UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

FACULTATEA DE INGINERIE

Logistica industriala

Sibiu,

2020
 CUPRINS

1. Prezentarea companiei
2. Analiza SWOT
3. Descrierea sistemului de aprovizionare
4. Probleme intampinate la aprovizionare
5. Solutii pentru rezolvarea problemelor
6. Concluzii finale

Bibliografie
 1. Prezentarea companiei SC HARMAN INDUSTRIES SRL

1.1. Date generale despre societate

Potrivit legislaţiei române în vigoare privind forma juridică a unei societăţi, Sc.. este o societate
cu răspundere limitată, în care asociaţii răspund numai în limitele părţilor sociale deţinute de
aceştia. Este o societate care efectuează manopera în regim lohn, având ca obiect principal de
activitate, conform Clasificării CAEN producţia şi comercializarea încălţămintei din piele şi
înlocuitori din piele, respectiv codul CAEN 1930. Societatea a fost înfinţată în 1994 şi este
situaata in..
Descrierea obiectului principal de activitate
Industria de pielărie-încălţăminte reprezintă un sector important al economiei naţionale întrucât
satisface nevoile de consum ale populaţiei cu produse din piele şi încălţăminte, realizează un
important excedent de produse care se valorifică la export, asigură peste 80 mii locuri de muncă
şi desfaşoară activităţi care se pretează pentru munca şi aptitudinile femeilor.

Sectorul de pielărie, încălţăminte, marochinerie se caracterizează printr-un grad deosebit de

complexitate, determinat de numărul mare de tehnologii de bază aplicate, total diferite de la un
subsector la altul, cât şi de diversitatea de tipuri de materii prime şi materiale utilizate, respectiv
semifabricate şi produse finite.

1.2. Operațiile procesului tehnologic de confecţionare a încălţamintei

Este cunoscut faptul că întreprinderea reprezintă un sistem economic financiar deschis, care utilizează o
serie de intrări pentru desfăşrarea propriei activităţi. Prin procesul de producţie propriu-zis, precum şi
prin desfăşurarea altor activităţi auxiliare din întreprindere, intrările devin rezultate, respectiv ansamblu
de ieşiri. Se constată că procesul de producţie industrial reprezintă miezul, nucleul sistemului
întreprindere, putând fi privit şi abordat ca subsistem atât al sistemului întreprindere, cât şi al sistemului
economic de sine stătător. Putem concluziona că procesul de producţie are caracterul unui sistem
cibernetic (vezi Fig.1.3 Schema sistemului de producţie în întreprindere), pentru a cărui desfăşurare este
necesar un ansamblu de intrări care sunt supuse unor prelucrări succesive, devenind ieşirile sistemului.
Un sistem de producţie presupune existenţa a trei elemente: intrări, prelucrarea intrărilor, ieşiri sau
rezultate.

Fig.1.3 Schema sistemului de producţie în întreprindere

Indiferent de categoria de produse confecţionate, un proces de producţie cuprinde operaţii de lucru

care determină transformări ale materiilor prime, fiecare operaţie divizându-se în faze.

• Croire şi coasere taloneţi

d

Fig. 1.4 Operaţiile principale ale procesului tehnologic

Procesul de producţie se desfăşoară în două secţii, croit şi cusut, dotate şi organizate după criterii cerute
de eficienţa producţiei.
 2. Analiza SWOT

Fig. 2.1 Schema analizei SWOT

3. Descrierea sistemului de aprovizionare

Activitatea de producţie a societăţii Hărman Industries SRL este coordonată de către tehnicieni italieni,
trimişi de parteneri externi pentru verificarea calităţii produselor finite, pe baza unor contracte de
asistenţă tehnică. Principalele materii prime sunt: piele, material sintetic, captuşală, aţă, adeziv,
accesorii, etc.
Materia primă intră în gestiune pe baza notei de recepţie, se verifică consumurile pe baza comenzilor
trimise de clienţi externi. În cazul în care sunt diferenţe în minus sau în plus acestea se comunică
clienţilor pe baza unor faxuri în termen de cinci zile lucrătoare. După verificare, materia primă este dată
în lucru secţiei de croit pe baza de notă de predare primire, împreună cu comenzile de lucru.
După croirea părţilor componente, acestea sunt trimise în secţia cusut pe baza notei de predare primire,
însoţită de comenzile de lucru. Începe procedura de cusut a pieselor în baza schiţelor tehnice şi a
mostrei. La sfârşitul procesului de coasere, produsul „finit” (faţă de încălţăminte), pe baza notei de
predare-primire este trimis pentru controlul CTC, urmând operaţiunea de ambalare în cutii de carton şi
trimise în magazia de produse finite. Produsele gata ambalate asteaptă să fie încarcate şi transportate
partenerilor externi în baza documentelor de export aferente.

Lohn-ul se bazează pe un mecanism de contrapartidă, deoarece valoarea produselor finite reexportate

compensează valoarea importurilor de la beneficiar, diferența constând în costul manoperei, fiind
încasată în valută de către producător. Lohn-ul este un reexport de prelucrare, în măsura în care
producătorul importă de la beneficiar anumiți factori de producție, pe care îi supune prelucrării, urmând
să reexporte produsele finite către partenerul său. Totodată, contribuie la promovarea tranzacțiilor de
reexport, deoarece beneficiarul vinde produsele respective pe piețe străine.

4. Probleme intampinate la aprovizionare

Avand in vedere ca societatea activeaza in regim lohn majoritatea clientilor sunt clienti-furnizori.
Pe baza contractelor anumiti clienti pun la dispozitia executorului (SC Harman Industries SRL)
atat materia prima, cat si alte instrumente sau cataloage pentru confectie. Materia prima fiind
trimisa catre executor numai dupa plasarea comenzii, transportul acestora duce la intarzierea
produselor finite catre reexport.

5. Solutii pentru rezolvarea problemelor

Printre argumentele folosite pentru a explica opțiunea pentru colaborarea cu mai mulți furnizori se
pot enumera:

1. crește siguranța achiziționării. Existența mai multor furnizori pentru același produs pune firmala
adăpost față de situațiile în care furnizorul nu și-ar putea îndeplini condițiile contractuale.
2. dacă necesarul de aprovizionat al firmei nu poate fi obținut de la o singură sursă, atunci firma
va fi nevoită să combine mai multe surse de aprovizionare. Înainte de a lua decizia potrivită cu
privire la aprovizionarea unui produs sau grup de produse de la un singur furnizor sau mai mulţi
furnizori, trebuie să se ia în considerare numeroşi factori. În unele cazuri nu sunt multe opţiuni
din cauza brevetelor sau din cauza unui monopol tehnic sau economic. În alte cazuri există
puţine alternative reale, întru-cat cantitatea achiziţionată este prea mica pentru a merita efortul de
a fi divizată, sau deoarece un furnizor este cel mai bun şi nu are rivali adevăraţi.

Avantajele alegeri mai multor furnizori sunt următoarele:

-se evita intarzierea comenzilor;

-sporesc posibilităţile de imbogăţire a sortimentului;

-se pot obţine reduceri de preţ la cumpărare datorită fidelităţii şi colaborării reciproce, datorită
volumului mare;

-permite economii de cheltuieli de transport;

-programarea în timp este mai simplă, ar putea fi disponibilă cumpararea fară constituire de
stocuri pe langă furnizor;

-se simplifică ritmicitatea cumpărăturilor.

Deci, dacă există alegerea mai multor furnizori, fiecare situaţie trebuie analizată separat. Printre
considerentele care trebuie evaluate sunt:

- Efectul asupra preţului;

- Efectul asupra siguranţei aprovizionării;

- Efectul asupra motivării furnizorului;

- Efectul asupra structurii pieţii.

 6. Concluzii finale

În urma lucrării realizate am constatat că se vrea o extindere a pieţei furnizoare. Achizitorul

trebuie să aducă la cunoştinţa furnizorilor potenţiali esenţialul în ce priveşte nevoile pe care
întreprinderea le are.

Ei trebuie să vândă nevoile întreprinderii.

1. Persoanele responsabile de gestiunea surselor de aprovizionare trebuie să cunoască foarte bine

piaţa pe care operează. Cele mai importante decizii de achiziţii sunt cele care privesc selectarea
surselor potrivite de aprovizionare,deoarce,în acest aspect,compania ar primi în orice moment
bunurile sau serviciile necesare la cele mai potrivite condiţii.

2. Garanţiile furnizorului- aceasta trebuie să garanteze calitatea produselor oferite,livrarea în

termenele stabilite în contractele de aprovizionare,cantităţile sfecificate şi locul solicitat.
Certificatele, referinţele profesionale,referinţele de calitate,precum şi mărcile furnizorului denotă
experienţa pozitivă sau negative

3. Evaluarea unui furnizor existent este mult mai facilă decât evaluarea unui furnizor nou, cu
care firma nu a mai colaborat înainte. Întrucât evaluarea furnizorilor noi implică alocarea unor
resurse de timp semnificative, se recomandă ca aceasta să se aplice în special furnizorilor care au
o șansă ridicată de a fi acceptați ca parteneri de afaceri.

4. Opinia mea în ce priveşte luarea deciziilor de aprovizionare in achiziţiile este că definirea

surselor de aprovizionare presupune mult mai mult decat simpla alegere a unui furnizor sau a
unui contract pentru fiecare cerinţă aparte. Ea implica relaţii cu sursele care furnizează în
prezent, dar şi cu sursele potenţiale, care au fost refuzate pentru moment, dar care ar putea
deveni un nou furnizor. Ea presupune decizii ce ţin de modul în care se vor repartiza contractele
disponibile şi privind termenii în care ar trebui să se desfăşoare relaţiile economice legate de
aceste aspecte.