MODALITĂȚI DE DEZVOLTARE A CALITĂȚILOR MOTRICE CU AJUTORUL MIJLOACELOR SPECIFICE DIN

RUGBY - TAG ȘI FOTBAL.

 REFERAT
RUGBY-TAG

SCURT ISTORIC

Rugby – tag a început ca un exercițiu de încălzire pentru rugbyști. Englezii l-au botezat rugby-tag, într-o
traducere aproximativă însemând rugby - eșarfă. L-au modelat, au stabilit câteva reguli și, începând cu anii
1980, au început să-l practice ca sport în școli. A fost de la început foarte îndrăgit de copii. S-a răspândit
rapid în toată Europa de Vest și în SUA, unde a devenit chiar sport obligatoriu. Din anul 2004 a ajuns și în
România.

Rugby - tag este un joc rapid fără contact direct cu adversarul, care se desfășoară atât între echipe de
băieți sau de fete, cât și între echipe mixte. În timpul jocului, atacanții încearcă să se eschiveze, să se sustragă
și să treacă o minge de rugby dincolo de linia de fund a terenului, în timp ce apărătorii încearcă să-i împiedice
să marcheze. Cureaua - tag este cureaua purtată în jurul taliei de care sunt atașate două eșarfe, se poartă
peste tricouL care trebuie să fie băgat în șort sau în pantalon. Eșarfele sunt prinse pe centură, într-o parte și
în cealaltă a șoldurilor. Echipele se deosebesc după culoarea tagurilor sau a tricourilor. Fiecare echipă va
avea un număr de 12 jucători, dintre care 5-7 rezerve ce pot fi folosite tot timpul. În meciurile oficiale care
se joacă în exterior, o echipă are în suprafața de joc obligatoriu 7 jucători din care 2 fete.

Rugby - tag este o combinație între distracție și energia dată de mișcare. Posesia balonului duce la
schimbarea rapidă a rolurilor jucătorilor din atac în apărare și face ca acest sport să cultive și să dezvolte
participanților o serie întreagă de calități motrice. Cooperarea, alături de responsabilitatea colectivă și
individuală, sunt elemente-cheie în jocul de rugby-tag.

FACTORI CHEIE AI ELEMENTELOR TEHNICII DE BAZĂ ÎN RUGBY-TAG

1. ALERGAREA
- Alergare rapidă, dar relaxată.
- Privirea va fi către ambele părți.
- Evitarea contactelor prin încetinire sau eschivare.

2. PURTAREA/ȚINEREA BALONULUI
-Degetele se vor desface în jurul părții centrale a balonului.
- Degetul mare va strțnge balonul în opoziție cu celelalte degete.
- Purtarea balonului se face la nivelul pieptului, dar nu lipit de piept.
 3. FORMAREA UNEI „ȚINTE”

- Întoarcerea pieptului către pasator.

- Se va privi balonul.
- Palmele se vor ridica la nivelul pieptului și către direcția de pasare.
- Degetele vor fi desfăcute, răsfirate.

4. PASA
- Conducerea balonului, din poziția inițială de purtare a balonului, către poziția celui ce va recepționa
balonul.
- Priviți către următoarea „țintă”.
- Se va balansa balonul ușor, dar ferm la nivelul bazinului și spre în sus către viitoarea „țintă”.
- Brațele vor fi ușor îndoite.
- Se îndoaie încheietura mâinii și degetele pentru a elibera balonul către „țintă”.

5. CULEGEREA BALONULUI
- Alergarea va fi către balon, din spatele lui.
- Se va pune piciorul din apropierea balonului lângă și puțin în spatele balonului.
- Aplecarea către balon.
- Depărtarea degetelor mâinii opuse piciorului de sprijin.
- Mâna se va băga sub balon și se va ridica către înainte.
- Cealată mână acoperă balonul.
- Balonul se trece în poziția de purtare la nivelul pieptului.

6. PRINDEREA
- Baza solidă (poziție statică).
- Formarea unei tinte.
- Balonul se strânge cu degetul mare în opoziție față de celelalte degete odată cu ajungerea lui în palme.
- Prinderea balonului la nivelul pieptului, dar nu lipit de corp, ci în afara trunchiului.
 7. PRINDEREA ȘI PASAREA RAPIDĂ A BALONULUI
- Baza solidă (poziție statică).
- Formarea unei „ținte”.
- Balonul se stânge cu degetul mare în opoziție față de celelalte degete odată cu ajungerea lui în palme.
- Priviți către următoarea „țintă”.
- Se va balansa ușor, dar ferm la nivelul bazinului și spre în sus către viitoarea țintă.
- Brațele vor fi ușor îndoite.
- Se îndoaie încheietura mâinii și degetele pentru a elibera balonul către țintă.

8. SCHIMBAREA DE DIRECȚIE CU PAS SĂRIT - către stânga.

- Balonul se poartă în două mâini
- Greutatea se lasă pe piciorul drept (se execută o ușoară semi/genuflexiune pe piciorul drept).
- Se împinge puternic în piciorul drept către partea stângă.
- Se accelerează pe noua poziție.
- balonul se mută în mâna stangă, iar brațul drept de întinde pentru evitatea adversarului.

9. SCHIMBAREA DE DIRECȚIE CU PAS ÎNCRUCIȘAT - către stânga

- Balonul purtat în două mâini
- Ușoară întoarcere a șoldului către dreapta.
- Piciorul stâng în fața celui drept.
- Trecerea piciorului drept în fața piciorului stâng.
- Accelerare către noua poziție.

10. SCHIMBAREA RITMULUI

- Alergare mai ușoară decât șprintul pentru a atrage un apărător.
- În momentul în care adversarul se apropie și se pregătește de placaj, se va accelera.

11. ATRAGEREA UNUI APĂRĂTOR

- Se va privi la sistemul de apărareși de atac.
- Purtătorul de balon va trebui să alerge către apărătorul cel mai apropiat.
- Se va alerga astfel încât unghiul de alergare să/l fixeze pe apărător sau să/l miște în direcția opusă viitoarei
pase (alerg în stânga, pasez în dreapta).
- Pasa se va face către jucătorul de suport atunci când apărătorul începe să se miște în zona atacată.

12. DIRECȚIA DE ALERGARE

- Alergare ușor depărtată de direcția viitoarei pase astfel încât să se creeze spațiu pentru partenerul care
va alerga paralel cu linia de margine.

13. FENTA DE PASĂ

- Privirea către „țintă”
- Se va balansa balonul ușor, dar ferm la nivelul bazinului și spre în sus către viitoarea „țintă”.
- Brațele vor fi ușor îndoite.
- Se întinde brațele către „țintă”, DAR balonul nu se eliberează din mâini și se va readuce în poziție de
purtare a balonului.
CONȚINUTUL JOCULUI DE RUGBY - TAG
Procedee tehnice cu balonul
- purtarea balonului cu o mână și cu două mâini.
- prinderea balonului cu două mâini, de pe loc și din deplasare.
- culegerea balonului de pe sol.
- pasa de pe loc și din alergare.
- Procedee tehnice de finalizare - nu ai voie să te arunci cu corpul în spațiul de țintă.
- ai grijă să nu-ți fie smulse tagurile înainte de intrarea în
spațiul de tintă.
- procedee tehnice de pătrundere - ocolire.
- schimbare de direcție.
- fentă de pasă.
- alergare de viteză.
Procedee tehnice fără balon.
- cunoașterea și acomodarea cu centura de rugby-tag
- manevrarea și smulgerea centurii de tag.
- schimbarea de direcție.
- fenta.
Acțiuni tactice de depășire
- acțiuni tactice de depășire.
Acțiuni tactice colective
- acțiuni tactice colective - sisteme de joc.

MIJLOACE SPECIFICE JOCULUI DE RUGBY-TAG

DEZVOLTAREA CALITĂȚILOR MOTRICE
CALITATE MOTRICĂ: VITEZĂ

1. Pase în doi din deplasare.

Elevii sunt așezați pe perechi și până la jumătatea terenului fac pase, cel care are mingea
întotdeauna va fi cu un pas în fața colegului.

2. „Suveica” în trei jucători.

Elevii sunt așezați pe grupe câte trei, când pleacă cel care are minge pleacă și colegul din față,
se întâlnesc la jumătatea distanție și în pasează, pasa trebuie să fie tot timpul în spate. (în jocul de
rugby-tag pasa spre înainte este interzisă)

3. Navetă .
Elevii sunt așezați pe grupe, unul în spatele celuilalt. Primult elev de la fiecare grupă are câte
un balon, la fluierul profesorului elevii cu balonul pleacă în alergare de viteză dreaptă și încearcă
înscrierea unei încercări, după care pleacă spre propria linie și dă pasă coechipierului de la o
distanță aproximativă de 2m.

4. Culegerea balonului de pe sol.

Elevii sunt așezați pe două linii dreapte cu distanță de 2m între ei, paralel cu linia de înscriere.
În fața primului elev este așezat balonulpe sol la o distanță de 2m. La semnal sonor, primul elev
pleacă și culege balonul încercând să înscrie, iar cel de/al doilea elev pleacă să îi smulgă tagul. Dacă
primul elev reușește să treacă de linia de înscriere cu balonul purtat și amândouă tagurile la brâu
atunci el câștigă, dacă cel de/al doilea elev reuște să îi smulgă un tag atunci el câștigă posesia
mingii. După fiecare execuție se schimbă rolurile între cele două linii.

CALITATE MOTRICĂ: ÎNDEMÂNARE

1. Smulgerea tagului.
Elevii sunt așezați unul în spatele celuilat, în fața lor la o distanță de 5m este un jucător care
încearcă să le smulgă tagurile. La semnal sonor primul elev din șir pleacă în alergare pe lângă
jucătorul din fața lui, încercând să treacă de linia de centru cu amândouă tagurile la brâu.
2. Navetă.
 Trecerea balonului în jurul corpului din mers până la un punct fix și apoi alergare înapoi cu
balonul purtat.

3. Navetă.
Aruncarea balonului în sus, după care se aplaudă înainte de prinderea balonului și întoarcerea
la propriul grup.

CALITATE MOTRICĂ: FORȚĂ

1. Pase în doi cu mingea medicinală din deplasare.
Elevii sunt așezați pe perechi și până la jumătatea terenului fac pase, cel care are mingea
întotdeauna va fi cu un pas în fața colegului.

2. Sărituri succesive peste obstacole, primirea balonului și înscrierea.

Elevii sunt așezați unul în spatele celuilalt, în fața lor se află obstacole la distanță de 1m între ele.
La semnal sonor, primul elev pleacă cu sărituri succesive pe ambele picioare, când s-au terminat
obstacolele primește mingea și înscrie.

CALITATE MOTRICĂ: REZISTENȚĂ

1. Joc: 10 pase.
Sunt formate două echipe și se joacă pe jumatate de teren. Echipa care are mingea încearcă să
joace 10 pase între ei fără a li se fura mingea, dacă echipa adversă reușește să intercepteze mingea
atunci încearcă ei să joace 10 pase. Câștigă un punct echipa care a reușit să facă prima 10 pase.

2. Pase încrucișate și evitarea adversarului.

Elevii sunt așezați în patru grupe, cele patru grupele sunt dispuse în pătrat,doar două grupe au
balon. La semnal sonor, primii de la fiecare grupă dau pas în stânga lor și pleacă la coada șirului pe
diagonală, cei care au primit balonul pleacă cu el purtat la coada șirului de pe diagonala lor. La
jumătatea distanței acolo unde se fac pasele se încearcă și evitarea adversarului.

3. Conducătorul.
Elevii sunt așezați în șir indian, conducătorul - purtător de balon, poate alerga în orice direcție.
Restul grupului trebuie să-l urmeze (șarpele), când profesorul strigă “pasă”, purtătorul de balon se
oprește și întinde brațele astfel încât următorul elev să poată veni să-l ia după care să alerge,
devenind astfel conducătorul șirului.
Fostul purtător de balon se reașează la sfârșitul șirului, se repetă până când fiecare elev a fost
conducătorul șirului.

4. Joc 5x5 pe tot terenul

ELEVII PARTICIPANȚI:
 FOTBAL
SCURT ISTORIC

Din descrierile care ne-au parvenit de la popoarele antice, putem constata că încă din antichitate se
cunoștea jocul cu mingea, sub diferitele sale denumiri: tsu-khu (China) kemari (Japonia), sphera espiskiros
(Grecia), harpastum (Imperiul Roman)

În evul mediu, o amploare deosebită cunosc jocurile cu mingea desfășurate de către italieni (giuocco
del calcio) și francezi (la soule), aceștia preluând și dezvoltând jocurile cu mingea, jocuri ce se apropie din
multe puncte de vedere de jocul de fotbal.

Toate aceste jocuri cu mingea constituie însă doar niște premise pentru apariția adevăratului joc de
fotbal, care își are originile în Anglia. Primele încercări de organizare ale jocului de fotbal-rugby au fost
efectuate în anul 1857 de către Thomas Hughes, care a publicat prima carte cu reguli ale acestui joc, care se
practica cu mâna și piciorul. Șase ani mai târziu are loc despărițirea acestui joc în alte două jocuri: fotbal-
rugby și fotbal asociație.

Primele jocuri de fotbal se organizează în anul 1866, iar din anul 1871 s-au desfășurat cu regularitate
competiții oficiale.

În anul 1881, în jocul de fotbal, își face apariția oficial arbitrul, iar în anul 1885 se legiferează
profesionismul.

În 1999 se înființează Federatia Internațională de Fotbal Asociație ( F.I.F.A.), organism la care astăzi
sunt afiliate numeroase federații naționale de pe întregul mapamond.

Federația Română de Fotbal (F.R.F.) a fost înființată în anul 1930, sub tutela căreia echipa națională
de fotbal a României participând la numeroase competiții internaționale (C.M. , C.E., J.O. ) de multe ori a
adus satisfacții întregii națiuni, prin jocurile prestate și rezultatele înregistrate.

Caracteristicile Jocului de fotbal

Jocul de fotbal, este o activitate organizată, ca o formă specifică de manifestare și practicare a

exercițiului fizic.
Jucătorii sunt constituiți în două echipe aflate în raport de adversitate, raport determinat de
întrecere prin luptă, în vederea obținerii victoriei, cu ajutorul obiectului de joc (mingea), manevrat conform
unor reguli precise și unice.
 Unul din atributele principale ale jocului îl constituie dinamismul. Specific jocurilor sportive, această
caracteristică devine mai evidentă în fotbal, ca urmare a bogăției de acțiuni motrice, diverse și neprevăzute,
unele cu aspect de unicat care se derulează în timpul jocului.
Jocul de fotbal, solicită în mare măsură manifestarea factorului fizic, prin alternanța variată și
spontană a eforturilor maximale, submaximale și medii în regim de calități motrice, cu momente de
întrerupere-refacere, inegale și frecvent incomplete. În fotbal, calitățile motrice de bază și specifice,
acționează în fiecare mișcare intr-o ordine pe care o putem stabili cu mai puțină exactitate.
În ceea ce privește calitățile motrice, se evidențiază o predominanță a rezistenței, corelată cu
celelalte calități motrice. Eforturile ridicate, solicitate de pregătire și joc, au efecte cumulativ globale, din
punct de vedere motric și morfofuncțional.

Fotbalul, mijloc al educației fizice școlare

Complexitatea și caracterul specific al acțiunilor și fazelor din atac și apărare, conferă fotbalului rolul
de mijloc al educației fizice, care împreună cu celelalte discipline sportive contribuie în mod direct la
realizarea obiectivelor și sarcinilor educației fizice și sportive din mediul preuniversitar.
Ca mijloc al educației fizice și sportive școlare, jocul de fotbal influențează favorabil dezvoltarea
indicilor morfologici și funcționali, motricitatea generală și specifică a deprinderilor tehnico-tactice, precum
și perfecționarea proceselor intelectuale și afective, de formare a calităților morale și a trăsăturilor pozitive
de caracter și comportament.

Fotbalul în învățământul primar

În concordanță cu conținutul modelului educației fizice, fotbalul împreună cu celelalte discipline (atletism,
gimnastică, handbal, baschet, etc.) trebuie să contribuie la realizarea obiectivelor educației fizice la ciclul
primar, prevăzute în programa școlară.
Pentru aceasta, profesorul de educație fizică, în selecționarea mijloacelor, metodelor și mai ales în
organizarea și desfășurarea lecțiilor, va ține seamă de particularitățile morfo-funcționale ale elevilor de
vârstă școlară mică. ( I – IV ).
În lecția de Educație Fizică, la nivelul claselor I – IV, fotbalul este prezent prin:

a) Exerciții de manevrare a mingii

Exercițiile de manevrare a mingii constau în lovirea, oprirea (preluarea) și conducerea mingii cu piciorul,
dar ele pot fi combinate și cu prinderea și cu aruncarea mingii cu mâna, dezvoltând simțul mingii.
Ca mijloace și formații se folosesc :
  Lovirea mingii la perete, cu și fără oprire;
 Preluarea și pasarea mingii în formații de triunghi, pătrat, cerc,etc;
 Conducerea mingii cu deplasare în mers și în alergare;
 Conducerea mingii printre elevi, șerpuit, printre jaloane, sau în zigzag;
 Aruncarea și prinderea cu două mâini;
 Jocuri și întreceri cu mingea;
 Ștafete combinate.

b) Procedee tehnico – tactice de bază ale jocului

Dintre aceste procedee, care condiționează practicarea jocului bilateral, sub forma minifotbalului, vor fi
predate următoarele:

 Lovirea mingii cu latul, vârful, șiretul interior și plin sub formă de pase și tras la poartă;
 Lovirea mingii cu capul, folosind partea frontală a capului;
 Preluarea mingii cu capul, folosind partea frontală a capului;
 Preluarea mingii cu talpa și cu latul piciorului;
 Conducerea mingii cu partea interioară și exterioară a labei piciorului;
 Aruncarea mingii de la margine cu extensia trunchiului

La efectuarea exercițiilor vor fi folosite suveici, ștafete și jocuri dinamice.

c) Jocuri de mișcare pregătitoare

Exercițiile de organizare sub formă de întrecere și de joc, duc la însușirea mai rapidă a procedeelor
tehnico – tactice ale jocului de fotbal, comparative cu exersarea izolată a acestora. De asemenea, ele
reușesc printr-o formă plăcută și accesibilă, să asigure dezvoltarea calităților mortice de bază și
specific, să formeze și să educe corectitudinea și spiritual de echipă.
Ca mijloace se recomandă :

- Jocuri 3x3, 4x4, la o poartă sau două porti improvizate;

- Întreceri privind menținerea mingii în aer cu piciorul și cu capul
- Întreceri privind executarea loviturilor de pedeapsă de la 7 m;
- Întreceri privind transmiterea mingii pe sub o portiță improvizată.
 Mijloace pentru dezvoltarea calităților motrice
prin intermediul jocului de fotbal:

Mijloace pentru dezvoltarea calitatății motrice VITEZA

 Pe perechi de câte doi, dispuși unul înaintea celuilalt, la o distanță de 4-5 metri Pas cu latul
de pe loc, cu preluare și atacarea mingii;

 Același exercițiu, cu precizarea că pasul se va da direct, fără preluare;

 Perechi de câte 4  2 pe margine, fiecare cu minge, 2 în centru, unul inaintea celuilalt. La

începerea exercitiului, cei doi din mijloc incep să execute alergarea cu joc de glezne, alergare
cu genunchii sus, pendularea gambelor spre înapoi, etc., pe loc, urmând ca la fluierul
profesorului, să se deplaseze un pas în lateral dreapta, unde va primi mingea de la cel de pe
margine și va executa pas cu latul dintr-o atingere, cu revenire la poziția inițială.

 Pe perechi de câte 2, unul înapoia celuilalt la distanță de 3 metri. Cel din față are minge, cel
din spate fără minge. La semnalul sonor al profesorului, cel din față pleacă in viteză maximă
spre poartă pentru a finaliza, iar cel din spate, trebuie să-l ajungă din urmă.

 Pe perechi de câte 2, așezați față-n față, cu două portițe formate din copete, așezate lateral.
Elevii vor executa pas în doi dintr-o atingere, urmând ca la fluierul profesorului, cel care este
cu spatele la poartă, să facă preluare prin una din portițe ( exemplu: stânga), deplasându-se
spre poartă pentru a finaliza, iar celălalt va trece prin portița din dreapta pentru a-l ajunge
din urmă.

Mijloace pentru dezvoltarea calității motrice INDEMÂNAREA

 “Sita”
Pe perechi de câte doi, față-n față, la distanță de 10 – 15 metri, pe lungimea terenului cu o
singură minge. La semnal, primii pleacă in conducerea mingii trecând-o de pe un picior pe
altul ( sita ), până la jumătatea distanței, pasează mingea coechipierului și se retrage, urmănd
ca ceilalți să execute același exercițiu;

 Împingerea mingii cu talpa spre inainte alternativ

 Același exercițiu, doar că de această data, mingea va fi condusă prin împingeri succesive spre
înainte cu talpa ambelor picioare, prin săritură;

 Conducerea mingii printre jaloane cu ambele picioare

Elevii așezați pe două coloane înapoia unei linii de start, fiecare coloană având în față, 4-5
jaloane. La semnal, primii din fiecare formație pornesc în conducerea mingii cu ambele
picioare printre jaloane, la fiecare jalon executând o piruetă spre interior;

 Tragerea mingii cu talpa lateral pe scăriță

Elevii așezați pe două coloane înapoia unei linii de start, fiecare coloană având în față câte o
scăriță. La semnal, primii pleacă în conducerea mingii prin tragere laterala cu talpa piciorului
drept/stâng și oprirea ei cu celălalt picior pe fiecare pătrat al scăriței;

 Opriri cu schimbări de direcție pe interior, exterior, prin tragerea mingii cu talpa.

Elevii sunt așezați câte doi, înapoia a patru copete așezate în diagonală. La semnalul
profesorului, primii vor pleca în conducerea mingii către fiecare copetă în parte, executând
întoarceri pe, interior, pe exterior, prin tragerea mingii cu talpa.

Mijloace pentru dezvoltarea calității motrice FORȚA

 Pas în doi cu sărituri succesive peste obstacole

Elevii sunt împărțiți pe două coloane înapoia unei linii de start. Cei din coloana din stânga vor avea
fiecare minge, cei din coloana din dreapta, vor avea înaintea lor, 4-5 obstacole (gărdulețe)
La semnal sonor, vor porni pasarea mingii dupa fiecare obstacol depășit.

 Sărituri peste 4-5 obstacole ( gărdulețe ), primirea unei mingi din lateral  preluare, șut la poartă;

 Pe perechi de câte doi, față-n față, distanță 1 metru, unul în culcat dorsal, picioarele îndoite, celălalt,
in picioare înaintea lui. Ridicări de trunchi simultan cu lovirea mingii cu fruntea;

 Joc 4x4 pe patru puncte de sprijin

Elevii sunt împărțiți în două echipe egale, în ghemuit, sprijin înapoi pe brațe.

Mijloace pentru dezvoltarea calității motrice REZISTENȚA

 Leapșa în pătrat

Elevii vor fi impărțiți pe perechi de câte doi, în jurul unui pătrat de 2/2 metri, fiecare având
minge la picior. Înainte de inceperea jocului, se va stabili care va fi prinzătorul si cel care
trebuie prins. La semnalul profesorului vor incepe urmărirea în jurul pătratului, efectuându-
se cât mai multe schimbări de direcție posibil, pe un interval de timp stabilit;

 Mutarea a 4 – 5 mingi dintr-un loc în altul

Elevii sunt împărțiți pe perechi de câte doi, unul înaintea celuilalt, pe lungimea terenului, la
distanță de 15 – 20 metri fiecare avand un cerc inaintea lui. Într-o parte, în cercuri, vor fi
așezate câte 4 mingi, iar în cealaltă parte, cercurile vor fi goale. La fluierul profesorului, cei
din partea cu cercurile goale, vor pleca în alergare, culegănd mingile din cercul partenerului,
una câte una, până le vor muta pe toate. Aceeași acțiune va fi executată și în sens invers de
către celălalt partener.
 REGULAMENTUL
JOCULUI DE SRUGBY
Regulamentul jocului de Srugby (Rugby Tag)

SRugby-ul este o activitate fizică rapidă fără contactat direct cu adversarul, ce se

adresează atât băieţilor, cât şi fetelor, sau echipelor mixte. Fiind o combinaţie între distracţie
şi energia dată de mişcare, Srugby–ul este acum versiunea oficiala a rugbyului pentru grupele
de şcolari.
Posesia balonului, care este foarte schimbătoare, duce la schimbarea rapidă de la
atac la apărare şi face ca acest sport să cultive şi să dezvolte practicanţilor o serie întreagă
de însuşiri motrice. Cooperarea, intregrarea şi determinarea, alături de o responsabilitate
colectivă şi individuală, sunt elementele cheie în jocul de Srugby.

CE ESTE CUREAUA TAG?

Este cureaua purtată în jurul taliei de care sunt ataşate două eşarfe din materiale viu colorat
prinse de curea prin sistemul “ARICI”. Eşarfele (TAGURILE) sunt prinse într-o parte şi în alta (pe şolduri).
Cureaua cu cele două eşarfe (TAGURI) se poartă peste tricou, care trebuie să fie băgat în şort sau în
pantalon. Echipele se deosebesc după culoarea TAGURILOR/TRICOURILOR.

NUMĂR DE JUCĂTORI

Jocul de Rugby-Tag este jucat de două echipe cu număr egal de jucători. Pentru meciurile oficiale,
o echipă nu trebuie să aibă în suprafaţa de joc mai mult de 7 jucători , cel puţin 6 jucători, iar pentru meciurile
oficiale in sala, o echipă nu trebuie să aibă în suprafaţa de joc mai mult de 6 jucători, cel puţin 5 jucători, iar
pentru antrenamente, o echipă nu trebuie să aibă în suprafaţa de joc mai mult de 6 jucători , cel puţin 4
jucători. La meciurile oficiale, o echipă, la începutul jocului, cuprinde 7 jucători, la care se adaugă
jucătorii de rezervă 5 pentru înlocuiri şi/sau substituiri echipele pot avea un număr total de 12 jucatorii,
dintre care 5/6 rezerve ce pot fi folosite tot timpul. Jucatorii vor juca la urmatoarele categorii:

Clasele I-IV; Clasele V-VIII (cu mențiunea că se va ține cont și de vârsta normală clasei respective
și că în echipa de pe teren, indiferent de categorie, să fie minim 2 fete); Clasele IX – XII (cu mențiunea
că în echipa de pe teren, indiferent de categorie, să fie inclusă minim o fată).
 Schimbările pot fi făcute doar când balonul este nejucabil (când se află în mâna arbitrului) sau la
pauză, cu permisiunea arbitrului.

DURATA JOCULUI

Două reprize a câte 7 min.(finalele 10 min.), cu pauză de 2-3 min.

DIMENSIUNILE TERENULUI

In exterior:
Lungimea – 50 m., lăţimea – 30 m. pentru antrenament şi distracţie, dimensiunile terenului pot
varia, dar cu condiţia de a avea destul spaţiu pentru alergare.

In interior:
În funcție de sală, se vor folosi marcajele terenurilor de volei și handbal acolo unde ele există, sau
se vor folosi conuri, cu mențiunea că nu se poate juca un meci oficial pe un teren și o echipă nu poate
să cuprindă mai puţin de 5 jucători.

ROLUL ANTRENORULUI

În timpul meciului, antrenorii (câte unul pentru fiecare echipă), pot da indicaţii stând în spatele
sau pe lateralele terenului. Antrenorii trebuie să încurajeze purtătorul de balon, care poate controla
balonul cu o mână sau cu ambele mâini să paseze coechipierului de echipa înainte sau după ce de a
fost smuls tagul, cu menţiunea că pasa va fi oferită după smulgerea tagului într-un interval de 2 secunde.
În pauză, el trebuie să încurajeze şi să dea indicaţii jucătorilor.

ROLUL ARBITRULUI

Rolul arbitrului de Srugby este acela de educator al tinerilor sportrivi.

Acesta trebuie să cunoască bine regulamentul de srugby, iar pentru a arbitra la fazele finale trebuie
să fi arbitrat înainte cel puțin două turnee de sector. Arbitrul poate arăta cartonașe galbene sau roșii,
dar niciodată pe suprafaţa de joc o echipă nu trebuie sa cuprindă mai puţin de 5 jucători (când sunt 6
pe teren) sau mai puțin de 4 jucatori (când sunt 5 pe teren). În cazul cartonașului galben, jucătorul este
substituit cu o rezervă și poate intra peste 2 minute. În cazul cartonașului roșu, jucătorul poate fi oprit să
joace, un meci sau tot turneul ( în funcție de gravitatea infracțiunii), iar echipa va cuprinde 5 jucători, în
acel meci. În cazul, puțin probabil, al unui al doilea cartonaș roșu, echipa va putea introduce un alt
jucător de pe bancă (se aplică regula cartonașului galben), pentru ca numărul jucătorilor să rămână 6x5.
Arbitrul începe meciul cu o pasă liberă către echipa care a câștigat balonul la tragerea la sorți. Pasa
liberă este folosită la începutul meciului, după pauză şi după fiecare încercare marcată de către o echipă
și pleacă din mâna arbitrului. Ea mai poate fi efectuată şi de la marginea terenului (tuşa) atunci când
balonul părăseşte terenul, tot de către arbitru. Arbitrul are obligația de a controla tagurile înainte de
începerea partidei și de a controla legitimațiile de SRugby (dacă acestea există). Dacă în timpul meciului
un jucator pune piedică sau d ă peste mână jucatorului care vrea să smulgă tagul, primește atenţionare
la prima abatere. La a doua abatere de acest fel, arbitrul arată cartonaș galben. Pentru evitarea
pierderii tagului, jucătorul poate să facă pirueta in timpul meciului, acest procedeu fiind folosit des in
jocul actual de rugby.

PASA LIBERĂ

Pasă liberă de la centrul terenului, este folosită la începutul meciului, după pauză şi după
fiecare încercare marcată, de către arbitru. Ea mai poate fi efectuată şi de la marginea terenului (tuşa)
atunci când balonul părăseşte terenul, tot de catre arbitru. În caz de o neregularitate în terenul de ţintă
sau în cel m u l t 5m de la terenul de ţintă, lovitură liberă/lovitură de pedeapsă se acordă celeilalte
echipe, la o distanță nu mai mică de 5m de terenul de ţintă. La o pasă liberă, arbitrul trebuie să încerce
să paseze tuturor jucătorilor, pentru a evita situații în care anumiți jucători nu ating balonul pe parcursul
unei reprize. Din motive de siguranţă, cel care a primit balonul trebuie să se afle la o distanţă de
aproximativ 2m față de arbitrul care lansează jocul, continuând să alerge şi să paseze mai departe.
La loviturile libere/loviturile de pedeapsă, adversarii trebuie să stea la 5m în spate faţă de locul
unde a fost dictată lovitura. Ei nu se pot deplasa către adversari până când mingea pasată de arbitru nu
ajunge în brațele unui jucător. Ținând cont de faptul că actualul regulament se adresează și claselor III-
IV, este important ca balonul să plece din mâna arbitrului, acesta având timp să observe dacă jucătorii au
tagurile, dacă acestea sunt așezate regulamentar, să permită anumite schimbări, dar mai ales poate
pasa tuturor jucătorilor, asigurând astfel participarea întregii echipe la joc.

ÎNCERCAREA SAU ESEUL

Scopul jocului este înscrierea a cât mai multor încercări prin culcarea balonului în terenul de
ţintă, înscriind astfel 5 puncte, dar pentru a simplifica lucrurile, putem să socotim încercarea 1 punct.
Când jocul se desfăşoară pe suprafeţe tari (beton) sau terenul de ţintă este îngust, eseul
(încercarea) înseamnă doar trecerea jucătorului (cu balonul într-o mana sau in ambele mâini ) dincolo
de linia din terenul de ţintă, fără să-l pună jos. Acest lucru se intampla din motive de siguranţă, jucătorul
purtător de balon, care reuşeşte încercarea, este protejat de anumiti jucatorii care din dorinta de a
impiedica eseul (încercarea) se arunca cu picioarele sau corpul inainte.

RUGBY-TAG (SRUGBY) SE JOACĂ NUMAI ÎN PICIOARE – jucatorul NU are voie sa se arunce dupa
balonul cazut la sol.

Încercarea este acordată dupa ce purtătorul/purtatoarea de balon a trecut dincolo de linia

terenului de țintă. Dacă balonul este scăpat înainte de terenul de ţintă si intra in terenul de tinta si este
culcat sau luat in brate de cel care l-a scapat sau de un coechipier, se acordă lovitură liberă celeilalte
echipe. Incercarea nu este acordată.
PASAREA BALONULUI

Balonul poate fi pasat spre axele laterale şi înapoi prin aer, nu înmânat unui jucător (a nu fi pus în
braţele altui jucător).

 Pasă în spate - legală

 Pasa la nivel - legală
 Pasa înainte – ilegală

Dacă mingea este pasată sau scăpată înainte (înainte însemnând deplasarea balonului spre linia
de ţintă a adversarului) către alt jucător, atunci se acordă o lovitură liberă împotriva echipei care a pasat
sau a scăpat balonul înainte.

Dacă mingea este smulsă din braţele purtătorului de balon care atacă, se dictează o lovitură de
pedeapsă pentru echipa care atacă. Lovitura de pedeapsa se execută din mana arbitrului.

TAG (centura)

„Tag” este atunci când una dintre cele două eşarfe ataşate de centura jucătorului cu balon, este
smulsă (luată). Numai jucătorul cu balonul trebuie atins („tag”). Jucătorul cu balonul poate alerga
schimbând adversarii, dar nu poate să îşi folosească mâinile pentru a-şi apăra eşarfa (tag-ul). In acest caz
arbitrul acorda lovitură de pedeapsă. Balonul nu poate fi smuls sau luat din mâinile jucătorului care
atacă (în acest caz arbitrul acorda lovitură de pedeapsă). Jucătorii trebuie să aibă tot timpul meciului,
ambele eşarfe ataşate. Aceste esarfe vor fi controlate la inceputul meciului daca au dimensiunea
corespunzatoare. Daca pe parcursul competitiei se constata deteriorarea voita, schimbarea lor,
micşorarea dimensiunilor sau alte modificari, se vor da sanctiunii care pleacă de la pierderea unui meci
pană la excluderea din competiţie. Dacă unui jucător îi lipseşte o eşarfă sau amândouă, acesta este
jucător „afara din joc”, el neputând să participe la joc până nu îşi ataşează eşarfa sau eşarfele. Dacă unui
jucător i se smulge esarfa fără a avea balonul, se acordă lovitură de pedeapsă împotriva celui care face
infracţiunea. Arbitrul poate lăsa avantaj (meciul continua pana se concretizeaza avantajul), iar în cazul în
care nu se concretizează avantajul, se revine la infracţiune.
ACŢIUNI PURTATE DE
JUCĂTORUL CU BALON

Când unui jucător îi este smulsă o eşarfă sau doua, el trebuie să paseze IMEDIAT în
maxim 2 sec., alergând sau rămânând pe loc. El trebuie să încerce să paseze cât mai repede,
după smulgerea eşarfei în intervalul de 2 sec. Jucătorii care nu au 2 taguri când intră în
terenul de ţintă, nu pot marca (cu excepţia cazului în care, fără intervenţia adversarului, în
timp ce se îndreaptă spre terenul de ţintă, purtătorului de balon îi cade o esarfă). Ei trebuie
să paseze.

După ce balonul este pasat partenerului, jucătorul fără eşarfă trebuie să o

recupereze de la adversar pentru a putea intra înapoi în joc. Dacă nu îşi recuperează
eşarfa şi joacă în continuare influenţând jocul, atunci echipa acestuia este penalizată cu o
lovitură de pedeapsă exact în locul unde se află jucătorul.

Dacă o eşarfă cade(se desprinde) accidental(fără aportul unui apărător) de la cureaua unui
jucător în atac sau apărare, care are sau nu are balonul, arbitrul fluieră, opreşte meciul,
aşteaptă până când jucătorul îşi pune eşarfa şi fluieră reluarea jocului cu balonul în
posesia echipei care a avut balonul în momentul opririi jocului.

ACŢIUNILE JUCĂTORULUI
FĂRĂ BALON

Jucătorul care smulge eşarfa unui adversar, trebuie să se oprească ţinând eşarfa
sus şi să strige
“TAG”, atunci arbitrul trebuie să strige
“ PASEAZĂ”.

Odată ce balonul este păsat, jucătorul apărător trebuie să înapoieze eşarfa

adversarului. El neputând reintra în joc dacă nu face acest lucru.

Dacă jucătorul apărător aruncă eşarfa jos şi continuă să joace şi să influenţeze

jocul, atunci se acordă lovitură de pedeapsă împotriva sa.

Reguli de bază: 1- eşarfă luată → 2 – balon pasat → 3 – eşarfă înapoiată → 4 – eşarfă

pusă la loc – 5. poate juca

PASĂ ÎNAINTE

Când un jucător încearcă să prindă balonul şi îl scapă înainte, atunci se acordă

lovitură liberă
echipei adverse . Balonul va fi repus în joc de către arbitru.
AFARĂ DIN JOC (OFSAID)

Când avem o lovitură de pedeapsă, toţi jucătorii din echipa în apărare trebuie să se
retragă spre terenul lor, dincolo de linia imaginară a balonului, dacă un jucător nu este
retras dincolo de linie şi încearcă să împiedice jocul echipei care atacă, atunci se acordă
lovitură de pedeapsă la locul infracţiunii.
Totuşi un jucător retras după linia balonului, poate intercepta o pasă proastă a adversarului.

PRINCIPIILE JOCULUI

Avansare – Suport – Continuitate – Presiune

În atac, jucătorul trebuie să aibă balonul într-o mână sau în ambele mâini şi trebuie
să alerge mereu în faţă, înconjurat de parteneri care aşteaptă o pasă de la el. El nu poate
folosi mâna pentru a îndepărta adversarii care încearcă să-i smulgă eşarfele. In acest caz
arbitrul acordă lovitură de pedeapsă. El trebuie să caute spaţiile libere din apărare, iar
dacă nu poate pătrunde în aceste spaţii, atunci el trebuie să paseze. Nu trebuie să ia
contact cu apărătorul, ci doar să-l evite, dar dacă intră în contact intenţionat cu acesta,
arbitrul trebuie să oprească jocul şi să acorde o lovitură de pedeapsa împotriva jucătorului
din atac care a provocat contactul. Jucătorul din apărare trebuie să alerge spre purtătorul
de balon pentru a micşora distanţa dintre adversar şi linia de ţintă. Nu trebuie să existe
contact fizic între jucători. Singurul contact permis este acela când eşarfa este smulsă,
orice alt contact (obstrucţionarea adversarului, smulgerea balonului, blocarea
adversarului cu braţele), este penalizat cu lovitură de pedeapsă.
JOCUL LA
PĂMÂNT (la
sol)

SRugby sau Rugby tag se joacă numai în picioare. Dacă balonul este scăpat, jucătorii
nu trebuie să se arunce pe balon pentru a-l recupera, cel care face acest lucru v-a fi
penalizat cu lovitură de pedeapsă. Pentru a întări acest aspect de siguranţă chiar dacă
purtătorul de balon cade la pământ fără a fi obstrucţionat de adversar, se acordă lovitură
liberă echipei adverse. Dacă balonul este pasat legal, iar apoi jucătorul cade la pământ,
jocul poate continua. Dacă balonul este pasat legal, iar balonul cade pe sol, fără a lua
direcţia spre înainte şi ajunge în braţele coechipierului, jocul poate continua. Dacă balonul
pasat iese în margine, se acordă o lovitură liberă echipei adverse pe locul pe unde balonul
a părăsit terenul.

LOVIT
URI DE
PICIO
R

LA RUGBY-TAG NU SUNT PERMISE

LOVITURILE DE PICIOR

A
V
A
N
T
A
J
U
L

Ca să nu oprească jocul la fiecare infracţiune, arbitrul acordă avantaj echipei adverse

dacă există o şansă să beneficieze de un avantaj din punct de vedere tactic, teritorial sau
prin marcare de încercări (eseuri).

CRO
NO
MET
REA
RE

In jocul de Srugby cronometrarea şi evidenţa scorului se fac de un cronometror numit

de comisia de organizare.

Sistem de punctaj, stabilirea clasamentului,

 modul de calificare

S
e
a
t
r
i
b
u
i
e
:

- 5 puncte la victorie cu bonus la diferenţă de 4

eseuri(încercări);

- 4 puncte la diferenţă mai mică de 4

eseuri(încercări);

- 2
puncte la
meci
egal;

In stabilirea clasamentului avem

următoarele criterii:

- diferenţa dintre eseurile(încercările) marcate şi cele primite;

- numărul de eseuri(încercări) marcate şi cele primite;

- vârsta participanţilor

Dacă în fazele finale meciurile se termină egal vor avea loc doua reprize de 2 minute
după care dacă egalitatea persistă se joacă eseul(încercarea) de aur. Prima echipă
calificată la faza judeţeană se califică la faza pe regiune, unde de asemeni primele clasate
în cele 8 regiuni se califică la finală. Programarea meciurilor se face cu ajutorul tabelei Berger.

- Norme de formulare a contestaţiilor

- Contestaţiile se fac în scris la începutul, la pauză sau la sfârşitul meciului în

termen de 10 minute(nu a competiţiei). In funcţie de tipul contestaţiei comisia de
organizare a fazei respective poate da răspuns oficialilor echipei care a depus
contestaţia. Nu se pot face contestaţii asupra brigăzii de arbitri sau a modului de
arbitraj.
 - Categorii de cheltuieli suportate de FRR

- Arbitraj la fazele finale şi premierea profesorilor–antrenori pentru cele opt echipe

şi premierea
cu materiale a echipelor
participante.

- Titluri şi premii acordate de FRR: Trofeu transmisibil pentru echipa câştigătoare,

trofee pentru cel mai tehnic jucător, cel mai tânar participant, cea mai tehnică
fată participantă la finală şi antrenorul competiţiei.

Ţinând cont de importanţa acestui joc pentru formarea ulterioară a jucatorului de

rugby, pentru fidelizarea copilului, jocul trebuie să aibă continuitate, fiind fluidizat,
iar durata secvenţelor de joc trebuie să crească.

Trebuie creat un corp de arbitrii care să cunoască şi să aplice regulamentul de Srugby (Rugby
Tag) .

Abaterile disciplinare se vor judeca în conformitate cu regulamentele FRR.