Implicații ale aplicării instrumentelor cognitiv-constructiviste în

practica școlară
Psihopedagogie specială, grupa 1
Student:
Tanasiu Mirela Maria (Rebusul școlar și metoda ciorchinelui)
Turcu Mioara Andreea (Pălăria reflexivă - prezentare nesusținută)
Cozonac Maria-Ana (Copacul ideilor)

INTRODUCERE
Ce este constructivismul?

« Constructivismul este o teorie a subiectului care se străduiește să-și optimizeze schimburile

cu mediul și care, în același timp, se autoconstruiește prin integrarea produselor gândirii sale. Cel ce
învață este inițiatorul propriilor experiențe de învățare, în continuă căutare de informații utile
rezolvării de probleme și reorganizându-și în permanență cunoștințele. »

Ce este cognitivismul?

« Teoria cognitivă a învățării are la bază teoria procesării informației și promovează o

perspectivă activă asupra învățării. Conform teoriei procesării informaționale, procesul de învățare
se referă la receptarea informației din mediu și utilizarea unor strategii cognitive pentru transferul
acesteia din memoria de scurtă durată în memoria de lungă durată. »

Relația între cognitivism și constructivism

« Dincolo de dezbaterile teoretice care abordează distinct cele două teorii, practica
învățării școlare le corelează strâns, pentru a iniția elevii în cunoașterea științifică. Psihologia
cognitivă actuală insistă pe rolul procesărilor mentale a informațiilor și organizarea lor în structuri,
rețele cognitive, pentru a înțelege, a interpreta, a păstra în memoria de lungă durată. Iar
constructivismul explică cum sunt utilizate, integrate acestea, progresivitatea în prelucrarea mentală
a reprezentărilor, experiențelor cognitive în mod propriu.

În acest context, s-a conturat ipoteza specifică cercetării valorii diferitelor instrumente
procedurale care să faciliteze, sprijine, îndrume învățarea studenților, din postura de viitori profesori
constructiviști. Noile lor roluri îi vor determina să abordeze predarea și prin prisma procedurilor de
învățare constructivistă a elevilor. De aceea si instrumentele experimentale sunt concepute și
clasificate după categoriile de obiective cognitive ale învățării experiențiale directe, cu evidențierea
proceselor mentale implicate (cognitivism).

În acest cadru relațional, se aduc în prim plan categoriile de obiective cognitive

(corespunzătoare mecanismelor, proceselor mentale evidențiate de psihologia cognitivă), organizate
în progresivitatea lor în procesul cunoașterii științifice, pentru a găsi, a concepe, a utiliza modele de
instrumente metodologice în sens constructivist.

Instrumentele cognitiv-constructiviste

 Strict pedagogic, instrumentele concepute și utilizate de către studenți pot alcătui o

categorie specială a mijloacelor didactice, ca resurse informaționale și procedurale, pe care le au la
dispoziție pentru a cunoaște și rezolva o problemă cognitivă sau aplicativă, alături de variate
materiale-support (texte, în principal), produse informatice, chiar alte reprezentări grafice sau
imagistice sau audio-vizuale sau mijloace logico-raționale.
 Strict constructivist însă, aceste instrumente experimentate sunt constructe, produse
ale aplicării teoriei cognitiviste și constructiviste în temă, deci aparțin construcționismului. Ele
concretizează aplicarea acestor metode de cunoaștere în învățarea unor concepte sau probleme reale
(ale pregătirii pedagogice aici), sunt adaptate ca reprezentare și organizare la varietatea sarcinilor de
rezolvat astfel, pot fi re-construite după nivelul înțelegerii și alegerii căii de rezolvare mentală a
sarcinii. Apoi fiecare student/elev le rezolvă sau interpretează propriu, servesc învățării
independente, iar nu predării, servesc câștigării experienței cognitive imitând direct construcția
cunoașterii științifice și rezolvarea unei probleme, situații reale (educaționale).
O problemă metodologică s-a conturat aici: studentul/elevul construiește aceste instrumente
sau profesorul și cel care învață le rezolvă constructivist? Teoretic, studentul/elevul trebuie să le
contureze ca expresie a procesărilor mentale de înțelegere a sarcinii cognitive, dar în ipoteza
noastră, viitorul profesor este inițiat progresiv în conceperea, utilizarea, perfecționarea lor ca
artifacte proprii, raționale, intrând în sistemul competențelor sale didactice.

Rolul instrumentelor cognitiv-constructiviste

Constructivismul inseamna defapt, cladirea intelegerii unui concept, problema, situatie,
rezolvand conflictul cognitiv aparut, castigand experienta cunoasterii. De aceea sunt importante
procedurile si instrumentele care s-o faciliteze, sprijine, indrume, organizeze, valorifice, dezvolte.
Prin utilizarea acestor instrumente se urmareste atingerea unuia dintre obiectivele centrale ale
formarii psihopedagogice a profesorului- sa gandeasca, sa conceapa, sa interpreteze, sa reflecteze,
sa elaboreze, sa-si modeleze activitatea mentala si in stil constructivist, pentru a activiza viitorii sai
elevi.
Instrumentele cognitiv-constructiviste sunt un eficace context metodologic pentru exersarea
acestor abilitati, capacitati chiar competente.
Majoritatea instrumentelor evoca trepte constructiviste: de la analiza logica a temei, la gasirea
cuvintelor cheie, formularea de intrebari de intelegere si relationare, formularea de ipoteze, pana la
organizarea datelor si relatiilor intre ele si vizualizarea in diferiti organizatori grafici: scheme, harti
conceptuale, reprezentari grafice, etc.
Aceste instrumente, prin forma de organizare si reprezentare grafica a construirii solutiei de
rezolvare le atrag atentia, ii mobilizeaza, ii determine sa caute, sa interpreteze, sa formuleze ipoteze,
sa aleaga variante de raspuns, sa reflecteze, sa prezinte rational elementele intelegerii si rezolvarii
integarale a sarcinii, sa doveasca un stadiu al afirmarii abilitatilor, capacitatilor formate.
Instrumentele cognitiv-constructiviste sunt construite in jurul unor sarcini care cer activitate
mentala intensa, a unor experiente curriculare de rezolvare a principalelor probleme pedagogice.
Psihologia cognitiva actuala insista pe rolul procesarilor mentale a informatiilor si organizare
lor in structuri, retele cognitive, pentru a intelege, a interpreta, a pastra in memoria de lunga durata.
Iar constructivismul explica cum sunt utilizate, integrate acestea, progresivitatea in prelucrarea
mentala a reprezentarilor, experientelor cognitive in mod propriu.

Concluzii
Utilizarea metodelor interactive de predare – învăţare în activitatea didactică contribuie la
îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv - educativ, având un caracter activ – participativ şi o
reală valoare activ – formativă asupra personalităţii elevului.
Metodele moderne au tendinţa de a se apropia cât mai mult de metodele cercetării ştiinţifice,
antrenând elevii în activităţi de investigare şi cercetare directă a fenomenelor. Utilizarea metodelor
interactive în activitatea didactică are ca rezultat creşterea motivaţie pentru învăţare şi a încrederii
în sine, contribuie la formarea atitudinii pozitive faţă de obiectele de studiu în şcoală şi asigură
condiţiie formării capacităţii copiilor de a interacţiona şi de a comuni ca, pregătindu-i mai bine
pentru activitatea socială.

Avantajele utilizarii instrumentelor cognitiv-constructiviste:

 transformă elevul din obiect în subiect al învăţării ;
  este coparticipant la propria formare;
 angajează intens toate forţele psihice de cunoaştere;
 asigură elevului condiţiile optime de a se afirma individual şi în echipă;
 dezvoltă gândirea critică ;
 dezvoltă motivaţia pentru învăţare;
 permite evaluarea propriei activităţi.
În concepţia pedagogică se consideră că metodele activ-participative sunt cele care
mobilizează energiile elevului, îi concentrează atenţia, îl determină să urmărească cu interes şi
curiozitate lecţia, câştigând adeziunea logică şi afecţiunea faţă de cele nou învăţate, îl îndeamnă să-
şi pună în joc imaginaţia, înţelegerea, puterea de anticipare,memoria etc. Prin urmare aceste metode
pun mai mult accentul pe cunoaşterea operaţională, pe învăţarea prin acţiune, prin manipulare în
plan manual şi mintal a obiectelor, a acţiunilor etc. „Metodele interactive urmăresc optimizarea
comunicării, observând tendinţele inhibitorii care pot apărea în interiorul grupului” ( I. Pânişoară).
“Activ”, după concepţia pedagogului Ioan Cerghit, este elevul care “depune efort dereflecţie
personală, interioară şi abstractă, care întreprinde o acţiune mintală de căutare, de cercetare şi
redescoperire a adevărurilor, de elaborarea a noilor cunoştinţe".
În concluzie, aceste metode pot fi folosite în scopuri diferite - de la îmbogăţirea cunoştinţelor,
consolidarea, fixarea, transferul acestora - la verificare, evaluare, dezvoltarea creativităţii şi a
tuturor proceselor psihice şi intelectuale, cu condiţa ca învăţătorul să fie un adevărat “meşter” în a
şti când, cum, unde poate fi foloste şi mai ales, să fie un adevărat “creator” de astfel de jocuri în
vederea obţinerii rezultatelor scontate şi eficienţa învăţarii.

Importanța alegerii temei abordate

Am ales să prezentăm această temă deoarece, în momentul în care am ales-o, am considerat că

pare a fi mai interesantă și mai interactivă, întrucât subiectul acestei teme ne oferă ocazia de a-i
implica pe colegi în aplicații în care să se utilizeze instrumentele discutate. Astfel, atenția lor este
sporită, iar asimilarea de informații despre INSTRUMENTELE COGNITIV-CONSTRUCTIVISTE
este mai ușoară și mai rapidă, eficientizând procesul de învățare a materiei de la seminar pentru
colectivul grupei. Am considerat că acest aspect este extrem de important pentru alegerea temei de
prezentare
Rebusul şcolar, parte integrantă a jocurilor de cuvinte încrucişate, este jocul inteligenţei, joc
care vine să dezvolte copilului procesele psihice: gândirea, memoria, atenţia, creativitatea, voinţa.
Rebusul şcolar poate fi folosit şi ca metodă sau mijloc de învăţare şi evaluare ori ca procedeu în
cadrul unei metode.Mijloc activ şi eficace de instruire şi educare a şcolarului, rebusul poate fi
folosit cu succes în captarea atenţiei pe tot parcursul activităţii didactice, conducând la evitarea
plictiselii şi dezinteresului. Relevănd legătura dintre joc şi munca copilului, Jean Piaget a pus în
evidenţă aportul jocului la dezvoltarea intelectuală a şcolarului. De aceea, el susţine că “toate
metodele active de educare a copiilor mici trebuie să furnizeze acestora un material corespunzător
pentru ca, jucându-se, ei să reuşească să asimileze realităţile intelectuale care, fără acestea, rămân
exterioare inteligenţei copilului”.

Ca mijloc instructiv, rebusul bine pregătit şi organizat, contribuie, prin rezolvarea sarcinilor
didactice, la exersarea deprinderilor, la consolidarea cunoştinţelor şi la valorificarea lor creatoare.
Este un mijloc de educaţie indirect. Fiecare rebus are un obiect al său, o structură şi reguli sub
forma unor succesiuni ordonate. Rolul regulii este acela de a păstra structura şi desfăşurarea jocului.
Jucătorul trebuie să accepte şi să realizeze ordinea structurală a jocului.

Metoda ciorchinelui reprezintă modelul sau ansamblul organizat al procedeelor sau

modurilor de realizare practică a operaţiilor care stau la baza acţiunilor parcurse în comun de
profesori şi elevi şi care conduc în mod planificat şi eficace la realizarea scopurilor propuse. Este o
tehnică de predare-învăţare menită să încurajeze elevii să gândească liber şi să stimuleze
conexiunile de idei. Este o modalitate de a realiza asociaţii de idei sau de a oferi noi sensuri ideilor
însuşite anterior. Este o tehnică de căutare a drumului spre propriile cunoştinţe, evidenţiind propria
înţelegere a unui conţinut.
APLICAȚIE
Clasa a IV a
Disciplina : Limba romana
Subiectul : „Iarna”de Vasile Alecsandri

Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,

Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară!

Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară;
Soarele rotund și palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.

Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,

Ca fantasme albe plopii înșirați se pierd în zare.
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbuci albii de fum.

Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare

Strălucește și dismiardă oceanul de ninsoare.
Iată-o sanie ușoară care trece peste văi...
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.
1. Autorul poeziei este Vasile ....?
2. Anotimpul despre care se vorbeste in poezie si care ii da si titlul este.....?
3. Din vazduh voios rasuna......de zurgalai
4. Zapada este adunata in ......calatoare
5. Cine se iveste printre nori rotund si palid ?
 Copacul ideilor

Scurtă descriere a tehnicii: Copacul ideilor este un organizator grafic în care cuvântul cheie
este înscris într-un dreptunghi situat la baza foii, în partea centrală. De la acest dreptunghi se
ramifică spre partea superioară, asemeni crengilor unui copac, toate cunoştinţele evocate. Copacul
ideilor poate fi completat individual, în perechi, în grup sau frontal. Dacă este completat de către
membrii unui grup, foaia pe care este desenat copacul trece de la un membru la altul şi fiecare elev
are posibilitatea să citească ce a scris colegii lui.
Tehnica este avantajoasă deoarece propune elevilor o nouă formă de organizare a
cunoştinţelor evocate sau a informaţiilor noi. Pentru varietate, în unele lecţii, copacii ideilor pot
avea subiecte diferite.

APLICAȚIE
Clasa : a-IV-a
Obiectul: Limba şi literatura română
Subiectul lectiei: „La cireşe”, Ion Creangă

Elevii vor fi impartiti in 5 grupe. Fiecare grupa v-a primi un biletel care contine un fragment
din opera literara "La cirese" de Ion Creanga.Un reprezentant de la fiecare grupa trebuie sa citeasca
cu voce tare fragmentul. Fragmentele vor fi citite in ordinea cronologica a desfasurarii
evenimentelor. Membrii fiecarei echipe vor colabora in scopul de a extrage cate 2 idei principale
din fiecare fragment. Fiecare echipa v-a primi cate 2 floricele pe care vor scrie cele 2 idei extrase.
Reprezentantul fiecarei echipe v-a veni in fata clasei si v-a lipi florile cu ideile principale in
Copacul ideilor.

Text

La cirese de Ion Creanga (1)

"Odată, vara, pe-aproape de Moşi, mă furişez din casă şi mă duc, ziua miaza-mare, la moş
Vasile, fratele tatei cel mai mare, să fur nişte cireşe; căci numai la dânsul şi încă la vro două locuri
din sat era câteun cireş văratic, care se cocea-pălea de Duminica Mare. Şi mă chitesc eu în mine,
cum s-o dau, ca să nu mă prindă. Intru mai întâi în casa omului şi mă fac a cere pe Ioan, să ne
ducem la scăldat."
 La cirese de Ion Creanga (2)
"— Nu-i acasă Ion, zise mătuşa Mărioara; s-a dus cu moşu-tău Vasile sub cetate, la o chiuă
din Codreni, s-aducă nişte sumani. Căci trebuie să vă spun că la Humuleşti torc şi fetele şi băieţii, şi
femeile şi bărbaţii; şi se fac multe giguri de sumani, şi lăi, şi de noaten, care se vând şi pănură, şi
cusute; şi acolo, pe loc, la negustori armeni, veniţi înadins din alte târguri: Focşani, Bacău, Roman,
Târgu-Frumos, şi de pe aiurea, precum şi pe la iarmaroace în toate părţile. Cu asta se hrănesc mai
mult humuleştenii, răzeşi fără pământuri, şi cu negustoria din picioare: vite, cai, porci, oi, brânză,
lână, oloi, sare şi făină de păpuşoi; sumane mari, genunchere şi sărdace; iţari, bernevici, cămeşoaie,
lăicere şi scorţuri înflorite; ştergare din borangic alese, şi alte lucruri, ce le duceau lunea în târg de
vânzare, sau joia pe la mănăstirile de maice, cărora le vine cam peste mână târgul."
La cirese de Ion Creanga (3)
"- Apoi dar, mai rămâi sănătoasă, mătuşă Mărioară! vorba de dinioarea; şi-mi pare rău că nu-i
vărul Ion acasă, că tare-aş fi avut plăcere să ne scăldăm împreună… Dar în gândul meu: Ştii c-am
nimerit-o? bine că nu-s acasă; şi, de n-ar veni degrabă, şi mai bine-ar fi!… Şi, scurt şi cuprinzător,
sărut mâna mătuşei, luându-mi ziua bună, ca un băiat de treabă, ies din casă cu chip că mă duc la
scăldat, mă şupuresc pe unde pot şi, când colo, mă trezesc în cireşul femeii şi încep a cărăbăni la
cireşe în sân, crude, coapte, cum se găseau. Şi cum eram îngrijit şi mă sileam să fac ce-oi face mai
degrabă, iaca mătuşa Mărioara, c-o jordie în mână, la tulpina cireşului."
La cirese de Ion Creanga (4)
"— Dar bine, ghiavole, aici ţi-i scăldatul? zise ea, cu ochii holbaţi la mine; coboară-te jos,
tâlharule, că te-oi învăţa eu! [...]Apoi începe a se aburca pe cireş în sus, zicând: Stai, măi porcane,
că te căptuşeşte ea, Mărioara, acuş! Atunci eu mă dau iute pe-o creangă, mai spre poale, şi odată fac
zup! în nişte cânepă, care se întindea de la cireş înainte şi era crudă şi până la brâu de naltă. Şi
nebuna de mătuşa Mărioara, după mine, şi eu fuga iepureşte prin cânepă, şi ea pe urma mea, până la
gardul din fundul grădinii, pe care neavând vreme să-l sar, o cotigeam înapoi, iar prin cânepă,
fugind tot iepureşte, şi ea după mine până-n dreptul ocolului pe unde-mi era iar greu de sărit; pe de
lături iar gard, şi hârsita de mătuşă nu mă slăbea din fugă nici în ruptul capului! Cât pe ce să pună
mâna pe mine! Şi eu fuga, şi ea fuga, şi eu fuga, şi ea fuga, până ce dăm cânepa toată palancă la
pământ; căci, să nu spun minciuni, erau vro zece-douăsprezece prăjini de cânepă, frumoasă şi deasă
cum îi peria, de care nu s-a ales nimica. Şi după ce facem noi trebuşoara asta, mătuşa, nu ştiu cum,
se încâlceşte prin cânepă, ori se împiedică de ceva, şi cade jos. "
La cirese de Ion Creanga (5)
"Dar mai în deseară, iaca şi moş Vasile, cu vornicul şi paznicul, strigă pe tata la poartă, îi spun
pricina şi-l cheamă să fie de faţă când s-a ispăşi cânepa şi cireşele… căci, drept vorbind, şi moş
Vasile era un cărpănos ş-un pui de zgârie-brânză, ca şi mătuşa Mărioara. Vorba ceea: A tunat şi i-a
adunat. Însă degeaba mai clămpănesc eu din gură: cine ce are cu munca omului? Stricăciunea se
făcuse, şi vinovatul trebuia să plătească. Vorba ceea: Nu plăteşte bogatul, ci vinovatul. Aşa şi tata: a
dat gloabă pentru mine, şi pace bună! Şi după ce-a venit el ruşinat de la ispaşă, mi-a tras o
chelfăneală ca aceea, zicând:
— Na! satură-te de cireşe! De-amu să ştii că ţi-ai mâncat liftiria de la mine, spânzuratule!
Oare multe stricăciuni am să mai plătesc eu pe urma ta? Şi iaca aşa cu cireşele; s-a împlinit vorba
mamei, sărmana, iute şi degrabă: Că Dumnezeu n-ajută celui care umblă cu furtişag."

PĂLĂRIA REFLEXIVĂ

Este un instrument care presupune analiza unui concept sau a unei idei pe baza a 6 întrebări
esențiale: Cum? Când? Care? Ce? De ce? Unde?, într-o realizare grafică de forma unui hexagon
(șase dimensiuni). Când necesitățile o impun, dimensiunile pot fi multiplicate (octogon, de
exemplu) sau pot fi reduse (pentagon, de exemplu), evident crescând sau scăzând numărul
întrebărilor și tipul acestora.
Această tehnică a fost utilizată în activitățile seminariale pentru formarea unor tehnici,
priceperi, deprinderi, abilități de argumentare, contraargumentare, evidențiere a trăsăturilor,
caracteristicilor unui concept. De exemplu, pentru conceptul de “incluziune socială”, studenții, după
ce au lucrat independent/individual, au cooperat în șase echipe, fiecare având de sintetizat
caracteristicile legate de acest concept, care răspundeau la următoarele întrebări:
1. De ce este necesară incluziunea socială?
2. Ce aspecte vizează?
3. Când/În cât timp se desfășoară?
4. Unde se desfășoară?
5. Care sunt condițiile de desfășurare?
6. Cum se desfășoară?

După ce fiecare echipă a concluzionat și a prezentat formulările, pe cele șase dimensiuni ale
hexagonului, celelalte echipe au completat și apoi s-a generalizat.
Și acest organizator grafic solicită într-un anume fel și cu o anumită intensitate implicarea,
activitatea mentală, cogniția și metacogniția, declanșează, menține și întreține cu o anumită
constanță, frecvență și eficacitate construcția propriei cunoașteri, ponderată apoi la nivel de grup.
Nu este importantă completarea graficelor respective, ci exersarea, formarea și dezvoltarea de
priceperi, deprinderi, abilități, tehnici de lucru pentru a dezbate, a combate, a argumenta, a
contraargumenta, a depista, a cerceta, a alcătui de către studenți.

SARCINĂ DE LUCRU:
Pe baza întrebărilor schițate în desenul ce reprezintă PĂLĂRIA REFLEXIVĂ, colegii se vor
grupa în câte 6 echipe, fiecare echipă ocupându-se de una dintre întrebări, având la dispoziție 5
minute pentru a răspunde. După ce au finalizat, echipele vor colabora între ele, eventual completând
răspunsurile pentru celelalte echipe, astfel încât să construiască împreună o definiție completă
pentru conceptul de INSTRUMENT COGNITIV-CONSTRUCTIVIST.
Întrebările sunt următoarele:
1. Cum se desfășoară?
2. Care sunt condițiile de desfășurare?
3. Ce aspecte vizează?
4. Când/În cât timp se desfășoară?
5. Unde se desfășoară?
6. De ce este necesar instrumentul cognitiv-constructivist?
BIBLIOGRAFIE
1. Formarea pedagogică a profesorului. Instrumente de invatare cognitiv-constructiviste,
Editura Didactică și pedagogică, 2007
2. Limba şi literatura română. Manual pentru clasa a III-a, Autori: Bălan Constanta, Corina
Andrei, București,2015
3. Limba și literatura românî. Manual pentru clasa a IV-a, Editura Aramis, 2006
4. https://innerspacejournal.wordpress.com/2013/01/17/metode-si-tehnici-de-invatare-prin-
colaborare-interactive-tehnica-ciorchinelui/
5. www.scribd.com
6. www.didactic.ro