1.

Psihoterapie: transfer,
contratransfer
Medicul ca pacient.
Propriul adevar despre sine insusi- doar prin dialog cu cei din jurul sau, prin confruntarea
opiniilor tuturor acestora, intr-o sinteza care nu are sens decat atunci cand se refera la aspiratii!
Rolul medicului, statutul sau face parte dintr-o formula operationala bolnav-medic- societate-
bolnav.
Sindromul de “burn-out”.
Practica medicala si relatia medic-pacient are si ea nocivitatea ei, poate contribui la o anumita
uzura psihologica a medicului.
Cu fiecare pacient intra intr-un nou mediu structurat, in care trebuie sa-si construiasca un loc al
sau=> travaliu ce implica consum emotional, diferit de la medic la medic si de la caz la caz dar
constant!
Transfer- contratransfer
Fiecare noua situatie , fiecare configuratie familiala sau conjunctura existentiala se poate
suprapune peste amintiri dureroase ale medicului, neneutre inca, desi ele nu sunt intotdeauna
constientizate.
Efect blocant, disconfortant mai ales cand nu se produce constientizarea cauzei reale a reactiei
medicului, ducand la situatii conflictuale cu bolnavii, la rejectarea lor, la plictis neprofesional,
disconfort afectiv…
Transfer- contratransfer
Pacientul transfera asupra terapeutului sentimente care au fost initial incercate in relatiile cu alte
persoane importante de obicei din copilarie, cel mai adesea parintii. Pozitiv/negativ
Terapeutul trebuie sa ramana impartial si totusi sa se preocupe cu adevarat de cele mai intime
probleme ale pacientului sau.
Combinatie detasare- preocupare
Uneori medicul poate raspunde intr-un mod care nu reprezinta o simpla reflectare a calitatilor
pacientului, ci un transfer asupra pacientului de idei si sentimente legate de alte persoane din
viata sa= contratransfer.
Avantaj/ dezavantaj
Michael Balint psihoterapie
A initiat grupuri de terapie cu medicii
1956 lucrarea “Medicul, pacientul sau si boala”.
Balint a fost psihanalist, materialul informatic era reprezentat de productia verbala a grupurilor;
acest material era prelucrat, analizat conform teoriei psihanalitice.
Psihodrama Moreno
Scenete ce reproduc momente de consultatie sau alte interferente cu pacientii care-I deranjeaza.
Anne Cain

1
A.A.
Definitia sdr. BURN-OUT
1974 Freudenberger H.J., Triada:
1.retragere, detasare emotionala;
2. relatii interumane dezumanizate;
3.sentimentul esecului profesional.
1994, KARAZMAN aplica aceasta definitie personalului medical. Subliniaza urmatoarele notiuni:
stima de sine, stress, frica de ceilalti, calitatea vietii, neajutorare dobandita, vulnerabilitate,
autocunoastere, rolul managerului, psihoterapie.
Obstacole frecvente generatoare de secatuire, epuizare sunt suprasolicitarea intr-o munca de
rutina, compromisurile, climatul managerial, absenta spiritului de corp, conflict, neputinta, stress
organizational,informational si social.
Metode de masurare burn-out
Maslach 1996:
-1.epuizarea este cel mai frecvent raportata, este calitatea centrala a acestui sindrom si
manifestarea sa cea mai evidenta.
Dar nu si suficienta; determina=>2.indepartarea emotionala si cognitiva a unei persoane fata de
munca sa, probabil cu scopul de a face fata incarcarii, responsabilitatii de la locul respectiv de
munca.
burn-out -Maslach 1996
2.indepartarea emotionala si cognitiva a unei persoane fata de munca sa, probabil cu scopul de a
face fata incarcarii, responsabilitatii de la locul respectiv de munca. In cadrul muncilor ce implica
relationarea interumana, cerintele emotionale de la locul de munca pot obosi capacitatea de
implicare a unui furnizor de servicii precum si responsivitatea acestuia la nevoile recipientului de
servicii.
Depersonalizarea este o incercare de a pune distanta intre sine si recipientul serviciilor prin
ignorarea activa a calitatilor ce-I fac persoane unice si angajate in actiune.cererile acestora sunt
mai usor de efectuat cand sunt considerati ca si obiecte impersonale la locul de munca al
fiecaruia.
burn-out -Maslach 1996
In afara serviciilor sociale, interumane, oamenii utilizeaza distantarea cognitiva prin dezvoltarea
unei atitudini indiferente sau cinice cand sunt epuizati sau descurajati.
Distantarea este o reactie imediata la epuizare care a fost observata in studiile de burn-out prin
stransa legatura EPUIZARE-> CINISM, DEPERSONALZARE.
burn-out Maslach 1996
3.Ineficacitatea, reducera capacitatii de finalizare a sarcinii- relatie complexa cu celelalte doua
=>sentimentul esecului profesional.

Informarea pacientului.
-Responsivitate si angajament
.

2
-Psihoeducatia
Adevar si secret profesional
Gravitatea diagnosticului
Individualizarea cazului
Minciuna alba, de buna intentie, in situatii de urgenta:internare obligatorie in risc vital
Patologie rezultata in urma adulterului
Medicul vazut de pacienti.
-Despre prestigiul medicilor si al medicinei; psihologia sociala a succesului medical
.
elemente de etica si deontologie
Intregul corp de conduite care privesc medicul in practica profesiei sale
Unele sunt scrise, prevazute legal, altele , cum este juramantul lui Hipocrate –nepenalizate legal,
altele cutume obligatorii in fata confratilor, altele oblgatorii in fata societatii.
elemente de etica si deontologie
Respectarea colegilor, onorabilitatii acestora ca persoane si ca profesionisti, respectarea
credibilitatii lor profesionale; respectarea competentelor; trimiterea la specialistul cu maxima
competenta in boala dominanta pe care o are bolnavul.
Ex. Cazurile de supapa sociala; neabandonarea pacientului.
Legislatia ce reglementeaza asistenta medicala a populatiei, functionarea retelei sanitare si
raporturile fundamentale, cu posibile consecinte juridice dintre medic si pacient.
Medicul – cetatean exemplar!

responsabilitatea medicului, constiinta profesionala

“Cine imi da mie dreptul de a dispune de un semen al meu?”
“Decat viu, mutilat si mirosind a …, mai bine mort.”
Rolul de medic= rol social, investitura oficiala, este unul din rolurile care in momente deosebite
confera sacralitate gestului si mintii umane=>obligatia morala de a lupta pentru viata in orice
conditii, pentru orice fiinta umana, de unde si dreptul nostru de a transa in favoarea vietii o
situatie de maxim pericol respectand demnitatea constiintei de sine a semenului aflat in pericol;
obligatia de a incerca tot ce este legal si moral posibil pentru a forta opinia unui suferind spre
directia a ceea ce din punctul profesiunii noastre este mai bine, de a incerca sa impunem solutia
medicala optima vietii.
Norme juridice ale responsabilitatii medicale
Orice act medical, inainte de a fi un fapt este o stare atitudinala care precede decizia si implica:
O atitudine teoretica, apartenenta la o paradigma a cunoasterii omului,
O atitudine practica, dependenta de evolutia cunoasterii tehnice,
O atitudine moral-antropologica( sacralitatea vietii, libertatea umana, demnitatea umana,
deontologia actului medical)
O atitudine juridical