Sunteți pe pagina 1din 13

UNIVERSITATEA DE STAT „BOGDAN PETRICEICU HASDEU”

DIN CAHUL
FACULTATEA DE DREPT ȘI ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ
SPECIALIZAREA DREPT

REFERAT
EXECUTAREA SILITĂ

TEMA: ACŢIUNILE INSTANŢEI DE JUDECATĂ ÎN


CADRUL ASIGURĂRII CURSULUI EXECUTĂRII
SILITE

A elaborat: Daniel TANASE,


grupa D - 1502, Anul V

Cahul, 2020
CUPRINS

I. LISTA ABREVIERILOR

II. INTRODUCERE

III. ACȚIUNILE INSTANȚEI DE JUDECATĂ ÎN CADRUL ASIGURĂRII


CURSULUI EXECUTĂRII SILITE

IV. CONCLUZIE

V. BIBLIOGRAFIE
I. LISTA ABREVIERILOR

- Art. – articol
- Alin. - aliniat
- CE – Cod de executare a Republicii Moldova
- CPC – Cod de procedură civilă
- Lit. – litera
II. INTRODUCERE

Justiţia se înfăptuieşte exclusiv de către instanţele de judecată. Procedura de


executare, fiind o fază a procesului civil, nu poate exista fără implicarea instanţei de judecată.
Chiar dacă intervenţia instanţei de judecată nu are un caracter permanent ca în faza judecării,
rolul acesteia este unul indispensabil executării silite, întrucât justiţia este iluzorie fără ca
hotărârile judecătoreşti să fie efectiv executate.
În cadrul acţiunii instanţei de judecată în cadrul asigurării cursului executării silite
putem distinge anumite împuternicirile a instanţei de judecată, în procedura de executare,
după cum urmează:
- eliberarea titlului executoriu (art.13 Cod de Executare)
- prezentarea documentului executoriu spre executare(art.l5 CE)
- soluţionarea suspendării procesului de executare (art. 79 CE)
- soluţionarea problemei privind succesiunea procesuală (art.47 CE)
- explicarea hotărârii, schimbarea modului de executare (art.71 CE)
- soluţionarea întoarcerii executării (art.157-160 CE)
III. ACŢIUNILE INSTANŢEI DE JUDECATĂ ÎN CADRUL ASIGURĂRII
CURSULUI EXECUTĂRII SILITE.

La asigurarea cursului executării silite, instanţa de judecată de fapt creează condiţiile


declanşării şi organizării bunului mers al procedurii de executare. In fapt, atribuţiile
enumerate, reies direct din calitatea de emitent al titlului executoriu.
Eliberarea titlului executoriu de către instanţă are loc la cererea creditorului, după
rămânerea definitivă a hotărârii, cu excepţia hotărârilor care se execută imediat (art.256 CPC).
Sunt definitive, deci executorii, hotărârile judecătoreşti emise în primă instanţă,
supuse apelului, după examinarea pricinii în apel (art.254 alin.(l) CPC). Sunt executorii şi
hotărârile judecătoreşti pentru care a expirat termenul de atacare, dacă participanţii la proces
nu au exercitat apelul în termen.
Cererea de eliberare a titlului executoriu urmează a fi depusă în formă scrisă, la
prima instanţă. La eliberarea titlului executoriu instanţele de judecată urmează să ţină cont de
respectarea exigenţelor de conţinut stabilite în art. 14 din Codul de Executare: denumirea
instanţei de judecată care a eliberat documentul executoriu; pricina în a cărei bază a fost
eliberat documentul executoriu; data pronunţării hotărârii, dispozitivul (textual); data
rămânerii definitive a hotărârii sau menţiunea privind executarea imediată; numele, prenumele
şi data naşterii sau denumirea debitorului şi a creditorului; codul fiscal, domiciliul ori sediul
lor; datele bancare de identificare; data eliberării titlului executoriu; menţiuni privind măsurile
de asigurare a acţiunii; menţiunea privind autorizarea pătrunderii forţate a executorului
judecătoresc în încăperile aflate în posesia sau în proprietatea debitorului, inclusiv în cele în
care se află bunurile debitorului. Titlul executoriu, eliberat în temeiul hotărârii judecătoreşti,
se semnează de către judecător şi grefier şi se certifică cu ştampila instanţei de judecată.
Conform art.256 alin.(l) CPC, urmează să fie executate imediat, ordonanţa sau
hotărârea judecătorească prin care pârâtul este obligat la plata: pensiei de întreţinere, salariului
şi a altor drepturi ce decurg din raporturi de muncă, precum şi a indemnizaţiilor prevăzute de
statutul şomerilor, repararea prejudiciilor cauzate prin vătămare a integrităţii corporale sau
prin o altă vătămare a sănătăţii ori prin deces, dacă reparaţia s-a efectuat sub formă de prestaţii
băneşti periodice, a unui salariu mediu pentru absenţa forţată de la lucru, în cazul reintegrării
în serviciu.
În aceste situaţii nu este necesar ca hotărârea să devină definitivă pentru a fi
executată. Pe lângă faptul că eliberează titlul executoriu din oficiu, instanţa de judecată mai
are obligaţia conform art. 15 alin.(2) din Codul de executare, să prezinte documentul
executoriu spre executare. Doar la această etapă instanţa substituie creditorul în dreptul de
dispoziţie al său de a pune în executare titlul executoriu. Ulterior, pe parcursul procedurii de
executare silită, creditorul obligaţiei, imediat executorii, îşi va realiza drepturile de sine
stătător, la propria discreţie, inclusiv prin substituirea executorului judecătoresc (art.32 CE).
Instanţa de judecată va mai prezenta din oficiu titlul executoriu spre executare în
pricinile ce ţin:
- de confiscare a bunurilor,
- de urmărire a sumelor ce urmează a fi făcute venit la stat,
- de urmărirea sumelor încasate din contul statului, din contul întreprinderilor de
stat şi al celor municipale, al societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat,
- de repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen
rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti,
- de repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire
penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, (art.15 alin.(2) Cod de Executare).
Potrivit art.30, alin.(3) şi (4) CE titlul executoriu va fi expediat din oficiu de către
instanţa de judecată executorului judecătoresc în a cărui competenţă teritorială excepţională,
stabilită de camera teritorială a executorilor judecătoreşti, se află domiciliul sau sediul
debitorului. Atunci când titlul executoriu se referă la urmărirea sumelor încasate din contul
statului, din contul întreprinderilor de stat şi al celor municipale, al societăţilor comerciale cu
capital majoritar de stat, titlurile executorii se remit din oficiu de către instanţa de judecată
spre executare executorului judecătoresc indicat de creditor în cererea de eliberare a titlului
executoriu.
Potrivit art. 178 alin.(2) CPC, în baza încheierii de asigurare a acţiunii, judecătorul
sau instanţa eliberează titlul executoriu reclamantului, iar copia încheierii de asigurare a
acţiunii - pârâtului. Instanţa va întocmi titlul executoriu pentru încheierea de asigurare a
acţiunii odată cu încheierea de asigurare şi îl va elibera de îndată la cererea creditorului.
Modul de punere în executare a titlului executoriu de asigurare a acţiunii este reglementat de
art. 27 din CE, părţile la această fază de executare au calitatea de reclamant şi pârât. Astfel,
partea care solicită punerea în executare a măsurii asigurătorii fiind obligată să suporte
cheltuielile de executare. Soarta restituirii cheltuielilor de executare (art.90 lit. h) CE) va fi
soluţionată de instanţa de judecată odată cu emiterea hotărârii, potrivit prevederilor art. 94 şi
97 CPC.
Eliberarea duplicatului titlului executoriu are loc la cererea creditorului, în caz de
pierdere sau de deteriorare a titlului executoriu, în cel mult 5 zile. (art. 19 alin.(l) CE). Deşi
dreptul de a primi titlul executoriu original îi revine exclusiv creditorului, duplicatul acestuia,
poate fi solicitat şi de executorul judecătoresc. Instanţa competentă să soluţioneze cererea de
eliberare a duplicatului titlului executoriu, este aceiaşi instanţă care a emis titlul executoriu,
fără a convoca şedinţă de judecată. Cererea prin care se solicită eliberarea duplicatului titlului
executoriu, urmează să conţină argumente suficiente şi probe anexate care confirmă faptului
deteriorării sau pierderii originalului. Conform art.3 alin.(l) lit. m) al Legii taxei de stat,
eliberarea copiilor, duplicatelor, repetate de pe actele eliberate de către instanţa de judecată se
impune cu taxă de stat, în mărime de 50% plus 2% pentru fiecare pagină, unităţi
convenţionale.
Instanţa de judecată urmează să verifice faptul dacă a emis titlu executoriu original.
Aprecierea probelor referitoare la pierderea sau distrugerea documentului executoriu original
este la fel de importantă pentru evitarea situaţiei existenţei mai multor titluri executorii cu
forţă de original. Dacă se va constata că sunt întrunite temeiurile de fapt şi de drept instanţa de
judecată va elibera titlu executoriu cu menţiunea obligatorie “Duplicat”. în cazul refuzului în
eliberarea duplicatul titlului executoriu, instanţa de judecată va elibera o încheiere motivată,
care va fi susceptibilă de recurs în termen de 15 zile de la pronunţarea ei (art.425 CPC)
Succesiunea de drepturi în procedura de executare este reglementată de art. 47 al
Codului de Executare. Astfel, în cazul ieşirii uneia dintre părţi din procedura de executare
decesul persoanei fizice, încetarea sau reorganizarea persoanei juridice, cesiunea de creanţă,
preluarea datoriei, instanţa de judecată examinează cererea privind înlocuirea acestei părţi cu
succesorul ei în drepturi. Realizarea succesiunii în drepturi este condiţionată de voinţa părţii
cointeresate. Pentru admiterea succesiunii procesuale, este necesar ca raportul juridic, care
constituie obiectul documentului executoriu, să admită succesiunea în drepturi. Nu poate fi
admisă succesiunea în drepturi a debitorului căruia îi incumbă obligaţii personale, care după
natura lor, nu pot fi realizate de către o altă persoană.
Astfel, în cazul încetării din viaţă, declarării dispariţiei fără urmă sau al declarării
decesului creditorului/debitorului, având o creanţă/obligaţie ce ţine de încasarea pensiei de
întreţinere nu va fi admisă succesiunea în drepturi şi nici o altă persoană nu va fi îndreptăţită
să pretindă executarea acestor prestații.
Succesiunea de drepturi în cadrul procedurii de executare este dispusă de către
instanţa de judecată prin emiterea unei încheieri privind admiterea succesiunii de drepturi,
susceptibilă de a fi contestată cu recurs. Toate actele săvârşite în cadrul procedurii de
executare până la înlocuirea părţii în procedura de executare cu succesorul ei în drepturi sunt
obligatorii în măsura în care ar fi fost obligatorii pentru partea înlocuită.(art.47 alin.(2) CE)
În cazul cesiunii de creanţă sau preluării datoriei, legea nu prevede expres
suspendarea procedurii de executare, astfel suspendarea procesului, va fi posibilă doar la
adresarea cu cererea respectivă, în instanţa de judecată.
Instanţa de judecată este în drept de a suspenda procesul de executare, la cererea
executorului judecătoresc sau a părţilor (art.79 CE). Suspendarea obligatorie a procedurii de
executare (art.78 CE) este de competenţa executorului judecătoresc, iar cea facultativă (art.79
CE) de competenţa instanţei de judecată. În acest caz se va ţine cont că suspendarea executării
este un drept al instanţei de judecată şi poate fi solicitată în cazurile expres stabilite de lege.
Instanţa de judecată va decide printr-o încheiere, susceptibilă de recurs, asupra suspendării
procesului de executare. Deşi legea acordă o discreţie largă instanţei de judecată, în ceea ce
priveşte decizia de a suspenda sau nu procesul, totuşi încheierea judecătorească trebuie sa fie
determinată de considerente de eficienţă şi nicidecum să nu tergiverseze procesul de
executare. Trebuie de asemenea, să se ţină cont ca termenul de examinare a contestaţiei
asupra actelor executorului judecătoresc este de 30 zile (art. 163, alin.(l) CE).
În toate cazurile, când instanţa de judecată va examina cererea de suspendare a
executării se va ţine cont de respectarea intereselor ambelor părţi ale procedurii de executare.
Pe durata suspendării procedurii de executare, orice act de executare este interzis, cu excepţia
aplicării măsurilor de asigurare(art. 84 alin.(2) CE). Încheierea de suspendare a executării nu
serveşte drept temei pentru anularea măsurilor de asigurare dispuse de către executorul
judecătoresc sau de către instanţa de judecată anterior.
Suspendarea executării documentului executoriu va dura:
- până la rămânerea irevocabilă a încheierii de explicare sau refuz în explicare
(art.251, alin. (4) CPC) în cazul adresării de către executorul judecătoresc în instanţa de
judecată a cererii de a se explica hotărârea adoptată;
- până la întoarcerea debitorului în ţară în cazul aflării debitorului într-o delegaţie
îndelungată în interes de serviciu sau cu o misiune de stat atunci când obligaţia are un caracter
personal;
- până la externarea debitorului în cazul aflării acestuia într-o instituţie curativ-
profilactică;
- până la găsirea debitorului ori încetarea căutării lui în cazul căutării acestuia;
- până la soluţionarea irevocabilă a cauzei civile privind ridicarea sechestrului de pe
bunuri - în partea ce ţine de aceste bunuri intentate la cererea terţilor;
- până la rămânerea irevocabilă a actului de dispoziţie emis de instanţa competentă
în cazul contestării eliberării titlului executoriu.
Schimbarea modului şi a ordinii de executare (art.77 CE, art.252 CPC) va fi dispusă
de către instanţa de judecată, la cererea părţilor din procedura de executare, dacă există
circumstanţe, care fac dificilă sau imposibilă executare în ordinea şi modul stabilit de instanţă
în dispozitivul hotărârii şi în titlul executoriu. Instanţa competentă să determine schimbarea
modului şi a ordinii de executare, va fi instanţa care a pronunţat hotărârea. Examinarea cererii
va avea loc în şedinţă de judecată, părţilor comunicânduli-se locul, data şi ora şedinţei,
neprezentarea lor însă nu va împiedica examinarea cererii. În cadrul şedinţei de judecată,
părţile urmează să demonstreze imposibilitatea executării hotărârii în modul în care iniţial s-a
stabilit.
In cazul schimbării modului de executare, nu va fi admisă schimbarea sensului
hotărârii, astfel, ceea ce a decis instanţa iniţial, urmează să rămână neschimbat, modificat fiind
doar modul de realizare efectivă a drepturilor. La momentul depunerii cererii de schimbare a
modului sau ordinii de executare, obligaţia debitorului încă nu este îndeplinită integral sau
parţial.
Partea care solicită examinarea chestiunii privind schimbarea modului sau ordinii de
executare nu poate fi limitată în dreptul de a cere despăgubiri pentru întârzierea executării.
Instanţa va emite încheiere de schimbare modului sau ordinii de executare,
susceptibilă de recurs şi va emite un nou titlu executoriu.
Explicarea hotărârii (art.251 CPC) este necesară atunci când nu este clar sensul,
extinderea sau modul de aplicare a dispozitivului hotărârii, ce urmează să fie executată, sau
dacă hotărârea cuprinde dispoziţii contradictorii. Explicarea, nu va modifica cuprinsul
hotărârii, ci doar va cuprinde precizări referitor la extinderea, sensul şi modalitatea de
executare a dispozitivului dat de instanţă anterior sau, în cazul extinderii dispoziţiilor
contradictorii, va omite contradicţiile existente, dând o rezolvare neechivocă cazului. Ea nu
poate fi considerată ca un mijloc destinat modificării sau anulării titlului executoriu, această
finalitate fiind posibil de realizat doar prin intermediul căilor de atac. La examinarea cererii de
explicare a hotărârii nu se vor discuta împrejurări, care ar repune în discuţie o hotărâre
judecătorească irevocabilă, deoarece acest fapt contravenind direct, autorităţii lucrului judecat.
Obiectul explicaţiilor se va referi la înţelesul hotărârii, limitele şi modalitatea executării
prestaţiilor precum şi la cercul persoanelor vizate prin hotărâre.
Din considerentele faptului, că executare nemijlocită a acţiunilor de executare este un
atribut al executorului judecătoresc, anume acestuia îi revine obligaţia principală de a sesiza
prin demers instanţa de judecată privind explicarea hotărârii, dacă o consideră neclară.
Explicarea hotărârii poate fi solicitată şi de către părţile în procedura de executare, prin
intermediul executorului judecătoresc, întrucât art.71 CE prevede „Executorul poate solicita
din oficiu sau la cererea părţilor” Potrivit art. 251 CPC, instanţa de judecată poate explica
modul de executare a hotărârii judecătoreşti şi la cererea participanţilor la proces. Astfel se
creează distincţia dintre participanţii la proces şi participanţii la procedura de executare,
ultimii având dreptul să solicite explicarea modului de executare doar prin intermediul
executorului judecătoresc.
Explicare hotărârii este admisibilă dacă nu a fost executată sau dacă nu a expirat
termenul de executare silită (art.251, alin.(2) CPC). Aceste două condiţii de admisibilitate a
cererii reies din principiul securităţii raporturilor juridice. La adresarea în instanţa de judecată
cu cererea de a explica modul de executare a hotărârii judecătoreşti, instanţa la cererea
solicitantului este în drept să suspende procedura de executare pe perioada până la care se va
expune.
Necesitatea întoarcerii executării (art.157 CE) survine în următoarele situaţii:
- când o hotărâre judecătorească deja executată a fost anulată sau modificată, prin
decizia instanţei superioare;
- când în urma rejudecării cauzei pretenţiile reclamantului s-au respins integral ori
parţial;
- când prin decizia instanţei superioare sau ca efect ale rejudecării cererea a fost
scoasă de pe rol ori procesul a încetat;
Prin întoarcerea executării, părţile se restabilesc în drepturile sale, căci nerestituirea
celor primite de la debitor de către creditor, ar crea situaţia îmbogăţirii fără justă cauză a
ultimului. Actul juridic în temeiul căreia s-au făcut încasările fiind anulat, stabileşte
nejustificarea prestaţii efectuate. Restituirea prestaţiei deja executate implică şi valoarea
cheltuielilor de executare, în cazul restituirii parţiale, cheltuielile de executare vor fi suportate
proporţional prestaţiei remise.
Potrivit art.240 alin.(3) CPC, instanţa de judecată adoptă hotărârea în limitele
pretenţiilor înaintate de reclamant. Astfel, art. 159 alin.(l) CE conţine o deficienţă de
reglementare. Dacă nu este invocat de către părţi, instanţa de judecată, care casează hotărârea
nu poate cunoaşte faptul dacă aceasta a fost sau nu executată total sau parţial. în aceste
circumstanţe, dispunerea întoarcerii executării, nu poate avea loc, întrucât nu este certă
întinderea obligaţiilor executate. Totuşi instanţa de judecată va dispune întoarcerea executării
din oficiu doar dacă din materialele dosarului reiese cert că hotărârea judecătorească a fost
executată.
În cazul în care a fost omisă de către apelant sau recurent solicitarea întoarcerii
executării, este recomandabil ca instanţa de judecată să concretizeze la ce etapă se află
executarea hotărârii. Astfel, s-ar determina valoarea prestaţiilor necesare a fi întoarse, ori
întoarcerea executării este posibilă doar dacă a avut loc efectiv o executare totală sau parţială.
Instanţa de judecată care a soluţionat întoarcerea executării, va elibera la cerere, titlu
executoriu pentru a asigura executarea silită a hotărârii sale.
Potrivit art. 158 alin.(l) din Codul de Executare, instanţa de judecată, căreia i s-a
transmis pricina spre rejudecare, este obligată să soluţioneze din oficiu întoarcerea executării.
Nesoluţionarea acestei probleme, nu decade părţile din dreptul de a cere întoarcerea executării
pe calea acţiunii civile sau procedurii în ordonanţă, fără respectarea procedurii prealabile, ori
întoarcerea executării este un drept incontestabil al pârâtului, întrucât rezultă dintr-o hotărâre
judecătorească irevocabilă..
Dreptul la întoarcerea executării, poate fi realizat şi prin depunerea unei cereri de
chemare în judecată în procedura acţiunii civile. în acest caz instanţa de judecată va asigura
egalitatea şi disponibilitatea în drepturi a participanţilor în proces. Reieşind din principiul
nemijlocirii cercetării judecătoreşti în cadrul şedinţei de judecată, instanţa de judecată va
putea stabili cert, mărimea prestaţiei executate. La judecarea pricinii, nu se va admite
completarea sau modificarea hotărârii iniţiale, respectându-se principiul autorităţii lucrului
judecat. Dacă pretenţiile reclamantului sunt întemeiate instanţa de judecată va adopta o
hotărâre prin care va admite acţiunea. în temeiul hotărârii definitive, la solicitarea creditorului
instanţa de judecată va elibera titlul executoriu.

::::::::::::::::::::::::::::::::::
IV. CONCLUZIE

Prin prezenta lucrare am încercat să arăt acţiunile instanţei de judecată în cadrul


asigurării cursului executării silite în faza executării hotărârilor judecătorești definitive.
Implicarea instanţei de judecată în procedura de executare este incontestabil necesară, având o
finalitate stringentă, de a asigura corectitudinea, promtitudinea şi eficienţa executării silite a
actelor de justiţie.
Sarcina instanţei care a ordonat executarea şi care are sub controlul ei permanent
activitatea organului de executare, rămâne aceiaşi - de a arbitra în interesele părţilor un
conflict nestins, de a supraveghea executarea şi de a soluţiona nemulţumirile părţilor, cât şi
ale terţilor ale căror drepturi sunt vătămate prin executarea silită.
În procedura executării silite, instanţei de judecată îi revine un rol pasiv, acţionând în
toate situaţiile exclusiv la sesizare, fapt determinat de atribuţiile ei particulare la soluţionarea
incidentelor de procedură.
În lucrare am relatat despre acțiunile instanței de judecată pentru asigurarea cursului
executări silite, fapt ce reiese din calitatea de emitent al titlului executoriu.
V. BIBLIOGRAFIE

1. Constituţia Republicii Moldova din 29.07.1994. În: Monitorul Oficial al


Republicii Moldova, Nr. 1 din 12.08.1994.
2. Codul de executare al Republicii Moldova din 24.12.2004, republicat: Monitorul
Oficial al R.Moldova nr.214-220/704 din 05.11.2010, Monitorul Oficial al R.Moldova nr.34-
35/112 din 03.03.2005.
3. Codul de procedură civilă al Republicii Moldova din 30.05.2003, republicat:
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.130-134/415 din 21.06.2013, Monitorul Oficial al
R.Moldova nr.111-115/451 din 12.06.2003.
4. Codul civil al Republicii Moldova din 06.06.2002, Monitorul Oficial al
R.Moldova nr.82-86/661 din 22.06.2002.
5. Legea taxei de stat nr. 1216-XII din 03.12.1992, republicat: Monitorul Oficial
al Republicii Moldova nr.53-55/302 din 02.04.2004, republicat: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.133-134/655 din 02.12.99. monitorul Parlamentului Republicii
Moldova nr.12/359 din 1992.
6. Lege privind executorii judecătoreşti nr. 113 din 17.06.2010, Monitorul Oficial
nr.126-128/406 din 23.07.2010.
7. Manualul judecătorului pentru cauze civile, Ediția II, Asociația Judecătorilor din
Republica Moldova, Chișinău, 2013.
8. Procedura de executare silită. Ghid practic. Chișinău 2004.
9. Viorel Mihai Ciobanu, Traian Cornel Briciu, Claudiu Constantin Dinu, Drept
procesual civil. Drept execuţional civil. Arbitraj. Drept notarial - curs de bază pentru licenţă şi
masterat, seminare şi examene, Editura National, București 2013.
10. Silviu-Gabriel Barbu, Alexandru Serban , Drept executional penal. Editia a II-a,
Editura C.H. Beck, București 2009.