ASPECTE PRIVIND AMPRENTAREA IN PROTEZAREA PARTIALA FIXA

In acest capitol sunt tratate urmatoarele aspecte:

1. Istoric
2. Materiale utilizate in amprentarea dintilor preparati
3. Portamprente
4. Tehnici de amprentare a dintilor preparati
4.1 Generalitati
4.2 Indicatii ale tehnicilor de amprentare
4.3 Prezentarea tehnicilor uzuale
5. Amprentarea antagonistilor
6. Atitudinea fata de amprente

Istoric

 1930 hidrocoloizii reversibili

 1950 polisulfidele, primii elastomeri ai medicinei dentare
 1960 apar K-siliconii (siliconii de condensare)
 1965 firma ESPE introduce polieterii (hidrofil, polimerizabil prin aditie,
rezistent la rupere)
 1975 apar A-siliconii (siliconi “polimerizabili” prin aditie)

Materiale utilizate in amprentarea dintilor frontali preparati

Proteticianul are la ora actuala la dispozitie urmatoarele categorii de
materiale:
-hidrocoloizii reversibili
-siliconii
-tiocauciucurile
-polieterii

2.Vom lua in discutie siliconii deoarece cu ei se lucreaza in masa.

A-siliconii formeaza in momentul prizei, o retea prin aditionarea moleculelor
de baza formandu-se polivinilsiloxan-ul. Aditia are loc fara contractia intalnita
la alte materiale. Principalul element al acestei clase de materiale il
constituie atomul de siliciu, care unindu-se cu el insusi formeaza lanturi
macromoleculare.
Produsul apare sub forma de pasta de baza si catalizator. Pasta are in
compozitie:
-hidrohensiloxan
-ulei de silicon
-substante de umplutura (cuart), care dau un comportament tixotropic al
siliconilor;
-pigmenti
-mijlocitori de hidrofilizare (pentru a-l face hidrofil)
-vinilsiloxan
Catalizatorul:
-vinilsiloxan
-ulei de silicon
-silicati ca elemente de umplutura
-pigmenti
-un complex de platina ( este o substanta la care ancoreaza cele doua
componente reactante avand drept rezultat polimerizatul siliconat, reactant
care paraseste complexul platinat).
Nota: Tixotropia este definita drept capacitatea siliconilor aflati sub presiune
de a se refluidifia. Din acest motiv se recomanda ca pe tot parcursul prizei sa
se exercite presiuni crescande permitand materialului sa patrunda in toate
detaliile preparatiilor dentare.

K-siliconii au in compozitie dimethylsiloxanul ai caror atomi de oxygen se

cupleaza cu noi atomi de siliciu rezultand lanturi foarte lungi. Radicalii metal
pot fi inlocuiti rezultand lanturi care se dezvolta transversal. Adaugarea unui
catalizator de intarire da nastere la macromolecule bi-,tri-sau
tetrafunctionale. Polimerizarea se desfasoara prin policondensare.
Adaugarea de substante de umplutora: oxid de siliciu, silicati, oxizi metalici,
de Zn fac ca aceste materiale primare sa fie folosite in stomatologie. Mai
mult de cat atat tot aceste materiale le fac diferentierea in cele doua grupe
mari de siliconi: fluizi si consistenti.
Avantajele siliconilor:
-utilizare universala
-contractia de polimerizare de 0,2-0,4 % lineara este cotata buna pentru
sliconii de condensare si foarte buna pentru cei de aditie.
-sunt materiale hidrofobe, rezista 8 ore fara a suferi modificari volumetrice;
-dupa aceste amprente cu siliconi se pot turna chiar mai multe modele din
gips.
Dezavantaje:
Datorita caracterului hidrofob specialistul are obligatia sa usuce campul
protetic inaintea amprentarii finale.

Forme de prezentare
Sunt doua categorii de siliconi: fluizi si consistenti.
Siliconii vascosi:
-consistenta sporita
-ieftini
-contractie mare la polimerizare
-utilizati ca portamprenta siliconata in portamprenta metalica standard.
Denumiri comerciale: Optosil, Silaplast.
Siliconii fluizi:
-foarte precisi
-scumpi
-utilizati in cantitati mici prin tehnici adecvate
Denumiri comerciale: Dentaflex, Xantopren, Silasoft.
Siliconii se prezinta sub forma de substanta de baza (pasta) si catalizator
(pasta sau lichid) care prim amestecarea dozata précis se declanseaza
reactia de polimerizare sau priza.
Medicul dentist este obligat sa citeasca indicatiile date de fabricant privind
dosajul fie el metric sau cantitativ (in cazul activatorului lichid) precum si felul
manusilor purtate de medic.

2.3 Thiocauciucurile
Aceste materiale elastice se aseamana cu cauciucul si au la baza legaturi
polisulfidice in care se stabilesc legaturi duble intre doi atomi de sulf.
Baza contine un polimer polisulfidic, substante de umplutura (pulbere de
diatomee, oxide titan) si fluidifianti (uleiuri).
Activatorul sau catalizatorul contine pe langa sulf, substante de umplutura si
fluidifianti si oxid de plumb. Datorita actiunii oxidante grupele thiol se
condenseaza generand polimerul cauciucat.
Thiocauciucurile se prezinta sub forma a doua paste: alba si neagra,
ambulate in tuburi metalice a caror deschidere dirijeaza dozarea metrica.
Materialul nu adera la portamprenta si de aceea este necesara folosirea unui
lac adeziv.
Pasta de baza se prezinta in trei consistente: foarte fluida (light bodied),
vascos (heavy bodied) si intermediar (regular). Tehnica de amprentare
folosita este cea a dublului amestec si este astfel: materialul foarte fluid este
injectat in santul gingival sau preparatiile pentru retentionarea coroanelor
clasice iar materialul vascos se aplica peste cu ajutorul portamprentei. Dupa
priza se obtine o amprenta consistenta, precisa. Denumirea comerciala cea
mai cunoscuta este Permlastic al firmei Kerr.
Dezavantaje
-sunt mai putin stabile decat siliconii
-pastrate in conditii de protectie solara si fata de solventi organici.
-miros neplacut
-materialul este lipicios si de accea se protejeaza hainele pacientului.

2.4 Polieterii
Aceste materiale au la baza tetraetilenglicolul. Pasta de baza contine
copolymer de oxialkyl, substante de umplutura, plastifianti, pigmenti arome.
Pasta de baza contine un copolymer din unitati de oxid de etilen si butilen.
Lanturile macromoleculare sunt transformate in inele aziridinice care sub
actiunea catalizatorului formeaza o retea. Inelul aziridinic atarna de un acid
gras esterificat. Catalizatorul contine legaturi alkyl-sulfonice, substante de
umplutura, plastifianti, pigmenti, esteri si copolymeri.
Polieterii apartin grupei de materiale de amprenta foarte precise. Hidrofilia
acestor materiale este importanta pentru amprentarea in mediul umed
(santul gingival) si curgerea lor facila peste suprafetele mucozale umede
precum si renitenta lor la tentative de a indeparta amprenta din cavitatea
bucala. Sunt materiale foarte exacte , scumpe. Denumire comerciala
cunoscuta: Impregum.
Dezavantaje
-sunt alergizante
-nehidrofobe nu se pot utiliza la obtinerea modelelor pe cale galvanica
deoarece isi maresc volumul si denatureaza realitatea clinica.
- sunt foarte consistente dupa priza de aceea trebuie atentie la indepartarea
din cavitatea bucala deoarece pot retentiona pe sub corpuri de punte,
tuberozitati.

3. Portamprente (linguri de amprentare)

Tipuri de portamprente:
-simple
-complexe
Portamprentelele simple sunt unimateriale si pot fi:
- standard metalice (bune sunt cele de Rim-Lock) sau cele pentru
hidrocoloizi
-individuale din rasini sintetice
Portamprentele complexe sunt reprezentate de o portamprenta metalica
standard plus un silicon vascos si se realizeaza in cadrul procesului de
preamprentare.
Portamprentele din mase plastice, realizate industrial, sunt deformabile fiind
contraindicata utilizarea lor in amprentarea dublu-siliconata; modelul rezultat
va fi deformat, subdimensionat.
Portamprenta complexa este reprezentata de o preamprenta special
pregatita:
-excesul de material refluat vestibular si oral se indeparteaza cu un bisturiu
pana la 2-3 mm de coletul dintilor care nu primesc coroane si la 4-5 mm
distanta de coletul dintilor preparati.
-partile de material plasate in zonele retentive se indeparteaza.
-zonele interdentare vecine dintilor preparati se pastreaza pentru a asigura
efectul de stampila in amprentarea preparatiei aproximale
-acordam atentie dintilor migrati a caror preamprentare subecuatoriala,
nepreparata duce la imposibilitatea insertiei portamprentei in momentul
amprentarii finale
-zonele retentive plasate in dreptul bonturilor dentare se rascroiesc aparte
astfel incat contactul acestora in momentul amprentarii sa nu duca la
stergerea materialului si compromiterea amprentarii.

4.Tehnici de amprentare a dintilor preparati

4.1 Succesul in amprentarea pentru protezarea partiala fixa este asigurat
daca:
 parodontiul marginal este sanatos
 suprafetele dentinare sunt curatate de resturile de ciment provizoriu
sau placa bacteriana
 santul gingival largit
 bonturile dentare pregatite specific fiecarui tip de amprentare.
 Cazuri clinice:
a) Gingia din ziua prepararii dentare este edematiata, sangereaza
usor la atingerea cu sonda.
Se recomanda:
-indepartarea tartrului subgingival cu instrumente de mana (scalere) sau
ultrasunete;
-planarea radacinii cu instrumente de mana cu chiurete Mc Gracy
-tratament antiinflamator
-igiena orala adecvata si corecta (periaj, lavaj cu solutii antimicrobiene pe
baza de clorhexidina)
-aplicarea de coroane provizorii foarte exacte.

Amanam amprentarea pana la 7-8 zile verificand mereu raportul gingiei

marginale cu zona de preparatie cervicala a dintelui. In cazul retractiei
gingivale, acolo unde estetica o cere, se reprepara bontul plasandu-se
preparatia subgingival.
b) Cazul clinic in care s-a pierdut coroana provizorie. Datorita
acumularii placii dentare detaliile preparatiei pot fi falsificate. Se
recurge la folosirea apei oxygenate 3,0% cu care se badijoneaza 1-2
ori bontul.
c) Bonturile dentare preparate subgingival necesita largirea santului
gingival.
d) Largirea gingivala (evictiunea) este necesara deoarece la
prepararea subgingivala pragul este acoperit partial de gingie care mai
este si tumefiata impiedicand amprentarea corecta a cestei zone.
Sunt necesare urmatoarele masuri:
 indepartarea mecanica a gingiei de bontul dentar cu:
-Inele de retractie (Epipak)
-Fire retractoare de grosimi diferite(1,2,3) in raport de cat de mare
este santul gingival; la dintii parodontotici este foarte mare.
-Mansete care se adapteaza in jurul bonturilor fara presiune.

Dezavantajele inelelor de retractie:

-se aleg greu pe dimensiuni
-se rup repede
-nu raman plate pozitie
Manopera de aplicare a mijloacelor de largire a santului gingival este
dureroasa de aceea se recomanda folosirea anesteziei gingivale.
Modalitatea de actiune: stabilizarea gingiei intr-o noua pozitie este posibila
in urma plasarii firelor de retractie si prin actiunea unor substante vaso-
constrictoare (efedrina are contraindicatii cardio-vasculare) sau astringente
(are actiune necrotizanta daca se lasa mult). Aceste substante saracesc
gingia in continutul lichid si ii reduc volumul. In felul acesta limita preparatiei
devine usor amprentabila.
 Evitarea reaplicarii gingiei pe suprafata de preparatie.
 Acest lucru este posibil prin realizarea lingurii individuale la distanta de cel
putin 2 mm de gingia marginala iar preamprenta luata cu siliconul vascos
este excizata corespunzator. O solutie mai este folosirea unui silicon mai
putin fluid care injectat in santul gingival poate sa realizeze o contraforta
capabila sa mentina gingia la distanta.
e) Bonturile dentare se pregatesc specific fiecarui tip de amprenta
Cand folosim materiale de amprentare de tipul siliconilor, thiocauciucuri
sau polieteri bonturile se usuca deoarece aceste materiale sunt hidrofobe;
pentru hidrocoloizii reversibili bonturile se umezesc cu spray-ul deoarece
sunt hidrofile.
Daca gingia este inflamata cronic sau sangereaza se poate aplica o
electro-coagulare superficiala care ne da hemostaza si ajuta la
amprentare.
Este foarte corect sa injectam material de amprentare in santul gingival
pentru obtinerea unei amprente de calitate si precisa.
Amprentele pot fi:
-amprente monofazice (adica intr-unsingur timp)
-amprente bifazice (in doi timpi)

Amprentele monofazice pot fi:

-amprente monofazice unimateriale
-amprente monofazice bimateriale
Amprentele monofazice unimateriale necesita portamprente individuale
si materiale cu elastomeri de sinteza: siliconi, thiocauciucuri,polieteri.
Amprentele monofazice bimateriale necesita linguri standard metalice
obisnuite pentru siliconii vascosi si fluizi in amprenta numita dublu
amestecata, sau linguri metalice standard racibile cu apa curenta pentru
hidrocoloizii reversibili.
b) Amprentele bifazice se adreseaza doar siliconilor.
In prima etapa se amprenteaza cu un silicon vascos (Optosil,Silaplast).
Preamprenta se prepara special pentru a deveni portamprenta.
Preamprentarea se poate face in trei stadii:
-fie anterior slefuirii dintilor
-dupa slefuirea dintilor
-sau pe parcursul slefuirii
In timpul doi se foloseste un silicon fluid cu care se poate lua fie:
-o amprenta de completare totala
-amprenta de corectura
-amprenta de completare partiala.

Indicatiile tehnicilor de amprentare

Amprentarea monofazica unimateriala (necesita portamprenta individuala)
si elastomeri de sinteza:
-indicata pentru protezele fixe stabilizante prin:
-coroane partiale orale in cadrul protezelor fixe adezive
-coroane partiale clasice de tip ¾
-coroane totale cu preparatie supragingivala (la mandibula)
-coroane totale cu preparatie subgingivala

Amprentarea monofazica bimateriala se ia cu hidrocoloizi reversibili

indicate in toate cazurile, cu exceptia preparatiilor subgingivale, pentru
bonturile cu preparatie supragingivala si pentru coroane metalice partiale
orale in cadrul protezelor fixe adezive.

Amprentarea bifazica de corectare indicata pentru realizarea de proteze

partiale mici plasate unilateral.
Amprentarea bifazica de completare partiala indicata in caz de:
-proteze partiale fixe reduse maxim doi intermediari
-proteze fixe pe ambele hemiarcade sau la distanta daca dintii au axe
paralele.
Amprentarea bifazica de completare totala are indicatia majora pentru
amprentarea dintilor preparati aflati la mare distanta si cu axe divergente
sau divergente in combinatie cu dintii frontali.

Obiectivele urmarite in timpul amprentarii:

-obtinerea unei amprente exacte a campului protetic
-mentinerea rezultatului obtinut printr-o manipulare corecta a amprentei
-implicarea in observarea si prepararea modelului pentru a nu deteriora
situatia clinica reala
-in amprentarile cu zone clare sa se foloseasca seringile speciale care
injecteaza materialul de amprenta in santul gingival sau in toate detaliile
preparatiilor, in scopul evitarii captarii aerului si a formarii bulelor de aer care
ar deteriora amprenta mai ales in zona care asigura inchiderea marginala.

Amprentarea cu thiocauciucuri
-este necesara confectionarea unei linguri individuale din rasini sintetice
rigida, nedeformabila, la distanta de 2-4 mm de preparatia dentara evitand
contactul cu dintii preparati si gingia marginala.
-se probeaza lingura individuala in cavitatea orala, se usuca se pensuleaza
cu lac adeziv (Permlastic firma Kerr)
- materialul din cele doua tuburi si anume pasta alba si neagra, se amesteca
in parti egale se spatuleaza pana se obtine o pasta bruna, omogena si se
aplica intr-un strat uniform pe intreaga lingura.
-medicul indeparteaza firele de retractie, injecteaza materialul in santul
gingival si de-a-lungul preparatiilor dentare.
-aplicarea portamprentei cu material de amprentare peste arcada si
exercitarea unei presiuni digitale pentru timp de 3-5 secunde, mentine
portamprenta nemiscata pentru 5-7 minute.
-urmeaza indepartarea amprentei si controlul ei.

Amprentarea cu polieteri (Impregum) se face dupa aceeasi tehnica ca la

thiocauciucuri.
Amprentarea dublu-siliconata de completare totala
Tehnica de lucru: -anestezierea regiunii unde se va practica preparatiile
dentare si cat timp se instaleaza anestezia realizam preamprentarea dintilor
nepreparati inca, cu un silicon chitos.
-se asteapta priza materialului, se indeparteaza preamprenta, se spala si se
aseaza deoparte (poate servi si pentru realizarea coroanelor provizorii).
-se prepara dintii, se confectioneaza coroanele provizorii, se plaseaza firele
de retractie (cu sau fara vasoconstrictor) subgingival si se lasa 5 minute.
-se prelucreaza preamprenta si anume: se decupeaza cu o freza de acrilat
zona pericervicala astfel incat gingia sa nu fie presata; se indeparteaza
zonele subecuatoriale retentive in scopul plasarii facile a preamprentei.
-se prepara siliconul fluid, se umple seringa, se indeparteaza firele de
retractie se injecteaza subgingival, se completeaza preamprenta (devenita
portamprenta) cu restul de material si se aplica pe campul protetic pentru 5
minute.
- se controleaza dupa priza.
Avantajele acestei metode sunt:
-obtinerea unor modele foarte exacte datorita spatiului mare intre bontul
dentar si peretii portamprentei; in felul acesta nu este nevoie de presiune
care ar deforma temporar amprenta.
-se pot amprenta bonturi cu axe divergente sau convergente fara ca
portamprenta sa fie deformata la atingerea cu bonturile dentare.
Amprentarea dublu-siliconata” de corectare”
 preamprentarea si amprentarea se fac dupa finalizarea preparatiilor
 amprentarea corecteaza preamprentarea (zona cervicala)
 pregatirea preamprentei presupune:
-indepartarea zonelor retentive interdentare si subecuatoriale cu un
bisturiu
-zona pericervicala se indeparteaza pe o distanta de 3-4 cu o freza de
acrilat pentru a nu comprima gingia in timpul amprentarii
-in vecinatatea bonturilor preamprentate se fac santuri de despovarare
care permit aerului sa iasa dar si surplusului de material pus sub presiune
care altfel ar deforma portamprenta.
Prin aceasta tehnica se mizeaza ca printr-o preamprentare precisa
materialul de amprentare sufera o oarecare presiune care il impinge in mod
sigur in santul gingival.

Amprentarea dublu-siliconata de completare partiala

-preamprentarea are loc pe parcursul prepararii dintilor in special dupa
reducerea grosiera a fetelor laterale
-scopul acestei metode este de a evita contactul deformant al bonturilor cu
siliconul vascos al preamprentei si permite si exercitarea unei anumite
presiuni obligand siliconul fluid sa fie impins in toate detaliile campului
protetic.
Amprentarea antagonistilor
Sunt diverse cazuri clinice si anume:
-daca antagonistii sunt reprezentati de un maxilar complet edentat nu se
amprenteaza creasta alveolara dar va fi nevoie de realizarea unui sablon de
ocluzie
-antagonistii arcada dentara, sau restaurata se amprenteaza cu alginate; se
recomanda ca medicul sa “maseze” suprafata ocluzala a antagonistilor cu
pasta de alginat inainte de introducerea portamprentei in cavitatea bucala.
Rezultatul vor fi antagonisti cu suprafata ocluzala foarte exacta permitand
montarea modelelor in rapoarte de intercuspidare maxima.
-daca si arcada antagonista se restaureaza concomitant se practica
amprentarea dublu-siliconat cu thiocauciucuri sau polieteri.

7. Atitudinea fata de amprente

Dupa priza, amprentele se indeparteaza din cavitatea bucala, se spala sub
jet de apa pentru indepartarea salivei, urmelor de sange ( la nevoie folosim
cateva picaturi de apa oxigenata 3%) si pentru a putea fi controlate.
Controlul si citirea amprentei presupune recunoasterea elementelor
preparatiei dentare in forma negativa. Acum observam ce s-a realizat fals
sau omis si amprentarea in aceste situatii se repeta.
Dezinfectia amprentelor
Reprezinta un element obligatoriu de profilaxie a unor boli grave: hepatita
B, SIDA, hepatita C dar si a altor boli care pot afecta echipa medic, sora,
technician, pacient.
Reducerea numarului de germeni si a patogenitatii potentiale se poate
face prin recurgerea la:
-bai dezinfectante
-micro-camere cu gaze dezinfectante
-gipsuri cu substante bacteriostatice sau bactericide
-spray-uri cu actiune scurta
Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca materialele utilizate in
dezinfectia amprentelor sunt:
-actiune bacteriostatica si bactericida puternica in tim scurt (10 minute)
-sa nu afecteze calitatea amprentei
-sa nu altereze suprafata modelelor de gips
-sa fie accesibile ca prêt pentru cabinet ssi laborator
Substantele utilizate pot fi:
-alcool 55% (nu si la amprentele de alginate pe care le ataca)
-hipoclorit de sodium 6% (nu la amprentele de alginate)
-acidul paraacetic 0,5-1,0 % pentru amprentele din siliconi in baie
dezinfectanta
-acidul paracetic 40% actionand intr-un nor de aerosoli (minicamera)
-cloramina T 0,5 % adaugata gipsului

Dupa dezinfectia amprentelor urmeaza turnarea modelului nu mai tarziu de

trizeci de minute.
Inainte de turnarea modelului amprenta se trateaza special astfel:
-amprentele din alginate se pudreaza cu gips sau se lasa 2-3 minute intr-o
baie de apa in care s-a dizolvat gips. Gipsul tamponeaza excesul de alginate
de potasiu care altfel ataca suprafata modelului.
Amprentele din hidrocoloizi reversibili se trateaza cu o solutie de sulfat de
potasiu 5-10 minute cu urmatoarele efecte:
-neutralizeaza influenta inhibitoare a agar-agar-ului asupra intaririi gipsului
-se obtine o suprafata neteda a modelului
-se impiedica transpiratia gipsului care conduce la un model poros.
Pastrarea amprentelor
-amprentele din hidrocoloizi reversibili sau ireversibili se pastreaza intr-o
atmosfera cu umiditate 100% 30 minute apoi se toarna modelul.
-amprentele cu elastomeri de sinteza luate doar peste dintii preparati fara
vecini cu coroana integra se pot turna imediat (amprenta nu a suferit
deformari la indepartare).
-amprentele cu elastomeri dsinteza luate si peste dinti nepreparati nu se
toarna imediat, se lasa 24 ore in asteptarea ca eventualeler deformari sa
dispara. Amprenta se protejeaza de razele solare si de solventii organici.

Concluzii la capitolul amprentarea in protetica fixa

Echipa medic- technician dentar lupta pentu obtinerea unor coroane de
invelis si proteze partiale fixe foarte precise. Deziderat foarte greu de
atins.
Pentru obtinerea unor coroane precise se recomanda:
 evitarea amprentarii in sedinta prepararii dentare; autorii spun ca
trebuie sa asteptam si 7 zile de la prepararea dentara pentru ca
gingia lezata sa se vindece;
 amprentarea dupa gingivectomie se face la 10-14 zile;
 sa se lucreze obligatoriu cu fire de retractie;
 preamprenta din siliconi sa fie redusa de asa maniera incat insertia
si dezinsertia sa se faca cu usurinta (fara presiune) in felul acesta
se evita deformarea siliconului consistent de catre materialul fluid
de amprentare;
 tehnicianul dentar nu are voie sa falsifice zona cervicala a bonturilor
obtinute;
 lucru obligatoriu u modele cu bonturi mobile, in felul acesta
tehnicianul dentar poate modela précis si zonele aproximale;
 sa nu se foloseasca niciodata portamprente din mase plastice
deoarece se deformeaza si dau rezultate imprecise;
 desprinderea amprentei din cavitatea bucala se face cu atentie
desprinzand-o mai intai din zona mai putin retentiva.
 pentru amprentarea pentru proteze partiale fixe de mica anvergura
folosim orice tehnica de amprentare;
 in caz de proteze partiale fixe cu dinti neparaleli se recomanda
preamprentarea anterior prepararii dentare sau excizia zonei de
silicon consistent aflata sub dintele inclinat.
 In cazul amprentarii multiplilor dinti stalpi preparati pentru o proteza
partiala fixa totala sau in cazul existentei unor dinti frontali inclinati
spre vestibular cu un ax puternic divergent fata de cel al molarilor
sau la mandibula cand confectionam simultan proteze partiale fixe
laterale, datorita neparalelismului dintilor stalpi, prin inclinarea
linguala, se recomanda amprentarea de completare ori prelucrarea
amprentei si niciodata amprentarea de corectura.