Hârţan Raluca Andra (căs.

Avasilcăi)
UAIC,FPSE,PIPP,ID,An 1,sem.I

Explicați de ce psihologia teologică, cea filosofică și cea științifică nu se exclud

una pe cealaltă, ci pot fi privite ca fiind complementare

Încă de la început trebuie precizat faptul că, deși diferite în abordarea practică, toate cele
trei tipuri de psihologii (teologică, filosofică și științifică) manifestă preocupare pentru
cunoaștere.
Deși fiecare cercetează în mod diferit sufletul omului și acțiunile acestuia, există o
complementaritate între ele. Dacă psihologia științifică cercetează lumea materială, observând-o
în mod sistematic și analitic. Aceasta fiind interesată doar de legătura dintre punctual de plecare
şi concluzie, psihologia filosofică caută cunoașterea sinelui și este diferită de la un filosof la altul
deoarece această cercetare este subiectivă. Subiectivitatea cu care este înzestrat filozoful îl face
să poate interpreta lumea înconjurătoare dincolo de materie Psihologia teologică cercetează
sufletul, această energie care umple trupul de esență divină, și legătura acestuia cu divinitatea.
Teologul citeşte şi interpretează atent pentru a nu devein eretic, pentru a nu gresi în faţa
divinităţii, pentru a redresa şi fortifica unirea cu ea.
Deoarece problemele sufletului nu pot fi măsurate, acestea nu pot constitui obiectul unei
cercetări științifice. Cunoașterea spirituală trebuie asociată cu psihologia pentru a putea lua în
considerare omul așa cum este el. Psihologia poate fi considerată funcția analitică a religiei dar
poate oferi și o contribuție substanțială în rezolvarea problemelor religioase.
Cele trei tipuri de psihologii se îmbină echilibrat pentru descoperirea și cunoașterea în
întregime a omului, a legăturilor lui sufletești cu divinitatea și a percepțiilor sale subiective
despre problemele sale și ale lumii înconjurătoare.