Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dislalie simplă sau monomorfă = când se manifestă doar la nivelul unor sunete izolate sau la
nivelul familiei unor sunete (suflante și șuierătoare) sau la cuvintele care apar mai târziu în
ontogeneză
Dislalie polimorfă = când tulburările se extind asupra mai multor sunete sau majorității sunetelor
Dislalie generală sau totală = când sunt afectate toate sunetele
După criteriul etiologic: dislalie mecanică (disglogie) și dislalie funcțională
După criteriul tipului de apariție: dislalie congenitală și dislalie dobândită
După criteriul dominanței în raport cu alte dizabilități: dislalie primară și dislalie secundară
Dislalia polimorfă:
-tulburări de articulație sau sonorizare a unor foneme sau a combinațiilor dintre ele
-vorbirea devine mai greu accesibilă pentru interlocutor, iar subiectul își exprimă greu gândurile
-în cazuri grave, dificultățile dislalicului se extind asupra înțelegerii vorbirii celor din jurul său, ca
rezultat al unui vocabular sărac
-sunetele care apar primele în vorbire(ex:a,e,u,b,d,t,m,n etc) sunt afectate mai rar, iar dacă apar
tulburări asupra lor se corectează ușor; siflantele s-z, șuierătoarele ș-j și vibranta r apar în vorbire
mai târziu și sunt cele mai frecvent afectate
-apar în urma unei deficiențe de auz, unei anomalii dentomaxialre și despicături de văl și buze,
creșterea deficitară a dinților, lipsa acestora, mușcătura deschisă etc
FORME DE SIGMATISM:
-interdental: pronunțarea sunetelor siflate cu limba între dinți; cea mai frecventă formă de
sigmatism
-lateral:
Lateral dexter: ieșirea jetului de aer prin dreapta, în loc să se producă prin mijloc
Lateral sinister: ieșirea jetului de aer prin stânga, în loc să se producă prin mijloc
-bilateral: când jetul de are iese prin ambele părți(stanga si dreapta), în loc să se producă prin
mijloc
-addental: vârful limbii se sprijină pe dinți și aceștia sunt prea apropiați, nepermițând aerului să
iasă prin spațiul interdental
-palatal: retragerea vârfului limbii mult spre bolta palatină
-strident: articulația este atât de puternică încât supără pe ascultător (din cauza unor deficiențe ale
aparatului auditiv)
-nazal: când palatul moale, din cauza unor deficiențe, nu-și poate îndeplini funcția sa normală;
transformarea sunetelor siflante într-un fel de ng; despicături palatale, imobilitatea palatului etc
Nazal parțial: orificiul faringo-nazal nu se poate închide decât parțial
Nazal total: în situații mai dificile când jetul de aer se scurge numai prin nas
-laringal: când un sunet se produce între coardele vocale, având o rezonanță guturală
Rotacism și pararotacism: sunetul r apare după sunetele suflante și șuierătoare, iar deformările,
înlocuirile și omisiunile sale sunt frecvente, deoarece pronunția sa presupune o anumită dezvoltare
a aparatului fonoarticulator și mișcări de sincronizare fină. Dacă omisiunea, inversarea,
deformarea sau substituirea lui r persistă și după 3 ani, atunci se impun exerciții logopedice pentru
corectarea rotacismului sau pararotacismului.
FORME DE ROTACISM:
-interdental: vibrarea vârfului limbii se produce pe sprijinit pe incisivii superiori sau prin atingerea
de către limbă a buzei superioare
-labial: când sunetul r se produce prin vibrarea buzelor, iar limba are un joc ușor
-labiodental: când vibrează buza superioară atingând incisivii inferiori sau vibrează buza
inferioară atingând incisivii superiori
-apical: când limba este strâns lipită de alveole sau vârful limbii este curbat în timpul sprijinirii pe
bolta palatină
-velar: nu vibrează vârful limbii, ci vălul palatin
-nazal: când orificiul palato-faringian nu se închide complet, iar vibrațiile se realizează la nivelul
părții posterioare a palatului moale și peretelui posterior farineglui
-bucal: scurgerea aerului printre limbă și obrajii ce intră in vibrație