Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Histologie LP Complet PDF
Histologie LP Complet PDF
Coloraţii:
HE
Tricromă Masson
Tricromă Gömöri
PAS
Impregnare argentică pentru reticulină
Albastru de toluidină
Anti-actină
Anti-citokeratine
1
1. Microscopul optic:
Corpul microscopului
Ocularele
Revolverul cu obiective
Platina
Macro – şi microviza
- sisteme de angrenaje
- permit deplasarea pe axa Oz
- macroviza produce deplasări vizibile
- microviza produce deplasări de ordinul micrometrilor
Condensatorul
Sursa de lumină
Colorarea
Coloraţii:
1. Morfologice:
3. Coloraţii imunohistochimice:
- bazate pe reacţia antigen – anticorp
- anticorp primar – anticorp secundar
- anticorpul secundar este marcat, de regulă enzimatic
- vizualizare prin reacţie de culoare catalizată de enzima care marchează
anticorpul secundar
- identifică tipuri de celule şi molecule ale acestora, inclusiv când celulele sunt
transformate malign
- utile în embriologie moleculară, histologie şi patologie
- exemple de markeri: citokeratine, vimentină, actină de tip muşchi neted,
cromogranină A, enolază neuronal specifică, proteină glială fibrilară acidă,
colagen IV
4. Coloraţii citologice:
- APT - Drăgan: - simplă, nu dă foarte multe detalii celulare
- Papanicolaou:
- mai complicată
- dă detalii celulare mai multe (ex. acumularea de keratină în citoplasmă,
utilă în diagnosticul cervico – vaginal, pleural, lavaj bronşic)
- May – Grünwald – Giemsa:
- utilă pentru frotiuri de sânge periferic şi măduvă osoasă hematogenă
- dă detalii citoplasmatice mai multe (granulaţii)
4
Lucrarea practică 2.
Epitelii de acoperire: simple, pseudostratificate şi stratificate. Membrana bazală.
Coloraţii:
HE
Impregnare argentică
PAS
Anti – pancitokeratină
Preparate:
1
ŢESUTURILE EPITELIALE
Definiţie: Ţesuturile epiteliale sunt formate preponderent din celule dispuse ordonat pe membrana
bazală, strâns unite între ele prin intermediul joncţiunilor. Marker-ul imunohistochimic este
citokeratina.
Criterii de recunoaştere:
sunt formate predominant din celule, apoziţionate şi dispuse ordonat;
prezintă pol bazal pe membrana bazală şi pol apical liber;
prezintă polaritate structurală şi funcţională, prin microdomeniile de membrană, apical,
bazal şi lateral;
nu sunt vascularizate cu excepţia striei vasculare din urechea internă;
conţin în citoplasmă filamente de citokeratină (CK).
Clasificare generală
Epiteliile se clasifică în 5 categorii :
Epitelii de acoperire - acoperă suprafaţa corpului şi delimitează organele cavitare;
Epitelii glandulare – secretă produşi specifici;
Mioepiteliile – prezintă în citoplasmă, pe lângă CK, actină, cu rol contractil;
Epitelii senzoriale - recepţionează stimuli din exterior pe care îi transformă în influx
nervos (ex. mugurii gustativi din cavitatea bucală);
Epitelii atipice.
Epiteliile de acoperire:
se clasifică în funcţie de:
numărul de straturi de pe membrana bazală:
o epitelii simple
o epitelii pseudostratificate
o epitelii stratificate
forma celulelor din stratul superficial:
o scuamoase
o cubice
o columnare
Prin combinarea numărului de straturi şi a formei celulelor rezultă următoarele tipuri de epitelii de
acoperire:
2
Epitelii simple scuamoase:
sunt formate dintr-un singur rând de celule
turtite, cu lăţimea mai mare decât înălţimea;
localizare: endotelii, mezotelii, foiţa parietală
a capsulei Bowmann, alveole pulmonare.
3
Epiteliu respirator
Epitelii pseudostratificate:
sunt formate dintr-un singur rând de celule
cu nucleii situaţi la înălţimi diferite în
grosimea epiteliului, ceea ce creează
impresia de falsă stratificare;
toate celulele ajung cu polul bazal pe MB,
dar nu toate ajung cu polul apical la suprafaţa
liberă;
localizare: Uroteliu
o trahee - epiteliul pseudostratificat ciliat
de tip respirator;
o vezică urinară, uretră – uroteliul;
o epididim.
Epiteliile stratificate sunt formate din mai multe straturi celulare, doar stratul profund fiind situat pe
membrana bazală. Fiecare strat poate fi format din unul sau mai multe rânduri de celule. După forma
celulelor din ultimul strat, epiteliile stratificate se clasifică în scuamoase, cubice şi columnare.
Membrana bazală
separă ţesutul epitelial de cel conjunctiv
subadiacent;
este groasă la trahee şi cornee, dar foarte
subţire la uroteliu.
în coloraţia HE se distinge greu, sub
forma unei structuri slab acidofile
(eozinofile), omogenă, acelulară.
se identifică specific prin reacţia PAS,
impregnare argentică sau cu anticorpi
anti-colagen IV sau anti-laminina.
5
Lucrarea practică 3.
Epitelii glandulare exocrine: tipuri de acini şi glandele tubulare. Epitelii glandulare endocrine: cuiburi,
foliculi, cordoane
Coloraţii:
HE
Tricromă Azan – Mallory
PAS
Albastru alcian
Anti – citokeratină 8
Anti – actină de tip muşchi neted
Anti – chromogranină A
Preparate:
Insule – pancreas
Foliculi – tiroidă
Cordoane – suprarenale
Cuiburi – hipofiză
6
EPITELIILE GLANDULARE
Definiţie: sunt formate din celule specializate în sinteza unor produşi specifici, intră în alcătuirea
glandelor exo- şi endocrine.
Clasificare
După locul de eliminare a produsului de secreţie, se clasifică în:
o epiteliile glandulare exocrine:
îşi elimină produsul de secreţie la suprafaţa organismului sau în cavităţile acestuia,
printr-un sistem de ducte;
o epiteliile glandulare endocrine:
îşi elimină produsul de secreţie, denumit hormon, direct în sânge;
nu prezintă sistem de ducte;
sunt puternic vascularizate;
celulele sunt organizate sub formă de cuiburi (adenohipofiza), cordoane (suprarenală,
paratiroide), foliculi (tiroidă), insule (gonade, pancreas endocrin);
celule izolate localizate în structura diferitelor ţesuturi şi organe care au posibilitatea de
a prelua, sintetiza şi excreta substanţe care acţionează similar hormonilor (amine
biogene şi peptide cu grutate moleculară mică)
markeri imunohistochimici: sinaptofizina, Chromogranina A.
7
Celula caliciformă
pol apical dilatat de vacuole de mucus;
pol bazal efilat,
nucleu heterocromatic împins bazal,
citoplasmă spumoasă palidă;
localizare: epiteliul intestinal şi respirator.
histochimic: pozitivă la reacţia PAS, albastru
alcian, mucicarmin şi metacromatică la
coloraţia cu albastru de toluidină.
Acinul seros
structură bine delimitată
dimensiuni mici
formă rotundă
lumen punctiform
celulele seroase:
o citoplasmă întunecată, acidofilă,
granulară la polul apical.
o citoplasmă bazofilă la polul bazal
(RER).
o nucleu eucromatic, rotund, dispus
ordonat în treimea bazală a celulei.
Acinul mucos
structură bine delimitată
dimensiuni mari
formă ovalară
lumen larg
celulele mucoase:
o citoplasma spumoasă, palid colorată;
o nucleu eucromatic, ovalar, turtit,
împins periferic pe MB.
Acinul mixt
structură bine delimitată
dimensiuni mari
are două componente:
o mucoasă situată central şi
o seroasă situată periferic, sub
forma unei semilune.
8
Acinul mamar (TDLU unitatea terminală
ductal - lobulară):
dimensiuni mici
lumen îngust
epiteliu cu celule secretorii şi
celule mioepiteliale
Acinul prostatic:
dimensiuni mari
formă neregulată
lumen larg
epiteliu cu 3 tipuri de celule
- bazale – proliferativ
- principale secretorii (PSA)
- endocrine (ChrA, Syn)
Celulele mioepiteliale:
fusiforme sau stelate
între membrana bazală şi celulele
epiteliale acinare şi ductale
glandele salivare, glanda mamară,
sudoripare, lacrimale
marker: actină de tip muşchi neted
9
Glanda tubulară simplă:
invaginare a epiteliului de acoperire:
localizare: antru gastric, endometru,
intestin subţire;
Glandă tubulară ramificată:
localizare: cardie, corp gastric, endocol
uterin;
10
Lucrarea nr. 4
Coloraţii:
HE
Tricromă
AT/ AA
Orceină
Impregnare argentică
1
Lucrarea nr. 4. ŢESUTURILE CONJUNCTIVE.
Celulele conjunctive fixe şi mobile. Fibrele conjunctive.
Celula mezenchimală
Localizare: pe lamele de embrion între
primordiile de organe sau la periferia
secţiunii.
Formă stelată, cu prelungiri fine,
ramificate
Nucleu mare, eucromatic, polinucleolat.
Citoplasmă slab bazofilă sau cromofobă.
Celula reticulară
Localizată în srtoma organelor
hematolimfoformatoare.
Formă stelată, prelungiri lungi,
ramificate.
Nucleu central,eucromatic, nucleolat.
Citoplasma slab bazofilă.
2
Fibroblastul
Localizat în toate ţesuturile
conjunctive, în contact cu fibrele.
Forma alungită sau stelată, cu
prelungiri groase; din profil are
formă efilată, alungită.
Nucleu oval, eucromatic, nucleolat.
Citoplasma slab bazofilă.
Fibrocitul
Localizat în toate ţesuturile
conjunctive, mulat pe fibre.
Formă alungită, puţine prelungiri
scurte.
Nucleu heterocromatic, ovalar sau
aplatizat (din profil).
Citoplasma slab acidofilă
Mastocitul
Localizat în ţesutul conjunctiv
perivascular, între fibrele musculare etc.
Nucleu oval, central, haterocromatic.
Citoplasma conţine granulaţii specifice
care NU se văd la HE.
Metode de evidenţiere pentru granulaţii:
AT (orto/metacromazie), AA, AAS,
PAS (inconstant+).
3
Adipocitul alb (unilocular)
Formează ţesutul adipos alb şi se găseşte
izolat (în grupuri mici) în ţesutul
conjunctiv lax şi seroase.
Formă sferică sau poliedrică.
Nucleu heterocromatic, la periferia
celulei.
Citoplasma -inel acidofil fin la periferie.
Centrul celulei este ocupat de o picătură
lipidică cromofobă în coloraţii uzuale.
Pericitul
Localizat în MB a capilarelor şi
venulelor postcapilare.
Formă stelată, cu prelungiri lungi.
Nucleu oval, uşor turtit.
Citoplasma acidofilă.
Evidenţiere: imunohistochimic cu
anticorp antiactină muşchi neted.
Macrofagul
Formă neregulată, cu prelungiri scurte,
sau rotund-ovalar.
Nucleu ovalar, heterocromatic, central
sau excentric.
Citoplasma slab acidofilă, poate conţine
material fagocitat.
Caracterele morfologice ale macrofagelor variază în raport cu momentul funcţional (repaus sau
fagocitoză). Totalitatea macrofagelor formează sistemul monocitomacrofagic, care cuprinde: macrofagul
conjunctiv, osteoclastul, celulele cu praf din plămân, celula Kupfer din ficat, microglia din SNC
4
Celulele conjunctive mobile
Sunt celule migrate din sânge în ţesuturile conjunctive ca răspuns la stimuli specifici: monocitul,
limfocitul, plasmocitul, granulocitele.
Plasmocitul
Formă ovalară.
Nucleu ovalar, excentric, heterocromatic, cu
cromatina dispusă în blocuri triunghiulare
pe membrana nucleară.
Citoplasma bazofilă cu excepţia unei zone
perinucleare, unde este cromofobă.
FIBRELE CONJUNCTIVE
Sunt produsul de secreţie al celulelor –NU AU NUCLEI.
Fibrele colagene
Localizare: în ţesuturile conjunctive, în
cantităţi, şi cu orientări variabile.
Morfologie: fibre groase, polifibrilare, lungi,
sinuoase, neramificate, neanastomozate,
organizate în fascicole de grosimi variabile
Evidenţiere: HE –roz; tricromă Gömöri –
verde, tricromă Masson –albastru, van Gieson
–roşu.
Fibrele de reticulină
Localizare: organe hematolimfoformatoare,
rinichi, ficat, plămâni, glande endocrine.
Morfologie: subţiri, monofibrilare, cu grosime
variabilă în lungul aceleiaşi fibre şi de la o
fibră la alta; sunt ramificate şi anastomozate,
formând reţele.
Evidenţiere: impregnare argentică –negru.
Granulocitele –neutrofil, acidofil şi bazofil-, limfocitul şi monocitul, vor fi studiate la capitolul “Sânge”
5
Fibrele elastice
Localizare: piele, ligamente, plămân, vase.
Morfologie: monofibrilare, sinuoase, cu
grosime variabilă de la o fibră la alta, dar
constantă în lungul aceleaşi fibre. Fibrele
se ramifică şi se anastomozează, formând
reţele sau lamele.
Evidenţiere: orceină: brun-vişiniu;
rezorcin-fuxină: roşu; aldehid-fuxină:
negru.
6
Lucrarea nr. 5.
Tipuri de ţesut conjunctiv. Ţesutul mezenchimal. Ţesutul conjunctiv lax. Ţesuturi conjunctive
dense dezordonate şi ordonate. Ţesutul adipos. Ţesutul conjunctiv reticular.
Coloraţii:
HE
Tricromă
Impregnare argentică
7
Lucrarea nr. 5. TIPURI DE ŢESUT CONJUNCTIV
Ţesuturile conjunctive pot fi clasificate pe criterii funcţionale, după raportul dintre celule- fibre -şi
substanţa fundamentală, şi după gradul de organizare al celulelor şi al componentelor extracelulare.
Ţesuturile conjunctive embrionare: ţesutul mezenchimal, ţesutul conjunctiv mucos.
Ţesuturile conjunctive propriu zise: ţesutul conjunctiv lax, ţesutul conjunctiv dens (ordonat şi
dezordonat), ţesutul adipos (alb şi brun).
Ţesuturile conjunctive specializate: cartilaginos, osos, sânge, ţesutul mieloid, limfoid, reticular
şi elastic.
Ţesutul mezenchimal
Criterii de recunoaştere: reţea
tridimensională de celule mezenchimale,
în ochiurile căreia se găseşte substanţă
fundamentală (SF) amorfă slab bazofilă
sau cromofobă. Nu are fibre.
Localizare: embrion, între primordiile de
organe.
8
Ţesuturi conjunctive dense
Criterii de recunoaştere: varietatăţi de ţesut conjunctiv în care predomină fibrele de colagen, cu
puţine celule (fibroblaste, fibrocite) şi puţină SF.
În funcţie de aranjamentul fibrelor, se clasifică în: ţesut conjunctiv dens dezordonat şi ţesut
conjunctiv dens ordonat.
Tendonul
Ţesut conjunctiv dens ordonat
fascicular şi ţesut conjunctiv lax
(endotenonium, peritenonium,
epitenonium).
În secţiune longitudinală: fascicole
paralele de fibre colagene groase, între
care se găsesc în SF redusă, tenocite
(fibrocite) aplatizate, grupate câte 2
(bigeminism).
9
Tendonul
În secţiune transversală: arii acidofile
omogene de formă rotundă sau
poligonală, între care se observă nucleii
hipercromi, de formă stelată, ai
tenocitelor.
Un grup de fascicole, împreună cu
tenocitele şi SF dintre ele, este separat de
fascicolele învecinate prin
endotenonium.
Ţesutul adipos
Criterii de recunoaştere: ţesut conjunctiv
cu predominanţă de celule adipoase,
puţine celule mobile, puţine fibre, SF
redusă.
Ţesutul adipos alb
Aspect dantelat datorită predominanţei
de adipocite uniloculare. Între celule –
numeroase vase.
Localizare: subcutanat –unde este septat
prin trabeculi conjunctivi în lobuli-, în
jurul unor organe –ochi, rinichi.
10
Ţesutul adipos brun
Ţesut adipos caracterizat prin
predominanţa de adipocite brune.
Este lobulat prin septuri conjunctive.
Între celule – numeroase vase sanguine
şi pot apare adipocite albe.
Localizare: axilar, cervical, perirenal.
Ţesutul reticular
Criterii de recunoaştere: reţea
tridimensională celulo-fibrilară (celule
şi fibre reticulare), în ochiurile căreia
se găseşte o SF bogată.
Localizare: stroma organelor
hematolimfoformatoare (cu excepţia
timusului)
11
Lucrarea nr. 6.
Ţesuturi cartilaginoase: hialin, elastic, fibros. Ţesutul osos: tipuri de os, sisteme haversiene.
Coloraţii
HE
Tricromă
Orceină
Alizarină
Albastru Evans
12
Lucrarea nr. 6.
Condroblastele
Formă lenticulară sau ovalară, nucleu
mare, eucromatic, nucleolat, citoplasmă
slab bazofilă.
Localizare: la periferia cartilajului, parţial
incluse în matricea cartilaginoasă.
Condrocitele
Formă ovalară sau angulară, nucleu rotund,
hipercrom, excentric, citoplasmă slab
bazofilă sau acidofilă.
Localizare: fiecare celulă este cantonată
într-o lacună săpată în matrice, şi se dispun
izolat, sau în grupuri izogene.
13
Matricea extracelulară
Compusă din fibre (colagene, elastice) şi
SF (glicoproteine şi proteoglicani).
Matricea este uşor acidofilă,
metacromatică şi alcianofilă.
Intensitatea cromatică este mai mare în
jurul celulelor (matricea teritorială) şi mai
slabă în zonele dintre celule (matrice
interteritorială).
Pericondrul
Delimitează cartilajul la periferie.
Are două zone:
-extern- ţesut conjunctiv dens dezordonat
-intern- pericondrul condrogen- conţine
numeroase condroblaste.
Din pericondru se pot desprinde canale
vasculare- canale cartilaginoase.
Cartilajul hialin
Criterii de recunoaştere: matrice amorfă,
relativ bogată, în care se găsesc grupuri
izogene mari (3-5-7) de condrocite. La
periferie prezintă pericondru.
Localizare: schelet primitiv, cartilajele de
creştere, sept nazal, cartilaje laringiene
mari, inele traheale şi bronhice, cartilaje
costale, cartilajele articulare.
14
Cartilajul elastic
Criterii de recunoaştere: numeroase
condrocite relativ mari, aranjate în grupe
izogene mici; matrice redusă cantitativ,
bogată în fibre elastice care formează o
reţea densă pericelulară. La periferie
prezintă pericondru.
Localizare: pavilionul urechii, tuba
auditivă, epiglota, cartilajele laringiene
mici.
Cartilajul fibros
Criterii de recunoaştere: insule de ţesut
cartilaginos (condrocite izolate sau în
grupuri izogene mici, matrice teritorială),
separate prin ţesut conjunctiv dens
dezordonat. Nu prezintă pericondru.
Localizare: disc intervertebral, simfiza
pubiană, articulaţia temporo-mandibulară
şi sterno-claviculară, la inserţia
tendoanelor mari de os.
ŢESUTUL OSOS
Varietate de ţesut conjunctiv specializat, alcătuit dintr-o matrice extracelulară intens mineralizată şi
celule specifice, isolate în lacune săpate în matrice.
Criterii generale de recunoaştere: matrice extracelulară organizată în lamele, în/ între care, în
lacune izolate, se găsesc celulele specifice.
Componente: celule osoase (osteoprogenitoare, osteoblaste, osteocite, osteoclaste) şi matrice
extracelulară organizată în lamele. Lamelele osoase împreună cu osteocitele aferente, formează
unităţile morfofuncţionale ale ţesutului osos.
Clasificare: după dispoziţia lamelelor osoase, se disting două tipuri de ţesut osos: compact şi
spongios.
15
Ţesut osos compact
Criterii de recunoaştere: lamelele
osoase sunt fie paralele între ele şi
cu suprafeţele libere ale osului (ţesut
osos circumferenţial), fie dispuse
concentric în jurul unui canal (ţesut
osos haversian- osteon).
Osteoanele sunt unite prin lamele
arcuate necentrate de canale –
sisteme interstiţiale)
Localizare: compacta oaselor scurte
şi late, diafiza oaselor lungi.
16
Lucrarea nr.7.
Coloraţii:
HE
Tricromă
17
Lucrarea nr. 7. Celulele osoase. Osul ca organ. Osificarea
endomembranoasă şi endocondrală. Creşterea oaselor în lungime.
Osul ca organ
-Periostul: ţesut conjunctiv dens dezordonat, cu o zonă
internă bogat celulară (celule osteoprogenitoare,
osteoblaste). Acoperă suprafaţa externă a oaselor, cu
excepţia suprafeţelor articulare.
-Ţesut osos compact circumferenţial (compacta
externă şi internă)
-Ţesut osos compact haversian (diafiza oaselor lungi).
Canalele Havers, paralele între ele şi cu axul lung al
osului, sunt interconectate şi comunică cu periostul şi
cu canalul medular central, prin canale oblice,
neînconjurate de lamele osoase.
--Endost- ţesut conjunctiv bogat în celule
osteoprogenitoare, care tapetează toate cavităţile
osoase.
-În centrul diafizei oaselor lungi- canal medular
central, iar în centrul oaselor scurte şi late- ţesut osos
spongios.
18
Osteogeneza
-Procesul de formare şi diferenţiere a ţesutului osos din
ţesut mezenchimal (osificare intramembranoasă) sau
cartilaginos (osificare endocondrală).
Osificarea intramembranoasă (oasele cutiei craniene,
maxilă). Etape:
- apariţia de nuclee de condensare celulară în ţesutul
mezenchimal.
- diferenţierea celulelor mezenchimale în celule
osteoprogenitoare → osteoblaste care sintetizează
matrice preosoasă (spiculi). Pe măsură ce matricea se
acumulează, celulele rămase incluse în matrice se
transformă în osteocite.
- unirea spiculilor cu formarea de trabeculi pe suprafaţa
cărora se dispun osteoblastele
- mezenchimul restant – de la periferie- se transformă în
periost.
19
Creşterea oaselor în lungime
Se realizează pe seama cartilajului de creştere
metafizar, în care se disting, dinspre epifiză spre
diafiză, următoarele zone:
- zona cartilajului de rezervă – cartilaj hialin;
- zona cartzilajului hiperplazic – grupe izogene
axiale mari, paralele între ele şi cu axul lung al
diafizei;
- zona cartilajului hipertrofic – condrocite
hipertrofiate, matrice redusă la septe fine
intercelulare;
- zona cartilajului degenerat – condrocitele
degenerate lasă lacune goale; calcificarea septurilor
matriceale;
- frontul de înaintare vasculară;
- zona de osificare – formarea osului imatur;
- zona ţesutului osos matur.
20
Lucrarea practică 8.
Ţesuturile musculare. Ţesutul muscular striat scheletal. Placa motorie. Ţesutul muscular
striat cardiac. Ţesutul nodal. Ţesutul muscular neted.
Coloraţii:
HE
Heidenheim
Tricromă
Impregnare argentică pentru placa motorie
Anti-actină
Anti-desmină
1
ŢESUTURILE MUSCULARE
Clasificare morfologică:
o Ţesut muscular striat:
o caracterizat prin prezenţa striaţiilor transversale în citoplasma celulelor.
o se subclasifică, după localizare, în:
ţesut muscular striat scheletal - asociat scheletului;
ţesut muscular striat visceral – limbă, esofag, faringe;
ţesut muscular striat cardiac - cord şi la baza vaselor mari.
o Ţesut muscular neted:
o caracterizat prin absenţa striaţiilor transversale (cu prezenta striaţiilor
longitudinale);
o formează tunica musculară a organelor cavitare.
2
Muşchiul striat scheletal are:
o o componenta musculară;
o o componenta conjunctivă:
o endomisium - ţesut conjunctiv lax,
bogat în fibre de reticulină dispuse în
jurul fiecărei fibre musculare;
o perimisium - ţesut conjunctiv lax, ce
înconjoară fasciculele de fibre
musculare;
o epimisium - ţesut conjunctiv dens,
dispus la exterior, peste care se
suprapune fascia sau aponevroza.
3
Celulele musculare striate cardiace, secţiune
transversală:
arii acidofile, de formă neregulată, de
mărimi diferite, cu aspect punctat;
1 – 2 nuclei situaţi central, doar în ariile
acidofile mari.
4
Celulele musculare netede, secţiune
transversală:
arii rotunde, acidofile, omogene, de
mărimi diferite;
nucleu rotund, central, în ariile mari.
5
Lucrarea nr. 9
Ţesutul nervos.
Coloraţii:
HE
tricromă Masson
impregnare argentică
enolaza neuronal specifică
GFAP
proteina S100
Preparate de examinat:
Neuroni:
- unipolari
- bipolari
- multipolari
Astrocite protoplasmatice
Oligodendrocit
Microglia
celula Schwann
celule satelite
Ţesutul nervos
Neurit punctiform
Halou clar
Inel acidofil-Celula Schwann
2. Neuropil
Porţiune din substanţa cenuşie, dispusă între corpii neuronali, constituite din terminaţii
axonice, dendritice şi procesele celulelor gliale.
Lucrarea nr. 10
Coloraţii:
HE
Tricromă
Impregnare argentică
NFAP
tetraoxid de osmiu
enolaza neuronal specifică
proteina S100
Preparate:
Creier
Cerebel
Măduva spinării
Ganglion spinal
Ganglion nervos autonom
Nerv periferic secţiune transversală
Nerv periferic secţiune longitudinală
Terminaţii nervoase libere
receptori senzitivi: corpusculi Meissner, corpusculi Vater Pacini
1
Sistemul nervos central. Organizare generală
Creier
Cerebel
Măduva spinării
Învelişurile sistemului nervos central
Organele sistemului nervos central sunt organe pline, încapsulate, organizate sub formă de
substanţă albă şi substanţă cenuşie
2
Creierul (Encefalul)
3
Cerebelul
4
Măduva spinarii
5
Sistem nervos periferic. Ganglion spinal
1.
2.
3.
Ganglion nervos autonom
Structură neîncapsulată
În peretele organelor cavitare şi tubulare
Neuroni multipolari
Prelungiri dispuse în toate direcţiile
Celule satelite rare, strat discontinuu în jurul
neuronilor multipolari
6
Criterii microscopice GANGLION NERVOS SPINAL GANGLION NERVOS
AUTONOM
CAPSULA CONJUNCTIVĂ prezentă absentă
DEFINITĂ
TIP DE NEURONI unipolari multipolari
CORPI NEURONALI grupaţi la periferie fără o organizare ordonată, dispuşi
printre fibrele musculare ale
organelor tubulare şi cavitare
PRELUNGIRI NEURONALE Distribuite grupat în centrul Organizare dezordonată, printre
ganglionului corpii neuronali
CELULE SATELITE Numeroase , în strat continuu în Rare, strat discontinuu în jurul
jurul corpilor neuronali globuloşi corpilor neuronali multipolari
Nervul periferic
a. Fibra nervoasă(cadran galben) b. Nerv periferic(săgeată albastră)
Neurit
Celule Schwann Învelişuri conjunctive
+/-Teaca de mielină Fascicule de fibre nervoase
3.1.
Componentele conjunctive al nervului periferic
Endonerv(1): ţesut conjunctiv lax în jurul fiecărei fibre nervoase
Perinerv(2): ţesut conjunctiv dens ordonat de tip fibrolamelar care delimitează un fascicul
de fibre nervoase
Epinerv(3):ţesut conjunctiv dens dezordonat bogat vascularizat
7
Nervul periferic-secţiune transversală
8
Nerv periferic secţiune longitudinală
Aspect fibrilar, palid colorat cu metoda HE datorită dizolvării mielinei; între tecile de mielină ale
fibrelor nervoase vecine- celule Schwann (stînga). Teaca de mielină, secţiune longitudinală,
evidenţiată cu acid osmic (dreapta)
Corpuscul Meissner
9
Structură senzorială cu două componente: conjunctivă dispusă la periferie, acidofilă, cu aspect
spiralat(stînga) şi componentă nervoasă, evidenţiată prin impregnare argentică(dreapta).
Terminaţii nervoase încapsulate. Ţesut conjunctiv fibrolamelar dispus concentric (HE, stînga,
tricromă, dreapta), în jurul unei terminaţii nervoase evidenţiată prin impregnare argentică în
centrul structurii conjunctive cu aspect punctiform, culoare neagră (jos)
10
Lucrarea practică 11.
Coloraţii:
1
SÂNGELE
Definiţie: Este o varietate de ţesut conjunctiv fluid, format din plasmă şi elemente
figurate: eritrocite (hematii, globule roşii), leucocite (globule albe) şi trombocite
(plachetele sanguine). Se studiază pe frotiuri colorate cu diferite metode, cea mai
utilizată fiind coloraţia May-Grünwald Giemsa (MGG).
2
Criteriile de recunoaştere ale elementelor figurate prezente pe frotiu:
ERITROCITELE (hematiile)
Formă: disc biconcav, (rotundă pe frotiu);
Diametru mediu de 7µm, fiind considerate
etalon pentru estimarea dimensiunii
celorlalte elemente figurate;
Sunt anucleate;
Citoplasma lor este omogenă şi se
colorează în roşu-cărămiziu (cu eozină),
datorită conţinutului în hemoglobină;
Prezintă o zonă centrală, palid colorată care
ocupă 1/3 din diametru.
Număr: 4,5-5 milioane/mm³la bărbaţi
4-4,5 milioane/mm³la femei
RETICULOCITELE
Sunt hematii tinere, prezente în
circulaţie în proporţie de 0,5-1,5%.
Prezintă în citoplasmă: ribozomi,
resturi de ARN, care se evidenţiază cu
albastru-briliant cresyl, sub forma unei
reţele de filamente şi granule, colorate
în albastru.
3
LEUCOCITELE (globulele albe)
Se recunosc uşor după morfologia nucleului
şi după dimensiuni, diametru 10-21µm, adică
de 2 -3 ori mai mari decât hematiile,
Conţin în citoplasmă două tipuri de
granulaţii: specifice şi nespecifice.
o GRANULOCITUL NEUTROFIL
Formă sferică, (rotundă pe frotiu),
Mărime: de 2 ori cât o hematie,
Nucleu segmentat format din 3-5 lobi uniţi
între ei prin filamente de cromatină,
Citoplasmă abundentă, acidofilă, care
conţine 2 tipuri de granulaţii:
o neutrofile-specifice: violete, mici,
pulverulente, numeroase,
o azurofile-nespecifice, reduse
numeric.
4
GRANULOCITUL ACIDOFIL sau
EOZINOFILUL
Formă sferică, (rotundă pe frotiu),
Mărime: de 2 ori cât o hematie,
Nucleu format din 2 lobi uniţi între ei,
Citoplasmă: acidofilă, care conţine
granulaţii specifice: acidofile,
(eozinofile), mari, rotunde, egale ca
formă, mărime şi distribuţie în
citoplasmă.
GRANULOCITUL BAZOFIL
Formă sferică, (rotundă pe frotiu),
Mărime: de 2 ori cât o hematie,
Nucleu indentat, nesegmentat,
Citoplasmă: acidofilă care conţine
numeroase granulaţii specifice,
bazofile: orto şi metacromatice, inegale
ca formă, mărime şi răspândire, care
acoperă nucleul şi-l fac greu de
examinat.
5
LIMFOCITUL MIC
Formă sferică, (rotundă pe frotiu),
Mărime: cât o hematie, având un
diametru 6-8µ,
Nucleu: mare, sferic, heterocromatic,
Citoplasmă: bazofilă, redusă cantitativ,
sub forma unui lizereu fin, perinuclear.
Prin activare, se transformă în limfocit
mijlociu sau mare.
MONOCITUL
Formă sferică, ovalară sau neregulată,
Mărime: este cel mai mare dintre
leucocite (15-21µm), fiind de
aproximativ de 3 ori mai mare decât o
hematie,
Nucleul: excentric, are forme diferite
(reniform, oval, trapezoid), iar
cromatina este dispusă în lamele sau
blocuri mari,
Citoplasma bazofilă este abundentă, de
culoare albastră-cenuşie şi conţine
poate conţine granulaţii azurofile
(lizozomi).
FORMULA LEUCOCITARĂ
Reprezintă raportarea procentuală a leucocitelor,
obţinută după numărarea pe frotiu a cel puţin 300 de
leucocite consecutive;
Valori normale:
6
TROMBOCITELE
Sunt fragmente citoplasmatice;
Au formă de disc lenticular, cu
o o zonă periferică omogenă, palid
colorată, numită hialomer, care conţine
microtubuli şi microfilamente,
o o zonă centrală, întunecată, numită
granulomer, formată din: lizozomi,
peroxizomi, granule alfa, corpi denşi şi
mitocondrii;
Nu au nucleu
7
Lucrare practică numărul 12
Hematopoeza. Ţesutul mieloid. Măduva hematogenă
Coloraţii:
1
Hematopoeza
Eritropoeza
Proeritroblastul
Formă rotundă, ovalară
Citoplasmă bazofilă, cu halou perinuclear
cromofob
Nucleul rotund eucromatic cu
nucleoli distincţi
Raportul N/C este supraunitar
Eritroblastul bazofil
Formă rotundă
Citoplasma intens bazofilă, omogenă
Nucleu heterocromatic
Raportul N/C este supraunitar
2
Eritroblastul policromatofil
Formă rotundă
Citoplasma cu zone de acidofilie
şi bazofilie
Nuleu mic cu cromatina dispusă
în blocuri mari
Raportul N/C este subunitar
Eritroblastul acidofil
Formă rotundă
Citoplasmă acidofilă
Nucleu mic, picnotic, uneori fragmentat
Raportul N/C este supraunitar
Reticulocitul este o celulă anucleată, rotundă, citoplasma conţine resturi de ARN, care
se evidenţiază cu albastru cresyl.
Eritrocitul (hematia) este elementul matur al seriei eritocitare.
Trombocitopoeza
Filiaţie: stem – unităţi formatoare de colonii trombocitare - megacarioblast propriu-zis -
megacatioblast bazofil - megacarioblast granular - megacariocit trombocitogen - megacarocit
netrombocitogen
Prima celulă care se identifică morfologic: megacarioblastul
Caracterele morfologice ale seriei trombocitare:
Unitatea formatoare de colonii trombocitare nu se poate diferenţia în microscopia
optică de celulele stem.
Megakarioblastul propriu-zis este cea mai mică celulă din serie, cu citoplasmă
bazofilă, nucleu mare, ovalar, se divide prin amitoză.
Megakarioblastul bazofil are citoplasmă bazofilă, fără granulaţii, iar nucleul este mare,
polilobat.
3
Megakarioblast granular
Dimensiuni mari
Formă rotundă
Citoplasmă slab bazofilă, cu granule
azurofile concetrate perinuclear.
Nucleu mare, cu contur neregulat
Megakariocit trombocitogen
Citoplasmă acidofilă, numeroase
granulaţii azurofile periferic
Nucleu mare, lobulat, cromatină
densă, fără nucleol
Prezintă prelungiri citoplasmatice
care reprezintă situsul de eliberare
pentru trombocite
4
Mieloblastul
Formă rotundă
Citoplasmă bazofilă cu
puţine granulaţii azurofile
Nucleu mare eucromatic cu nucleoli
Promielocitul
Formă rotunda sau ovalară
Citoplasmă slab bazofilă cu
numeroase granulaţii azurofile
Nucleu mare eucromatic cu nucleoli
Raportul N/C este supraunitar
Mielocitul
Formă rotundă sau ovalară
Citoplasmă acidofilă cu numeroase granulaţii nediferenţiate (azurofile) şi
diferenţiate (neutrofile, acidofile şi bazofile)
Nucleul este rotund sau ovalar heterocromatic
Raportul N/C este egal cu unu
5
Mielocitul neutrofil
Citoplasma este acidofilă cu numeroase
granulaţii diferenţiate neutrofile.
Metamielocitul
Formă rotundă sau ovalară
Citoplasmă acidofilă cu granulaţii
diferenţiate neutrofile şi acidofile
Nucleul este nesegmentat, reniform sau în
potcoavă, heterocromatic
Granulocitele nesegmentate
Formă rotundă
Citoplasmă acidofilă cu granulaţii
specifice neutrofile, eozinofile sau bazofile
Nucleu “în potcoavă” sau “S”, cu tendinţă
la segmentare
Limfocitopoeza
Procesul de formare a limfocitelor
Se desfăşoară în timus (limfocitul T) şi măduva hematogenă (limfocitul B)
Filiaţia: stem - unităţi formatoare de colonii limfocitare - limfoblast - prolimfocit - limfocit
Prima celulă care se identifică morfologic: limfoblastul
Caracterele morfologice ale seriei limfocitare:
Unitatea formatoare de colonii limfocitară nu se poate diferenţia în microscopia optică de
celulele stem.
6
Limfoblastul
Formă rotundă sau ovalară
Citoplasmă slab bazofilă, omogenă
Nucleu rotund sau ovalar cu nucleoli
Prolimfocitul
Formă rotundă
Citoplasmă bazofilă cu
granulaţii azurofile
Nucleu heterocromatic, cu un singur
nucleol
Plasmocitopoeza
Se formează din limfocitul B sub influenţa limfocitului T helper
Filiaţie: limfocit B - plasmoblast - plasmocit
Caracterele morfologice ale seriei plasmocitare:
Plasmoblastul
Formă rotundă sau ovalară
Citoplasmă bazofilă
Nucleul excentric cu cromatină
reticulară şi nucleoli
7
Monocitopoeza
Origine: celulă progenitoare medulară, comună cu cea pentru linia granulocitară
Filiaţie: stem - unităţi formatoare de colonii monocitare – monoblast – promonocit - monocit
Prima celulă care se identifică morfologic: monoblastul
Caracterele morfologice ale seriei monocitare:
Unitatea formatoare de colonii monocitară nu se poate diferenţia în microscopia optică de
celulele stem.
Monoblastul
Formă rotundă
Citoplasma slab bazofilă, cu puţine
granulaţii azurofile
Nucleu rorund, eucromatic cu nucleoli
Promonocit
Talie mare
Formă rotundă
C itoplasmă bazofilă
Nucleu cu aspect neregulat
Ţesutul mieloid
Este format din celule aflate în diferite stadii de diferenţiere ale seriilor eritrocitare, leucocitare şi
trombocitare.
Are un aspect punctat, polimorf, policrom pe secţiunile histologice.
Conţine megacariocite, celule marker pentru măduva hematogenă.
8
Megacariocitele
Sunt celule mari
Nucleul este înmugurit
Citoplasmă acidofilă, granulară,
prin fragmentarea căreia se formează
trombocitele
Măduva hematogenă
Este singurul organ care produce toate elementele figurate în viaţa postnatală.
Se localizează în cavităţile oaselor late şi lungi.
Histologic se descrie ca un organ plin care prezintă un schelet de susţinere şi parenchim.
Scheletul de susţinere:
Capsulă: endost, dublat de ţesut osos
Trabeculi osoşi acoperiţi de endost; nu
delimitează lobi
Stromă: ţesut reticular
Parenchimul: ţesut mieloid cu megacariocite,
capilare sinusoide cu lumen larg; nu se
organizează sub formă de corticală şi medulară.
9
Lucrarea practică nr. 13
Ţesutul limfoid. Forme de organizare
Organele limfopoetice. Timus. Splină. Ganglionii limfatici. Amigdalele.
Ţesutul limfoid asociat mucoaselor
Coloraţii:
HE
Tricromă
Impregnare argentică
Antigen comun leucocitar
1
Ţesutul limfoid. Forme de organizare
Ţesutul limfoid este un ţesut conjunctiv specializat care formează parenchimul organelor
limfopoetice. Histologic se recunoaşte după aspectul punctat monomorf, monocrom. Prezintă trei forme
de organizare: foliculii limfoizi, cordoanele limfoide, infiltrate limfoide difuze.
Foliculul limfoid
Primar: mic, omogen, apare în perioada prenatală
Secundar: mare, cu zonă centrală mai palid colorată - centru germinativ - şi zonă
periferică (“manta”) mai intens colorată
Format predominant din limfocite B
Localizare: ganglioni limfatici, splină, amigdale, ţesut limfoid asociat mucoaselor
Cordonul limfoid
Este format din limfocite dispuse
în cordoane simple sau ramificate
Format predominant din
limfocite T
Localizare: zona medulară a
ganglionului limfatic şi tecile
periarteriolare ale splinei
2
Infiltratul limfoid difuz
Este format din aglomerări
masive de limfocite, fără
aranjament particular
Leagă foliculii limfoizi între ei
Conţine limfocite B şi T în
proporţii aproximativ egale
Localizare: ţesutul limfoid
asociat mucoaselor, joncţiunea
corticomedulară a ganglionului
limfatic, amigdală
3
Lobulul timic
Pentru fiecare lobul timic,
parenchimul este organizat pe două
zone :
Corticală, periferic, mai intens
colorată datorită prezenţei
limfocitelor tinere
Medulară, central, mai palid
colorată, datorită numărului mai
redus de limfocite
Splina
4
Pulpa albă este formată din ţesut limfoid organizat sub formă de:
foliculi limfoizi cu arteriolă excentrică- particularitate pentru splină
cordoane limfoide periarteriolare
Ganglionul limfatic
Scheletul de susţinere:
Capsula: ţesut conjunctiv dens
dezordonat, dublată de ţesut adipos
Trabeculi conjunctivi; delimitează
lobi incompleţi-loji ganglionare
Stroma ţesut reticular
Parenchimul este organizat pe 2
zone: corticală şi medulară
5
Corticala ganglionului limfatic
Localizată la periferie
Conţine foliculi limfoizi secundari
cu centru germinativ, sinusurile
limfatice subcapsulare şi
interfoliculare
Particularitate: ganglionul limfatic conţine toate cele trei forme de organizare ale
ţesutului limfoid.
Amigdalele
Scheletul de susţinere:
Capsula epitelio-conjunctivă cu epiteliul
stratificat scuamos nekeratinizat
Criptele amigdaliene se formează prin invaginare în parenchim
În profunzime prezintă o pseudocapsulă
Nu prezintă trabeculi conjunctivi
Stroma: ţesut reticular
Parenchimul este format din:
foliculi limfoizi cu centru germinativ, de dimensiuni diferite
infiltrate limfoide difuze dispuse interfolicular
6
Particularităţi:
Amigdale palatine
sunt organe pereche
capsula are epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat
prezintă 20-25 cripte
Amigdale linguale
multiple
capsula are epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat
prezintă o criptă pentru fiecare amigdală
Amigdale faringiene
capsula:epiteliu pseudostratificat la nazofaringe; epiteliu stratificat scuamos
nekeratinizat la orofaringe
frecvent fără cripte
Amigdala faringiană
7
Ţesutul limfoid asociat mucoaselor
8
SISTEMUL CARDIOVASCULAR
Coloraţii:
HE
Orceină
Imunohistochimică – anticorp asociat FVIII
1
Componente:
Reţeaua capilară
LEI
2
Endoteliul: delimitează lumenul întregului sistem cardiovascular
Tip: simplu scuamos
Celulele endoteliale conţin Corpi Weibel-Palade (stocare von Willebrand)
Markeri imunohistochimici: CD31, von Willebrand, CD34
Cordul
4
Tipuri de
Sistemul arterial
Criterii de recunoaştere
prezenţa limitantelor
5
Capilarele
Structură:
endoteliu
spaţiu subendotelial
membrana bazală
pericite
Clasificare:
capilare propriu-zise
capilare fenestrate
capilare sinusoide
Sistemul venos
Criterii de recunoaştere
6
Tipuri de vene
Vene mijlocii:
Sistemul limfatic
Capilare limfatice
7
Sistemul respirator
Coloraţii
HE
Tricromă
Impregnare argentică
Orceină
1
Sistemul respirator
Este format din organe cu rol în transportul şi schimburile de gaze respiratorii:
Porţiune conductoare:
cavităţile nazale, nazofaringele, laringele, traheea, bronhiile şi bronhiolele
Porţiune respiratorie:
reţeaua terminală a arborelui bronşic şi alveolele pulmonare
Cavităţile nazale
Versant extern: piele
Versant intern: vestibul, arie respiratorie, arie olfactivă
Vestibul:
o Epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat
o Lamina propria: ţesut conjunctiv dens dezordonat
o Foliculi piloşi, glande sebacee, sudoripare şi mucoase
Aria respiratorie:
o Epiteliu pseudostratificat ciliat, tip respirator, membrană bazală groasă
o Lamina propria: ţesut conjunctiv dens dezordonat
Aria respiratorie
2
Traheea
Organ tubular cu 4 straturi:
Mucoasa:
o Epiteliu de tip respirator
o Membrană bazală groasă
o Lamina propria: ţesut conjunctiv lax,
glande seromucoase şi vase sanguine
Submucoasa
o Ţesut conjunctiv dens dezordonat
o Fibre elastice (lipsesc în mucoasă)
Strat fibro-cartilaginos: inele incomplete de
cartilaj hialin unite posterior prin ţesut
muscular neted - muşchiul traheal
Adventicea: ţesut conjunctiv lax
Plămânii
Sunt organe pline formate din parenchim şi schelet de susţinere.
Criterii de recunoaştere:
Capsula: foiţa viscerală a pleurei
Stroma: bogată în fibre elastice şi fibre de reticulină, macrofage pulmonare, mastocite,
fibroblaste, puţine fibre de colagen
Parenchimul: format numeroase cavităţi neregulate cu aspect dantelat - prezenţa
alveolelor pulmonare, sacilor alveolari, bronhiilor intrapulmonare
3
Arborele bronşic
Traheea se divide în bronhii primare, care împreună cu vasele sanguine, limfatice şi ţesutul
conjunctiv formează hilurile pulmonare.
Prin ramificarea bronhiilor primare se formează bronhiile secundare sau lobare, iar din
acestea se formează bronhiolele
Fiecare bronhiolă intră într-un lobul pulmonar, se ramifică şi formează bronhiolele
terminale, care reprezintă ultima porţiune a ramificaţiilor bronşice
Bronhiolele terminale se continuă cu una sau mai multe bronhiole respiratorii care
marchează începutul porţiunii respiratorii
4
Structură histologică
Mucoasa
o Epiteliu pseudostratificat de tip respirator la bronhiile mari, devine simplu
columnar neciliat şi apoi cubic la bronhiole
o Membrană bazală
o Lamina propria: ţesut conjuctiv lax
Musculara: ţesut muscular neted
Submucoasa
o Ţesut conjunctiv lax
o Glande seromucoase, ţesut limfoid – se reduc numeric odată cu reducerea
diametrului bronhiilor
Stratul cartilaginos
o Cartilaj hialin: inele complete la bronhiile mari, discontinui la mijlocii şi mici,
absent la bronhiole
Adventicea
o Ţesut conjunctiv lax cu vase şi nervi, comună cu vaselor din vecinătate
5
Bronhiolele
Segmente intralobulare
Diametru <1 mm
Nu au cartilaj, glande seromucoase
ţesut limfoid
Epiteliu simplu columnar, apoi
cuboidal, celue caliciforme rare sau
absente, predomină celulele Clara
Strat muscular
6
Celulele Clara
Numeroase la bronhiole
Columnare, apex rotunjit
Nucleu ovalar, citoplasmă
acidofilă
Suprafaţa respiratorie
Bronhiola respiratorie:
o epiteliu simplu cuboidal cu perete întrerupt de câte o alveolă
Ductele alveolare:
o epiteliu simplu scuamos
Sacii alveolari:
o formaţiuni cavitare formaţi din mai multe alveole
Alveolele pulmonare:
o formaţiuni cavitare delimitate de epiteliul alveolar
7
Alveole pulmonare
Epiteliul alveolar
Celule alveolare (pneumocite) de tip I:
o acoperă 95% din suprafaţa respiratorie
o realizează schimburile gazoase
o nucleu heterocromatic, aplatizat, citoplasmă subţire (epiteliu simplu scuamos)
Celule alveolare (pneumocite) de tip II:
o acoperă 5% din suprafaţa respiratorie
o secretă componente ale surfactantului
o mari, poligonale, nucleu eucromatic, rotund, situat central, citoplasmă
acidofilă
8
Septele interalveolare (interstiţiul pulmonar)
Reprezintă ţesutul dintre două ceule epiteliale alveolare.
Conţine:
Fibre elastice
Fibre de reticulină
Capilare sanguine
Fibroblaste
Macrofage pulmonare
Mastocite
Pleura
Structură epitelio-conjunctivă, membrană
seroasă
Foiţe: viscerală şi parietală – cavitatea
pleurală
Organizare:
Mezoteliu: epiteliu simplu scuamos sau
cuboidal, celule cu microvili
Membrană bazală
Strat subpleural: fibroblaste, fibrocite,
fibre de colagen, fibre elastice; se continuă
cu stroma pulmonară
9
SISTEMUL URINAR
Rinichiul
o organ pereche, situat retroperitoneal
o macroscopic: două porţiuni distincte:
o externă corticală
o internă – medulară.
o la om,
o medulara: piramide renale, structuri
triunghiulare cu vârful la hil şi baza
spre capsulă.
o corticala: striaţii medulare formaţiuni
cu dispoziţie radiară, desprinse din
baza piramidelor renale.
Structura histologică
o organ plin, format din capsulă, stromă şi
parenchim.
o Capsula:
o ţesut conjunctiv dens,
o cu numeroase fibroblaste, fibre de
colagen şi miofibroblaste;
o nu trimite trabeculi în parenchim.
o Stroma renală (interstiţiu renal):
o este mai bine reprezentată în
medulară
o mai slab reprezentată în corticală.
o alcătuită din ţesut conjunctiv cu fibre
subţiri de colagen şi reticulină,
fibroblaste şi miofibroblaste.
o Parenchimul:
o cuprinde corticala şi medulara;
o este alcătuit din nefroni (unitătile
morfo-funcţionale ale rinichiului).
o diagnostic de organ: prezenţa
corpusculilor renali la nivelul
corticalei.
2
Tubul contort distal:
o epiteliu simplu cubic,
o nefrocitele prezintă microvili puţini,
o lumen larg,
o nuclei la distanţe egale;
o Macula densa:
o structură specializată în apropierea
corpuscului renal;
o celule înalte, nuclei în palisadă.
Medulara renală:
o tubii drepţi proximali:
o asemănători tubilor contorţi
proximali;
o lumen mai larg;
o segmentul intermediar:
o epiteliu simplu scuamos;
o 3 – 4 nuclei pe secţiune transversală;
o puţină citoplasmă;
o diagnosticul diferenţial: capilare (1 –
2 nuclei pe secţiune).
3
Tubii papilari:
o rezultă prin confluarea tubilor colectori,
o tapetaţi de epiteliu simplu columnar;
o se deschid în calice, iar acestea în bazinet.
Ureterul:
o organ cavitar;
o 3 tunici:
o mucoasă:
uroteliu;
lamina propria: ţesut
conjunctiv lax;
o musculară: celule musculare netede:
strat intern: circular;
strat extern: longitudinal.
o tunica externă: adventice/seroasă.
Vezica urinară:
o organ cavitar;
o 4 tunici:
o mucoasă:
uroteliu: epiteliu
pseudostratificat;
lamina propria: ţesut
conjunctiv lax,
musculara mucoasei;
o submucoasă:
ţesut conjuctiv dens
dezordonat,
o musculară:
ţesut muscular neted dispus
plexiform;
o tunică externă: adventice/seroasă.
4
Cavitate bucală: mucoasa orală, buzele, limba, glandele
salivare majore, organul dentar
Coloraţii:
• HE
• Tricromă
• Impregnare argentică
• Citokeratină
1
Cavitatea bucală
• Este segmentul iniţial al tubului digestiv
• Conţine dinţii şi limba
• Este tapetată de mucoasa orală
Mucoasa orală
Prezintă variaţii regionale:
• Mucoasa orală de acoperire: buze, obraji, faţa ventrală a limbii
• Mucoasa orală de tip masticator: gingie, palatul dur
• Mucoasa orală de tip specializat: faţa dorsală a limbii
Buzele
• Versant extern - cutanat
o epiderm: epiteliu stratificat scuamos keratinizat
o derm: ţesut conjunctiv cu foliculi piloşi, glande sebacee, glande sudoripare,
corpusculi senzitivi Meissner
• Versant intern - mucos (mucoasa orală de acoperire)
o epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat
o lamina propria: glande salivare minore de tip seros şi mucos (glande labiale)
2
Axul buzelor:
• Fibre musculare striate-muşchiul orbicular
• Ţesut conjunctiv
• Fibre nervoase
• Vase sanguine
• Glande salivare minore
Legendă
A-roşul buzelor,
B-epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat,
C- muşchiul orbicular al buzelor
3
Limba
Organ musculo-conjunctiv
• Faţa ventrală: mucoasa orală de
acoperire
• Faţa dorsală: mucoasa orală
specializată
o papile linguale
o muguri gustativi
• Axul limbii: fibre musculare striate
viscerale dispuse perpendicular
Axul limbii:
• Fibre musculare striate viscerale
• Ţesut conjunctiv lax, dens
• Glande salivare minore
• Vase sanguine, fibre nervoase, microganglioni
• Ţesut limfoid-amigdala linguală
4
Papilele linguale
Papile filiforme: conice, subţiri, pe toată suprafaţa limbii, ax conjunctiv subţire,
epiteliu stratificat scuamos keratinizat, fără muguri gustativi
Papilele fungiforme: printre papilele filiforme, ax conjunctiv bogat, epiteliu stratificat
scuamos nekeratinizat, conţin muguri gustativi
Papilele foliate: reduse numeric la om, prezente pe marginile limbii, conţin muguri
gustativi
Papilele circumvalate
• proeminenţe turtite înconjurate
de un şanţ adânc (vallum)
• în număr de 7-12, formează
“V”-ul lingual
• conţin muguri gustativi pe
marginile şanţului
• în şanţ se deschid glandele
seroase Ebner
Mugurii gustativi
• Se găsesc în papilele linguale
excepţie papilele filiforme
• Formaţiuni ovalare, palid
colorate
• Ocupă toată grosimea
epiteliului
• La polul apical: porul gustativ
• Două componente: epitelială şi
nervoasă
5
Componenta epitelială:
• celule gustative: fuziforme, dispuse central, nucleu eucromatic, la polul apical
microvili
• celule de susţinere: fuziforme, dispuse periferic, nucleu heterocromatic
• celule bazale (stem): mici, rotunde/poligonale, asezate pe membrana bazală
Componenta nervoasă:
• Fibre nervoase ce ajung la celulele senzoriale, provin din nervii cranieni VII, IX şi X
• Formează plexuri: perigemale, intragemale
6
La om toate glandele salivare majore sunt mixte, dar în funcţie de unităţile
secretorii care predomină, sunt clasificate ca seroase, mucoase şi mixte.
Acini seroşi
• Formă rotundă, lumen îngust,
punctiform
• Celule seroase piramidale cu
granulaţii acidofile, nuclei rotunzi
• Predomină în parotidă
Acini mucoşi
• Formă ovalară, lumen larg,
neregulat
• Celule mucoase poligonale,
nuclei turtiţi la polul bazal
• Predomină în sublinguală
Acini micşti
• Forma ovalară, dimensiuni mari
• Componentă mucoasă central
• Componenetă seroasă periferic în
formă de semilună
7
Sistemul de ducte:
• Intralobulare
o Intercalate: epiteliu simplu cubic
o Striate: epiteliu simplu columnar
• Interlobulare: epiteliu pseudostratificat/stratificat
• Principale (colectoare): epiteliu stratificat
Celulele mioepiteliale
• localizate la nivelul acinilor,
ductelor intercalate şi striate
• între plasmalema celulelor epiteliale
şi membrana bazală pe care se
dispun acestea
• se observă cu dificultate pe
secţiunile colorate de rutină
• markerul cel mai util este actina de
tip muşchi neted
Parotida
• Cea mai mare, pereche
• Predominant seroasă
• Ducte intercalate lungi
• Secreţie apoasă
• Parotina: menţine troficitatea
smalţului dentar
• Produsul de secreţie: ductul Stenon,
în cavitatea bucală
8
Submandibulara
• Glandă pereche
• Predominant mixtă, bogată în ţesut limfoid
• Ducte intercalate de dimensiuni medii
• Ductul principal: Wharton, orificii în vecinătatea frenului lingual
Sublinguala
• Multiplă
• Predominant mucoasă
• Parenchim
o Acini mucoşi, rar micşti
o Ducte intercalate foarte scurte
• Duct principal
o Unic: Bartholin
o Multiplu: Rivinius
9
Pulpa dentară
• Ocupă camera pulpară
• Ţesut conjunctiv lax specializat
• Odontoblastele:
• se dispun pe 1-2 rânduri la periferia
pulpei; formă columnară, citoplasma slab
bazofilă
• la polul apical are o prelungire - proces
odontoblastic (fibra Tomes) şi este
inclusă în canaliculii dentinari
Dentina
• Se observă în jurul pulpei dentare; acoperită
la nivelul coroanei de smalţ, iar la rădăcină
de cement
• Prezintă 2 componente:
• canaliculi dentinari: structuri tubulare
dispuse paralel; necoloraţi la coloraţie
uzuală; pe secţiuni axiale dau aspect
striat dentinei
• matrice dentinară: fibre de colagen
Odontoblaste
• Predentina-stratul dentinoid circumpulpar,
mai palid colorat
Smalţul
• Este cea mai dură structură din organism, de
culoare albă
• 99% cristale de hidroxiapatită şi 1% matrice
organică produsă de ameloblaste
• Unităţile morfo-funcţionale: prismele de
smalţ care sunt unite prin substanţa
interprimatică
• !! Se evidenţiază pe preparate de dinte uscat
şi şlefuit Smalţ
Gingia
• este mucoasă orală de tip masticator, aderă intim
de coletul dintelui
• prezintă 2 versante:
o intern: epiteliul stratificat scuamos
nekeratinizat, subţire şi lipsit de papile
o extern: epiteliul stratificat scuamos
parakeratinizat, gros şi cu numeroase
papile voluminoase
• lamina propria: ţesut conjunctiv dens, în
vecinătatea coletului dentar infiltrate limfocitare
10
Cementul
o acoperă dentina la nivelul rădăcinii Ligament periodontal
o are structură asemănătoare osului, dar sistemele
haversiene lipsesc
o două tipuri de cement:
o acelular adiacent dentinei
o celular cu cementoblaste şi cementocite
incluse în lacune
Ligamentul periodontal
• menţine în poziţie dintele funcţional, între Cement
cement şi osul alveolar
• structură histologică:
o ţesut conjunctiv dens ordonat, bogat
vascularizat şi inervat, fibre de colagen
numeroase, fibre oxitalanice
Osul alveolar
• Osul alveolar este în contact cu ligamentul
periodontal fiind un os imatur
• Conţine rădăcina dintelui, vasele şi nervii
• Structură histologică:
o Extern: ţesut osos compact haversian
o Intern: ţesut osos spongios
11
SISTEMUL DIGESTIV
Orofaringele
1
Esofagul
Stomacul
Mucoasa gastrică
Glandele gastrice
Antrul gastric
4
INTESTINUL SUBŢlRE : duoden, jejun, ileon
Vilozităţile intestinale
2
Epiteliului intestinal care acopera vilozitatile si tapeteaza glandele
intestinale este alcatuit din mai multe tipuri de celule:
enterocite: celule columnare cu nucleu ovalar situat bazal si
microvili la polul apical
celule caliciforme, calice de floare, citoplasmă spumoasă,
nucleu heterocromatic impins bazal
celule M (cu microfalduri) columnare mici, au microfalduri rare
şi scurte, sunt prezentatoare de antigen
celule endocrine cu citoplasma cromofobă şi nucleu rotund,
celule stem: la colul glandei
celule Paneth: dispuse la baza glandelor; au formă piramidală,
nucleu rotund, eucromatic situat bazal, în citoplasma apicală
prezintă granule acidofile, mari;
3
DUODENUL
Criterii de recunoaştere: organ cavitar cu 4 tunici,
I.Tunica mucoasă
Vilozităţi intestinale groase, ramificate la vârf ,
Lamina propria cu numeroase glande intestinale,
MM subţire,
II.Tunica submucoasă
conţine glandele Brunner: tubulo-acinare secretoare de
mucine, care se deschid la baza glandelor intestinale,
III.Tunica musculară:
ţesut muscular neted dispus pe 2 straturi:
o circular intern,
o longitudinal extern ,
IV.Tunica externă: seroasa, înlocuită de adventice.
4
JEJUNUL
Criterii de recunoaştere: organ cavitar cu 4 tunici,
1.Tunica mucoasă
Vilozităţi intestinale lungi, neramificate, cu vârful efilat,(5)
– Epiteliu vilozitar: enterocite şi rare celule caliciforme
Lamina propria conţine glande intestinale lungi(6),
dar si foliculi limfoizi solitari,
Musculara mucoasei este subţire,
2.Submucoasa: țesut conjunctiv dens dezordonat, nu conţine glande,
3.Tunica musculară: ţesut muscular neted dispus pe 2 straturi:
circular intern
longitudinal extern
4.Tunica externă: seroasa
5
ILEONUL
Organ cavitar cu 4 tunici,
Tunica mucoasă
Vilozităţi intestinale reduse numeric,
Glande intestinale numeroase şi scurte,
Lamina propria conţine plăcile Peyer - foliculi limfoizi aglomeraţi şi
infiltrate limfoide difuze; care pot depăşi MM și trece în submucoasă
Submucoasa nu conţine glande
Tunica musculară: ţesut muscular neted dispus pe două straturi:
circular intern şi
longitudinal extern
Tunica externă: seroasa
6
INTESTINUL GROS
COLONUL
Organ cavitar cu 4 tunici, nu prezintă vilozităţi intestinale; epiteliul se
invaginează in lamina propria si formeaza glandele intestinale,
1.Tunica mucoasă
epiteliu intestinal simplu columnar format din multe celule caliciforme,
enterocite şi celule endocrine;
prezintă doar glande intestinale: tubulare simple, lungi, cu multe celule
caliciforme; putine celule endocrine, iar celulele Paneth sunt absente;
lamina propria - ţesut conjunctiv lax cu foliculi limfoizi şi infiltrate
difuze;
MM este bine dezvoltată.
2.Tunica submucoasă: ţesut conjunctiv dens dezordonat,
3.Tunica musculară ţesut muscular neted dispus pe două straturi:
circular intern şi
longitudinal extern
4.Seroasa este înlocuită de adventice la colonul ascendent şi descendent.
8
APENDICELE
Tunica mucoasă:
• nu prezintă vilozităţi, ci doar glande intestinale scurte,
înguste, reduse numeric.
• lamina propria este ocupată de foliculi şi infiltrate limfoide
difuze.
• MM subţire, discontinuă, mascată în parte de ţesutul limfoid.
Tunica submucoasă:
• ţesut conjunctiv dens, ocupată întotdeauna de ţesut limfoid.
Tunica musculară: subţire, formată din două straturi musculare
netede
• circular intern şi
• longitudinal extern
Tunica externă: seroasa
9
GLANDELE DIGESTIVE
1. Glandele salivare majore
2. Pancreasul
3. Ficatul
Criterii de recunoaştere:
organe pline, încapsulate
(capsulă conjunctivă)
lobulaţie prezentă : lobuli
delimitaţi de trabeculii
conjunctivi
prezenţa acinilor (serosi,
mucosi sau micsti) şi a
ductelor
1
Structura histologică generală
1. Capsula:
ţesut conjunctiv dens
dezordonat
2. Trabeculii:
se desprind de pe faţa
internă a capsulei
sunt constituiţi din ţesut
conjunctiv lax
separă parenchimul în
lobuli glandulari
grosimea lor variază în
funcţie de vârstă (mai Parenchim şi stromă
subţiri la tineri)
3. Stroma:
ţesut conjunctiv lax redus
cantitativ, localizat între
componentele glandulare
(ducte şi acini) din lobuli
bogată în fibre de reticulină
4. Parenchimul:
este organizat lobular
conţine glande
tubuloacinare compuse,
alcătuite din:
componentă secretorie
– acinii (seroşi,
mucoşi sau micşti)
componenta
excretorie – ductele Acini (seroşi, mucoşi, micşti) şi ducte
(intra- şi interlobulare)
2
Particularităţi structurale
Parotida
parenchimul: este format aproape în totalitate din acini seroşi
Submandibulara
parenchimul:
o este format din acini seroşi, mucoşi şi micşti
o sunt mai numeroşi acinii seroşi
Sublinguala
parenchimul:
o este format din acini mucoşi, seroşi şi micşti
o sunt predominanţi acinii mucoşi
Parotida
3
PANCREASUL
Criterii de recunoaştere:
organ plin, încapsulat
(capsulă conjunctivă)
lobulaţie prezentă (lobuli
delimitaţi de trabeculii
conjunctivi)
prezenţa în lobuli doar a
acinilor seroşi, precum şi
a ductelor
identificare în structura
lobulilor a unor
formaţiuni palid colorate
(insulele Langerhans)
care contrastează cu
aspectul intens colorat al
acinilor seroşi
4
Structura histologică generală
1. Capsula (subţire):
ţesut conjunctiv dens dezordonat
2. Trabeculii:
se desprind de pe faţa internă a
capsulei
sunt constituiţi din ţesut
conjunctiv lax
separă parenchimul în lobuli
glandulari
3. Stroma:
ţesut conjunctiv lax foarte slab
reprezentat (la adult), localizat
între componentele glandulare
(ducte şi acini) din lobuli
la nou-născut este foarte bine
reprezentată (30% din volumul
glandei)
4. Parenchimul:
este organizat lobular
componenta exocrină conţine
glande tubuloacinare compuse,
alcătuite din:
porţiunea secretorie – acinii
seroşi
componenta excretorie –
ductele (intra- şi
interlobulare)
componenta endocrină este
formată din totalitatea celulelor
secretoare de hormoni organizate:
insular (insulele
Langerhans) de tip: compact
(contur regulat) şi difuz
(contur neregulat)
extrainsular: celule
endocrine dispuse izolat
printre celulele ductale şi
acinare ale pancreasului
exocrin; sunt dificil de
recunoscut pe preparatele 5
colorate morfologic (cu HE)
FICATUL
Criterii de recunoaştere:
organ plin, încapsulat
(capsulă conjunctivă)
celulele epiteliale ale
parenchimului (hepatocite)
se dispun radiar în jurul
vaselor (venulelor
terminale hepatice)
prezenţa printre
componentele
parenchimului a unor mici
zone de ţesut conjunctiv (în
general de formă
triungiulară) denumite
spaţii porte
6
Structura histologică generală
1. Capsula:
este denumită capsula Glisson
alcătuită din ţesut conjunctiv dens dezordonat
este acoperită (cea mai mare parte) pe faţa externă de seroasa peritoneală
2. Stroma:
ţesut conjunctiv lax bogat în fibre de reticulină, localizat în jurul cordoanelor
hepatocitare
7
3. Parenchimul:
se organizează sub forma acinului hepatic (Notă: organizarea acinului hepatic
este total diferită de organizarea celorlalte tipuri de acini glandulari)
conţine hepatocite (celule epiteliale) dispuse în cordoane radiare în jurul
venulelor terminale hepatice.
printre cordoanele hepatocitare se identifică capilarele sinusoide hepatice.
Legenda
PS – spaţii porte
CV – venula terminală hepatică
Legendă
8
4. Spaţiile porte:
reprezintă zone terminale de ramificare a ţesutului conjunctiv care pătrunde în
parenchimul hepatic dinspre hil
conţin următoarele componente:
ţesut conjunctiv lax
1-2 arteriole
o venulă
1-2 ducte biliare
vase limfatice
fibre nervoase
Arteriola, venula şi ductul biliar formează împreună triada portală.
9
VEZICA BILIARĂ
Criterii de recunoaştere:
organ cavitar având
mucoasa faldurată (Notă:
atenţie la diagnosticul
diferenţial cu trompa
uterină)
mucoasa cu epiteliu
simplu columnar, fără
glande (sunt prezente
doar la colet)
Structura histologică
Mucoasa
epiteliu simplu columnar
lamina propria – ţesut
conjunctiv lax care
conţine limfocite şi
plasmocite
Musculara
fibre musculare netede
dispuse circular, oblic şi
longitudinal, care însă nu
formează straturi distincte
Seroasa/adventice
faţa inferioară este
acoperită de seroasă
înspre patul hepatic este
acoperită de adventice
10
Glandele endocrine: hipofiză, tiroidă, paratiroide, suprarenale, sistemul
neuroendocrin difuz
Coloraţii:
HE
Tricromă
Impregnare argentică
Anti-calcitonină
Anti- chromogranină
1
Glandele endocrine: hipofiză, tiroidă, paratiroide, suprarenale, sistemul
neuroendocrin difuz
Hipofiza
este o glandă mică situată în şaua turcească a osului sfenoid
ataşată de hipotalamus prin tija pituitară şi pachetul vascular
prezintă două subdiviziuni: adenohipofiza şi neurohipofiza
Structură histologică
Schelet de sustinere:
capsulă fibroasă-dura mater
trabeculi conjunctivi
stroma bogată în fibre de
reticulină, capilare fenestrate
Parenchimul: organizare diferită în
adenohipofiză şi neurohipofiză
2
Adenohipofiza (lobul anterior)
Reprezintă 80% din glanda hipofiză şi include porţiunea distală, intermediară şi
tuberală
Celulele sunt aranjate în cuiburi, legate printr-o reţea de capilare şi sunt diferite ca
mărime, formă şi caracteristici histochimice
În funcţie de afinitatea faţă de coloranţii uzuali celulele se clasifică în:
o celule cromofile:
acidofile: somatotrofe (STH), mamotrofe (prolactina)
bazofile: tireotrofe (TSH), corticotrofe (ACTH), gonadotrofe (FSH,
LH)
o celule cromofobe
3
Porţiunea intermediară
bine reprezentată la embrion şi făt,
unde formează un lob distinct
celulele au formă poligonală şi sunt
dispuse în grupe mici sau izolate
uneori se observă chiste cu epiteliu
ciliat
secretă MSH
4
Tiroida
Scheletul de susţinere:
Capsula conjunctivo-fibroasă
Trabeculi conjunctivo-fibroşi; lobuli
Stroma conjunctivă, numeroase fibre
de reticulină
Parenchimul este format din:
tirocite dispuse sub formă de foliculi
celule parafoliculare
Foliculul normofuncţional
Tirocitele sunt cubice
Coloidul este în cantitate mare
Veziculele de resorbţie sunt
puţine
5
Foliculul hipofuncţional
Foliculi mari
Tirocitele sunt aplatizate
Coloidul este abundent (vâscos,
acidofil)
Veziculele de resorbţie sunt
absente
Foliculul hiperfuncţional
Foliculi mici şi numeroşi
Tirocitele sunt columnare
Coloidul este în cantitate
redusă
Veziculele de resorbţie sunt
numeroase
6
Paratiroidele
Suprarenalele
Schelet de susţinere:
Capsula: ţesut conjunctiv dens
dezordonat, ţesut adipos, microganglioni,
fibre nervoase, vase sanguine,
suprarenale accesorii
Trabeculi conjunctivi
Stroma conjunctivă laxă cu numeroase
fibre de reticulină
Parenchimul are două zone-coricala şi
medulara- cu organizare diferită
7
Corticosuprarenala
Zona glomerulară
Este situată sub capsulă.
Celulele se dispun sub formă de arcade,
pseudoglomeruli.
În această zonă se sintetizează
mineralcorticoizi – aldosteronul.
Celulele zonei glomerulare au formă
variabilă, nucleu eucromatic, nucleol
distinct, citoplasma omogen bazofilă.
Zona fasciculată
Cea mai groasă (2/3 din grosimea CSR)
Celulele se dispun în cordoane lungi,
paralele între ele.
Capilarele separă cordoanele.
În această zonă se sintetizează
glucocorticoizi- cortizol, cortizonă.
Celulele sunt aşezate pe 1 – 2 rânduri,
au formă poligonală nucleu veziculos,
central, citoplasmă palidă, vacuolată-
spongiocite
Zona reticulată
Situată profund în vecinătatea
medulosuprarenalei
Celulele se dispun în cordoane scurte,
anastomozate care formează o reţea.
În ochiurile reţelei se găsesc vase
capilare.
Sintetizează hormonii sexuali.
Celulele zonei reticulate mici, au nucleu
picnotic, hipercrom, citoplasmă acidofilă,
pigment lipofuscinic abundent.
8
Medulosuprarenala
Format din celule endocrine izolate sau în grupuri în organe cu altă funcţie
Produc substanţe cu acţiune similară hormonilor
Abundente în sistem digestiv, respirator, genital masculin
Metode de evidenţiere: histochimice (impregnări argentice), imunohistochimice
(chromogranina A, sinaptofizina, enolaza neuronal specifică)
Tipuri celulare: deschise şi închise
9
Sistemul genital feminin: Ovarele,Trompele uterine, Uterul
Coloraţii:
Hematoxilină eozină
Tricromă
1
Ovarul
Structură histologică
Capsula
Epiteliu de acoperire: simplu cubic/columnar
Albugineea
Parenchim
Corticala: extern
o Foliculi ovarieni în diferite stadii evolutive; derivatele foliculare
o Stromă bogată în celule, fibre de colagen, retculină
Medulara: intern
o Stromă conjunctivă densă cu celule musculare netede
o Reţea de vase sanguine
o Glanda hilară (hormoni androgeni)
Foliculii ovarieni
Componente Stadii evolutive
o Ovocit o primordial
o Celule foliculare o primar
o Teci perifoliculare o secundar (antral)
o terţiar (matur, de Graaf)
2
Foliculii primordiali
Situaţi imediat sub capsulă
Structură:
Ovocit
Un rând de celule foliculare aplatizate
MB foliculară subţire
Foliculii primari
În strat aproape continuu sub albuginee
Structură:
Ovocit
Zona pelucida
Un rând de celule foliculare cubice
MB foliculară
În evoluţie creşte numărul de straturi de celule
foliculare (strat granulos)
Foliculi secundari
Situaţi profund în corticală
Structură:
Ovocit (iniţial central, apoi excentric)
Zona pelucida
Strat granulos cu numeroase cavităţi
care vor fuziona
MB foliculară
Teaca perifoliculară cu 2 zone: internă
celulară, externă fibroasă
Foliculii terţiari
Ocupă toată grosimea corticalei
Structură:
Ovocit excentric înconjurat de zona pelucida şi coroana radiata, aşezat pe
cumulus ooforus sau disc proliger
Cavitatea unică centrală
Teaca granuloasă
MB foliculară
Teaca perifoliculară internă cu celule dispuse în cordoane (glanda tecală)
Teaca perifoliculară externă fibroasă
3
Derivatele foliculare
Foliculii atrtici: foliculi ivarieni opriţi în evoluţie
Corpul galben (luteal):
Poate fi menstrual sau de sarcină; rezultă prin reorganizarea tecii
granuloase şi a tecii interne a foliculului matur în urma ovulaţiei
Glandă endocrină cu 2 tipuri de clelule: luteale tecale şi uteale granuloase
Corpul albicans ( cicatrice fibroasă)
Fără fertilizare: corp albicans temporar
Fertilizare: corp albicans definitiv
Trompa uterină
Organ tubular cu trei straturi
Mucoasa
Falduri ramificate fimbrii;
delimitează cavitate labirintică
Axe conjunctive acoperite de epiteliu
Lamina propria: ţesut conjunctiv lax
Musculara: ţesut muscular neted
Seroasa peritoneală
4
Uterul
Anatomic: corp, col, istm
Organ cavitar cu trei straturi: endometrul, miometrul, perimetrul
Structură histologică
Endometrul (mucoasa uterină)
Epiteliul simplu columnar
Membrană bazală
Lamina propria: conjunctiv lax, glandele uterine (tubulare simple)
Prezintă 2 straturi:
o Funcţional: 2/3 superficiale, suferă modificări ciclice, descuamează
o Bazal: 1/3 profundă, nu se descoamează; activitate mitotică
Miometrul (musculară): ţesut muscular neted dispus pe 3 straturi
Extern şi intern: paralele cu axul mare al uterului
Mijlociu: plexiform cu vase sanguine şi limfatice
Perimetrul: 2/3 seroasa peritoneală, 1/3 adventice
5
Modificări endometriale ciclice
Faza proliferativă: endometru îngust, glande cu traiect rectiliniu și lumen
îngust, lamina propria bine reprezentată
Faza secretorie: endometru gros, glande lungi cu traiect spiralat și lumen larg,
celule glandulare cu aspect secretor
Faza menstruală: eliminarea zonei funcționale
Colul uterin
Două porțiuni:
Endocervix: - epiteliu columnar care se continuă cu cel al mucoasei uterine
- lamina propria: glande tubulare ramificate secretoare de mucus
Exocervix: - epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat se continuă cu cel
vaginal
- lamina propria: țesut conjunctiv lax bogat în fibre
conjunctive
La limita endo-exocervix: joncțiunea scuamo-columnară
6
Sistemul genital feminin: vaginul, citologie cervico-vaginală, placenta, glanda
mamară
Coloraţii:
o Hematoxilină eozină
o Papanicolaou
o A.P.T. Drăgan
Vaginul
Organ tubular cu peretele format din 3 straturi: mucoasa, musculară, adventice
Mucoasa: numeroase falduri
1
Citologia cervico-vaginală
Placenta
Organ tranzitoriu la formarea căruia participă organismul matern şi fetal
Placenta maternă (decidua): bazală , parietală şi capsulară
Decidua bazală: celule deciduale mari, cu citoplasmă bogată în glicogen, vacuole
lipidice, nucleu eucromatic cu nucleol distinct
Placenta fetală: organ discoid format din placa corială şi vilozităţi coriale
Placa coriala: ax conjunctiv acoperit pe faţa amniotica de epiteliu simplu scuamos,
iar spre placenta maternă de epiteliu trofoblastic
Vilozităţile coriale: primare, secundare, terţiare
Ax conjunctiv: substanţă fundamentală bogată, fibre de colagen subţiri,
fibre de reticulină, fibroblaste, macrofage, vase fetale
Epiteliul trofoblastic:
Sincitiotrofoblast (superficial): masă citoplasmatică cu numeroşi
nuclei dispuşi pe un singur rand şi numeroase vacuole lipidice
Stromă
Porţiune secretorie: epiteliu simplu cubic şi celule mioepiteliale între polul bazal al
celulelor secretorii şi membrana bazală
Porţiune excretorie:
o Ducte intralobulare: între acini, epiteliu simplu cubic
o Ducte interlobulare: epiteliu simplu/stratificat cubic
o Ducte colectoare: epiteliu stratificat cubic
o Ducte galactofore: epiteliu stratificat cubic
o Sinusuri galactofore: epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat
3
Celule mioepiteliale
4
Sistemul genital masculin: testicol, căi genitale intratesticulare, căi
genitale extratesticulare, glandele anexe
Coloraţii:
Hematoxilină eozină
Tricromă
Antigen specific prostatic
Anticorpi anti- vimentină
Anticorpi anti- cromogranina A
1
Testicolul
Structură histologică
Schelet de susţinere:
• Capsula (albuginea) conjunctivă; se
îngroaşă posterior şi formează
mediastinul - conţine căile genitale
intratesticulare
• Trabeculi conjunctivi; pornesc din
mediastin spre capsulă; delimitează
lobuli
• Stroma: conjunctivă laxă, celule Leydig
Parenchim: tubi seminiferi
Tubii seminiferi
Traiect sinuos
MB groasă
Epiteliu seminifer (stratificat polimorf)
• Celulele liniei seminale
• Celulele de susţinere Sertoli
2
Celulele Sertoli
• De tip terminal, nu se mai divid, 10-15% din populația celulară a tubului seminifer
• Columnare, înalte, prelungiri scurte și groase printre și în jurul celulelor germinale
• Situate pe membrana bazală
• Nucleu: ovalar sau neregulat, eucromatic, localizat în zona bazală, cromatină fin
granulară, nucleol mare care se distinge cu ușurință
• Citoplasmă: palid colorată, poate con ține incluziuni lipidice și material acidofilic
granular (corpi reziduali fagocitați - maturarea spermatidelor, degenerarea precoce a
celorlalte celule germinale), cristaloide Charchot-Botchher în zona bazală
• Participă la formarea barierei hemato-testiculare
3
Căile genitale extratesticulare:
• ductele eferente
• epididimul
• ductele deferente
• uretra
Ductele eferente
• 12-15 tubuli forma ți din porțiunea
extratesticulară a rete testis
• se continuă cu țiunea
por cefalică a
epididimului
• tapetate de epiteliu pseudostratificat cu
celule bazale, columnare ciliate și
neciliate, limfocite intraepiteliale
• membrană bazală grosă înconjurată de
celule muscular netede, fibre elastice,
fibroblaste, rar macrofage
Epididimul
Structură tubulară intens contorsionată; cap,
corp, coadă
Organ tubular cu 3 straturi
Lumen regulat cu spermatozoizi aglutinaţi
Mucoasa
• Epiteliu pseudostratificat- celule
bazale, principale, holocrine
• Membrana bazală
• Lamina propria
Musculara: ţesut muscular neted
Adventice/seroasă
4
Ductul deferent
Organ tubular, în porțiunea terminală
realizează joncțiunea cu ductul veziculei
seminale de aceeași parte pentru a forma
ductul ejaculator
Pe secțiune transversală: aspect tubular,
cu 3 straturi, lumen: îngust, stelat
Mucoasa:
• Epiteliu pseudostratificat- celule
columnare cu stereocili lungi la
polul apical și bazale
• Membrana bazală
• Lamina propria: conjunctiv lax cu
numeroase fibre elastice dispuse
circumferențial
Musculara: cel mai gros strat, ţesut
muscular neted cu fascicule longitudinale
și circulare
Adventice: ţesut conjunctiv lax cu vase
sanguine, fibre nervoase
Veziculele seminale
Glande pereche, situate postero-lateral față de baza vezicii urinare, de-a lungul porțiunii
terminale a ductului deferent
Peretele: 3 straturi, lumenul poate conține celule exfoliate și detritusuri
Mucoasa: falduri ramificate și anastomozate, adesea arcade în lumen ; faldurile: ax
conjunctiv cu celule musculare netede, acoperit de epiteliu columnar sau cuboidal
Epiteliul mucoasei:
• celule principale, columnare sau poligonale, nuclei mari, hipercromi, nucleoli
proeminenți, contur neregulat (anizocarii fiziologice, fenomen Arias Stella,
condiții normale), citoplasmă cu cantități mari de pigment lipofuscinic
• celule bazale: dimensiuni mici, piramidale, nucleu hipercrom, 1-2 nucleoli, fără
lipopigment, pozitive pentru CK cu GM mare, celule de rezervă, negative pentru
PSA, FA, AR
Lamina propria: țesut conjunctiv lax cu numeroase fibre elastice
Musculara: țesut muscular neted, fascicule orientate longitudinal și circular
Adventicea: țesut conjunctiv dens dezordonat, conține ganglioni nervoși simpatici și
plexuri nervoase
5
Prostata
Capsula: fibro-musculară
Trabeculi conjuctivo-musculari
delimitează lobi
Stroma conjunctivo-musculară
Parenchimul: glande şi sistem de ducte
• Zona centrală: glande tubulare
simple
• Zona de tranziţie: glande tubulare
ramificate
• Zona periferică: glande tubulo-
acinare organizate lobular
6
Glandele prostatice
• Tubulo-acinare
• Simpexioni Robins (săruri de
calciu)
• Trei tipur i celulare:
bazale: mici aplatizate sau
triunghiulare, citoplasmă bazofilă,
nu vin în contact cu lumenul
principale: columnare, nucleu
ovalar, citoplasmă acidofilă
neuroendocrine: evidențiate prin
impregnare argentică sau IHC
(cromogranina A, NSE)
7
8
LUCRAREA PRACTICĂ 14
Pielea (sistemul tegumentar) este alcătuită din epiderm, derm şi anexe (foliculul pilos, glande
sudoripare şi sebacee); este ataşată de structurile subiacente prin intermediul ţesutului subcutanat
(ţesut adipos).
Dermul
-Dermul papilar- imediat sub epiderm, este un ţesut conjunctiv lax, şi conţine corpusculi
Meissner.
-Dermul reticular-situat profund, este un ţesut conjunctiv dens dezordonat. Conţine foliculul
pilos şi glandele sebacee şi sudoripare.
2
Foliculul pilos
-la exterior – teaca fibroasă de care se anexează mușchiul erector al firului de păr
Glandele sebacee
3
Glandele sudoripare
GLOBUL OCULAR
4
MEMBRANA EXTERNĂ
MEMBRANA MIJLOCIE
5
Cristalinul
6
MEMBRANA INTERNĂ – RETINA
URECHEA INTERNĂ
Formată din: labirint osos (perilimfă) care conține un labirint membranos (endolimfă)
Conține segmentele periferice ale analizatorilor acustic (canalul cohlear – organul lui
Corti) și vestibular (utricula, sacula – macule- și canalele semicirculare – creste
ampulare-)
7
CANALUL COHLEAR
Pereți:
superior – membrana
vestibulară
lateral -stria vasculară
inferior – lama spirală și
membrana bazilară
8
MACULA SACULARĂ ȘI
UTRICULARĂ
CRESTELE AMPULARE
Au structură histologică
asemănătoare maculelor, cu diferența
că cilii lungi ai celulelor senzoriale
sunt incluși într-o structură
gelatinoasă sub formă de cupolă, fără
otolite.
MUCOASA OLFACTIVĂ
Epiteliul olfactiv este un neuroepiteliu pseudostratificat, alcătuit din trei tipuri celulare:
o celule bazale – de înlocuire
o celule de suport – pol bazal mai îngust; polul apical, mai larg, conține nucleul. La
polul apical prezintă microvili.
o celule olfactive (neuroni bipolari) – dendrita scurtă se termină la suprafața
epiteliului butonat; axonul amielinic trece în lamina propria
Lamina propria, țesut conjunctiv lax glande sero-mucoase, seroase și filete nervoase
amielinice
9
10