea acului seringii din dopul flaconului cu mediul lichid de cultură
(sisteme automate de cultivare a micobacteriilor),
• accidente în laborator.
58
Infectarea pe cale digestivă
Ingestia de micobacterii se poate produce:
• în cursul pipetării cu gura a prelevatelor, a inoculului pentru culturi şi mai
ales a celui pentru antibiogramă (manopere strict interzise),
• introducerea în gură a degetelor sau a obiectelor de pe mesele din laborator:
rechizite, ţigări, alimente, gumă de mestecat, bomboane.
Infectarea pe cale cutanată
Se poate realiza prin:
• înţepare cu ace de seringă, pipete Pasteur, anse bacteriologice contaminate,
tăiere în cursul strângerii sticlăriei infectate sparte,
• suprainfectarea rănilor existente pe mâini: plăgi tăiate, zgâriate, înţepate,
chiar foarte mici (manichiura) neprotejate la contactul cu suprafeţe de lucru
contaminate prin depuneri de particule, stropiri accidentale neobservate şi
insuficient dezinfectate.
Infectarea pe cale conjunctivală este posibilă prin stropi cu fluid infecţios
care ajunge accidental la nivelul ochilor.
Măsurile de control al infecţiilor se împart în:
• măsuri administrative pentru reducerea riscului de expunere, infecţie şi
îmbolnăvire prin aplicarea unor politici şi practici,
• măsuri ecologice pentru reducerea concentraţiei de aerosoli infecţioşi în
zonele unde este posibilă contaminarea,
• protecţia individuală a personalului care lucrează în mediul contaminat.
Programele de control al infecţiilor care includ toate tipurile de măsuri
urmează următorul ciclu:
a. Măsuri administrative
Spaţii şi condiţii de mediu (lucru) (vezi capitolul Organizarea laboratorului): 6
• amplasarea laboratorului,
• accesul în laborator,
• amenajări interioare,
• condiţii de mediu.
b. Măsuri ecologice:
• ventilaţie naturală corect direcţionată.
• ventilaţia artificială corespunzătoare, respectiv recircularea aerului de 6
schimburi pe oră. Circulaţia aerului cu sens unic. Presiune negativă în camera
de lucru şi filtrarea aerului extras din laborator.
• amplasarea meselor de lucru şi a hotelor de protecţie biologică astfel încât să
nu se afle în calea curenţilor de aer.
• decontaminarea materialului infecţios.
59
c. Măsuri de protecţie individuală
Purtarea echipamentului individual de protecţie compus din:
• halat de protecţie, care trebuie să fie suficient de lung, cu mâneci lungi, de
preferat cu închidere la spate,
• calotă,
• mănuşi de unică folosinţă,
• aparat de respiraţie cu filtru HEPA de purificare a aerului (mască FFP2, cu
valvă dacă timpul de folosire depăşeşte 5-10 minute), recomandat la efectuarea
culturilor şi antibiogramelor, chiar dacă se lucrează în hota de protecţie biologică,
• ochelari de protecţie,
• încălţăminte de laborator.
Echipamentul se păstrează curat, bine întreţinut, separat de ţinuta de
stradă.
Se va utiliza halat de unică folosinţă pentru lucrul în hota de protecţie
biologică.
MĂSURI SPECIALE DE PROTECŢIE
Se adresează celor patru căi posibile de infectare cu Mycobacterium

tuberculosis.
Protecţia împotriva infectării pe cale aeriană
Cel mai important lucru în laboratorul de micobacteriologie îl constituie
evitarea formării aerosolilor infecţioşi. În acest scop se va proceda astfel:
• deschiderea recipientelor cu prelevat sau cultură se va face prin defiletarea
capacelor cu atenţie şi fără grabă,
• etalarea sputei pentru examenul microscopic se va efectua cu mişcări lente, iar
ridicarea ansei sau beţişorului nu va fi bruscă. Dacă pentru efectuarea frotiurilor
6 sunt folosite pipete, trebuie ştiut că această manoperă este generatoare de
aerosoli în cantitate mare şi este necesară evitarea umplerii şi golirii repetate a
pipetei după ce prelevatul a fost depus pe lamă,
• frotiul din cultură se va face într-o picătură de soluţie Ridley (cu efect
bactericid imediat),
• se vor înlocui ansele metalice cu anse din material plastic, de unică
folosinţă,
• pipetarea se va face numai folosind pară de cauciuc pentru pipetele din sticlă
şi pipete de unică folosinţă cu pară integrată,
• repartizarea prelevatelor în tuburi în vederea prelucrării şi însămânţarea
mediului de cultură contituie manopere care trebuie făcute cu deosebită grijă
deoarece în aceste etape de lucru se poate genera o cantitate mare de aerosoli.
Pipeta se introduce până în partea de jos a tubului gol, retrăgând-o pe măsura
golirii ei şi lăsând prelevatul să se prelingă pe peretele tubului,
60
• la efectuarea antibiogramei nu se va omogeniza suspensia bacteriană prin
barbotare, ci prin aspirarea şi descărcarea lentă a lichidului care este lăsat să se
preligă pe peretele interior al eprubetei, evitând descărcarea ultimei picături,
• omogenizarea mecanică şi centrifugarea se vor face folosind obligatoriu
recipiente cu capac filetat. Chiar şi aşa, curenţii de aer pot antrena particule
infecţioase dispuse pe suprafeţele din jur. Este obligatorie utilizarea unei
centrifugi cu sistem de protecţie,
• descărcarea supernatantului (în cazul folosirii tehnicii de concentrare prin
centrifugare) în dezinfectant se va face printr-o pâlnie cu sistem de etanşare
(dop de cauciuc sau manşon) care acoperă vasul cu dezinfectant, evitându-se
astfel stropirea accidentală.
UTILIZAREA HOTELOR DE PROTECŢIE BIOLOGICĂ
Culturile şi antibiogramele se vor efectua numai în hote de protecţie biologică.
Acestea asigură protecţie înaltă datorită filtrelor HEPA de mare eficienţă în
sistemul de exhaustare sau recirculare a aerului.
Sunt cele mai importante echipamente de protectie din laboratoarele de
micobacteriologie de nivel II şi III.
În funcţie de protecţia conferită, hotele de protecţie sunt:
Hote de protecţie clasa I – care asigură protecţia operatorului şi a mediului
înconjurător, aspiră aerul din laborator, iar aerul circulat prin filtrul HEPA
este exhaustat.
Hote de protecţie clasa II (A şi B) protejează produsul, operatorul şi
mediul. Aspiră aerul din laborator, dar se formează şi o perdea verticală de aer
care asigură protecţie suplimentară. Aerul filtrat este recirculat (clasa II A) sau
este exhaustat (clasa II B)
Protecţia personalului este asigurată dacă viteza fluxului de aer din interiorul
incintei este de 0,4-0,5 m/s. Viteza fluxului de aer trebuie să fie constantă şi 6
se măsoară cu aparate speciale – velocimetre (anemometre). Aceasta operaţie
trebuie făcută zilnic.
Hota de protecţie biologică (HPB) se pune în funcţiune cu cel puţin
10 minute înaintea începerii efective a lucrului de către personal pentru
stabilizarea fluxului de aer.
În timpul lucrului lampa UV din dotarea cabinetului de protecţie nu
trebuie pusă în funcţiune.
În hotă se introduc numai materialele strict necesare. Manipulările se fac în
mijlocul ariei de lucru. Nu se foloseşte în interiorul hotei becul de gaz cu flacară
înaltă pentru că aceasta produce turbulenţă, perturbă fluxul de aer şi deteriorează
filtrul HEPA. Sunt recomandate arzătoare speciale piezoelectrice.
Mişcările în interiorul incintei trebuie să fie de amplitudine şi viteză mică,
evitându-se generarea de turbulenţe (modificări de flux).
61
Tuburile/ recipientele cu material infecţios NU se ţin în poziţie verticală şi se
acoperă cât mai repede posibil pentru a reduce riscul de contaminare încrucişată
a probelor.
Se va evita acoperirea zonei de recirculare a aerului (zona cu orificii din
planşeu) cu diverse materiale.
Mâinile/instrumentele se scot din hotă numai după 1 – 2 minute de
la terminarea lucrului, interval necesar stabilizării şi ştergerii suprafeţelor
contaminate microbian.
Schimbarea filtrelor HEPA se face după 2-3 ani de funcţionare sau
conform instrucţiunilor producătorului. Intervenţiile tehnice (depanarea) se
efectuează numai după dezinfecţia hotei (formolizare obligatorie a incintei cu
24 de ore înainte).
Dezinfecţia HPB: suprafeţele de lucru, pereţii interiori, suprafaţa internă
a ferestrelor vor fi şterse cu un dezinfectant corespunzător.
Fereastra şi uşa încăperii trebuie să rămână închise în timpul funcţionării
HPB.
Operatorul va purta obligatoriu mască FFP2 cu filtru HEPA.
Protecţia împotriva infectării pe cale digestivă
Infectarea prin ingerarea micobacteriilor poate fi evitată printr-o tehnică
de lucru corectă: utilizarea perelor de cauciuc pentru pipetare, igiena perfectă
a mâinilor şi a spaţiului de lucru, utilizarea substanţelor dezinfectante cu efect
micobactericid pentru ştergerea suprafeţelor la sfârşitul lucrului (fenol 5%,
alcool 70%, hipocloriţi sau orice substanţe cu efect micobactericid avizate de
către Ministerul Sănătăţii Publice).
În laboratorul de diagnostic al tuberculozei este interzis:
• mâncatul,
• băutul,
6 • fumatul,
• mestecatul gumei sau sugerea bomboanelor,
• introducerea în gură a diverselor obiecte,
• umezirea cu limba a diverselor etichete sau a degetelor,
• depozitarea alimentelor,
Protecţia împotriva infectării pe cale cutanată
Infectarea pe cale cutanată se poate evita prin folosirea corectă a echipa
mentului de protecţie, în speţă a mănuşilor de unică folosinţă.
Mâinile se vor spăla obligatoriu şi se vor dezinfecta după fiecare manipulare
a probelor sau după fiecare manoperă. Uscarea mâinilor se face cu serveţele de
hârtie.
Folosirea obiectelor ascuţite va fi restrânsă la strictul necesar şi de câte ori
este posibil vor fi înlocuite cu obiecte din material plastic.
Nu se va folosi sticlărie fisurată sau ciobită.
62
Orice soluţie de continuitate de pe tegumentul expus va fi protejată cu
pansament impermeabil.
Este interzisă aplicarea de cosmetice în laborator (machiajul), precum şi
aplicarea de lentile de contact.
Mesele de lucru vor fi şterse şi dezinfectate la încetarea lucrului, folosindu‑se
substanţe dezinfectante adecvate (vezi Dezinfecţia în laborator).
Protecţia împotriva infectării pe cale conjunctivală este asigurată prin
utilizarea ochelarilor de protecţie.
ACCIDENTE POSIBILE ÎN LABORATOR

ŞI CONDUITA DE URMAT
Conduita generală în cazul accidentelor în laborator şi în hotele de
protecţie biologică:
• Se sistează lucrul.
• Se iau primele măsuri în funcţie de tipul de accident (vezi mai jos).
• Se interzice accesul în zonă.
• Nu se va produce panică.
• Se anunţă şeful laboratorului care va evalua situaţia şi va decide asupra
completării măsurilor de neutralizare a infecţiozităţii.
• Sunt analizate cauzele care au condus la accident pentru a se realiza
prevenirea.
• Şeful de laborator va informa comisia de prevenire a infecţiilor nozocomiale
care va decide măsurile de profilaxie post-expunere.
• Se notează în caietul special accidentul, cauzele lui şi măsurile luate.
• Se pot simula accidente pentru a testa reacţia personalului şi insuşirea
cunoştinţelor legate de măsurile de protecţie.
ACCIDENTE LA MESELE DE LUCRU, 6
ÎN SPAŢIUL LABORATORULUI
Accident cu producere de aerosoli în cantitate mică: spargerea unui tub
cu cultură în mediu solid, vărsarea unui produs patologic.
• Se acoperă imediat cu prosop sau halat pentru a limita aerosolizarea.
• NICIODATĂ nu se toarnă dezinfectant direct peste materialul infecţios
răspândit accidental.
• Se umezeşte cu dezinfectantul aflat la îndemână.
• Se lasă să acţioneze cel putin 2 ore, completând cu dezinfectant.
• Se strânge materialul – folosind echipament de protecţie.
• Se şterg cu dezinfectant mesele şi pardoseala.
Accident cu producere de aerosoli în cantitate mare: spargerea unuia sau
mai multor tuburi care contin bacili în suspensie în mediu lichid în cantitate
mare, spargerea unui tub în centrifugă.
63
• Se opreşte exhaustarea (dacă există).
• Se nebulizează dezinfectant.
• Se porneşte lampa UV.
• Se părăseşte încăperea.
• Se lasă să acţioneze cel puţin 2 ore.
• Se intră în încăpere cu echipament de protecţie (halat, mască, mănuşi).
• Se îmbibă spărturile cu dezinfectant şi se lasă 30 minute.
• Se strâng resturile folosind echipament de protecţie.
• Se şterg cu dezinfectant mesele şi pardoseala.
ACCIDENTE ÎN HOTA DE PROTECŢIE
Accident cu producere de aerosoli în cantitate mică: spargerea unui tub
cu cultură în mediu solid, vărsarea unui produs patologic.
• NU se opreşte funcţionarea hotei.
• Se acoperă imediat cu prosop, sau cârpă aflată la îndemână.
• Se îmbibă cu dezinfectant.
• Se lasă să acţioneze cel puţin 2 ore.
• Se strâng resturile.
• Se şterge interiorul hotei cu dezinfectant, dar şi mesele şi pardoseala.
Accident cu producere de aerosoli în cantitate mare
• NU se opreşte funcţionarea hotei.
• se părăseşte imediat încăperea şi nu se revine mai repede de 4 ore.
• se nebulizează dezinfectant: hipoclorit de sodiu 5%, care se lasă să acţioneze
cel putin 2 ore.
• se intră în încăpere cu echipament de protecţie (masca FFP2 cu filtru HEPA,
halat, mănuşi).
• se strâng resturile.
6 • se şterg cu dezinfectant mesele şi pardoseala.
• se formolizează obligatoriu cabinetul.
Accident prin contaminarea cu un material infecţios a echipamentului
de protecţie individuală
Decontaminarea se face imediat ce personalul a fost contaminat cu un
material infecţios:
• se schimbă imediat echipamentul atunci când contaminarea nu s-a extins pe
suprafeţele neprotejate ale corpului,
• se spală suprafaţa cutanată afectată cu antisepticul disponibil în laborator,
• se dezinfectează echipamentul contaminat.
Accident prin tăiere, abraziune sau înţepare
Se spală plaga cu atenţie cu multă apă sau, dacă este posibil (de exemplu,
mâna) se imersează întrega suprafaţă afectată în soluţie de antiseptic disponibil
în laborator, pentru câteva minute.
64
Accident prin infectare conjunctivală
Se practică spălătura oculară utilizând ser fiziologic steril pentru minimum
5 minute.
MĂSURI DE PRIM – AJUTOR ÎN CAZUL
ACCIDENTELOR ÎN LABORATOR
Măsurile de prim-ajutor reprezintă aplicarea principiilor acceptate de
tratament medical în momentul şi la locul accidentului. Acestea sunt repre
zentate de metoda recunoscută a rezolvării accidentului până când persoana
afectată trece în îngrijirea unui medic pentru tratamentul definitiv al leziunii.
Trusa de prim ajutor
Echipamentul minim care trebuie să existe într-un laborator:
Caracteristici:
• fabricată dintr-un material care să menţină interiorul curat şi uscat,
• trebuie păstrată într-o zonă uşor de accesat,
• prin convenţie internaţională, trebuie identificată printr-o pictogramă
reprezentată de o cruce albă pe fond verde.
Conţinut:
• foaie cu conţinutul trusei şi instrucţiunile generale,
• comprese sterile (cu adeziv) de diferite mărimi,
• tampoane oculare sterile (cu adeziv),
• feşe de tifon de mărimi variate,
• eşarfă triunghiulară pentru imobilizarea membrelor,
• ace de siguranţă pentru fixare,
• manual de prim ajutor (ex: editat de Crucea Roşie Internaţională),
• echipamentul de protecţie al persoanei care aplică măsurile de prim-ajutor,
• piesă bucală pentru resuscitarea gură la gură, 6
• mănuşi protectoare pentru accidentele cu expunere la sânge,
• trusă de curăţat lichidele biologice rezultate în urma accidentului.
Trusă pentru spălături oculare
Atenţie – aceasta trebuie să fie la îndemână, iar personalul să fie instruit
pentru utilizarea corectă.
65
ECHIPAMENTE ŞI OPERAŢIUNI
CARE POT GENERA ACCIDENTE
Echipament Accident Cum să reduci sau să elimini

pericolul de accident
Ace Inoculare NU se repune capacul de protecţie al

accidentală acului după utilizarea acestuia
Se umple seringa cu atenţie pentru a

Aerosoli sau minimaliza producerea de bule de aer
Stropire Se evită utilizarea seringilor în scopul

amestecării de lichide cu potenţial
infecţios; dacă sunt folosite în acest
scop, asiguraţi‑vă că vârful acului este
ţinut în interiorul fluidului
Înveliţi acul şi dopul într-o bucată

de tifon de bumbac umezită cu
dezinfectant înainte de retractarea
acului dintr-un recipient cu dop de
cauciuc;
Manipularea materialelor cu potenţial

infecţios se face obligatoriu în HPB
Autoclavaţi după utilizare; nu separaţi

acul de seringă înainte de autoclavare.
Centrifugă Aerosoli Se vor utiliza centrifugi cu protecţie

Stropire (rotorul are un capac suplimentar cu
închidere etanşă); în cazul în care
6 Spargere de se folosesc centrifugi fără protecţie,
recipiente acestea se deschid după 30 de minute
după oprire sau în cabinetul de
protecţie.
Vortex Aerosoli recipientele folosite trebuie să aibă

Stropire închidere etanşă;
Băi de apă Creştere de asiguraţi curăţare şi dezinfecţie regulată

microorganisme 
tuburile care se incubează să nu aibă
fisuri
66
CAUZE FRECVENTE DE ACCIDENTE LEGATE
DE APARATURĂ
Accident Cauza accidentului Cum să reduci

sau să elimini
pericolul de accident
• Fire electrice în Nu există întrerupere 
 Echipamentele trebuie
incubatoare automată a curentului să fie conforme cu
standardele internaţionale
şi europene
• Scurt-circuit Deficienţe în

electric construcţia
echipamentului
Spargere tub în
 Neglijenţă la
 Instruirea şi supervizarea

centrifugă echilibrarea rotorului personalului.
Adaptări
 Depozitarea unor
 Depozitarea substanţelor

necorespunzătoare substanţe chimice în cu punct de aprindere jos în
containere improprii camere frigorifice speciale
Explozii
 Amestec de substanţe 
 Mânuirea corectă a
incompatibile substanţelor
CURAŢENIA, DEZINFECŢIA ŞI STERILIZAREA
ÎN LABORATORUL DE MICOBACTERIOLOGIE
Curaţenia este metoda de decontaminare care asigură îndepărtarea
microorganismelor de pe suprafeţe, obiecte sau tegumente, o dată cu îndepărta
rea prafului şi a substanţelor organice. Nu înlocuieşte dezinfecţia. Se desfăşoară
după un grafic pe care îl stabileşte şeful laboratorului. 6
Se efectuează zilnic prin spălare şi ştergere umedă a suprafeţelor (mobilier,
suprafeţe de lucru) cu lavete care vor fi schimbate în timpul spălării. Se folosesc
detergenţi avizaţi de MSP pentru utilizare în sectorul sanitar, respectându-se
toate recomandările producătorului.
La un interval stabilit de şeful laboratorului se va efectua curăţenie generală.
Dezinfecţia este procesul prin care sunt distruse cele mai multe sau toate
microorganismele patogene (99,99%), cu excepţia sporilor bacterieni de pe
obiectele din mediul înconjurător.
Se aplică în cazurile în care curăţenia nu elimină riscurile de răspândire a
infecţiei, iar sterilizarea nu este necesară.
În orice acţiune de dezinfecţie trebuie să se aplice măsurile de securitate
a muncii pentru a preveni accidentele şi intoxicaţiile. Se impune purtarea
echipamentului de protecţie.
67
Dezinfecţia prin mijloace fizice
 dezinfecţia prin căldură uscată.
 flambarea, folosită la sterilizarea ansei, cu arie de aplicare din ce în ce mai
restrânsă.
 dezinfecţia cu raze ultraviolete:
 este folosită pentru dezinfecţia suprafeţelor netede şi a aerului din boxe,
încăperi, pentru completarea măsurilor de curăţenie şi dezinfecţie chimică,
 se utilizează doar lămpi destinate dezinfecţiei, care pot fi fixe sau mobile
cu tuburi UV între 15-30W, prevăzute să funcţioneze în absenţa omului (cu
radiaţie directă) sau în prezenţa omului (cu radiaţie indirectă, ecranată şi fără
emisie de ozon),
 tubul UV trebuie să fie perfect curat înainte de utilizare, praful diminuând
efectul bactericid,
 spaţiul în care se efectuează dezinfecţia cu radiaţii UV trebuie supus în
prealabil unei curăţenii minuţioase, temperatura mediului trebuie să fie între
15-30° C şi umiditate de maxim 60%,
 durata de expunere se calculează ţinând seama de prescripţiile tehnice
ale producătorului,
 se utilizează numai aparate UV autorizate de MSP,
 numărul necesar de lămpi UV pentru dezinfecţia aerului unei încăperi
se calculează în funcţie de debitul de aer dezinfectat de fiecare aparat, volumul
încăperii şi viteza de schimb a aerului din încăpere, în conformitate cu recoman
dările producătorului.
Dezinfecţia prin mijloace chimice
Pentru dezinfecţie chimică, în laboratorul de micobacteriologie se folosesc
substanţe care au efect bactericid de nivel inalt ( glutaraldehida 2%, hipocloriţii)
6 sau efect bactericid de nivel mediu (fenoli, iodofori, alcooli, compuşi pe bază
de clor).
Glutaraldehida
Pentru a fi eficientă ca substanţă bactericidă, necesită adăugarea unui
activator indicat de producător. Se foloseşte pentru dezinfecţia suprafeţelor de
lucru la sfârşitul zilei, prin ştergere. Nu corodează suprafeţele metalice.
Hipocloriţii
Sunt folosiţi cu rezultate bune, sub rezerva prospeţimii lor. Se folosesc
întotdeauna soluţii proaspăt preparate. Soluţia de lucru pentru substanţe
clorigene se va prepara conform indicaţiilor producătorului.
Hipocloritul de sodiu: conţine 12,5% clor activ (150g Cl/l)
 soluţia 4% conţine 0,5% clor activ,
 soluţia 10% conţine 1,25% clor activ.
Concentraţii recomandate:
• Suprafeţe (pereţi, pavimente): soluţie 4%.
68
• Lenjerie, echipament de protecţie: soluţie 2%.
• Vesela: soluţie 0,5% – 1%.
• Sticlărie de laborator folosită: soluţie 10%.
Cloraminele : Cloramina B – 29% clor activ.
 soluţia 0,5g % conţine 0,125g% clor activ.
 soluţia 1g% conţine 0,25g clor activ.
 soluţia 2g% conţine 0,5g% clor activ.
Concentraţii recomandate:
• Suprafeţe (pereţi, pavimente): soluţie 2g %.
• Lenjerie, echipamente de protecţie: soluţie 1 – 1,5g%.
• Obiecte (sticlă, porţelan, plastic, jucării, termometre): soluţie 1%.
• Veselă: soluţie 0,5g% – 1g%.
• Sticlărie de laborator folosită: soluţie 2g %.
Alcoolul
Pentru efectul bactericid se utilizează alcoolul etilic 70% pentru:
• flacoanele cu nisip în care se descarcă ansa bacteriologică metalică, depăşind
nivelul nisipului cu 2-3 cm,
• dezinfecţia meselor,
• dezinfecţia mâinilor (după spălarea cu apă şi săpun), fără a le şterge după
spălarea cu alcool.
Cei mai uzuali alcooli folosiţi în dezinfecţie şi antisepsie sunt: alcoolul etilic
şi alcoolul izopropilic. Aceştia nu trebuie utilizaţi în stare pură, ci în soluţie
apoasă, deoarece: apa este necesară pentru ca alcoolul să poată fi absorbit de
suprafaţa celulei microbiene, iar alcoolul pur sau concentraţiile foarte înalte
determină fenomene de coagulare la nivelul celulei, formând astfel o barieră
de protecţie.
Concentraţiile optime cu efect biocid sunt de 30-50% pentru alcoolul
izopropilic şi 50-70% pentru alcoolul etilic. Alcoolul izopropilic se poate 6
folosi şi în concentraţii mai mari, fiind mai activ decât alcoolul etilic şi mai
puţin coroziv pentru obiectele metalice.
Alcoolii prezintă activitate: bactericidă, tuberculocidă, fungicidă, virulicidă.
Activitatea antivirală este variabilă, iar la virusurile fără înveliş (ex. virusul
polio) apare o tendinţă de rezistenţă, mai ales la izopropanol. Nu au activitate
sporicidă.
Fenolul
În soluţie apoasă 5% poate fi folosit numai cu echipament de protecţie
pentru dezinfectarea:
• suprafeţelor de lucru la sfârşitul activităţii, prin ştergere,
• în flacoanele cu nisip.
Formolul
Este folosit pentru dezinfecţia hotelor de protecţie şi a boxelor de lucru.
69
Soluţia apoasă 37-40% de formaldehidă stabilizată cu 8-15% etanol are efect
puternic bactericid fără a fi inactivat de proteine sau detergenţi.
Efectul său este mai puternic la temperaturi peste 200C şi umiditate > 60%.
Soluţii cu 4% formaldehidă sau concentrate până la 10%, sunt indicate pentru
dezinfecţia suprafeţelor sau culturilor microbiene. Este toxic, volatil şi are
dezavantajul vaporilor remanenţi toxici. Este necesară aerisirea şi neutralizarea
cu amoniac la sfarsitul dezinfecţiei (cantitatea de soluţie de amoniac necesară
reprezintă jumătate din cantitatea de formol folosită şi un timp de expunere
de 3 ore). La prepararea soluţiilor de lucru se va ţine seama de indicaţiile
producătorului.
Operaţiunile de dezinfecţie se efectuează numai de personal instruit,
supravegheat.
Decontaminarea echipamentului de laborator
Cuvele de centrifugă se imersează în dezinfectanţi ca:
 hipoclorit de sodiu 5%;
 etanol 70%;
 soluţii de cloramină 10% pentru 24 ore, după care se spală şi se autoclavează.
Suprafeţele din laborator şi termostatul, inclusiv HPB, se decontaminează
cu:
 hipoclorit de sodiu 1% ;
 etanol 70% ;
 soluţie de cloramină 1%.
Sterilizarea
Este operaţia prin care sunt omorâte microorganismele de pe obiectele
inerte contaminate. Probabilitatea teoretică a existenţei microorganismelor pe
obiectele sterilizate trebuie să fie ≤ 10-6.
6 Sterilizarea în laboratorul de micobacteriologie se realizează prin căldură
umedă şi căldură uscată.
Sterilizarea prin căldură umedă (autoclavarea):
 sterilizare cu aburi sub presiune.
 procedeu optim pentru sterilizarea soluţiilor, mediilor de cultură, echipa
mentelor, sticlăriei, instrumentarului, precum şi a tuturor materialelor infec
ţioase rezultate din activitatea de laborator.
 parametrii de sterilizare ai autoclavului sunt:
 temperatura 121° C – 134° C;
 presiunea 1,2 – 2 atm.;
 timpul 15 minute – 30 minute, în funcţie de natura materialului supus
sterilizării.
 controlul sterilităţii se face cu indicatori biologici sau indicatori fizico‑chi
mici de eficienţă a sterilizării. Toate testele de control din comerţ au instrucţiuni
de folosire.
70
 orice ciclu de sterilizare trebuie monitorizat şi înregistrat.
 se efectuează numai de către personal instruit şi autorizat.
GESTIONAREA DEŞEURILOR PERICULOASE
Deşeurile infecţioase din laboratorul de micobacteriologie constituie factor
de risc pentru sănătatea personalului şi a comunităţii, astfel încât ele trebuie să
fie sterilizate sau dezinfectate înainte de a părăsi laboratorul.
Gestionarea acestor deşeuri se face în conformitate cu legislaţia în vigoare.
OBIECTIVE:
 Prevenirea afectării sănătăţii omului.
 Prevenirea contaminării mediului.
 Separarea încă de la locul de producere a deşeurilor periculoase de cele
nepericuloase.
Deşeuri nepericuloase: deşeurile a căror compoziţie este asemănătoare
cu cea a deşeurilor menajere şi care nu prezintă risc major pentru sănătatea
umană sau pentru mediu.
Deşeuri periculoase: sunt deşeurile care conţin sau au venit în contact
cu sîngele ori cu alte fluide biologice, precum şi cu virusuri, bacterii, paraziţi
şi/sau toxinele microorganismelor, de exemplu: seringi, ace, recipiente care
au conţinut sânge sau alte produse biologice, mănuşi, materiale de laborator
folosite, culturi bacteriene etc.
Deşeuri chimice – farmaceutice: includ vaccinurile cu termen de
valabilitate depăşit, reactivi şi substanţe folosite în laboratoare, substanţe de
curăţenie şi dezinfecţie deteriorate ca urmare a depozitării necorespunzătoare
sau cu termenul de valabilitate depăşit.
Deşeuri înţepătoare – tăietoare: Sunt reprezentate prin ace, seringi cu 6
ac, lame de bisturiu de unică folosinţă, pipete, sticlărie de laborator sau altă
sticlărie spartă sau nu, care a venit în contact cu material infecţios.
Gestiunea deşeurilor periculoase vizează reglementarea modului lor de:
• colectare,
• ambalare,
• depozitare temporară,
• transport,
• neutralizare.
Responsabilităţi în domeniul gestionării deşeurilor
Şeful de laborator:
• desemnează o persoană responsabilă de gestionarea deşeurilor periculoase,
care stabileşte codul de procedură a sistemului de gestionare a deşeurilor
periculoase.
71
• completează fişa postului tuturor angajaţilor cu responsabilităţi privind
gestionarea deşeurilor periculoase.
• instruieşte permanent personalul medical din subordine privind gestionarea
deşeurilor periculoase.
Colectarea şi separarea deşeurilor
Operaţiunea se realizează pe categorii de deşeuri la locul producerii lor, în:
• saci negri pentru deşeuri nepericuloase,
• saci galbeni avînd pictograma pericol biologic, pentru deşeuri periculoase,
• cutii cu pereţi rigizi pentru deşeuri tăietoare-înţepătoare.
Depozitarea - temporară în spaţii separate şi securizate.
Prezentăm schema circuitului deşeurilor infecţioase din laboratorul de
micobacteriologie în figura 3.
Deşeuri infecţioase
1. De unică folosinţă 2. Reutilizabile
Autoclavare Dezinfectare Autoclavare
Spălare
Incinerare
6
Sterilizare
Fig 3. Schema circuitului deşeurilor infecţioase

Laboratoarele trebuie să afişeze pe toate uşile camerelor sau imediat la
intrarea în cameră avertismente pentru orice risc care există în laborator
(radiaţii, lichide inflamabile etc) precum şi lista cu riscurile existente sau
potenţiale care sunt în clădire, afişată la intrare în hol.
De exemplu:
Camera 1– risc de iradiere.
Camera 2 – risc infecţios.
Camera 3 – lichide corozive.
De asemenea, în această listă trebuie să se menţioneze localizarea
containerelor de depozitare a solvenţilor inflamabili, cilindrilor de gaz sub
72
presiune şi alte materiale cu potenţial risc. Substanţele inflamabile trebuie
ţinute în locuri special amenajate, preferabil mai departe de clădirea principală
şi numai o cantitate mică din orice substanţă (mai puţin de 500 ml), trebuie
ţinută în laborator pentru întrebuinţarea zilnică.
Vizitatorii
În laborator se poate intra numai pe bază de autorizaţie. Oaspeţii, inclusiv
personalul administrativ, medical şi cel auxiliar trebuie să fie condus în incinta
laboratorului de un angajat al laboratorului. Trebuie ţinut seama că angajaţii
altor laboratoare pot să nu fie imunizaţi. Toţi vizitatorii trebuie să poarte haine
de protecţie. Studenţii pot intra în laborator doar în grupuri mici.
Dacă se întâmplă un accident în timpul unei vizitei, trebuie informat
personalul, iar detaliile accidentului înregistrate cât mai repede posibil.
Copiii neînsoţiţi nu au voie în laborator.
Capitolul 7. MANAGEMENTUL SUBSTANŢELOR

CHIMICE ÎN LABORATOR
Se vor folosi doar produsele avizate/autorizate de MSP pentru utilizare în
sectorul sanitar, respectând toate recomandările producătorului.
În timpul lucrului cu substanţele respective sau soluţiilor preparate din ele
se vor respecta regulile de securitate a muncii (purtarea mănuşilor, ochelarilor
de protecţie, echipamentelor impermeabile, etc.).
Recipientele vor fi etichetate şi închise ermetic. Eticheta trebuie să conţină:
numele produsului, diluţia de lucru, data la care s-a făcut diluţia, termenul de
valabilitate.
NU este permis amestecul produselor datorită riscului unor reacţii chimice
periculoase pentru cel care le manipulează, precum şi a riscului de inactivare
sau incompatibilitate.
NU este permisă utilizarea ambalajelor alimentare.
Produsele vor fi distribuite la locul de utilizare (pe secţii/compartimente) 7
în ambalajul original.
Toate substanţele toxice vor fi depozitate pe rafturi la înălţime sub nivelul
ochilor.
Se va asigura rotaţia stocurilor, pentru înscrierea în termenele de
valabilitate.
NU este permisă aruncarea ambalajelor goale, decât după ce au fost
curăţate sau/şi neutralizate.
Se va solicita furnizorului, la fiecare livrare, fişa tehnică de securitate a
produselor, care oferă informaţii despre puritatea, concentraţia substanţei active,
toxicitate, măsuri de prim ajutor, echipament de protecţie recomandat etc.
73
În fiecare secţie/compartiment, trebuie să existe încăperi special destinate
depozitării substanţelor chimice, precum şi pregătirii soluţiilor de lucru.
Încăperile de depozitare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
• pavimentul şi pereţii trebuie să fie impermeabili şi uşor de curăţat;
• aerisirea naturală;
• iluminatul corespunzător (natural şi artificial);
• gradul de umiditate optim păstrării calităţii substanţelor;
• locul şi suprafaţa zonei de depozitare trebuie să permită aranjarea în ordine
a substanţelor şi accesul uşor la acestea.
Responsabilităţi
Medicul şef de laborator
• stabileşte protocoalele de lucru pentru utilizarea substanţelor chimice.
• formeză şi instruieşte personalul de execuţie cu privire la aceste protocoale
şi verifică periodic insuşirea şi aplicarea cunoştinţelor (consemnată în
documente).
• informează personalul din laborator asupra riscului toxic al substanţelor
folosite şi îl instruieşte pentru acordarea măsurilor de prim ajutor.
• afişează măsurile de prim ajutor la loc accesibil.
Personalul din laborator
• îşi însuşeşte cunoştinţele din protocolalele de lucru şi le respectă;
• foloseşte substanţele numai în scopul anunţat;
• anunţă şeful de laborator în caz de accident;
• îşi însuşeşte cunoştinţele referitoare la măsurile de prim ajutor;
• foloseşte numai substanţe conţinute în recipiente etichetate.
În anexa 16 sunt prezentate principalele substanţe chimice folosite în
laboratoarele de micobacteriologie şi precauţiile necesare la folosirea lor.
ACCIDENTE CHIMICE ÎN LABORATOR. PRIMUL AJUTOR.
XILOLUL
7
Intoxicaţie:
• narcotic, convulsii, tulburări psihice, parestezii,
• extern apar eczeme şi iritaţii ale pielii.
Tratamentul intoxicaţiei:
• intoxicaţie acută prin inhalare: simptomatic: repaus, căldură, oxigenoterapie,
tonice cardiace, vitamina C, glucoză 40%. Contraindicat: adrenalina
• intoxicaţie acută prin ingerare: spălătură stomacală cu suspensie de cărbune
activat sau oxid de magneziu. Ca purgativ: ulei de parafină şi sulfat de sodiu.
Respiraţie artificială. Oxigen. Analeptice respiratorii. Contraindicat: laptele,
uleiul de ricin.
74
• intoxicaţie cronică: alimentaţie bogată în vitamine, mai ales vitamina C,
protectoare hepatice şi antianemice. În caz de anemii grave: transfuzii. Evitarea
băuturilor alcoolice.
ALCOOLUL ETILIC
Intoxicaţie:
• anestezic general, influenţează intens sistemul nervos central, iniţial ca
stimulent, apoi deprimant;
• diuretic, puternic iritant al mucoasei gastrice, comă.
• expunerea la concentraţii cuprinse între 5.000 ppm – 10.000 ppm produce
iritaţii ale ochilor şi mucoasei tractului respirator superior
• provocarea vărsăturii, spălătură stomacală, oxigen;
• în comă: analeptice, ser glucozat, vitamina B6, acid ascorbic.
FENOLUL
Intoxicaţie:
• contactul cu pielea: iritant puternic. Are acţiune caustică asupra pielii
provocând leziuni grave, albicioase, dureroase. Gravitatea leziunilor este
în funcţie de concentraţia soluţiei, timpul de contact şi dimensiunea zonei
de expunere. Soluţiile diluate provoacă dermatite severe, mai ales la contact
repetat.
• contactul cu ochii: iritant puternic pentru ochi. Pătrunderea accidentală în
ochi a fenolului, sau a soluţiilor concentrate, provoacă o iritaţie severă, care
poate duce la distrugerea corneei.
• inhalarea sub formă de vapori determină ameţeală, cefalee, zgomote în
urechi. Expunerea cronică duce la iritarea căilor respiratorii (tuse iritativă),
cefalee, ameţeală, greaţă, pierderea apetitului, insomnie, leziuni renale. Valoarea
limită de expunere în aerul ambiental este 5 ppm sau 19 mg/m3
• ingestia: determină efecte caustice asupra tubului digestiv, tulburări
cardiovasculare, hepatice, renale, neurologice (cefalee, ameţeli, stare de
stupoare, deprimarea respiraţiei, comă), midriază, convulsii.
Tratamentul intoxicaţiei: 7
• contact cutanat: se îndepărtează cu alcool 50°, glicerol, uleiuri vegetale, apă.
• intoxicaţie acută prin ingerare: albumină sau lapte de magnezie, spălătură
stomacală cu suspensie de cărbune sau oxid de magneziu, analeptice respiratorii
şi cardiace, purgativ salin, ser fiziologic, antibiotice.
• antidot: zaharatul de calciu.
Observaţii : Fenolii sunt corozivi pentru materialele din aluminiu, cupru,
zinc.
Prezenţa materialului organic nu influenţează activitatea biocidă a fenolului.
Doza letală pentru om este de 10 g fenol.
75
În timpul lucrului este obligatoriu portul echipamentului de protecţie:
mănuşi, ochelari şi mască de protecţie a feţei şi a căilor respiratorii.
FORMALDEHIDA
Intoxicaţie:
• prin inhalare: senzaţia de sufocare, tuse, fenomene de bronşiolită, emfizem
pulmonar, edem pulmonar acut.
• prin ingerare: arsuri în cavitatea bucală, dureri abdominale, stupoare,
vărsături, diaree, anurie, agitaţie motorie şi convulsii, comă, paralizie centrală
respiratorie şi circulatorie.
• cronică: conjunctivită, faringită, traheită, eczeme grave, alterări renale.
• intoxicaţie acută prin inhalare: scoaterea victimei din mediu, inhalaţii cu soluţie
acetat sau carbonat de amoniu 2% sau amoniac, oxigen, tonice cardiace.
• intoxicaţie acută prin ingerare: spălătură stomacală cu suspensie de cărbune
şi uree, carbonat de amoniu, combaterea acidozei, calmarea durerilor gastrice,
combaterea şocului, glucoză, adrenalină, hidrocortizon.
ZINC
Intoxicaţie:
• prin inhalare: tuse, dureri toracice, febră, transpiraţii abundente, tahicardie,
greaţă, vărsături.
• prin ingerare: iritaţii gastrointestinale, greţuri, vărsături, diaree, dureri
abdominale.
• intoxicaţie acută prin ingerare: spălătură stomacală cu 1% bicarbonat, 0,5%
tanin, apă albuminată, suspensie de cărbune, lapte, purgativ salin. Contraindicat:
uleiul de ricin.
• antidot: D-penicilamina
ACIDUL CLORHIDRIC
Intoxicaţie:
• prin ingerare: arsuri în epigastru, vărsături brune cu lambouri de mucoasă
7 gastrică, colici abdominale, scaune sanguinolente.
Tratamentul intoxicaţiei: neutralizante (magnezia usta, zaharat de calciu,
lichide alcaline, lapte sau albumină), morfină, anestezină.
NITRAT DE SODIU
Intoxicaţie: inflamaţii ale mucoasei digestive, dureri în epigastru, diaree,
hipotermie, cianoză, convulsii.
Tratamentul intoxicaţiei: spălătură stomacală cu suspensie de cărbune,
respiraţie artificială, oxigen, acid nicotinic, albastru de metilen, tionină.
HIPOCLORITUL DE SODIU
Toxicitatea hipocloritului de sodiu
76
Hipocloriţii nu sunt produse periculoase în condiţiile manipulării corecte.
Studiile experimentale au demonstrat că soluţiile au o causticitate descrescândă,
în funcţie de concentraţie. Pot provoca leziuni superficiale ale pielii, până la
arsuri, în funcţie de concentraţie. Nu provoacă reacţii alergice de contact. Tot
în funcţie de concentraţie soluţiile pot produce conjunctivite sau leziuni cu
risc de opacifiere corneană. Ingestia accidentală este gravă în cazul soluţiilor
concentrate, datorită acţiunii caustice asupra mucoaselor.
Au efect iritant, la concentraţii de 5%; coroziv, la concentraţii de 10%.
La contactul cu pielea, se spală cu apă din abundenţă.
PEROXIDUL DE HIDROGEN
Toxicitatea peroxidului de hidrogen
Contactul cu pielea:
Contactul de scurtă durată poate produce prurit, cu înroşire locală, de la
uşoară la severă, în funcţie de concentraţia substanţei. Soluţiile concentrate
pot produce flictene ale pielii.
Contactul cu ochii:
În caz de contact accidental cu ochii, substanţa produce iritaţii. Vaporii pot
cauza senzaţii de usturime şi înroşirea conjunctivei.
Inhalare:
Inhalarea vaporilor de peroxid de hidrogen provoacă iritaţia căilor aeriene.
Ingestie:
Ingestia soluţiei provoacă stomatită, esofagită, faringită şi gastrită acută
corozivă.
Capitolul 8. ÎNREGISTRAREA ŞI RAPORTAREA

DATELOR ÎN LABORATOARELE
Examenul bacteriologic al sputei, dar şi al altor produse biologice, pentru

evidenţierea agentului etiologic este esenţial atât în scop diagnostic, cât şi în
monitorizarea pacienţilor pe durata tratamentului tuberculozei.
Trimiterea produselor la laborator

8
După recoltare, produsele biologice se trimit la laborator însoţite de
Formularul pentru solicitare/raportare examen bacteriologic pentru tuberculoză
(anexa 17). Pentru identificarea certă atât a pacientului şi a produsului, cât
şi a unităţii care solicită examenul este foarte important ca toate rubricile
formularului trimis să fie completate corect.
77
De asemenea, pentru transmiterea rezultatului şi la dispensarul de
pneumoftiziologie de care aparţine pacientul (vezi mai departe), la rubrica
„adresa” se va înscrie domiciliul actual al acestuia şi nu cel legal, din actele de
identitate.
Modul de completare a formularelor este scris pe dosul acestora.
Înregistrarea produselor şi a rezultatelor examinărilor de laborator
La primirea produselor şi a formularelor, persoana desemnată din laborator
va înregistra toate produsele primite în Registrul laboratorului (Anexa 18)
respectiv, la data primirii probelor, respectând indicaţiile de completare
recomandate de LNR.
În laboratoarele dotate cu calculator, înregistrarea produselor intrate se
va face şi în baza de date electronică locală. Deşi în acest fel activitatea de
înregistrare este dublă, utilitatea stocării electronice a informaţiilor constă
în posibilitatea generării automate a rapoartelor şi analizelor periodice
şi totodată în păstrarea unui volum mare de date pe o perioadă de timp
îndelungată. Structura bazei de date va cuprinde toate informaţiile necesare
pentru identificarea pacientului, a controlului bacteriologic şi a rezultatelor
corespunzătoare. Programul informatic în care se lucrează poate fi oricare
dintre cele care permit prelucrarea statistică electronică.
Înregistrarea, eliberarea şi transmiterea rezultatelor din laborator.
Raportări în cadrul sistemului
Când rezultatul examenului solicitat este cunoscut, acesta se va înscrie
în rubricile respective din Formularul pentru solicitare/raportare examen
bacteriologic pentru tuberculoză, din Registrul laboratorului şi din baza de date
electronică (acolo unde aceasta există).
Formularele cu rezultatele înscrise se vor returna unităţilor/medicilor care
au solicitat examenele respective. În situaţia în care unitatea solicitantă este alta
decât dispensarul de pneumoftiziologie la care este arondat pacientul, unitatea
respectivă are obligaţia să comunice rezultatele cunoscute şi dispensarului de
pneumoftiziologie, fie pe biletul de ieşire, fie prin curier, fax sau poştă, după
externarea pacientului.
Deoarece cunoaşterea rezultatelor examenelor bacteriologice de către
dispensarul de pneumoftiziologie are o importanţă deosebită atât pentru
diagnostic cât şi pentru monitorizarea tratamentului, se impune ca aceste
8 rezultate să fie transmise de către laboratoarele în care au fost efectuate şi în
colecţia de date de laborator din serverul Unităţii Centrale a PNCT.
Pentru aceasta, persoana desemnată din fiecare laborator de
micobacterilogie:
• va accesa (într-un calculator cu conexiune la internet) serverul din Institutul
de Pneumologie „M. Nasta” la adresa https://mariusnasta.ro:8080/tb/.
78
• prin introducerea numelui de utilizator al laboratorului şi a parolei sale
personale va deschide modulul pentru laboratoare al aplicaţiei speciale de
colectare a datelor în cadrul PNCT.
• va înscrie numai rezultatele pozitive (microscopii şi culturi) ale examenelor
efectuate în scop diagnostic, ca şi toate rezultatele pentru monitorizarea
tratamentului, indiferent dacă sunt pozitive sau negative, precum şi rezultatele
antibiogramelor corespunzătoare culturilor pozitive.
• înscrierea rezultatelor se va face după o prealabilă căutare a pacientului mai
întâi în baza de date naţională, apoi şi în cea locală.
• rezultatele examenelor microscopice şi ale culturilor vor fi notificate atât de către
laborator, cât şi de către dispensarul de pneumoftiziologie ca „pozitiv” sau
„negativ” pentru fiecare eşantion în parte, iar pentru un control bacteriologic
(care constă în 2 sau 3 eşantioane de produs), dispensarul va înregistra şi un
rezultat concluziv.
• specia de micobacterie identificată în culturile pozitive va fi notificată numai
pentru examenul bacteriologic iniţial, efectuat pentru diagnosticul episodului
de boală respectiv. Ea poate avea o singură valoare, chiar dacă mai multe
eşantioane însămânţate au fost pozitive la culturi.
• Rezultatele antibiogramelor pot fi redate ca „sensibilitate” sau „rezistenţă” la
fiecare din medicamentele testate.
• Pentru examenele care nu se efectuează în laboratorul respectiv (culturi,
identificarea speciei de micobacterie, antibiograme) sau pentru lipsa unuia
sau a două eşantioane la un control, starea înscrisă în dreptul examenului
(eşantionului) respectiv va fi „neaplicabil”, iar pentru examenele neefectuate
din alte cauze (produs necorespunzător, lipsă medii, lipsă temporară de
personal) se va selecta starea „neefectuat”.
În server se va face comparaţia între rezultatele bacteriologice notificate
de laboratoare şi cele transmise de dispensarele de pneumoftiziologie. Pentru
ca această comparaţie să fie corectă este absolut necesar ca datele înscrise de
cele două tipuri de unităţi să fie identice. În urma comparării rezultatelor, cele
care nu sunt înscrise şi de dispensare (necomunicate), ca şi cele neconcordante
cu cele înscrise de către acestea (comunicate diferit) vor fi semnalate atât
dispensarelor, cât şi laboratoarelor. După primirea acestor tipuri de atenţionări
unităţile respective vor lua legătura pentru a se pune de acord.
Înregistrarea, eliberarea şi transmiterea rezultatelor de către laboratoarele
care primesc produse sau culturi de la un alt laborator se va face folosind 8
aceleaşi formulare standardizate, prezentate în anexa 17.
79
INDICATORI PENTRU APRECIEREA
EFICIENŢEI LABORATORULUI
Raport periodic (anual) asupra volumului de muncă si situatia personalului

la LNR, conform anexei 19.
Reţeaua Naţională a Laboratoarelor de micobacteriologie constituie sursă
de informaţie operaţională şi epidemiologică.
Registrul de laborator (anexa 18) oferă următoarele informaţii:
• numărul total al pacienţilor examinaţi,
• numărul BST examinaţi,
• numărul de frotiuri examinate/1BST,
• numărul de cazuri noi depistate cu rezultate pozitive la examenul microscopic,
• numărul de pacienţi sub tratament monitorizat,
• numărul de frotiuri pentru monitorizarea tratamentului per pacient,
• numărul de pacienţi cu frotiuri negative la sfârşitul fazei iniţiale a
tratamentului,
• numărul de pacienţi cu frotiuri negative la mijlocul fazei de continuare a
tratamentului,
• numărul de pacienţi cu frotiuri negative la sfârşitul tratamentului.
De asemenea, Registrul de laborator poate să ofere informaţii utile despre
volumul de lucru, performanţa şi caracteristicile demografice ale pacienţilor
examinaţi:
• numărul de frotiuri examinate pe zi lucrătoare,
• numărul examinărilor microscopice per asistent,
• proporţia cazurilor pozitive la microscopie printre BST,
• proporţia cazurilor pozitive la examinarea primei spute,
• creşterea numărului de cazuri pozitive după examinarea celei de-a doua
spute,
• creşterea numărului de cazuri pozitive după examinarea celei de-a treia
spute,
• creşterea numărului de confirmări la examinarea celei de a treia spute,
• proporţia pacienţilor examinaţi pentru monitorizarea tratamentului,
• numărul frotiurilor examinate pentru un caz,
• numărul relativ de microscopii efectuate pentru monitorizarea tratamentu
8 lui/laborator,
• proporţia BST pe grupe de vârstă şi sex.
80
Timpul de obţinere a rezultatelor, folosind metodele clasice de laborator
Timpul de la primirea probelor Rezultatul raportat

până la eliberarea rezultatelor clinicianului
1 zi BAAR
3-4 săptămâni (până la 8 săptămâni) Cultura micobacterii
4-5 saptămâni Identificarea M tuberculosis
6-7 săptămâni Antibiograma
Rata pozitivităţii la microscopie:
• microscopii pozitive/total microscopii × 100 = 5-10%
Rata microscopiei pozitive la cazurile noi:
• microscopii pozitive cazuri noi/total microscopii cazuri noi × 100 = 10%
Rata pozitivităţii la cultură:
• Culturi pozitive/total culturi × 100 = 5-10%
Rata pozitivităţii culturilor la cazurile noi:
• Culturi pozitive cazuri noi/total culturi cazuri noi × 100 = 10%
Rata contaminării culturilor:
• Culturi contaminate/total culturi × 100 = 2-5%
Rata contaminării tuburilor de cultură:
• Tuburi contaminate/total tuburi însămânţate × 100 = 5-7%
81
82
Laborator
Cluj-Napoca
Nord Est Sud Est Sud Sud Vest Vest Nord Vest Centru Bucurest-Ilfov
Craiova Deva Cluj-Napoca
Dolj Arad Bihor Alba Sector 1
Gorj Sector 2
Prahova Hunedoara Cluj Covasna Sector 3
Olt Harghita Sector 4
Suceava Tulcea Vâlcea Satu Mare Sector 5
Vaslui Vrancea Giurgiu Sibiu Sector 6

Anexe
Teleorman
a laboratoarelor de micobacteriologie
Anexa 1. Diagrama organizării reţelei naţionale
Anexa 2. Model pentru fişă de temperatură şi umiditate
Se adaptează pentru fiecare situaţie în parte, cu menţionarea valorilor de
acceptate şi de alertă stabilite. Pentru frigider nu se consemnează umiditatea.
SPITALUL ........................................................ Cod………….
LABORATORUL DE ANALIZE MEDICALE
FIŞA MONITORIZARE TEMPERATURĂ (ŞI UMIDITATE) Nr. ............
Incinta (camera, termostatul, frigiderul) ....................... nr. ........
Perioada/luna ..................................
Parametri specificaţi: temperatură ..... °C ± .... °C
umiditate …….%
Valoare Umiditate Operator Valoare Umiditate Operator
Ziua Ora Ora Observaţii
citită °C % Semnătura citită °C % Semnătura
1. 7 14
2. 7 14
3. 7 14
4. 7 14
5. 7 14
6. 7 14
7. 7 14
8. 7 14
9. 7 14
10. 7 14
11. 7 14
12. 7 14
13. 7 14
14. 7 14
15. 7 14
16. 7 14
17. 7 14
18. 7 14
19. 7 14
20. 7 14
21. 7 14
22. 7 14
23. 7 14
24. 7 14
25. 7 14
26. 7 14
27. 7 14
28. 7 14
29. 7 14
30. 7 14
31. 7 14
Ediţia…..Revizia Verificat
83
Anexa 3. Model de fişă pentru monitorizarea funcţionării lămpii UV
Pentru fiecare lampă se completează câte o fişă.
Spital …………………
Laborator Analize Medicale……………. Cod …………
FISA MONITORIZARE FUNCTIONARE LAMPA UV

Nr. ............
Incinta (camera, termostatul, centrifugi, HSB, colorare, spalator, etc.) ...........
Lampa UV nr. .........
Perioada/luna ..................................
Report ……………….. ore de funcţionare
Data Ora deschiderii Ora închiderii Operator Verificat

Lampii UV Lampii UV
Total ……………….ore de funcţionare în perioada ……………………

Total …………. ore de funcţionare cu report
Ore funcţionare recomandate de producător ……………….
Verificat Data
Ediţia …. Revizia ….
84
Anexa 4. Model pentru monitorizarea încarcăturii microbiene
Se folosesc fişe similare atât pentru incinta HPB cât şi pentru încăperile
laboratorului.
SPITALUL............................................................ Cod .............

FIŞĂ PENTRU MONITORIZAREA ÎNCARCĂTURII MICROBIENE
Nr. ............
Incinta ....................... nr. ........
Perioada/luna .................................. Frecvenţa testării ..........
Metoda …………………………..
Limite de alertă > …...….. ufc/m3 Limite de acţiune > …...…… ufc/m3
Punctul Valoarea
Ziua/ora Lot mediu Operator Semnătura Observaţii
testării înregistrată
Verificat semnătura
Data
Ediţia ….. Revizia
85
Anexa 5. Model pentru fişa (caietul) de monitorizare
a aprovizionării cu apă, gaz, electricitate
Laborator Analize Medicale ……………. Cod …………
Data Ora Sistat Durata Cauza Persoane Măsuri Vizat

alimentarea Descriere afectate/ luate Medic şef
cu succintă efecte laborator
Ediţia ..... Revizia Verificat
Anexa 6. Model pentru fişa profesională
SPITALUL ............................................................. Cod ..............

Fişa profesională
Numele şi prenumele: ................................................................................
Funcţia: ......................................................................................................
Studii: ........................................................................................................
Nr. Instruiri, perfecţionări, Perioada/locul instruirii Înregistrări
Crt. simpozioane, congrese, publicaţii sau publicaţiei (diplome/certificate)
Ediţia ............ Revizia Verificat
86
Anexa 7. Model pentru registrul CICM
Cod…………..
Data Frotiu nr. Rezultat Nume cititor 1 Rezultat a Nume cititor 2 Observaţii*
prima citire doua citire
* se menţionează toate aspectele care ar fi putut genera rezultate discordante între cei doi
cititori: scorul sputei, etalare neuniformă, frotiuri prea groase sau prea subţiri, rezultatul culturii
– cu menţiune dacă este examinare pentru diagnostic sau monitorizare. Se va nota dacă vreuna
dintre citiri s-a făcut de către personal în formare.
87
Anexa 8. Model de Proces verbal de recepţie a materialelor de laborator
SPITALUL............................................................. Cod ...............

PROCES VERBAL DE RECEPŢIE NR………
BENEFICIAR: LABORATORUL DE ANALIZE MEDICALE

FURNIZOR: ...........................................................................
În urma solicitării beneficiarului prin comandă, s-au livrat produse în

forma şi cantitatea menţionată.
DATA INTRĂRII: ..............................
FACTURA NR. ………………………
Livrarea corespunde din punct de vedere:
– cantitativ cu cantitatea din comandă DA/NU .........................
................................................................................................................
– al denumirii, al formei produsului şi identificării lui DA/NU ...........
................................................................................................................
– calitativ, conform specificaţiilor din referatul de necesitate şi certifica
tului de calitate DA/NU ..................
................................................................................................................
– al termenului de valabilitate DA/NU ..........................
................................................................................................................
– al seriei şi lotului de pe ambalaje DA/NU ..........................
................................................................................................................
Denumire produs: ...................................................................
Cantitatea: ...................................................................
Lot nr. ...................................................................
Data producerii ...................................................................
Data expirării: ...................................................................
Am primit şi recepţionat Am predat

........................................ .......................................
........................................ .......................................
Ediţia ….. Revizia ................
88
Anexa 9. Model pentru registrul cu evidenţa
calităţii mediilor de cultură folosite
Cod…………..
Data Lot Produs Expiră Nr. Nr. Mediu Nr. tuburi Observaţii
folosirii mediu data data tuburi tuburi uscat aspect
infectate mediu corespunzător
spongios
89
Anexa 10. Model de fişă pentru controlul calităţii mediilor
de cultura pentru micobacterii
Laborator Analize Medicale ...................... Cod ...............
CONTROLUL CALITĂŢII MEDIILOR DE CULTURĂ PENTRU MICOBACTERII
Responsabil .....................................................................................
Lot de mediu .................................. produs la data ............................. expiră la data....................................
Producător .................................................................................................................
Data recepţiei în laborator ...............................................................
Data iniţierii controlului ..................................................................
Condiţii de păstrare a mediului în laborator ...............................................................
Data intrării în lucru a lotului .....................................................................................
Data epuizării lotului ..................................................................................................
CONTROLUL STERILITĂŢII MEDIILOR
…………. tuburi neînsămânţate Zile (control)
închise ermetic, incubate la 37° C 0 7 14 21 28 42 60
Cu aspect nemodificat
Cu mucegai
Infecţie cu alti germeni, la suprafaţă
Deshidratate
Cu fisuri în mediu
Cu culoarea modificată
Cu lichid de condens la recepţie
Cu bule în partea de jos a mediului
Cu dezlipirea mediului de tub
Cu infectie evidentă în grosimea mediului
CONTROLUL CALITĂŢII NUTRITIVE A MEDIULUI

Control Nr. colonii crescute pe 10 tuburi însămânţate (tulpina H37Ra) inocul ………
Zile
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
21 zile
30 zile
CENTRALIZAREA REZULTATELOR CULTURILOR PENTRU LOTUL FOLOSIT

Nr. culturi Nr. tuburi Culturi pozitive Culturi contaminate Tuburi contaminate
21z 30 z 45 z 60 z 72h 21z >30z 72h 21z >30z
% % % % % % % % % %
% % %
CENTRALIZATREA INFORMAŢIILOR PENTRU LOTUL FOLOSIT

Total Nr. tuburi cu aspect Nr. tuburi infectate înainte de folosire Mediu Controlul Agresivitatea
tuburi corespunzator la Mucegai Alti microbi spongios decontaminării decontaminarii
folosite însămânţare
La suprafaţă În grosime
Data: Verificat: Medic şef laborator

Ediţia ….. Revizia ....................... ................................
90
Anexa 11. Modele de etichete pentru soluţiile preparate
în laborator
Spitalul ………………………. Spitalul ……………………….

Laboratorul de analize medicale Laboratorul de analize medicale
Localitatea ……………… Localitatea ………………
DECONTAMINARE DECONTAMINARE
Soluţie: HIDROXID DE SODIU Soluţie: ACID CLORHIDRIC

Concentraţia: 4% Concentraţia: 8%
Data preparării: ..................... Expiră .................. Data preparării: ..................... Expiră ..................

COLORATIA ZIEHL-NEELSEN COLORAŢIA ZIEHL-NEELSEN
Soluţie: FUCSINA Soluţie: Acid clorhidric + alcool

Concentraţia: 0,3% Concentraţia: 3 ml + 97 ml
Data preparării: ..................... Expiră .................. Data preparării: ..................... Expiră ..................

COLORATIA ZIEHL-NEELSEN DECONTAMINARE
Soluţie: 92,5 ml HIDROXID DE SODIU 4%
Soluţie: ALBASTRU DE METILEN + 7,5 ml ALBASTRU BROMTIMOL 0,039%
Concentraţia: 0,3%
Data preparării: ..................... Expiră ..................
Spitalul ……………………….
Laboratorul de analize medicale
Localitatea ………………
APĂ DISTILATĂ STERILĂ
91
Anexa 12. Necesarul de materiale consumabile şi substanţe
chimice pentru o examinare microscopică şi pentru o cultură
A. Examinare microscopică
Denumire substanţe şi materiale sanitare Unitate de măsură Consum/frotiu
Acid clorhidric 37% p.a. ml 0,15

Recoltor spută buc. 0,5
Registru buc. 0,0004
Albastru metilen g 0,015
Alcool etilic 96° ml 5
Lame port obiect buc. 1
Mască FFP2 cu filtru HEPA buc. 0,4
Fenol g 0,25
Formular solicitare buc. 1
Fuxina bazică g 0,015
Alcool medicinal ml 0,01
Ambalaj de unică folosinţă pentru deşeuri infecţioase buc. 0,1
Ansa bacteriologică Ni Cr buc. 0,0002
Portansă buc. 0,0004
Container pentru transport spută, izoterm 0,0006
Creion grafit buc. 0,01
Cutii pentru lame buc. 0,0014
Manuşi protecţie buc. 2
Pipete Pasteur (3 ml, sterile ) buc. 1
Piseta (sticla pentru spalare) buc. 0,001
Halate examinare buc. 0,0012
Hârtie de filtru buc. 0,0008
Ulei imersie ml 0,1
Xilen ml 1
Pâlnie sticlă diametru 80 mm buc. 0,001
Saci autoclavabili buc. 0,01
Stative pentru lame aluminiu buc. 0,0001
Sticlă picurătoare albă 100 ml buc. 0,0001
Sticlă picurătoare brună 100 ml buc. 0,0002
Microscop binocular buc. 0,0002
Frigider pentru păstrarea prelevatelor buc. 0,0002
Notă: Cunoscând preţul unitar se poate calcula costul pentru fiecare investigaţie
92
B. Cultură
Denumire substanţe şi materiale sanitare – bacteriologie BK Unitate de măsură Consum/cultură
Mediu Lowenstein-Jensen buc. 3
Acid clorhidric p.a. ml 1
Hidroxid de sodiu grame 5
Albastru brom timol grame 0,02
Alcool etilic 96° ml 5
Hota cu flux de aer laminar buc. 0,001
Arzător piezoelectric (lampă de laborator)/ bec Bunsen buc. 0,002295
Eprubete sterile 16/100 mm buc. 1
Ceas semnalizator 0,002
Cilindru gradat buc. 0,0001
Creioane (Marker) permanente buc. 0,0013
Criotub steril (2 ml) buc. 0,003
Distilator apa buc. 0,00001
Dispenser solutie HCL buc. 0,0016
Dispenser solutie NaOH buc. 0,003
Fenol g 1
Frigider medii de cultură buc. 0,0002
Galeată colectare material infecţios buc. 0,0014
Hârtie filtru buc. 0,0008
Incubator pentru culturi buc. 0,001
Indicator eficienţa sterilizării buc. 0,00001
Lampă UV buc. 0,00001
Manuşi protecţie pereche 1
Mască FFP2 cu filtru HEPA buc. 0,4
Perii spălat sticlăria buc. 0,002
Pâlnie sticlă diametru 80 buc. 0,01
Pipeta sticla buc. 0,01
Pipete Pasteur cu pară integrată, unică folosinţă, 3 ml, sterile buc. 2
Recoltor spută 0,5
Pipete gradate 2 ml, sticlă buc. 0,001
Lupă buc. 0,0003
Suporturi pentru incubare culturi buc. 0,08
Substanţe dezinfectante clorigene g 5
Autoclav vertical buc. 0,0002
Vortex buc. 0,0002
Centrifugă buc. 0,002
Notă: materialele necesare pentru identificarea micobacteriilor sunt menţionate în capitolul

Identificarea micobacteriilor din „Îndrumar de tehnici de laborator de bacteriologie BK, 2005,
pag. 42-54.”
93
C. ANTIBIOGRAMA
Denumire substanţe şi materiale sanitare Unitate de măsură Consum/ab

Albastru metilen g 0,015
Alcool etilic absolut ml 5,000
Criotub steril (2 ml) buc. 1,000
Eprubete 16/160 buc. 3,000
Fenol g 0,250
Frigider medii buc. 0,000
Fuxina bazică g 0,015
Indicator eficienţa sterilizării buc. 0,0000122
Lame port obiect buc. 1,000
Mască HEPA 3M FFP2 buc. 0,010
Para/dispozitiv pentru pipetare 0,000
Pâlnie sticlă diametru 80 buc. 0,001
Pipete gradate 2 ml, sticlă buc. 0,001
Tulpina M. tuberculosis ATCC buc. 0,010
Ulei imersie ml 0,100
Verificare metrologică 1 termometru frigider medii buc. 0,0001
Trusa cu mediu Lowenstein-Jensen pentru test buc. 1
Anexa 13. Dotarea cu aparate, instrumentar

şi alte materiale de laborator
Denumire Laborator Nivel

I II III LNR
Microscop binocular (obiective plan acromate: 10×, 20×, 40×, 1 1-2 1-2 2-3
100× - cu imersie), oculare 10×
Microscop UV (obiective plan acromate: 10×, 20×, 40×), oculare 10× * * * *
Microscop didactic 1
Bec Bunsen 1 2 3 3-4
Lampă UV 1-2 2-3 3-4 3-4
Ceas semnalizator cu cadran gradat în minute până la 60 min. 2 3 3 4
Stativ pentru uscat lame 2-5 3-10 3-10 5-10
Pisetă de 250-500 ml 4 5 5 6
Autoclav vertical pentru bacteriologie, capacitate 70-90 litri 1 1-2 1-2 1-2
Balanţă (minim 0,02 g - maxim 250-300 g), sensibilitate 1 mg 1 1 1 1
Camera termostat 36-37o C, capacitate 5-8 mc 1 1 1
94
Denumire Laborator Nivel
I II III LNR
Vortex 1 1 1
Centrifugă cu protecţie, rotor unghiular cu 24-32 cuve, cu răcire, forţă 1 1 2 2
relativă de centrifugare 2500-3000× g
Balanţă pentru echilibrarea tuburilor pentru centrifugă 1 1 1 1
pH metru 1 1 1
Distilator pentru apă 1 1 1 1
Etuvă 1-2 1-2 1-2
Frigidere cu capacitate 140-240 litri 1 2 3 3
Hotă de protecţie bacteriologică clasa II 1 1 2
Suporturi pentru incubarea înclinată a tuburilor de cultură 5-10 5-15 10-15
Suporturi pentru incubarea verticală a tuburilor de cultură 5-10 20-30 30-75
Pense 3 10 10 15
Cilindri gradaţi de diferite capacităţi 2 5 5 5-10
Pâlnii cu diametrul de 5-15 cm 4 5 5 5
Hârtie de filtru calitativă da da da da
Coşuri autoclavabile pentru eprubete 5-10 10-15 10-20
Lupă 6×, 8× 1 1 1
Mine de pix albastre şi roşii 10-15 15-20 20-25 25-35
Marker permanent 10-12 10-15 10-20
Pară de cauciuc cu aspirare şi evacuare controlată, de 5-10 ml 4-6 4-6 6-8
Perii pentru spălat eprubete şi sticlărie 15 15-20 15-25
Uscător pentru lame cu termostat, temperatura maximă 65° C, pentru 1 1 1 1
curent alternativ (dimensiune 27/39 cm)
Sticle brune cu capac filetat 3 10 10-15 10-20
Sticlă picurătoare 5 5 5 5
Cutii cu capac pentru lame ** ** ** **
Diamant pentru scris lame, în montură metalică 1 1 1 1
Recipiente (găleţi) cu capac pentru colectarea deşeurilor infecţioase 2 2-3 3-7 5-10
Port ansa din aluminiu cu manşon de plastic 2 2-4 4-6 5-6
cu lungimea totală de 24 cm
Suport pentru colorare 1 1-2 1-3 1-3
Masa pentru microscop ** ** ** **
Masa de laborator pentru lucru ** ** ** **
Masa pentru registre ** ** ** **
Dulap pentru reactivi şi sticlărie ** ** ** **
Scaune rotative, cu înălţime reglabilă ** ** ** **
* În laboratoarele în care se efectuează mai mult de 35 – 50 frotiuri zilnic

** Cantitate în funcţie de volumul de lucru
95
Anexa 14. Model de etichete pentru aparate
Pe eticheta echipamentelor de măsurare se scrie codul din procedura
generală referitoare la echipamente.
Cod .......... Cod ..........

Denumire echipament ............................. Denumire echipament .............................
Seria ................... nr. inv. ........................... Seria ................... nr. inv. ...........................
DEFECT ÎN CONSERVARE
de la data ................................... de la data ...................................
Cod ..........
Denumire echipament .............................
Seria ................... nr. inv. ...........................
FUNCŢIONAL
Denumire echipament
....................................................................
Seria .................. nr. inv. .............................
ETALONAT /
VERIFICAT METROLOGIC
Data ……………………..
Semnătura metrolog ……………. Marca …………..
DATA URMĂTOAREI ETALONĂRI /
VERIFICĂRI ………………………
Anexa 15. Model pentru registrul de evidenţă a sterilizării

Cod………………….
Data Autoclav nr. Durata Parametrii de sterilizare Materialul Indicator Responsabil

De la La ora (temperatură, durată) sterilizat de eficienţă
ora a sterilizării
Verificat
Ediţia ………. Revizia ….
96
DENUMIRE (sinonime) DLM (g, ml)
Utilizare Toxicitate Pericol de incendiu Incompatibilitate cu: Observaţii
Formula chimică /LME (mg/m3)*
Curăţarea uleiului de imersie Lichid inflamabil,
XILOLUL cutanată, digestivă, Puternic oxidant
de pe lame după examinarea 15 ml punct de aprindere
C6H4(CH3)2 respiratorie, oculară Incompatibil cu acizii puternici
microscopică 27-32° C
Soluţia pentru decolorare (coloraţia

ALCOOLUL ETILIC Reacţionează violent cu oxizii Concentraţia optimă
ZN şi auramină - rhodamină),
(Etanol) digestivă, oculară 1900mg/m3 Extrem de inflamabil puternici (dioxid de potasiu, cu efect biocid
dezinfecţia suprafeţelor, mâinilor,
CH3CH2OH platină, sodiu) 50-70%
instrumentelor
FENOLUL În compoziţia soluţiilor de Reacţionează cu substanţele

(hidroxibenzen, colorare (coloraţia Ziehl Neelsen), cutanată, digestivă, oxidante, cauzând aprindere sau
8-15 g
de micobacteriologie
acid carbolic) Dezinfectant pentru suprafaţa respiratorie, oculară risc de explozie. Incompatibil cu
C6H5OH de lucru. hipoclorit de sodiu
FORMALDEHIDA
respiratorie, Soluţia concentrată
(metanal, metil aldehidă) Dezinfectant pentru hotele de 10-20 ml soluţie Punct de Puternic oxidant. Incompatibil
digestivă, cutanată, de păstrează între
HCHO protecţie biologică, ca vapori. 40% (Ingerat) aprindere = 500C cu fenolul şi ureea
oculară 21-28° C
(37-41%)
clorura de zinc
ZINC
Reacţia nitrat reductazei digestivă, respiratorie 3-6 g, sulfat de
zinc 5-15 g
ACIDUL
CLORHIDRIC Solutie decolorantă coloraţia Reacţionează violent cu bazele,
15-20 ml
(Acid muriatic) ZN. Neutralizare, cultivarea digestivă, respiratorie Foarte inflamabil permanganatul de potasiu,
7 mg/m3
(8-37%) HCl micobacteriilor. Cu, Zn
NITRAT DE SODIU Testul Nitrat reductaza. digestivă 30 g

AURAMINĂ Incompatibil cu agenţii puternic
Coloraţia fluorescentă digestivă, cutanată
(dimetil benzenamină) oxidanţi
Anexa 16. Substanţe chimice folosite în laboratorul
GLUTARALDEHIDA
conjunctivală, Reacţionează violent cu
(dialdehidă glutarică) Dezinfectant 0,8 mg/m3
oculară, respiratorie substanţe oxidante
OCH(CH2)3CHO
PERMANGANAT DE Puternic oxidant,
Reacţionează violent sau în Se recomandă
POTASIU digestivă, poate declanşa
3 amestec cu o largă varietate utilizarea
(acid permanganic, cristale Coloraţia fluorescentă respiratorie, 5 mg/m aprinderea
de componente organice sau echipamentului de
Condy) cutanată, oculară materialelor
anorganice sau pulberi metalice protecţie
KMnO4 combustibile
97
98
DENUMIRE (sinonime) DLM (g, ml)
Utilizare Toxicitate Pericol de incendiu Incompatibilitate cu: Observaţii
Formula chimică /LME (mg/m3)*
Se recomandă
Reacţionează puternic cu
HIDROXID DE SODIU Omogenizare/Decontaminare respiratorie, utilizarea
2 mg/m3 amestec cloroform-metanol şi
(NaOH) - cultivarea micobacteriilor cutanată, oculară echipamentului de
cu acizii tari, Al, Zn
protecţie
Digestivă,
Cutanată – iritant, La contactul cu bazele degajă
Dezinfectant paviment, suprafeţe, Acţiune biocidă
HIPOCLORIŢII la concentraţii de gaze otrăvitoare;
sticlărie de laborator favorizată de pH acid
5% şi coroziv, la
concentraţii de 10%.
În soluţii neutre
Prin combustie
sau acide au acţiune
formează gaze
Substanţa trebuie puternic germicidă.
toxice şi iritante.
ţinută la întuneric Puternic oxidant. Exploziv În soluţii alcaline au
Dezinfectant paviment, suprafeţe, Pot fi absorbite 1,45 mg/m3
CLORAMINELE şi închisă ermetic; din amestec cu acetilene, eter, putere bactericidă
sticlărie de laborator de organism prin (15 min)
substanţa trebuie amoniu. redusă.
inhalare sau ingestie.
protejată de căldură; Prezenţa materiei
Iritant conjunctival
organice le reduce
(oculară)
activitatea biocidă.
PEROXIDUL DE Respiratorie, Combustie
HIDROGEN Identificarea micobacteriilor, cutanată, spontană în contact Puternic oxidant. Incompatibil
1,4 mg/m3 Se lucrează cu mănuşi
(hidroperoxid) dezinfectant, antiseptic Conjunctivală, cu substanţe cu Fe, Cu, Zn, Ag, Cr
H2O2 cornee combustibile
500ppm-
AMONIAC Conjunctivală, respirator, Contactul cu cuprul, alamă
• Se verifică de fiecare dată informaţia din eticheta produsului utilizat

Neutralizarea vaporilor de formol
NH3 respiratorie, digestivă 20-30ml determină explozii
digestiv
RHODAMINA
Digestivă, oculară, Incompatibil cu agenţi oxidanţi Se lucrează cu mănuşi,
jumătate din cantitatea de aldehidă formică utilizată şi un timp de expunere de 3 ore.

(roşu calcozină) 2 mg/kg
respiratorie, cutanată puternici ventilaţie adecvată.
C28H30N2O3HCl
FOSFATUL
* DLM (g, ml) = doza limită mortală ; LME (mg/m3)= limita maximă pentru expunere
MONOPOTASIC
ALBASTRU DE
Indicator de PH Limite de pH 6,2-7,6
BROMTIMOL
• Pentru neutralizarea vaporilor restanţi de aldehidă formică se utilizează o cantitate de amoniac egală cu
Anexa 17. Completarea formularelor de solicitare/rapoartare
examen bacteriologic pentru tuberculoză
Unitatea care solicită .................................................... Cod:
Medic solicitant (parafa) ..............................................
FORMULAR PENTRU SOLICITARE / RAPORTARE
EXAMEN BACTERIOLOGIC PENTRU TUBERCULOZĂ
Nume pacient ................................................................................. CNP 
Adresa ........................................................................................ Data naşterii ....../ ....../ .......... Sex M F
Cod pacient/Fişa nr. ....................................................... FO/Nr. registru consultaţii .........................................
Recoltat de ......................................................... La data ....... / ......../ ............ Nr. identificare produs ..............
Examenul solicitat M  C  ABG: HR ; extinsă  Scop examen Diagnostic/Monitorizare  respectiv T 
Categoria de bolnav Caz Nou/Recidivă/Eşec/Abandon/Transfer/Cronic  Alt produs decât sputa ................
ORGANIZAŢIA .............................. LABORATORUL ..............................

Adresa: ............................................... Telefon/Fax/e-mail: ..............................
Aspectul sputei: sero-mucoasă (M)   muco-purulentă (P)   hemoptoică(H)    saliva (S)  
REZULTATE MICROSCOPIE (EXPRIMARE SEMICANTITATIVĂ)
Data primirii probei ......./ ....../ ............. Specimen Rezultat Pozitiv (grade) BAAR
Nr. Reg. Laborator .....................................
Data eliberării rezultatului ......./ ....../ ......... 3+ 2+ 1+ 1-9
Semnătura de primire rezultat ...................... A    
B    
C    
Procedura aplicată: Direct  Centrifugare  Coloraţie Z-N  Fluorescenţă 
Nu se prelucrează  Motivul .............................................................. (se trece nr. specimenului în
cauză)
Efectuat ........................................ Verificat ............................... Validat (şef laborator) ....................................
(Semnătura şi parafa) (Semnătura şi parafa)
REZULTATE CULTURĂ (EXPRIMARE SEMICANTITATIVĂ)

Pozitiv (grade)
Specimen Rezultat
Data primirii probei ......./ ....../ ............. 3+ 2+ 1+ 1-30col
Nr. Reg. Laborator .....................................
A    
Data eliberării rezultatului ......./ ....../ .........
Semnătura de primire rezultat ...................... B    
C    
Identificare: complex tuberculosis  alte micobacterii  ........
Procedura aplicată: Cu picătura  Centrifugare 

Nu se prelucrează  Motivul ............................................................... (se trece nr. specimenului în cauză)
Efectuat ................................... Verificat ..................................... Validat (şef laborator) ...................................
(Semnătura şi parafa) (Semnătura şi parafa)
Rezultatul se referă numai la produsul examinat.
Acest document poate fi reprodus numai cu acordul laboratorului emitent şi numai integral.
AUTOCOPIATIVE: în 3 exemplare:
- originalul se va retuma solicitantului cu rezultatul microscopiei,
- prima copie se va retuma solicitantului cu rezultatul culturii,
- a 2-a copie se va păstra în arhiva laboratorului timp de cel puţin 2 ani.
99
Completarea formularelor de solicitare/raportare examen
bacteriologic pentru tuberculoză
Prima parte din acest formular este completată de medicul pneumolog care solicită examenul bacteriologic.
În cazul în care această parte este incompletă sau incorectă, ilizibilă, se returnează celui care a completat-o şi
probele nu se lucrează!
Unitatea care solicită: Se scrie spitalul/sanatoriul/dispensarul care face solicitarea. În cazul spitalelor şi sanatoriilor
se va scrie şi secţia/etajul/pavilionul/salonul unde este internat bolnavul, în funcţie de structura organizatorică a unităţii
respective. Medicul solicitant va parafa formularul.
Nume pacient: Se scrie citeţ numele şi prenumele pacientului cu majuscule de tipar.
Cod numeric personal (CNP): Scris corect, citeţ, din cartea de identitate sau buletinul de identitate al pacientului.
În condiţiile în care pacientul nu are cod numeric personal se va consemna sexul şi data naşterii în ordinea: 1 (pentru M),
2 (pentru F) şi aa.ll.zz, în primele 7 spaţii destinate CNP.
Adresa: Se scrie adresa la care locuieşte în prezent: judeţ, localitate, stradă, număr, cu majuscule de tipar.
Sex: Se va bifa sexul pacientului: (M sau F).
Codul pacientului: Se scrie codul pacientului din registrul naţional de tuberculoză, atunci când este cunoscut.
Fişa de evidenţă Nr: Se notează numărul fişei de declarare dacă este cunoscut.
Foaie de observaţie (FO): Numărul foii de observaţie pentru bolnavii internaţi.
Nr. din registrul de consultaţii: Se completează în condiţiile în care examenul bK este solicitat pentru un suspect
de TB caz nou.
Recoltate de: Se va completa în clar şi cu majuscule de tipar numele şi prenumele persoanei care a supravegheat
recoltarea.
Data: Se scrie data recoltării probelor (zz.II.aa).
Nr. identificare produs: Numărul corespunzător din condica de la camera de recoltare.
Examenul solicitat: Examen Microscopic M; cultura C; antibiograma: ABG: HR; extinsă. în cazul în care
clinicianul solicită ABG, bifează căsuţa corespunzătoare. După primirea rezultatului culturii copiază de mână acest
rezultat pe exemplarul cu rezultatul microscopiei şi returnează laboratorului local copia pe care este completat atât
rezultatul microscopiei, cât şi al culturii, pentru ca acesta să o trimită laboratorului de nivel III (sau LNR-ului, dacă
este arondat direct la LNR sau dacă solicită direct ABG serie extinsă). Clinicianul îşi păstrează copia cu rezultatul la
microscopie, pe care a copiat de mână şi rezultatul de la cultură.
Scopul examinării: Se bifează motivul examinării cu “×”: Diagnostic sau Monitorizare; dacă se bifează
Monitorizare, se notează automat şi luna de tratament în căsuţa “T”: T2 T4 T6 T8 ş.a.m.d.
Categoria de bolnav: în căsuţa respectivă se trec simbolurile în funcţie de situaţie: N(caz nou), R(recidivă),
E(eşec), A(abandon), T(transfer), C(cronic).
Alt produs decât sputa: Se menţionează tipul produsului şi cantitatea în ml.
Organizaţia; Laboratorul: Se trece denumirea laboratorului care lucrează proba, cu datele de identificare (adresă,
telefon).
Aspectul sputei: În spaţiul corespunzător fiecărui produs (A;B;C) se va descrie aspectul macroscopic al sputei astfel:
M = seromucos; P = muco-purulent; H = hemoptoică; S = salivă.
Nr. registru de laborator: Numărul corespunzător pacientului şi probelor prelucrate.
Data: Data primirii în laborator şi data eliberării rezultatului (zz.ll.aa).
Tabel pentru rezultate: În coloana REZULTAT se trec simbolurile NEG sau POZ în dreptul fiecărei probe.
Simbolul POZ se scrie cu roşu. Gradul de pozitivitate se va consemna prin bifarea căsuţei corespunzătoare.
Nu se prelucrează. Motivul: Dacă produsul nu poate fi prelucrat se scrie pe scurt motivul.
Efectuat: Se scrie în clar numele şi prenumele celui care a făcut examinarea, urmat de semnătura acestuia.
Verificat şi validat: Semnătura şi parafa persoanei care a verificat şi validat rezultatele (şef laborator).
Semnătura de primire rezultat: Cel care primeşte rezultatul îşi scrie în clar numele şi semnează.
Nr. cultură: Coincide cu numărul examenului microscopic şi numărul din registrul de laborator atribuit bolnavului
respectiv.
Tabel pentru rezultate: În coloana REZULTAT se trec simbolurile NEG sau POZ în dreptul fiecărei probe.
Simbolul POZ va fi consemnat cu roşu. Gradul de pozitivitate se va consemna prin bifarea căsuţei corespunzătoare.
Identificare: Se bifează căsuţa corespunzătoare.
Data: Primirii probei şi a eliberării rezultatului.
Nu se prelucrează. Motivul: Dacă produsul nu poate fi prelucrat se scrie motivul.
Efectuat: Se scrie în clar numele persoanei/lor care a/au făcut decontaminarea şi citirea, urmat de semnătura
acesteia/acestora.
Verificat şi validat: Semnătura şi parafa persoanei care a verificat şi validat rezultatele (şef laborator).
Semnătura de primire rezultat: Cel care primeşte rezultatul îşi scrie în clar numele şi semnează.
100
Anexa 18. Completarea registrului de laborator de tuberculoză
pentru examenul microscopic, cultură şi antibiogramă
Eticheta de pe copertă: Exemplu: Nr. Înregistrare: 1/2 ian 2005-1980 /12 mai
2005. Următorul registru va cuprinde înregistrările: 1981 /13 mai 2005- ..........
Număr de ordine din registrul de laborator: Se acordă un singur număr fiecărui
pacient, indiferent dacă s-au trimis 1 sau mai multe produse la un moment dat. Astfel,
pe un rând va fi înregistrat un singur pacient cu cele 3, respectiv 2 produse recoltate
în interval de 24-48 h, în funcţie de motivul examenului bacteriologic (diagnostic sau
monitorizare). Se începe cu nr 1 la începutul fiecărui an calendaristic şi se continuă
numerotarea până la 31 decembrie. NU se face numerotare zilnică de la 1! Se scrie
pe fiecare rând numărul complet, indiferent câte cifre are. Registrul se completează
cu pix/cerneală albastră. Se scriu cu pix/cerneală roşie doar rezultatele pozitive. Nu
se admit ştersături sau corecturi. Dacă este necesară corectarea unor date, se barează
cu o linie înregistrarea iniţială, lăsând să se vadă ce era scris iniţial şi se scrie alături
informaţia corectă. Corectura o poate face numai persoana care verifică şi validează
rezultatele (şeful de laborator), care va data, semna şi parafa pentru aceasta.
Data: Se vor scrie: ziua, luna şi anul (zz.ll.aa) cu cifre arabe (ex. 12.10.05 – pentru
12 octombrie 2005).
Nume şi prenume: Se scrie citeţ cu majuscule de tipar numele complet al
pacientului.
Sex: Se scrie majuscula de tipar corespunzătoare sexului pacientului M sau F.
Cod numeric personal (CNP): Scris corect, citeţ, din cartea de identitate sau
buletinul de identitate al pacientului, în condiţiile în care pacientul nu are CNP se
va consemna sexul şi data naşterii în ordinea: 1 (pentru M), 2 (pentru F), aa.ll.zz, în
primele 7 spaţii destinate CNP.
Adresa: Se scrie adresa la care locuieşte în prezent: judeţ, localitate, stradă, număr,
cu majuscule de tipar.
Codul pacientului: Se scrie codul pacientului din registrul naţional de tuberculoză,
atunci când este cunoscut.
Fişa de evidenţă Nr.: Se notează numărul fişei de declarare care se regăseşte în
Formularul pentru solicitare/raportare la rubrica Fişa Nr.
Foaie de observaţie (F.O.): Se notează numărul foii de observaţie pentru pacienţii
internaţi în spital.
Nr. din registrul de consultaţii: Se completează în condiţiile în care examenul bK
este solicitat din ambulator pentru un suspect de TB.
Unitatea care solicită examenul bK: Se va completa citeţ, cu majuscule de tipar.
Tipul produsului patologic: Se scriu produsele patologice prelucrate, conform
specificaţiei din formularul de solicitare.
Calitatea produsului patologic: În spaţiul corespunzător fiecărui produs (A;B;C)
se va descrie aspectul macroscopic al sputei astfel:
M = seromucos; P = muco-purulent; H = hemoptoic; S = saliva. Pentru alte produse
decât sputa se va scrie cantitatea primită pentru prelucrare.
101
Scopul examinării: Se bifează motivul examinării cu “x”: Diagnostic sau
Monitorizare; dacă se bifează Monitorizare, se notează automat şi luna de tratament
în căsuţa T: T2 T4 T6 T8 ş.a.m.d.
Rezultatele examenului microscopic: Rezultatele microscopiei se vor nota
cu simbolurile NEG sau POZ în funcţie de absenţa sau prezenţa BAAR în căsuţa
corespunzătoare fiecărui produs (A;B;C;).
Dacă rezultatul este pozitiv se va nota şi gradul de pozitivitate astfel: nr. BAAR/
100c, 1+, 2+ şi 3+. Gradul de pozitivitate va fi scris cu roşu, pentru a ieşi în evidenţă.
Semnătura executantului: Semnează persoana care a executat procedura specifică
respectivă. Observaţii: Dacă produsul nu a fost prelucrat se va consemna motivul din
formularul de solicitare
Cultura: Se scriu datele citirilor la 48h, 21 zile, 30 zile, 45 zile şi 60 zile.
Dacă până la data respectivei citiri nu există creştere bacteriană pentru cele 3 tuburi
pe care s-a cultivat o probă, se vor marca 3 săgeţi orizontale în coloana zilei în care a
fost făcută citirea.
Dacă tuburile au rămas cu mediul nemodificat, fără creştere bacteriană până în ziua
a 60-a, în această coloană se scrie: NEG.
Dacă în momentul citirii cultura este pozitivă, se scrie cu roşu gradul de pozitivitate
în coloana zilei în care a fost făcută citirea. Simbolurile pentru gradul de pozitivitate
sunt: nr. colonii/tub, 1+, 2+ şi 3+.
Culturile contaminate vor fi consemnate cu albastru, cu simbolul Cont urmat
de cifra 1 sau 2 sau 3 (Cont/1, Cont/ 2, Cont /3) în funcţie de numărul de tuburi
contaminate (unul, două respectiv trei), în coloana corespunzătoare datei citirii.
Identificare: Se scrie specia identificată din Complexul M. tuberculosis sau Alte
micobacterii şi data testelor din caietul de identificare.
respectivă.
Repicaj: Se scrie data (zz.ll.aa.) la care a fost făcut repicajul, dacă acesta a fost
necesar pentru identificare sau în vederea efectuării antibiogramei.
Antibiograma: Se bifează spaţiul corespunzător metodei folosite.
Se scrie data însămânţării antibiogramei. La citire, în căsuţa “martor” se scrie gradul de
pozitivitate al acestuia ţinând cont de metoda de testare folosită. Interpretarea rezultatelor
antibiogramei se face conform protocolului de lucru pentru fiecare metodă în parte.
Rezultate: se scriu simbolurile S pentru sensibil şi R pentru rezistenţă (R scris
cu roşu) în coloanele INH 0,2 şi RMP 40, cu menţionarea numărului /proporţiei de
colonii crescute.
Lipsa creşterii pe tubul martor se scrie: Neinterpretabil.
Contaminarea cu microbi non -tb se scrie: Contaminată.
respectivă.
Cod: R-18-01
102
ANTIBIOGRAMA Semnătura
CULTURA IDENTIFICAREA Metoda Concentraţiilor absolute  executantului
Metoda Proporţiilor  antibiogramei
Produs A Produs B Produs C Complexul Alte
data citirii data citirii data citirii M. tuberculosis micobacterii
48h 21 30 45 60 48h 21 30 45 60 48h 21 30 45 60 (specia) (specia)
Semnătura
Executant cultura
Data repicaj
Data
însămânţării
Data citirii
Martor
Rezultat
INH 0,2
Rezultat
zile zile zile zile zile zile zile zile zile zile zile zile RMP 40
103
104
Rezultate
Calitatea examen
Unitatea produs
Scopul
Nr.
Nume şi care patologic microscopic Semnătura
examinării
Ord Data prenume CNP Adresa solicită BAAR executantului
Sex M/F
patologic
Observaţii
consultaţii
Lab ex.bK
FO/Nr. registru
Tipul produsului
Cod pacient/Fişa nr.

A B C D MT A B C
Spitalul ..............................................
Localitate ..........................................
Str .................................... Nr ...........
Telefon 02 ......................... Fax 02.................…….
Situaţia laboratoarelor pentru bacteriologia tuberculozei în anul 200… în judetul .......................
Total
Tipul Personal care participa la Examen Cultura Mediul
Localitate Antibio- Laboratorul deserveşte:
analizelor diagnosticul TBC – număr microscopic Lowenstein-Jensen
grame
Biolog, Din care Din Alte
Spital Sanatoriu
Medic chimist, Asistent Total pozitiv Total care Contaminat DAT unităţi
TBC TBC
farmacist BAAR pozitiv sanitare
Numai
examen
microscopic
Lab. nivel 1
Examen
microscopic
laboratoarelor de micobacteriologie
şi cultură
Lab. nivel 2
Examen
microscopic,
cultură,
antibiogramă
Anexa 19. Raportarea anuală a datelor din reţeaua
Lab. nivel 3
Notă:
1. Substanţe antituberculoase faţă de care se face testarea ...........................................
2. Numele şefului laboratorului judeţean.......................................................
3. Numele coordonatorului judeţean al laboratoarelor BK (implicat direct în activitatea de bacteriologie a TBC) ................
Coordonator tehnic judeţean PNCT Coordonator judeţean al laboratoarelor de micobacteriologie
105
106
Personalul din laboratoarele pentru bacteriologia tuberculozei din judeţul .................................. la 31 dec 200 …..
(personal medical şi de îngrijire-curăţenie)
Nume şi Calificare Vârsta, Experienţa în activitatea Nr. cursuri instruire Laboratorul, Nivelul Timp mediu zilnic TB în ultimii
Nr.
prenume ani de dg. bact. a TB (ani) pt. dg. TB în localitate laboratorului alocat pt. dg. TB 5 ani
Crt.
ultimii 5 ani (1, 2, 3) (ore)
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
Coordonator judetean al laboratoarelor de micobacteriologie
BIBLIOGRAFIE
1. Aber VR, Allen BW, Mitchison DA, Ayuma P, Edwards EA, Keyes
AB- Quality control in tuberculosis bacteriology: Laboratory studies on
isolated positive cultures and the efficiency of direct smear examination,
Tubercle1980; 61:123-133.
2. Aziz M.A, Ba F, Becx-Bleumink M, Bretzel G, Humes R, Iademarco
M.F, Kim S.J, Lamothe F, Paramasivan C.N, Ridderhof J, Sloutsky A,
Van Deun A, Vohra Shah K, Weyer K- External Quality Assessment
for AFB Smear Microscopy, Association of Public Health Laboratories,
Washington, 2002.
3. Breese PE, Burman WJ, Hildred M, et al- The effect of changes in
laboratory practices on the rate of false –positive cultures for Mycobacterium
tuberculosis, Arch Path Lab Med , 2001;125(9):1213-1216.
4. Buiuc D., Microbiologie clinică, ed. Did. şi Ped., Bucureşti, 1998.
5. Bungetzianu G, Moldovan O. Investigaţia microbiologică în tuberculoză
şi micobacterioze, Ed. Academiei, 1987.
6. Collins C.H, Grange J.M, Yates M.D - Organization and practice in
tuberculosis bacteriology, 1985.
7. De Boer AS, Blommerde B, De Haas PEW, Sebek MMGG, and al-
False positive Mycobacterium tuberculosis cultures in 44 laboratories in the
Netherlands ( 1993-2000): incidence , risk factors, and consequences, J
Clin Microbiol, 2002; 40(11):4004-4009.
8. De Kantor IN, Kim SJ, Frieden T, Laszlo A, Luelmo F, Norval P-Y,
Rieder H, Valenzuela P, Weyer K- Laboratory services in tuberculosis
control, part I: Organization and management, WHO/TB/98.258,
1998.
Rieder H, Valenzuela P, Weyer K- Laboratory services in tuberculosis
control, part II: Microscopy, WHO/TB/98.258, 1998.
Rieder H, Valenzuela P, Weyer K. Laboratory services in tuberculosis
control, part III: Culture, WHO/TB/98.258, 1998.
11. Laszlo A, Rahman M et al - Int J Tuberc Lung Dis, 2002;6(9):748.
12. Libeer J.C- Role of external quality assurance schemes in assessing and
improving qualitz in medical laboratories, Clin Chim Acta, 2001;309:
173-177.
13. Diaconescu C., Homorodean D., Popa M., I. Banica, D. Bercea, Ghid de
diagnostic bacteriologic al tuberculozei, Bucureşti, 1998.
107
14. F.A. Drobniewski, S. Hoffner, S. Rusch-Gerdes, G. Skenders, V.
Thomsen1 and the WHO European Laboratory Strengthening Task
Force. Recommended standards for modern tuberculosis laboratory
services in Europe, Eur Respir J 2006; 28: 903-909.
15. Homorodean D., Moldovan O., Diculencu D., Chiriac G., Muntean I.,
Îndrumar de tehnici de laborator de bacteriologie BK, Bucureşti, 2005.
16. Homorodean D. Aportul investigaţiei bacteriologice la diagnosticul
silicotuberculozei, teză de doctorat, UMF Cluj, 2005.
17. Kivihya-Ndugga LEA, van Cleeff MRA, Githui WA, Nganga LW,
Kibuga DK, Odhiambo JA, Klatser PR- A comprehensive comparison
of Ziehl Neelsen and fluorescence microscopy for the diagnosis of
tuberculosis in a resource-poor urban setting, Int J Tuberc Lung Dis
2003;7(12):1163-1171.
18. Popa I., Toxicologie, Ed. Med. Bucureşti; 1978.
19. Rieder HL, Chonde TM, Myking H, Urbanczik R, Laszlo A, Kim SJ,
Van Deun A, Trebuck A- The public Health service national tuberculosis
reference laboratory and the national laboratory network, IUATLD,
1998.
20. Schwoebel V and col- Eur Respir J 2000; 16: 364-371
21. Stoicescu, I.P., Ibraim Elmira. Implementarea Strategiei DOTS de
Control al Tuberculozei în România – Îndrumar de Supraveghere
Epidemiologică a Tuberculozei şi de Monitorizare a Aplicării Programului
Naţional de Control al Tuberculozei, România, 2005.
22. Urbanczik R, Shrestha B, Maharjan B, Neher A, Feldman K-
Appropriateness of using two instead of a single sputum specimen for
monitoring treatment of pulmonary tuberculosis, Int J Tuberc Lung Dis
2004;8(12)1510.
23. Van Deun A, Salim AH, Cooreman E, Hossain MA, Rema A,
Chambugonj N, Hye MA, Kawria A, Declerq E- Optimal tuberculosis
case detection by direct sputum smear microscopy: how much better is
more?, Int J Tuberc Lung Dis 2002;6(3)222-230.
24. Venkataraman P, C.C.Paramasivan -Bacteriological methods in diagnosis
of tuberculosis-ICMR 1999
25. ***Assessment Mission of WHO for Laboratory Network in Romania,
October 2004.
26. ***Compendium of Indicators for Monitoring and Evaluating National
Tuberculosis Programs, WHO/HTM/TB/2004.344, August 2004
27. ***Controlul extern de calitate pentru laboratoarele de bacteriologie BK,
Anexa PNCT, 2001-2005.
28. ***Ghid EURACHEM EA/4
108
29. ***Directiva UE 98/8/CE, punerea pe piaţă a produselor biocide.
30. ***Global Tuberculosis Control – Surveillance, Planning, Financing,
WHO Report 2006
31. ***Laboratory biosafety manual, Third edition, World Health
Organization, Geneva, 2004
32. ***Multiple misdiagnoses of tuberculosis resulting from laboratory error-
Wisconsin, 1996. MMWR 1997;46(34). www. cdc.gov/mmwr/preview
33. *** Training for the Management of Laboratory Networks in the National
Tuberculosis Programs, Module 4: Human Resources for TB Control,
WHO, 2006.
34. ***Programul Naţional de Control al Tuberculozei, 2007-2011.
35. ***Registrul Naţional Nominal de Tuberculoză din România.
36. ***Romanian Protocol of Drug Resistance Surveillance, 2003-2004.
37. ***Ordinul MSP 1301/2007.
38. ***Ordinul MSP nr. 261/2007. Norme tehnice privind curăţenia,
dezinfecţia şi sterilizarea în unităţile sanitare.
39. **SR EN ISO 9000/2001 – Sisteme de management al calităţii. Principii
fundamentale şi vocabular.
40. ***SR EN ISO 9001:2001 – Sisteme de management al calităţii.
Cerinţe.
41. ***SR EN ISO 10012/2003 – Sisteme de management al măsurării.
Cerinţe pentru procese şi echipamente de măsurare.
42. ***Standardul SR EN ISO /CEI 17025/2005: Cerinţe generale pentru
competenţa laboratoarelor de încercări şi etalonări.
43. ***SR EN ISO 15189:2005 – Laboratoare medicale. Cerinţe particulare
pentru calitate şi competenţă.
44. ***SR ISO/TR 22869:2005 – Laboratoare medicale. Ghid pentru
implementare în laboratoare a ISO 15189:2003
45. ***WHO/TB/99.269 – Guidelines for the prevention of tuberculosis in
health care facilities in resource – limited settings.
46. ***WHO-HTM-TB-2004.344 – Compendium of Indicators for
Monitoring and Evaluating National Tuberculosis Programs, August
2004.
47. ***EN 46001 – Sisteme de calitate, dispozitive medicale. Exigenţe
particulare în aplicarea EN ISO 9001.
48. ***http: Quality Standards for TB laboratory services.
49. ***EN 46002 – Sisteme de calitate, dispozitive medicale. Exigenţe
particulare în aplicarea EN ISO 9002.
50. ***EN 554 – Sterilizarea dispozitivelor medicale - vapori de apă.
109
51. ***EN 866-1 – sterilizarea – sisteme biologice de testare – cerinţe
generale, partea I.
52. ***EN 866-3 – sterilizarea – sisteme biologice de testare – căldură umedă
– partea a 3-a
53. ***EN 867-2 – sterilizarea – sisteme ne biologice de testare – indicatori
de procedură clasă A – partea 2-a.
54. ***EN 867-3 – sterilizarea – sisteme ne biologice de testare – indicatori
de procedură clasă B – partea 3-a – testul Bowie Dick.
55. ***EN 868-1 – materiale şi sisteme de ambalare pentru dispozitivele
medicale ce urmează a fi supuse sterilizării.
56. ***EN 1040 – antiseptice şi dezinfectante chimice, activitate bactericidă
de bază; metode de prescriere şi testare (faza I).
57. ***EN 1275 – antiseptice şi dezinfectante chimice, activitate fungicidă de
bază; metode de prescriere şi testare (faza I).
58. ***Ghid EA – 4/14 * The Selection and Use of Reference Materials.
59. ***http://www.cdc.gov/od/ohs/biosfty/bmbl/sections7. htm
60. ***www.cdc.gov/biosfty. Infection prevention Guidelines. Clinical
Laboratory Services.
61. ***Global Tuberculosis Control – Surveillance, Planning, Financing,
WHO Report 2006
62. ***Implementarea Strategiei DOTS de Control al Tuberculozei în
România – Îndrumar de Supraveghere Epidemiologică a Tuberculozei
şi de Monitorizare a Aplicării Programului Naţional de Control al
Tuberculozei, România, 2005.
110
ISBN: 978-973- 0-05558-0

Ghid Laboratoare PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghid Laboratoare PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ORGANIZAREA şi

Menţionarea unor anumite companii sau a unor producători de produse

Mulţumim pentru contribuţie prin participarea la discuţii şi comentariile făcute

ISBN: 978-973- 0-05558-0

Cap 1. Supravegherea epidemiologică a tuberculozei în România şi rolul

Cap 2. Organizarea reţelei naţionale a laboratoarelor de micobacteriologie .… 10

Cap 3. Organizarea laboratorului de micobacteriologie ................................ 14

Cap 4. Managementul resurselor umane .................................................... 23

Cap 5. Managementul calităţii în laboratorul de micobacteriologie …….… 28

Cap 6. Factori de risc şi măsuri de protecţie în laboratorul

Cap 7. Managementul substanţelor chimice în laborator .............................. 73

Cap 8. Înregistrarea şi raportarea datelor de către laborator ........................ 77

Bibliografie .............................................................................................. 107

138,8 142,2 135,7

Fig. 1. Incidenţa tuberculozei în România între anii 1972-2007*

Total Cazuri noi Recidive

Fig. 2. Numărul absolut al cazurilor noi şi al recidivelor notificate între anii

Deşi tendinţa de scădere a endemiei TB este constantă şi evidentă

Nr. TB Pozitivi M Confirmare M

Din punctul de vedere al exigenţelor OMS se consideră că un Program

DESCRIEREA ORGANIZĂRII LABORATORULUI

Responsabilităţile personalului din laboratorul de nivel I

Sarcini tehnice în laboratorul de nivel I:

Responsabilităţile personalului din laboratorul de nivel II

Responsabilităţile personalului din laboratorul de nivel III:

Cantitatea de muncă nu trebuie să scadă sub un anume nivel pentru a

Este absolut necesară încadrarea unui medic sau biolog/chimist/farmacist în

Activitatea de instruire şi reinstruire

Capitolul 5. MANAGEMENTUL CALITĂŢII

CERINŢE PRIVIND MANAGEMENTUL

Realizarea unei performanţe optime a examenului microscopic, respectiv

CONTROLUL INTERN AL CALITĂŢII

Controlul intern al calităţii constituie responsabilitatea întregului personal

CONTROLUL INTERN AL CALITĂŢII

1. Calitatea prelevatelor, sistemelor de recoltare şi transportul probelor

CONTROLUL INTERN AL CALITĂŢII

Controlul intern al calităţii antibiogramei presupune:

ÎNTREŢINEREA APARATURII DE LABORATOR

Întreţinerea aparatelor din laborator se realizează de către personalul de

CONTROLUL EXTERN AL CALITĂŢII EXAMENULUI

MĂSURI SPECIALE DE PROTECŢIE

Se adresează celor patru căi posibile de infectare cu Mycobacterium

ACCIDENTE POSIBILE ÎN LABORATOR

Echipament Accident Cum să reduci sau să elimini

Accident Cauza accidentului Cum să reduci

1. De unică folosinţă 2. Reutilizabile

Autoclavare Dezinfectare Autoclavare

Fig 3. Schema circuitului deşeurilor infecţioase

Capitolul 7. MANAGEMENTUL SUBSTANŢELOR

ACCIDENTE CHIMICE ÎN LABORATOR. PRIMUL AJUTOR.

Capitolul 8. ÎNREGISTRAREA ŞI RAPORTAREA

Examenul bacteriologic al sputei, dar şi al altor produse biologice, pentru

Trimiterea produselor la laborator

Raport periodic (anual) asupra volumului de muncă si situatia personalului

Timpul de la primirea probelor Rezultatul raportat

Dolj Arad Bihor Alba Sector 1

Prahova Hunedoara Cluj Covasna Sector 3

Olt Harghita Sector 4

Suceava Tulcea Vâlcea Satu Mare Sector 5

Vaslui Vrancea Giurgiu Sibiu Sector 6

Laborator Analize Medicale……………. Cod …………

FISA MONITORIZARE FUNCTIONARE LAMPA UV

Report ……………….. ore de funcţionare