MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETARII ŞTIINŢIFICE

UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

TIPURI DE CURRICULUM

Coordonator ştiinţific
Lect.univ.dr. Ana-Maria Suruba-Rusen

Absolvent
Macrineanu Mihai
Grupa: 33 EFS

BUCUREŞTI
2019
1
 TIPURI DE CURRICULUM

1. Introducere

Din punct de vedere etimologic cuvantul curriculum(sg.) sau curricula(pl.) isi are
originea in latina veche avand sensul de alergare, cursa, parcurgere in treacat, scurta privire.
Curriculum primeste, in educatie, sensul unui demers cuprinzator/complet dar sintetic,
rezumativ, esential, care renunta la detalii si prezinta doar ce este relevant, ceea ce este absolut
necesar.
Datorita complexitatii termenului nu s-a reusit formularea unei definitii unanim acceptate
de specialistii in domeniu. O posibila definitie ar fi: Curriculum cuprinde ansamblul elementelor
esentiale, relevante, golite de amanunte inutile, elemente ale realitatii educationale din scoala atat
la nivel de reprezentare teoretica, reprezentare a actiunii practice precum si a activitatii efectiv
desfasurate, imprimand o continua reconsiderare si reconcepere contextuala a acestora,
considerate ca unice si irepetabile.
Curriculum-ul nu poate fi identificat cu nici unul din elementele realitatii educationale, el
este practic o teorie holista care incearca includerea tuturor elementelor educative sau/si
birocratic-educative, precum si relatiile ce se stabilesc intre acestea. Respectandu-si natura
holista, curriculum-ul nu poate fi identificat nici macar cu suma elementelor sale componente,
incluzand si relatiile ce se stabilesc intre acestea.
Structura curriculara se prezinta sub forma unei „holograme” cu urmatoarea componenta:
a. Reprezentare (concept, structura, domeniu);
b. Reprezentare a actiunii (proiect, program/document, materiale);
c. Actiune propriu-zisa (reflexiva, tranzitiva). (Ilie, M., 2005, p.43-46)

2
2. TIPURI CURRICULARE
Curriculum-ul inteles in integritatea sa, ca un curriculum exhaustiv, global in educatie,
poate fi distins dupa anumite criterii in diverse tipuri de curriculum.
Curriculum bazat pe discipline de invatamant separate este practicat de multa vreme, iar
intr-un astfel de curriculum apare o sectorizare neta, ferma intre diferitele domenii (subdomenii)
de cunoastere si formare, reprezentate de obiecte de invatamant distincte si paralele (simultane),
dar insuficient corelate intre ele (pe orizontala).
Curriculum bazat pe competente s-a configurat prin anii ’70 ai secolului nostru, odata cu
dezvoltarea finalitatilor competentiale in educatie si a unor taxonomii ale obiectivelor
educationale bazate pe competentele educabililor (Guilford, P., apud Ungureanu, D.,). Intr-un
astfel de curriculum, cu obiectivele in consecinta concepute, se doreste in esenta, sprijinirea
educabililor in a-si dezvolta competente socialmente utile.
In speta, partizanii unui asemenea curriculum pun accentul pe anumite concepte, abilitati,
capacitati ale educabilului, regasibile si valabile in arsenalul instructiv-educativ al tuturor
obiectelor de invatamant; cu aceste elemente omniprezente, trebuie inceputa si mereu „intarita”
educatia, caci ele sunt osatura unei competente generale care ulterior se va sectoriza mai usor
(Beauchampp, C.A.; Anyon, J.; Derricot, R.; Linch, K., apud Ungureanu, D., 1999)
Curriculum bazat pe invatarea deplina, initiat inca de prin anii ’60 (Bloom,, B., Carroll,
J., apud Ungureanu, D., 1999) accepta obiectivele educationale predeterminate, dar nu excesiv de
faramitate, ca si continuturi „obisnuite” de invatare, cu conditia unei secventializari adecvate.
Ceea ce aduce nou insa acest curriculum este gestiunea si alocarea timpului didactic, a timpului
de invatare care, in acest caz, este alocat dupa nevoi si ritm personal, fiecarui educabil in parte,
in raport cu aceleasi obiective si continuturi de invatare. Evaluarea unui astfel de curriculum
atesta intr-adevar o invatare semnificativ-sporita calitativ, noul raport stabilit intre continuturi,
obiective si timp didactic dovedindu-se a nu fi doar unul formal, pur administrativ, ci de
importanta majora, in conditiile in care se opteaza pentru O BUNA EDUCATIE, in loc de o
EDUCATIE EFICIANTA.
Curriculum bazat pe invatarea deplina presupune un proces educativ care respecta ritmul
de invatare al fiecarui educabil, acum se face trecerea de la curba in forma de clopot a lui Gauss
la cea in forma de „J”. (Ilie, M., 2005, p.54).

3
 Curriculum bazat pe campuri largi-interdisciplinare combina mai multe discipline de
invatamant intr-un domeniu mai larg de studiu, in care acestea isi pierd identitatea initiala,
participand la cunoasterea si intelegerea de catre elev, intr-o maniera comuna sintetizatoare. De
exemplu, un curriculum tematic intitulat „Artele limbajului” include integrativ (nu aditiv)
elemente de citire, literatura, compunere, gramatica, expresivitate orala, comunicare, un altul,
sub denumirea generica de „Studii sociale”, combina elemente de istorie, economie, sociologie,
psihologie.
Un curriculum bazat pe campuri largi-interdisciplinare nu se confunda cu ceea ce se desemneaza
prin aria curriculara, care doar grupeaza discipline compatibile, el reprezentand totusi ceva mai
mult decat aceasta.
Curriculum bazat pe activitatea copilului, educabilului (adica nici pe continutul invatarii
si nici pe profesor, educator) pune, intr-adevar, accentul pe experientele efective ale educabilului
provocate in scoala (dar nu numai in scoala), traite si interiorizate, ca fiind hotaratoare pentru
dezvoltarea lui. Inceputurile unui astfel de curriculum ii pot fi atribuite de drept lui J.Dewey, care
inca din 1902, punea in esenta ei aceasta problema, care avea sa-si gaseasca insa un ecou
semnificativ mult mai tarziu (din pacate, nici astazi peste tot si nu indeajuns). (Ungureanu,
D.,1999, p.157)
Curriculum-ukl bazat pe activitatea copilului are in cantru ideea lui H. Taba: „oamenii invata cu
adevarat doar ceea ce experimenteaza, traiesc ei insisi”. (Ilie, M., 2005, p.54).
Curriculum umanist nu are nimic de-a face cu promovarea privilegiata a disciplinelor,
continuturilor umaniste, asa cum s-ar putea crede, la prima vedere. In mod oarecum paradoxal,
radacinile acestui tip de curriculum se revendica din nondirectivismul psihologic al lui Carl
Rogers, preluat in educatie. Curriculum umanist este centrat tot pe copil, elev, dar in acest caz,
sarcina principala a educatorului este aceea de a-i invata pe educabili cum sa invete.
Un astfel de curriculum bazat pe om si libertatile sale fundamentale are ca principale
atribute deschiderea, unicitatea(individualizarea), hotararea rezoluta si responsabilitatea, atat a
educatorilor, cat si a educabililor. Dispar astfel competitia acerba intre elevi, raspunsurile pur si
simplu bune sau pur si simplu gresite ale acestora si numai dezvoltarea personala a educabilului,
oricat de mica, este semnificativa si valorizatoare (Beauchamp, C.A., 1981; Elliott, J., 1984;
Stenhouse, L.,1970; apud Ungureanu, D., 1999).
Cel mai utilizat criteriu este cel al zonei de acoperire, potrivit caruia avem urmatoarele

4
tipuri de curiculum:
 Curriculum explicit;
 Curriculum implicit;
 Curriculum ocult/ascuns;
 Curriculum absent.
a.Curriculum explicit este curriculum-ul oficial formal, construit pe baza idealului
educational si a celorlalte finalitati ale unui sistem educativ national. Curriculum explicit ramane
depozitarul principal al realitatii curriculare a educatiei, concretizat fiind in planuri de
invatamant, programe scolare, manuale, metodici si diferite alte numeroase materiale curriculare
ce poarta girul autoritatii statale in materiale de educatie. Curriculum explicit se subimparte la
randul lui in doua subtipuri:
 Curriculum principal;
 Curriculum complementar. (Ungureanu, D., 1999, p.158)

Curriculum elaborat in scoala se refera doar la activitati efectiv optionale/facultative, pe

care scoala, fie le poate alege dintr-o lista de discipline optionale/facultative, avansata de la nivel
macroeducational, ca disponibil educational complementar, fie chiar le poate propune spre
avizare favorabila inspectoratelor scolare, dovedind ca ele sunt legitime si realiste, adica fezabile
(interes, resurse, etc.). (Ungureanu, D., 1999, p.160)
Practica educationala a dovedit ca si acest curriculum complementar nu acopera toate nevoile esi
si, prin urmare, venind acum dinspre practica spre teorie, s-au formulat, undeva in zona de
interferenta dintre curriculum nucleu si curriculum complementar, alte doua tipuri de curriculum:
• Curriculum nucleu aprofundat- reprezinta abordarea temelor obligatorii in cadrul
disciplinelor obligatorii, prevazute in „core curriculum”, si in „plaja orara” cuyprinsa intre
numarul mminim si cel maxim de ore doar prin diversificarea activitatilor de invatare, dar cu
abordarea aceluiasi continut curricular strict necesar. Acest curriculum se preteaza in special
pentru educabili cu interes scazut pentru disciplina respectiva sau pentru cei cu un ritm de
asimilare mai lent.
• Curriculum nucleu extins- presupune parcurgerea in intregime a programei scolare,
chiar si a temelor ce erau prevazute ca facultative, a celor cu asterisc(„*”). In acest sens
curriculum nucleu extins intra si sub incidenta curriculum-ului la decizia scolii. Prin natura sa

5
curriculum extins este recomandat educabililor cu un ritm bun de invatare si care manifesta
interes pentru disciplina respectiva.
In planul documentelor reprezentative pentru diversele niveluri ale sistemului
educational, Curriculum National se concretizeaza in urmatoarele documente (Ilie, M., 2005, p.
55):
- Cadrul de referinta pentru Curriculum National romanesc;
- Planurile Cadru de Invatamant pentru clasele I-XII(XIII);
- Programele scolare ale disciplinelor de invatamant;
- Ghidurile, manuale, metodologice si de suport pentru cadrele didactice;
- Manuale (alternative) si diferite alte materiale curriculare propriu-zise. (Curriculum
National...1998; Planul Cadru...1998). (Ungureanu, D., 1999, p.161)

b.Curriculum implicit este un curriculum subinteles, antrenat in subsidiar de curriculum

explicit in actiune, ocazionat de parcurgerea efectiva a acestuia in fiecare scoala, clasa, in mod
specific. I se mai spune si curriculum ascuns si reprezinta ceea ce se intampla de fapt intr-o
scoala, fara a fi parte efectiva a curriculum-ului formal, oficial, explicit.
De fapt, curriculum implicit emana din cultura organizationala a fiecarei scoli luate in
parte, care se vadeste incepand chiar cu artefactele de pe holuri, coridoare, sali de clasa (tablouri,
panouri, afise, „colturi tematice”), continuand cu uniforma (daca exista), fluxurile de intrare si
iesire a elevilor, locurile pentru recreatie, regulamentul interior, si prelungindu-se in straturi mai
profunde, greu sesizabile, cu adevarat ascunse.
Curriculum implicit apare inevitabil in scoala si nu este orientat valoric, nici epurat,
finalist, putand include atat elemente favorizante, cat si „poluante”, corozive chiar pentru
curriculum explicit, oficial.
c.Curriculum ocult reprezinta un tip cu totul aparte de curriculum, in sensul ca, desi este
tot un curriculum implicit, intr-un fel, adica tot ascuns ca si cel precedent, este totusi un
curriculum disimulat in mod intentionat, camuflat prin vointa unor instante si autoritati centrale,
de la care emana spiritul politicii educationale intr-o tara sau alta. Inca din 1970, Bourdieu si
Passeron considerau continutul invatamantului ca pe un “arbitrariu cultural” propus prin
intermediul educatiei de catre instantele aflate la putere, pentru a primi o legitimare a propriei lor
functionari si perpetuari. (Bourdieu, P., Passeron, J., 1970/1977, apud Ungureanu, D., 1999)

6
 Cu alte cuvinte, pedagogia legifereaza in egala masura si distributia si cenzurarea
cunoasterii, putand deveni o unealta a gestionarii si intaririi puterii. (Cucos, C., 1996, apud
Ungureanu,D.,1999)
Astfel, curriculum ocult reprezinta o predare tacita a normelor si expectatiilor economice
si sociale, dezirabile la un moment dat, mentinandu-se astfel o distribuire inegala si inechitabila
in societate, nu numai in plan socio-economic, ci si-n sfera culturalului.
Curriculum ocult actioneaza si influenteaza educabilii la nivel subliminal, printr-o
ideologie si indoctrinare subtila, convertindu-le sensibil convingerile, sentimentele, conceptiile,
atitudinile si chiar comportamentele. Tabela de valori a unei societati date nu este o realitate
stabila, ci doar un „filtru” ideologic dinamic, mai des ori mai rar, cu „scapari” sau obturari voite
in fond, dar obiective in aparenta, pentru ceea ce devine ulterior C.P.E. (Curentul Principal al
Educatiei)si cultura scolara.
Curriculum ocult nu se manifesta doar in ariile curriculare socio-umane sau literar-
artistice, cum s-ar crede, putand fi regasit si-n domeniul disciplinelor de invatamant exacte,
„stiintifice” si chiar in matematica. De exemplu, a sustine ca primul in a concepe geometria
noneuclididana a fost fie Bolyai, fie Lobacevski, la orele de geometrie din Ungaria, respectiv
Rusia constituie o asemenea mostra. (Aplle, M., 1975, apud Ungureanu, D., 1999)
d.Curriculum absent sau curriculum zero este o posibilitate conceptuala, dar si factuala,
in masura in care, in termenii unei relatii cantitative, cvasi-matema-tice, curriculum-ul global,
exhaustiv, ca un intreg, este compus si dintr-o mica parte nerealizata, neluata in seama,
neconceputa, neproiectata ori pur si simplu uitata, ignorata.
Curriculum absent este asadar ceea ce s-ar fi cuvenit sa fie inca in plus, in cadrul
curriculum-ului global, integral si nu exista din varii motive. (Anyon, J., 1980, Goodlad, J., 1984,
apud Ungureanu, D., 1999)
Nimic nu contrazice insa nici ideea potrivit careia curriculumul zero ar putea fi si o
incarcatura de natura redundanta, inutila a curriculum-ului existent si, in acest sens, nu totii
autorii sunt de acord cu existenta si verosimilitatea tipologica a unui astfel de curriculum.
Curriculum absent se plaseaza in principiu in sfera de cuprindere a curriculumul-ului
formal, oficial, in virtutea ideii de necesar si obligatoriu; el poate fi imputabil fie conceptorilor,
creatorilor de cirriculum, care au configurat un curriculum explicit restrans, neglijent, cu lacune,
fie practicienilor de la catedra care, din diverse ratiuni nu parcurg, nu realizeaza practic parti

7
existente in curriculumul oficial. Grava de-a dreptul este situatia cand curriculumul absent se
plaseaza, din vina oricareia dintre cele doua parti implicate, in chiar curriculumul-nucleu, care
astfel risca sa nu mai reprezinte un minim strict necesar, bine gandit. (Ungureanu, D., 1999,
p.165).

BIBLIOGRAFIE
 UNGUREANU, D., (1999), Educatie si Curriculum, Editura Eurostampa, Timisoara
 CHIS, V., (2002), Provocarile pedagogiei contemporane, Presa Univesitara Clujeana, Cluj-
Napoca
 ILIE, M., (2005), Elemente de pedagogie generala, teoria curriculum-ului si teoria instruirii,
Editura Mirton, Timisoara